Știri
Știri din categoria Apărare
Australia își ridică ținta de apărare la 3% din PIB până în 2033, ceea ce implică un efort bugetar suplimentar de 53 de miliarde de dolari australieni (32,2 miliarde de euro, aprox. 160 miliarde lei), pe fondul deteriorării mediului de securitate și al presiunilor SUA asupra aliaților, potrivit News.
Guvernul de la Canberra a anunțat că va crește cheltuielile militare de la 2% din PIB în prezent la 3% din PIB până în 2033. Ținta anterioară, stabilită în 2024, era de 2,3% din PIB până în 2033, ceea ce indică o accelerare a planului de finanțare a apărării.
Anunțul vizează cheltuieli militare suplimentare de 53 de miliarde de dolari australieni (32,2 miliarde de euro, aprox. 160 miliarde lei), potrivit unor oficiali ai Ministerului Apărării. Miza este creșterea rapidă a resurselor alocate într-un interval fix, până în 2033, într-un context în care guvernul invocă multiplicarea conflictelor la nivel global.
Pentru atingerea noii ținte, Australia a modificat modul de calcul al bugetului apărării, astfel încât să se alinieze definiției NATO, care include și elemente precum pensiile militare. Ajustarea de metodologie contează deoarece poate ridica nivelul raportat al cheltuielilor fără ca toate componentele să fie strict investiții sau achiziții curente, ci și costuri asociate personalului.
Canberra își justifică decizia prin degradarea normelor internaționale și creșterea numărului de state implicate în conflicte, potrivit unui discurs pe care ministrul Apărării, Richard Marles, urma să îl susțină joi, din care AFP spune că a consultat fragmente.
Australia, îngrijorată de consolidarea Marinei chineze, a accelerat în ultimii ani modernizarea apărării pentru a descuraja un potențial adversar dinspre nord. În acest cadru, țara a încheiat în 2021 parteneriatul AUKUS cu Statele Unite și Regatul Unit, pentru a se echipa în următorul deceniu cu submarine cu propulsie nucleară.
Recomandate
Keir Starmer caută o soluție „din bucăți” pentru finanțarea apărării, după ce opțiunile mari – reformarea asistenței sociale, taxe mai mari sau împrumuturi – sunt politic blocate , iar planul de investiții al armatei întârzie în disputele dintre Ministerul Apărării și Trezorerie, potrivit Politico . Presiunea a crescut în ultimele zile după ce George Robertson, fost secretar general NATO și fost ministru britanic al apărării, a acuzat „complezența corozivă” a conducerii politice pe tema riscurilor de securitate și a criticat întârzierile repetate ale Defence Investment Plan (DIP) – documentul care ar trebui să stabilească alocarea finanțării militare pe următorul deceniu. Planul este descris ca fiind blocat într-un joc de pase între Ministerul Apărării, care cere mai mulți bani, și Trezorerie, care insistă pe disciplină bugetară. În final, decizia de prioritizare îi revine premierului. Starmer le-a spus parlamentarilor luna trecută că DIP este pe biroul său și că el trebuie să rezolve ecuația finanțării. Problema este că spațiul de manevră s-a îngustat: guvernul a tăiat deja ajutorul extern și a încercat fără succes să reducă cheltuielile cu asistența socială, declanșând o revoltă în propriul partid. De ce nu poate Londra să „închidă” rapid gaura de finanțare Articolul descrie mai multe căi care, practic, sunt aproape închise pentru Starmer: reforme ample ale asistenței sociale : influenți actori din zona de securitate cer o regândire a cheltuielilor sociale (care au crescut după pandemie), însă parlamentari laburiști spun că nu există apetit pentru o reformă majoră, iar după alegerile locale din mai presiunea politică ar putea crește dinspre stânga (inclusiv din partea Verzilor); taxe mai mari : nivelul deja ridicat al taxelor a atras critici, ceea ce face improbabile noi creșteri de venituri; împrumuturi : cancelarul Rachel Reeves se opune schimbării regulilor