Știri
Știri din categoria Apărare
UE a aprobat primele planuri SAFE de 38 de miliarde de euro, iar România se află între statele incluse în această primă etapă, potrivit Mediafax. Decizia deschide calea pentru primele plăți către statele membre, în cadrul instrumentului financiar SAFE, evaluat la 150 de miliarde de euro.
Miercuri, Consiliul UE a dat undă verde planurilor naționale de investiții în apărare ale Belgiei, Bulgariei, Danemarcei, Spaniei, Croației, Ciprului, Portugaliei și României, care însumează 38 de miliarde de euro, reiese dintr-un comunicat oficial al Consiliului UE. Comisia Europeană analizase și susținuse aceste planuri la mijlocul lunii ianuarie, iar aprobarea de acum permite trecerea la etapa contractuală și la plăți.
„Deciziile de astăzi arată că UE nu vorbește doar despre apărare – livrăm rezultate. Prin intermediul SAFE, ne consolidăm securitatea acolo unde contează cel mai mult”, a declarat Vasilis Palmas, ministrul apărării din Cipru, țară care asigură în prezent președinția Consiliului UE.
Din punct de vedere financiar, mecanismul prevede că, după votul miniștrilor, Comisia poate semna acordurile de împrumut și poate vira prefinanțări de până la 15% din sumele solicitate, urmând ca restul fondurilor să fie acordat etapizat, pe baza rapoartelor periodice ale statelor beneficiare. În total, opt state aprobate acum fac parte dintr-un grup mai larg de 19 țări care au cerut sprijin prin SAFE, iar solicitările inițiale au depășit plafonul total de 150 de miliarde de euro.
SAFE este integrat în strategia „Readiness 2030”, prin care Comisia Europeană urmărește mobilizarea a până la 800 de miliarde de euro pentru apărare până la finalul deceniului. Programul finanțează achiziții și investiții în capabilități precum muniție, rachete, artilerie, drone și sisteme anti-dronă, apărare aeriană și antirachetă, protecția infrastructurii critice, securitate cibernetică, inteligență artificială și tehnologii de război electronic, cu un criteriu industrial important: echipamentele trebuie produse în Europa, iar cel mult 35% din costul componentelor poate proveni din afara UE, SEE-AELS sau Ucraina.
Separat, alte opt țări (Estonia, Grecia, Italia, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia și Finlanda) au depus proiecte de 74 de miliarde de euro, iar Comisia le aprobase la finalul lunii ianuarie, cu o validare finală programată pentru 17 februarie, la reuniunea miniștrilor economiei. În același timp, planurile Republicii Cehe, Franței și Ungariei (puțin peste 34 de miliarde de euro) nu primiseră încă avizul Comisiei, iar un purtător de cuvânt a precizat că instituția „nu vor specula cu privire la calendar”; Germania nu a solicitat finanțare prin SAFE. Tot miercuri, miniștrii apărării au decis să permită semnarea unui acord cu Canada, care ar deschide accesul firmelor canadiene la achizițiile realizate prin SAFE, după aprobarea Parlamentului European.
Recomandate
Contestarea la CCR a ordonanței pentru programul SAFE riscă să blocheze accesul României la peste 16 miliarde de euro pentru apărare și infrastructură strategică , într-un moment în care finanțarea este legată direct de securitatea regională și de proiecte majore de conectivitate, potrivit Economedia . Ministra de Externe Oana Țoiu a spus, de la reuniunea miniștrilor de Externe NATO din Suedia, că atacarea la Curtea Constituțională a ordonanței privind SAFE este „un joc periculos”, în contextul războiului dus de Rusia la granița României. Declarațiile vin după semnarea acordului prin care România urmează să primească peste 16 miliarde de euro pentru investiții în apărare și infrastructură strategică. Miza economică: finanțare mare, cu componentă directă de infrastructură Țoiu a arătat că alocarea prin SAFE este a doua cea mai mare din Uniunea Europeană și a prezentat programul ca pe o confirmare a poziției României în alianța occidentală. În același timp, ministra a indicat explicit dimensiunea de infrastructură a pachetului: România ar urma să beneficieze de 16,68 miliarde de euro pentru apărare și infrastructură strategică, din care 4,2 miliarde de euro sunt destinate autostrăzilor și drumurilor naționale cu rol strategic, inclusiv în nordul Moldovei. Context NATO: Flancul Estic și industria de apărare Reuniunea din Suedia este prima ministerială NATO organizată de această țară după aderare. La discuții participă miniștrii de Externe ai celor 32 de state membre, secretarul general Mark Rutte și secretarul de stat american Marco Rubio. Potrivit ministrului român, agenda include pregătirea summitului NATO programat în iulie, la Ankara, consolidarea securității pe Flancul Estic și dezvoltarea industriei de apărare. Reacții din Guvern: „investiție în securitate și reziliență” Ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare, a declarat că SAFE „nu este doar un instrument financiar, ci o investiție în securitatea și reziliența României” și a legat programul de o oportunitate majoră pentru conectarea Moldovei la infrastructura mare europeană. Premierul interimar Ilie Bolojan a afirmat, la rândul său, că impactul acordului depășește zona strict militară și are implicații importante pentru dezvoltarea infrastructurii strategice a României. [...]
