Știri
Știri din categoria Apărare
Blocul Național Sindical îi cere explicații publice ministrului Apărării privind programul SAFE, acuzând lipsa unui dialog transparent și a unor date concrete despre beneficiile economice promise. Potrivit Mediafax.ro, BNS susține că ministrul Apărării, Radu Miruță, ar fi evitat o dezbatere televizată cu liderul sindical pe tema programului european SAFE, preferând o apariție separată într-un alt studio de televiziune, unde a prezentat avantajele inițiativei.
Într-un comunicat de presă, sindicaliștii afirmă că ministrul a promovat SAFE drept un mecanism cu achiziții „la jumătate de preț”, plăți amânate până la 10 ani, dobânzi reduse și obligații de localizare a producției în România. BNS contestă însă aceste afirmații și solicită clarificări publice, invocând lipsa unor date economice concrete.
Printre întrebările adresate se numără:
BNS cere date privind valoarea adăugată în România și ponderea acesteia în contractele aflate în derulare, inclusiv în cazul proiectelor de la UMB și IVECO. În lipsa unor răspunsuri clare, sindicaliștii avertizează că există riscul ca industria autohtonă să beneficieze doar temporar de pe urma programului, fără un impact durabil asupra economiei. În final, organizația sugerează că România ar fi putut intra nepregătită în negocieri, reluând un tipar pe care îl consideră deja cunoscut.
Recomandate
Bruiajul GPS întâlnit de avionul militar care îl transporta pe ministrul interimar al Apărării, Radu Miruță, în zbor spre Lituania evidențiază riscuri operaționale tot mai frecvente pe flancul estic al NATO , într-un context în care astfel de perturbări pot afecta navigația și siguranța zborurilor în regiune, potrivit Adevărul . Incidentul a avut loc în timpul unui zbor de lucru către Lituania, unde Miruță a vizitat detașamentul românesc „ Carpathian Vipers ”, dislocat la baza aeriană Šiauliai . Ministrul a spus că a fost vorba despre un „bruiaj foarte puternic” al semnalului GPS. Ce s-a întâmplat în zbor și cum a fost gestionată situația Într-o declarație făcută în emisiunea „Frontul”, difuzată de TVR INFO , Radu Miruță a precizat că bruiajul a afectat o zonă extinsă și nu ar fi vizat în mod direct aeronava în care se afla. Potrivit ministrului, avionul militar era echipat cu sisteme anti-bruiaj, iar piloții au trecut pe proceduri de navigație militară pentru a continua zborul în siguranță. „A fost bruiat semnalul, dar nu neapărat pentru avionul nostru, ci pentru zonă. Avionul fiind militar are dispozitive anti-bruiaj. Am verificat și am avut un bruiaj foarte puternic. Au activat (piloții – n.red.) sistemul militar de navigație, și-au luat măsuri de protecție pentru a face un zbor către destinație în funcție de coordonatele pe care le au ca variantă adițională. Ne-am uitat unde ar putea fi poziționat avionul după informațiile GPS bruiate. A fost o întreagă discuție cu piloții în avion, pe măsură ce ne apropiam de Lituania.” Ministrul a mai afirmat că aeronava și echipajul au gestionat situația fără probleme, iar zborul a continuat în condiții de siguranță, în pofida perturbărilor semnalului de navigație. Context regional: incidente similare raportate în apropierea Rusiei Dezvăluirea vine pe fondul mai multor episoade similare raportate în regiune. Adevărul amintește și cazul unui avion al Royal Air Force care îl transporta pe ministrul britanic al Apărării, John Healey, afectat de bruiaj GPS în apropierea frontierei cu Rusia, potrivit unui material separat al publicației (detalii aici ). Din perspectivă operațională, repetarea acestor incidente întărește importanța redundanțelor de navigație (rute, proceduri și echipamente alternative la GPS) pentru zborurile militare și, în general, pentru activitățile aeriene din proximitatea zonelor cu risc ridicat de război electronic. [...]