de împrumut, concepute pentru a menține încrederea piețelor. Politico notează și că guvernul a tratat până acum cu rezerve idei alternative, precum aderarea la o bancă pentru apărare, securitate și reziliență sau emiterea de „obligațiuni pentru inovație”. Ce soluție se conturează: economii dispersate între ministere În lipsa unei decizii mari, varianta anticipată de mai mulți parlamentari este o soluție de tip „make do and mend”: finanțarea suplimentară pentru apărare ar urma să fie obținută din economii și realocări din mai multe „pungi” bugetare , răspândite între departamente, tocmai pentru că nu există o singură sursă politică ușor de folosit. Pe fond, miza este și una de credibilitate externă. Un fost consilier citat de Politico spune că i-ar fi „foarte greu” lui Starmer să proiecteze forță pe scena internațională fără un plus de cheltuieli militare, iar cercetătoarea Sophia Gaston (King’s College London) argumentează că premierul nu poate aborda relația cu SUA sau participa la summitul NATO din iulie fără „o creștere majoră” a bugetului apărării. Calendarul politic împinge deciziile spre iunie Politico arată că Starmer nu poate face un anunț în perioada de restricții pre-electorale privind comunicările politice. Asta îi lasă o fereastră îngustă în săptămâna Discursului Regelui (13 mai), după care parlamentul se suspendă pentru o săptămână, ceea ce ar împinge orice declarație în iunie . Guvernul respinge ideea de „stază”, susținând că Starmer a acționat pentru a crește cheltuielile de apărare și că elaborarea DIP este un exercițiu „de mult timp necesar”. Un purtător de cuvânt afirmă că strategia este susținută de „cea mai mare creștere susținută” a cheltuielilor de apărare de la Războiul Rece încoace, cu „peste 270 de miliarde de lire” investiți pe durata actualului legislativ (aprox. 1.580 miliarde lei, la un curs orientativ de 5,85 lei/liră). În esență, articolul descrie o dilemă bugetară cu impact direct asupra capacității operaționale a armatei britanice: promisiunea de reînarmare rămâne, dar finanțarea pare să depindă de compromisuri interne și de o arhitectură de economii fragmentate, într-un calendar politic strâns. [...]
SIG Sauer vizează un angajament industrial pe termen lung în România , într-un demers care ar putea întări baza locală de producție din industria de apărare și poziționarea țării în lanțurile europene ale companiei, potrivit Profit . Compania americană, un nume mare în industria de armament, urmărește să își dezvolte divizia europeană și, în acest context, indică România ca parte a planului de extindere industrială. Informațiile disponibile din materialul sursă nu detaliază, însă, valoarea investiției, calendarul, locația exactă sau forma concretă a proiectului (de exemplu, fabrică nouă, extindere de capacități existente ori parteneriat industrial). De ce contează pentru economia locală Un „angajament industrial pe termen lung” sugerează o abordare care depășește livrările punctuale și poate însemna, în practică, consolidarea unor capacități de producție, integrarea de furnizori locali și transfer de activități către România, în măsura în care planul se materializează. Pentru piața românească, miza este dublă: potențialul de investiții și locuri de muncă în industrie, dar și creșterea relevanței României în ecosistemul european al unui producător global din apărare. Ce lipsește, deocamdată Materialul nu oferă elemente esențiale pentru a evalua impactul economic și operațional, precum: dimensiunea investiției și sursa finanțării; numărul de angajați vizați; tipurile de produse/capabilități avute în vedere; parteneri locali sau instituționali; termene de implementare și pași următori. În absența acestor detalii, proiectul trebuie tratat ca o intenție strategică, nu ca o investiție confirmată cu parametri operaționali și financiari. [...]