Schimbarea rapidă a războiului cu drone pune sub presiune programele de înzestrare cu tancuri și blindate , inclusiv cele aflate în derulare în România, în condițiile în care vulnerabilitatea acestor platforme pe frontul din Ucraina obligă armatele să-și regândească doctrina și investițiile, potrivit Antena 3 . Generalul american în rezervă David Petraeus , fost comandant al armatei SUA în Irak și Afganistan și fost director al CIA, a spus într-un interviu acordat Bloomberg că Statele Unite nu au învățat „nimic” din lecțiile conflictului din Ucraina și că este nevoie de o schimbare instituțională profundă pentru adaptarea doctrinei la „noul tip de război cu drone”. În această logică, Petraeus susține că tancurile și vehiculele blindate au devenit, în multe situații, inutilizabile pe câmpul de luptă. „Tancurile nu mai pot manevra și nu mai pot supraviețui pe câmpul de luptă. Mașinile blindate nici măcar nu mai pot fi folosite (...) până în așa-numita zonă a morții, care se întinde pe câte 35 de kilometri, de o parte și alta a liniei frontului ucrainean.” De ce contează: costuri mari, risc de „învechire” accelerată Mesajul lui Petraeus are o miză operațională și bugetară: dacă dronele produc deja cea mai mare parte a pierderilor și pot lovi în profunzime, investițiile în platforme grele trebuie însoțite de capabilități anti-dronă, apărare antiaeriană și adaptări rapide ale echipamentelor (inclusiv software și hardware), altfel eficiența lor scade abrupt. Petraeus afirmă că Ucraina folosește „10.000 de drone pe zi” și că „90% din pierderile armatei ruse sunt acum provocate de drone”. El mai spune că Ucraina ar urma să crească producția de drone de la 3,5 milioane la 7 milioane „în acest an”, ceea ce ar echivala cu „20.000 de drone pe zi”, dacă există suficienți piloți. Următorul pas: autonomie, „roiuri” și contramăsuri cu rază scurtă Fostul director al CIA susține că lipsa de piloți ar putea deveni mai puțin relevantă, pe măsură ce apar sisteme complet autonome, fără operator uman, ceea ce ar duce la „roiuri de drone” – o problemă pentru care, spune el, „nu avem o soluție în prezent”. Ca posibilă contramăsură, Petraeus indică armele cu puls electromagnetic de mare putere, aflate în producție, dar cu limitări: sunt eficiente, însă au „rază scurtă de acțiune”. El vorbește despre necesitatea unui număr foarte mare de astfel de sisteme, în condițiile unei raze de 2–3 kilometri. Context românesc: contracte mari pentru Lynx și Abrams În același context, Antena 3 citează date oficiale ale guvernului român transmise Parlamentului, potrivit cărora România a încheiat un contract de 3,33 miliarde de euro pentru 298 de blindate germane Lynx. Din total: 232 de vehicule Lynx ar urma să fie finanțate prin împrumutul SAFE, cu un cost total de 2,6 miliarde de euro (aprox. 11,19 milioane de euro per unitate); 66 de vehicule Lynx vor fi finanțate din bugetul României, la o valoare totală de 738,6 milioane de euro. Totodată, România va achiziționa de la SUA 54 de tancuri Abrams și 12 derivate ale acestora, pentru 2,5 miliarde de dolari (aprox. 11,5 miliarde de lei). [...]