Atribuirea contractului SAI de 816,6 milioane euro (aprox. 4,1 mld. lei) riscă să blocheze un program finanțat prin SAFE , după ce mai mulți producători europeni contestă transparența selecției și ridică semne de întrebare privind eligibilitatea câștigătorului în raport cu regulile europene, potrivit Adevărul . Contractul vizează Sistemul de Armament Individual (SAI) și este finanțat prin programul european SAFE . Deși în procedură au existat inițial opt oferte depuse de șapte companii, câștigătoare ar fi o asociere condusă de SIG Sauer (SUA), companie contestată de producători din UE; în plus, conducerea acesteia a fost condamnată penal în Germania, unde firma a operat o capacitate de producție închisă în 2020, conform News.ro. Asocierea indicată drept furnizor este SSI Legion SRL – SIG Sauer (SUA), alături de Romarm Cugir și Uzina Mecanică Sadu. Contestații: transparență și comunicare după depunerea ofertelor Mai mulți producători europeni – Beretta, FN Herstal, Heckler & Koch și Ceska Zbrojovka – susțin că procedura nu a fost transparentă și că, după transmiterea ofertelor inițiale în toamna lui 2025, Guvernul nu ar mai fi comunicat criteriile finale sau solicitări actualizate de ofertă, potrivit News.ro. Beretta afirmă că nu a primit răspuns la scrisorile oficiale trimise Guvernului, deși compania ar fi propus producție extinsă în România și transfer tehnologic. FN Herstal reclamă, la rândul său, că „aproape nu a existat comunicare” după depunerea ofertelor. Miza: compatibilitatea cu regulile SAFE și riscul de contestare Contestatarii invocă faptul că SIG Sauer nu ar îndeplini criteriile SAFE, care prevăd că antreprenorul principal trebuie să fie stabilit în UE/SEE/Ucraina și să nu fie controlat dintr-o țară terță. Beretta susține că infrastructura de producție și proprietatea intelectuală ale SIG Sauer sunt în SUA și amintește că regulile SAFE limitează componentele din afara UE la 35%. Ce spun autoritățile și ce include contractul Deși Ministerul Afacerilor Interne ar fi evitat să confirme explicit atribuirea, Cancelaria Primului Ministru a transmis că furnizorii vor fi SSI Legion – SIG Sauer, Romarm și Uzina Mecanică Sadu. Întrebat despre criteriile aplicate, MAI a indicat doar prevederile OUG 62/2025, fără să prezinte un clasament al ofertelor sau justificări privind eliminarea competitorilor. Nici MApN, nici MAI nu au clarificat când și în ce condiții programul SAI a fost transferat de la Apărare la Interne. Potrivit MAI, contractul impune: fabricarea integrală în România a armelor și muniției; transfer de tehnologie; crearea a minimum 60 de locuri de muncă; susținerea învățământului dual. În context, pe 22 mai, MApN a dat asigurări că va continua implementarea programului european SAFE, precizând că achizițiile și negocierile vor fi realizate cu respectarea intereselor de securitate ale României, iar obiectivul este accelerarea modernizării și înzestrării Armatei României, în conformitate cu legislația națională și europeană. [...]