Heckler & Koch își pregătește intrarea în producția locală din România, condiționată de o licitație a Armatei , după ce a deschis deja o filială pe plan local și așteaptă lansarea procedurii de achiziție, potrivit Economedia . Miza este una operațională: compania vizează fabricarea în România a unui nou tip de pușcă de asalt, pentru echipamente „testate și validate operațional” în armate NATO. Planul este relatat de Frankfurter Allgemeine Zeitung, conform Rador Radio România. Directorul general al Heckler & Koch, Jens Bodo Koch , a indicat că producția locală ar putea începe odată cu lansarea licitației. Ce știm despre intenția de producție în România Compania spune că rămâne fidelă strategiei „Green Countries”, care presupune livrarea de armament doar către state democratice și necorupte din UE și NATO. Pentru fiecare solicitare, Heckler & Koch discută cu autoritățile germane pentru a stabili dacă țara respectivă se încadrează în această strategie. DW amintește că, la începutul acestui an, miniștrii Apărării din România și Germania, Radu Miruță și Boris Pistorius, au semnat la Berlin o declarație care vizează suport logistic comun, achiziții bilaterale și dezvoltarea comună de echipamente și tehnologii militare. Context financiar: creștere accelerată și comenzi record Heckler & Koch și-a îmbunătățit semnificativ rezultatele în 2025, pe fondul deteriorării mediului de securitate. Veniturile au crescut cu 14,4%, la 393 milioane de euro, iar profitul net a urcat cu un sfert, la 39,5 milioane de euro. EBITDA (profit înainte de dobânzi, taxe și amortizări) a crescut cu 7,6%, la 67,9 milioane de euro. Portofoliul de comenzi a urcat de la 426,2 milioane de euro în 2024 la 802 milioane de euro în 2025, aproape dublu și un nivel record pentru companie. Conducerea a indicat că a investit în automatizare și extinderea capacităților de producție la sediul central din nordul Pădurii Negre, mizând pe creșterea productivității. În perioada 2019–2024, compania a investit aproximativ 100 de milioane de euro (aprox. 509 milioane lei), iar pentru 2025–2028 intenționează investiții de încă 235 de milioane de euro (aprox. 1,2 miliarde lei), conform datelor citate. Capacitate și piețe: Germania rămâne centrul, SUA aduce un sfert din venituri La finalul lui 2025, Heckler & Koch avea 1.340 de angajați, cu 84 mai mulți decât în 2024, iar compania anticipează o creștere până la aproximativ 1.600 în 2028, potrivit directorului financiar Andreas Schnautz. Circa 85% dintre angajați lucrează în Germania, în principal la sediul central din Oberndorf. Compania este prezentă și în SUA, unde operează o unitate de asamblare; piața americană generează circa un sfert din veniturile totale, în condițiile în care acolo persoanele fizice pot cumpăra arme Heckler & Koch, spre deosebire de Europa, unde vânzările către civili sunt „foarte reduse”. Principalul client din Germania este Bundeswehr , care primește în etape 80.000 de puști de asalt noi, cu posibilitatea extinderii până la 250.000 de unități printr-un acord-cadru. Noile arme vor înlocui modelul G36, aflat la final de ciclu de utilizare, produs tot de Heckler & Koch. [...]
Rusia ridică miza presiunii asupra Europei, sugerând „ţinte” în state NATO şi UE , după ce Ministerul rus al Apărării a publicat o listă cu locaţii din mai multe ţări unde ar funcţiona entităţi legate de producţia de drone şi componente pentru Ucraina, relatează Economica . Mesajul are un potenţial impact de securitate şi de continuitate operaţională pentru companii şi lanţuri de aprovizionare din industria de apărare, prin introducerea explicită a ideii de „ţinte” pe teritoriul unor state europene şi al Turciei. Potrivit listei citate de Agerpres, ar fi vorba despre filiale ale unor companii ucrainene care produc drone şi componente, menţionate în oraşe din Regatul Unit (Londra, Mildenhall, Leicester), Germania (Munchen), Danemarca (Stovring), Letonia (Riga), Lituania (Vilnius), Ţările de Jos (Hengelo), Polonia (Mielec, Tarnow) şi Cehia (Praga). În acelaşi context, Ministerul rus al Apărării susţine că „companii străine” care produc componente pentru Forţele armate ucrainene ar opera şi în alte locaţii, inclusiv Hanau (Germania), Madrid (Spania), Veneţia şi alte zone din Italia, precum şi în Praga şi Velka Bites (Cehia), Haifa şi Or Yehuda (Israel), Ankara şi Yalova (Turcia). Mesajul Moscovei: „adrese” şi „potenţiale ţinte” Instituţia rusă afirmă, în comunicatul citat, că publicul european ar trebui să cunoască „adresele şi amplasamentele exacte” ale întreprinderilor care produc drone şi componente pentru Ucraina în propriile ţări. Fostul preşedinte rus Dmitri Medvedev , în prezent vicepreşedinte al Consiliului de Securitate al Rusiei, a mers mai departe şi a calificat lista drept una cu „potenţiale ţinte” pentru forţele armate ruse. În postarea sa, el a adăugat: „Când anume loviturile vor deveni realitate, depinde de ceea ce se va întâmpla în continuare. Dormiţi în linişte, dragi parteneri!” Context: avertismente repetate, dar fără anunţuri directe de atac În material se mai arată că oficiali ruşi, inclusiv Medvedev, au făcut în repetate rânduri declaraţii percepute ca ameninţări la adresa ţărilor europene din cauza sprijinului pentru Ucraina. Totuşi, notează Reuters, aceste declaraţii au fost, de regulă, avertismente şi sugestii voalate, nu anunţuri directe privind atacuri iminente. [...]