Programul SAFE ar putea fi aprobat în Parlament săptămâna viitoare, dacă partidele ajung la un acord politic , ceea ce ar debloca cadrul de decizie pentru un instrument european orientat spre investiții urgente în securitate și apărare, potrivit news.ro . Vicepremierul Tánczos Barna a spus că aprobarea depinde „fără doar și poate” de o înțelegere în Legislativ, pe fondul disputelor publice legate de negocierile programului. Declarațiile au fost făcute duminică, la Digi 24, în contextul unor acuzații de trafic de influență vehiculate în spațiul public la adresa premierului Ilie Bolojan și a vicepremierului Oana Gheorghiu. Tánczos Barna a afirmat că nu crede în aceste acuzații, argumentând că „opțiunile sunt foarte, foarte limitate”. De ce contează: aprobarea politică fixează direcția de achiziții și parteneriate Vicepremierul a indicat că, încă de la primele discuții despre SAFE (la reuniuni ale miniștrilor de finanțe, în ianuarie–februarie anul trecut), mesajul a fost unul consistent: „tehnologie europeană, armament european pentru o armată europeană”. În această logică, el a susținut că selecția furnizorilor pornește de la o listă scurtă de companii capabile să livreze tehnologie „la cel mai înalt nivel mondial”, iar de acolo se aleg „cele mai bune combinații”. Ce spune Tánczos Barna despre negocieri Tánczos Barna a precizat că nu a participat la negocierile SAFE, dar consideră că negociatorii nu ar fi avut alternative reale față de variantele „aprobate sau prezentate”. „Nu am participat la negocierile SAFE, dar nu cred că aveau alte variante decât cele pe care le-au aprobat sau le-au prezentat”, a afirmat Tánczos Barna. În același timp, el a insistat că, pentru a trece de disputele privind „cine cu cine a negociat” și „cum s-au făcut înțelegerile”, este necesar un acord politic în Parlament. Ce urmează Potrivit vicepremierului, SAFE ar putea intra la vot și ar putea fi aprobat săptămâna viitoare, condiționat de existența unei majorități și a unui acord politic în Legislativ. Materialul citat nu oferă detalii despre calendarul exact al procedurii parlamentare sau despre forma finală a aprobării. [...]
Armata SUA testează în Europa un interceptor anti-dronă „mai ieftin decât ținta”, gândit să reducă presiunea pe stocurile de rachete și să acopere „golul” dintre bruiajul electronic și interceptoarele clasice costisitoare, potrivit Interesting Engineering . Brigada 52 Artilerie Antiaeriană a început evaluarea sistemului IonStrike ( DZYNE Technologies ) în cadrul Eastern Flank Deterrence Initiative, un program care urmărește integrarea de sisteme fără pilot și rețele de date în timp real pentru reacție mai rapidă. Testele au fost făcute împreună cu lideri din U.S. Army Europe and Africa și NATO Allied Land Command, pe fondul preocupărilor legate de atacuri masive cu drone ieftine. De ce contează: o opțiune cinetică de „cost mediu” pentru valuri de drone IonStrike este prezentat ca o soluție de apărare „mid-range” (rază medie) care să ofere o alternativă atunci când: războiul electronic (bruiaj, „orbire” a dronelor) nu este suficient; folosirea rachetelor interceptoare scumpe împotriva dronelor ieftine devine nesustenabilă. Armata americană susține că interceptorul a fost proiectat să doboare drone de atac „one-way” (cu sens unic, tip muniție zburătoare) la un cost mai mic decât al dronelor vizate, tocmai pentru a face față tacticilor de tip „roi” (atacuri în număr mare). Integrare în rețelele existente, cu cerințe mai mici de instruire Un element operațional important este că IonStrike este „agnostic” față de radar (poate lucra cu mai multe tipuri de radare) și se conectează la sistemele de comandă și control deja folosite de armată. În articol sunt menționate Forward Area Air Defense System și configurația Integrated Battle Command System Maneuver, astfel încât operatorii să poată urmări și angaja ținte folosind echipamente familiare. Oficialii americani argumentează că această integrare reduce nevoia de instruire, pentru că militarii nu trebuie să învețe un proces complet nou de angajare a țintelor („kill chain”, adică lanțul de identificare–decizie–lovire). „IonStrike este important pentru că nu le cere soldaților să învețe un nou lanț de lovire. Se integrează cu sisteme C2 aprobate, primește indicii din fluxuri radar existente și oferă comandanților o altă opțiune cinetică în arhitectura apărării aeriene.” — maior Cody Davis, ofițer operațiuni, Brigada 52 Artilerie Antiaeriană Particularitatea tehnică: poate fi redirecționat sau oprit după lansare Spre deosebire de interceptoarele tradiționale care continuă