MApN vrea să ducă pe agenda NATO integrarea capabilităților anti-dronă pe Flancul estic , după un incident recent în spațiul aerian baltic, în care un pilot român a neutralizat o dronă. Informațiile apar într-un comunicat al ministerului, citat de Agerpres , după o vizită a conducerii MApN la baza aeriană Šiauliai din Lituania, unde este dislocat detașamentul românesc „ Carpathian Vipers ”. Anti-dronă și dezinformarea, teme împinse spre nivelul NATO Potrivit comunicatului, ministrul interimar al Apărării, Radu Miruță, s-a întâlnit la Šiauliai cu omologul lituanian, Robertas Kaunas, discuțiile vizând securitatea Flancului estic al NATO și adaptarea capacităților de apărare la „noile tipuri de amenințări”. MApN precizează că discuțiile bilaterale s-au concentrat pe: dezvoltarea și integrarea capabilităților anti-dronă pe Flancul estic; importanța cooperării operaționale dintre statele aliate și interoperabilitate (capacitatea forțelor de a opera împreună cu proceduri și echipamente compatibile); menținerea sprijinului populației pentru efortul de apărare și consolidarea rezilienței societale, în contextul războiului de agresiune al Federației Ruse împotriva Ucrainei; intensificarea campaniilor de propagandă și dezinformare. În acest context, Miruță a propus introducerea pe agenda summitului NATO de la Ankara a unei discuții „consistente” despre dezinformare ca risc major de securitate, susținând necesitatea unei abordări comune a statelor din estul Alianței și a țărilor baltice, pe baza experiențelor din teren, potrivit comunicatului. Vizită la „Carpathian Vipers” și decorarea pilotului În timpul vizitei la baza din Lituania, conducerea MApN s-a întâlnit cu militarii detașamentului românesc „Carpathian Vipers”, cărora le-au fost prezentate responsabilitățile din misiunea de Poliție Aeriană Întărită în spațiul baltic, cooperarea cu aliații și „principalele provocări” ale misiunii. În cadrul unei ceremonii, ministrul Apărării a conferit „Emblema de emisar pentru pace, clasa I” pilotului român care a doborât o dronă în spațiul aerian estonian. Miruță a transmis, în comunicat, că reușita a fost rezultatul pregătirii și al muncii întregii echipe, menționând că în Lituania execută misiunea „aproape 100 de militari români”. Totodată, ministrul a afirmat că Forțele Aeriene Române se află la a patra dislocare în Lituania și că, din 2007 până în prezent, aviatorii români au contribuit la protejarea spațiului aerian baltic și la consolidarea posturii de apărare și descurajare a Alianței, potrivit aceleiași surse. [...]
Armata SUA testează în Europa un interceptor anti-dronă „mai ieftin decât ținta”, gândit să reducă presiunea pe stocurile de rachete și să acopere „golul” dintre bruiajul electronic și interceptoarele clasice costisitoare, potrivit Interesting Engineering . Brigada 52 Artilerie Antiaeriană a început evaluarea sistemului IonStrike ( DZYNE Technologies ) în cadrul Eastern Flank Deterrence Initiative, un program care urmărește integrarea de sisteme fără pilot și rețele de date în timp real pentru reacție mai rapidă. Testele au fost făcute împreună cu lideri din U.S. Army Europe and Africa și NATO Allied Land Command, pe fondul preocupărilor legate de atacuri masive cu drone ieftine. De ce contează: o opțiune cinetică de „cost mediu” pentru valuri de drone IonStrike este prezentat ca o soluție de apărare „mid-range” (rază medie) care să ofere o alternativă atunci când: războiul electronic (bruiaj, „orbire” a dronelor) nu este suficient; folosirea rachetelor interceptoare scumpe împotriva dronelor ieftine devine nesustenabilă. Armata americană susține că interceptorul a fost proiectat să doboare drone de atac „one-way” (cu sens unic, tip muniție zburătoare) la un cost mai mic decât al dronelor vizate, tocmai pentru a face față tacticilor de tip „roi” (atacuri în număr mare). Integrare în rețelele existente, cu cerințe mai mici de instruire Un element operațional important este că IonStrike este „agnostic” față de radar (poate lucra cu mai multe tipuri de radare) și se conectează la sistemele de comandă și control deja folosite de armată. În articol sunt menționate Forward Area Air Defense System și configurația Integrated Battle Command System Maneuver, astfel încât operatorii să poată urmări și angaja ținte folosind echipamente familiare. Oficialii americani argumentează că această integrare reduce nevoia de instruire, pentru că militarii nu trebuie să învețe un proces complet nou de angajare a țintelor („kill chain”, adică lanțul de identificare–decizie–lovire). „IonStrike este important pentru că nu le cere soldaților să învețe un nou lanț de lovire. Se integrează cu sisteme C2 aprobate, primește indicii din fluxuri radar existente și oferă comandanților o altă opțiune cinetică în arhitectura apărării aeriene.” — maior Cody Davis, ofițer operațiuni, Brigada 52 Artilerie Antiaeriană Particularitatea tehnică: poate fi redirecționat sau oprit după lansare Spre deosebire de interceptoarele tradiționale care continuă spre țintă odată lansate, IonStrike poate să-și schimbe traiectoria în zbor. Operatorii pot: anula interceptarea dacă ținta se dovedește „friendly” (aliată); redirecționa interceptorul către o altă amenințare. Armata consideră că această flexibilitate le oferă comandanților timp suplimentar de decizie în situații rapide și ar putea permite lansări mai timpurii, cu riscul mai mic de a „irosi” interceptoare dacă situația se schimbă. Sistemul folosește un senzor în infraroșu pentru ghidaj și un focos cu detonare de proximitate, pentru a lovi dronele ziua sau noaptea. Ce urmează: test operațional mai amplu în vară IonStrike este lansat dintr-un sistem paletizat conectat la fluxurile radar din rețelele armatei. Testele curente folosesc un lansator cu patru interceptoare, iar armata și DZYNE lucrează la o versiune mai mare, cu 12 interceptoare, pentru apărarea împotriva atacurilor în masă. Un test operațional mai amplu este planificat pentru această vară. Evaluarea va urmări, între altele, indicarea țintelor de către radar, reîncărcarea lansatorului, eficiența împotriva mai multor tipuri de drone, redirecționarea în zbor și compatibilitatea cu sistemele existente de comandă și control. „Evaluarea din vară va stabili dacă IonStrike poate livra un strat de luptă repetabil în condiții operaționale.” — maior Benjamin Bowman, ofițer operațiuni înaintate, Brigada 52 Artilerie Antiaeriană [...]
Ucraina pregătește un interceptor balistic mai ieftin decât Patriot , printr-un proiect european numit Freya, aflat în faza de testare a prototipurilor, potrivit Kyiv Post . Miza este reducerea costurilor și a dependenței de rachetele PAC-3 pentru Patriot, într-un moment în care livrările SUA sunt descrise ca fiind sub presiune. La o audiere parlamentară, Denys Shtilerman, co-proprietar și CEO al producătorului ucrainean Fire Point , a spus că programul urmărește dezvoltarea unui sistem capabil să intercepteze rachete balistice. Dacă testele decurg conform planului, primele interceptări ar putea avea loc până la finalul anului, a indicat el. De ce contează: costul interceptării și presiunea pe stocuri Patriot este un element central al apărării Ucrainei împotriva rachetelor rusești de mare viteză, însă publicația notează că aprovizionarea SUA este „întinsă” de războiul din Iran. În acest context, costul muniției devine un factor critic: Ministerul ucrainean al Apărării a descris racheta PAC-3 (generația cea mai nouă) drept „cel mai eficient interceptor” împotriva rachetelor rusești avansate, iar costul este estimat la circa 4 milioane de dolari pe unitate (aprox. 18,4 milioane lei), conform materialului. Tot ca indicator al consumului de muniție, un ofițer superior al Forțelor Aeriene ucrainene a afirmat în martie că, în Orientul Mijlociu, ar fi fost trase până la opt rachete pentru doborârea unei singure drone iraniene, față de una sau două în Ucraina împotriva rachetelor rusești. Cum ar urma să fie construit Freya: parteneriat european și împărțirea tehnologiilor Shtilerman a descris Freya drept un proiect comun european, cu implicarea Germaniei, Franței și Norvegiei. Coordonarea pe partea ucraineană ar fi asigurată de Rustem Umerov, secretar al Consiliului Național de Securitate și Apărare (RNBO). Proiectul ar funcționa prin acorduri interguvernamentale care permit producătorilor de apărare să semneze contracte separate pentru componentele sistemului. Finanțarea ar veni de la companiile participante, iar acordurile între state ar crea mecanisme de partajare a tehnologiilor, potrivit declarațiilor citate. Shtilerman a mai spus că este implicată și o altă companie ucraineană, fără a-i dezvălui numele. Ce știm despre interceptor și integrarea în rețeaua existentă Conceptul Freya a fost prezentat pentru prima dată pe 14 mai și se bazează pe interceptorul FP-7, realizat din materiale compozite și capabil de viteze între 1.500 și 2.000 metri pe secundă (aprox. 5.400–7.200 km/h). Racheta ar urma să folosească un senzor de ghidaj în infraroșu semi-activ, pe care inginerii ucraineni intenționează să îl dezvolte în cooperare cu Diehl Defence (compania germană din spatele sistemului IRIS). Pentru radar, sunt menționate ca opțiuni Saab Giraffe 8A, Saab Giraffe 4A, Ground Master 400 și TRML-4D. Sistemul ar urma să se integreze în rețeaua ucraineană de apărare aeriană și antirachetă prin protocolul NATO Link-16 (un standard de schimb de date între platforme militare). În martie, președintele Volodîmîr Zelenski a spus că Kievul negociază cu două țări nenumite pentru alternative la rachetele PAC-3, dar nu este clar dacă se referea la Freya. [...]