spre țintă odată lansate, IonStrike poate să-și schimbe traiectoria în zbor. Operatorii pot: anula interceptarea dacă ținta se dovedește „friendly” (aliată); redirecționa interceptorul către o altă amenințare. Armata consideră că această flexibilitate le oferă comandanților timp suplimentar de decizie în situații rapide și ar putea permite lansări mai timpurii, cu riscul mai mic de a „irosi” interceptoare dacă situația se schimbă. Sistemul folosește un senzor în infraroșu pentru ghidaj și un focos cu detonare de proximitate, pentru a lovi dronele ziua sau noaptea. Ce urmează: test operațional mai amplu în vară IonStrike este lansat dintr-un sistem paletizat conectat la fluxurile radar din rețelele armatei. Testele curente folosesc un lansator cu patru interceptoare, iar armata și DZYNE lucrează la o versiune mai mare, cu 12 interceptoare, pentru apărarea împotriva atacurilor în masă. Un test operațional mai amplu este planificat pentru această vară. Evaluarea va urmări, între altele, indicarea țintelor de către radar, reîncărcarea lansatorului, eficiența împotriva mai multor tipuri de drone, redirecționarea în zbor și compatibilitatea cu sistemele existente de comandă și control. „Evaluarea din vară va stabili dacă IonStrike poate livra un strat de luptă repetabil în condiții operaționale.” — maior Benjamin Bowman, ofițer operațiuni înaintate, Brigada 52 Artilerie Antiaeriană [...]
Ucraina pregătește un interceptor balistic mai ieftin decât Patriot , printr-un proiect european numit Freya, aflat în faza de testare a prototipurilor, potrivit Kyiv Post . Miza este reducerea costurilor și a dependenței de rachetele PAC-3 pentru Patriot, într-un moment în care livrările SUA sunt descrise ca fiind sub presiune. La o audiere parlamentară, Denys Shtilerman, co-proprietar și CEO al producătorului ucrainean Fire Point , a spus că programul urmărește dezvoltarea unui sistem capabil să intercepteze rachete balistice. Dacă testele decurg conform planului, primele interceptări ar putea avea loc până la finalul anului, a indicat el. De ce contează: costul interceptării și presiunea pe stocuri Patriot este un element central al apărării Ucrainei împotriva rachetelor rusești de mare viteză, însă publicația notează că aprovizionarea SUA este „întinsă” de războiul din Iran. În acest context, costul muniției devine un factor critic: Ministerul ucrainean al Apărării a descris racheta PAC-3 (generația cea mai nouă) drept „cel mai eficient interceptor” împotriva rachetelor rusești avansate, iar costul este estimat la circa 4 milioane de dolari pe unitate (aprox. 18,4 milioane lei), conform materialului. Tot ca indicator al consumului de muniție, un ofițer superior al Forțelor Aeriene ucrainene a afirmat în martie că, în Orientul Mijlociu, ar fi fost trase până la opt rachete pentru doborârea unei singure drone iraniene, față de una sau două în Ucraina împotriva rachetelor rusești. Cum ar urma să fie construit Freya: parteneriat european și împărțirea tehnologiilor Shtilerman a descris Freya drept un proiect comun european, cu implicarea Germaniei, Franței și Norvegiei. Coordonarea pe partea ucraineană ar fi asigurată de Rustem Umerov, secretar al Consiliului Național de Securitate și Apărare (RNBO). Proiectul ar funcționa prin acorduri interguvernamentale care permit producătorilor de apărare să semneze contracte separate pentru componentele sistemului. Finanțarea ar veni de la companiile participante, iar acordurile între state ar crea mecanisme de partajare a tehnologiilor, potrivit declarațiilor citate. Shtilerman a mai spus că este implicată și o altă companie ucraineană, fără a-i dezvălui numele. Ce știm despre interceptor și integrarea în rețeaua existentă Conceptul Freya a fost prezentat pentru prima dată pe 14 mai și se bazează pe interceptorul FP-7, realizat din materiale compozite și capabil de viteze între 1.500 și 2.000 metri pe secundă (aprox. 5.400–7.200 km/h). Racheta ar urma să folosească un senzor de ghidaj în infraroșu semi-activ, pe care inginerii ucraineni intenționează să îl dezvolte în cooperare cu Diehl Defence (compania germană din spatele sistemului IRIS). Pentru radar, sunt menționate ca opțiuni Saab Giraffe 8A, Saab Giraffe 4A, Ground Master 400 și TRML-4D. Sistemul ar urma să se integreze în rețeaua ucraineană de apărare aeriană și antirachetă prin protocolul NATO Link-16 (un standard de schimb de date între platforme militare). În martie, președintele Volodîmîr Zelenski a spus că Kievul negociază cu două țări nenumite pentru alternative la rachetele PAC-3, dar nu este clar dacă se referea la Freya. [...]