Un atac rapid asupra statelor baltice ar putea bloca reacția NATO prin întârzierea deciziei politice și a întăririlor , într-un scenariu discutat de Știrile Pro TV , pe baza unei analize din Foreign Policy despre vulnerabilitățile alianței în fața unei Rusii care ar ieși din războiul din Ucraina cu o armată mai mare și mai experimentată. Miza, potrivit analizei citate, este că o eventuală încetare a focului în Ucraina nu ar reduce automat riscurile de securitate pentru Europa. Din contră, odată oprite luptele, raportul de forțe ar putea deveni mai nefavorabil pentru europeni, iar capacitatea de descurajare (abilitatea de a preveni un atac prin riscul de represalii) ar ajunge la un minim relativ față de puterea Rusiei. De ce contează: „fereastra” de vulnerabilitate după un armistițiu Foreign Policy argumentează că, într-un orizont în care războiul s-ar apropia de un armistițiu spre finalul acestui an sau în 2027, Europa ar putea intra „în cea mai periculoasă perioadă” în raport cu Rusia. Rațiunea ține de ritmul diferit de acumulare a capacităților: Rusia ar avea o armată crescută numeric, cu aproape cinci ani de experiență de luptă, în timp ce statele europene încă încearcă să recupereze întârzieri, inclusiv în „războiul la distanță” și lovirea țintelor din spatele frontului. În același cadru, analiza susține că pentru Vladimir Putin armata rămâne instrumentul principal de impunere a obiectivelor legate de refacerea unei sfere de influență, ceea ce ar face ca riscurile să fie mai ușor de anticipat: presiunea militară ar deveni opțiunea recurentă. Mecanismul „paralizării”: viteză, fapt împlinit și descurajare nucleară Scenariul descris pornește dintr-un joc de război desfășurat în decembrie 2025 la Universitatea Helmut Schmidt a Bundeswehr-ului german din Hamburg, axat pe decizia politică, nu pe testarea unui plan operațional. Autorul citat spune că, jucând rolul șefului Statului Major rus într-o „Echipă Roșie”, a creat o criză pe flancul estic și a atacat Lituania „din prima mișcare”, ceea ce ar fi copleșit procesul decizional politic și militar german, iar Germania „nu a făcut nimic”. În logica acestui scenariu, trei elemente ar putea bloca reacția alianței: Viteza : Rusia ar avea deja trupe în zonă într-o criză, în timp ce NATO „are nevoie de timp” pentru întăriri – „zile în cel mai bun caz”, dar „săptămâni sau chiar mai mult” în cel mai rău caz. Ocuparea rapidă a unui teritoriu într-o ofensivă limitată, înainte ca un contraatac să se materializeze. Menținerea teritoriului și amenințarea cu escaladarea nucleară , pentru a descuraja un contraatac al NATO. Analiza pune accent și pe o întrebare politică sensibilă, atribuită în special liderilor germani: dacă ar accepta riscul unui război direct, „posibil nuclear”, cu Rusia pentru apărarea unui stat baltic. Ce urmează, în termenii discuției din analiză Textul nu avansează un calendar sau măsuri concrete ale NATO, dar sugerează că punctul critic este timpul de reacție – atât militar (mobilizarea și deplasarea întăririlor), cât și politic (decizia de a răspunde). În această cheie, vulnerabilitatea majoră nu este doar geografică, ci și de guvernanță: capacitatea de a lua rapid decizii într-o criză care evoluează în ore și zile. [...]