Un atac rapid asupra statelor baltice ar putea bloca reacția NATO prin întârzierea deciziei politice și a întăririlor , într-un scenariu discutat de Știrile Pro TV , pe baza unei analize din Foreign Policy despre vulnerabilitățile alianței în fața unei Rusii care ar ieși din războiul din Ucraina cu o armată mai mare și mai experimentată. Miza, potrivit analizei citate, este că o eventuală încetare a focului în Ucraina nu ar reduce automat riscurile de securitate pentru Europa. Din contră, odată oprite luptele, raportul de forțe ar putea deveni mai nefavorabil pentru europeni, iar capacitatea de descurajare (abilitatea de a preveni un atac prin riscul de represalii) ar ajunge la un minim relativ față de puterea Rusiei. De ce contează: „fereastra” de vulnerabilitate după un armistițiu Foreign Policy argumentează că, într-un orizont în care războiul s-ar apropia de un armistițiu spre finalul acestui an sau în 2027, Europa ar putea intra „în cea mai periculoasă perioadă” în raport cu Rusia. Rațiunea ține de ritmul diferit de acumulare a capacităților: Rusia ar avea o armată crescută numeric, cu aproape cinci ani de experiență de luptă, în timp ce statele europene încă încearcă să recupereze întârzieri, inclusiv în „războiul la distanță” și lovirea țintelor din spatele frontului. În același cadru, analiza susține că pentru Vladimir Putin armata rămâne instrumentul principal de impunere a obiectivelor legate de refacerea unei sfere de influență, ceea ce ar face ca riscurile să fie mai ușor de anticipat: presiunea militară ar deveni opțiunea recurentă. Mecanismul „paralizării”: viteză, fapt împlinit și descurajare nucleară Scenariul descris pornește dintr-un joc de război desfășurat în decembrie 2025 la Universitatea Helmut Schmidt a Bundeswehr-ului german din Hamburg, axat pe decizia politică, nu pe testarea unui plan operațional. Autorul citat spune că, jucând rolul șefului Statului Major rus într-o „Echipă Roșie”, a creat o criză pe flancul estic și a atacat Lituania „din prima mișcare”, ceea ce ar fi copleșit procesul decizional politic și militar german, iar Germania „nu a făcut nimic”. În logica acestui scenariu, trei elemente ar putea bloca reacția alianței: Viteza : Rusia ar avea deja trupe în zonă într-o criză, în timp ce NATO „are nevoie de timp” pentru întăriri – „zile în cel mai bun caz”, dar „săptămâni sau chiar mai mult” în cel mai rău caz. Ocuparea rapidă a unui teritoriu într-o ofensivă limitată, înainte ca un contraatac să se materializeze. Menținerea teritoriului și amenințarea cu escaladarea nucleară , pentru a descuraja un contraatac al NATO. Analiza pune accent și pe o întrebare politică sensibilă, atribuită în special liderilor germani: dacă ar accepta riscul unui război direct, „posibil nuclear”, cu Rusia pentru apărarea unui stat baltic. Ce urmează, în termenii discuției din analiză Textul nu avansează un calendar sau măsuri concrete ale NATO, dar sugerează că punctul critic este timpul de reacție – atât militar (mobilizarea și deplasarea întăririlor), cât și politic (decizia de a răspunde). În această cheie, vulnerabilitatea majoră nu este doar geografică, ci și de guvernanță: capacitatea de a lua rapid decizii într-o criză care evoluează în ore și zile. [...]