Europa riscă să cumpere tehnologie militară deja depășită din cauza procedurilor lente de achiziții, în timp ce Ucraina își adaptează dronele „în timp real”, potrivit unei analize publicate de Economedia . Miza este una operațională și economică: ritmul de inovare din războiul din Ucraina comprimă ciclurile tehnologice atât de mult încât sistemele contractate astăzi pot deveni necompetitive până la livrare. Conflictul a mutat dronele din rol auxiliar în centru, iar diferența de scară este majoră: dacă înainte de invazia rusă nicio armată europeană nu opera mai mult de 2.000 de drone, acum se estimează că Rusia și Ucraina folosesc până la șapte milioane de unități anual. În paralel, producția Ucrainei ar fi crescut de la 2,2 milioane de drone în 2024 la 4,5 milioane în 2025, pe fondul unei accelerări continue a dezvoltării. Cicluri tehnologice prea scurte pentru birocrația europeană Potrivit expertului BCG Nikolaus Lang, dronele evoluează tehnologic la fiecare trei până la șase luni, ceea ce face ca echipamentele cumpărate „astăzi” să poată fi depășite în mai puțin de un an. Problema, în Europa, este că procesul birocratic de achiziție durează suficient de mult încât tehnologia contractată să fie depășită până la implementare. În Ucraina, ciclurile de dezvoltare ar fi fost reduse de la luni la săptămâni, prin adaptări rapide pe front. Aceeași dinamică este alimentată de competiția permanentă dintre tehnologii și contramăsuri: exemplul dat în analiză este al dronelor cu fibră optică, aproape inexistente în 2024, care ar fi ajuns în 2025 la producții de mii de unități lunar. De ce contează: investiții și piață fragmentată în Europa Analiza notează că Europa are cercetare de top în domenii precum inteligența artificială și telecomunicațiile, dar transformă mai greu această inovație în aplicații militare. Lang rezumă diferența astfel: „Europa este puternică în explorare, dar SUA domină implementarea.” Decalajul se vede și în finanțare: Statele Unite ar fi alocat aproximativ 70 de miliarde de dolari (aprox. 303 miliarde lei) pentru venture capital în apărare în ultimul deceniu, față de 7 miliarde de dolari (aprox. 30 miliarde lei) în Europa. În plus, piața americană este descrisă ca unificată, cu un buget anual de peste 900 de miliarde de dolari (aprox. 3.890 miliarde lei), în timp ce Europa rămâne fragmentată, cu bugete și sisteme naționale diferite. Un alt indicator al fragmentării: aproximativ 80% din achizițiile militare europene sunt realizate la nivel național, iar 90% din cercetare este finanțată tot individual de state, ceea ce duce la duplicare, coordonare slabă și dificultăți de scalare. Dependențe de componente și un orizont lung de recuperare Analiza mai arată că multe drone europene folosesc componente produse în China, ceea ce ridică probleme de securitate și dependență strategică. Experții citați estimează că Europa ar putea construi un ecosistem tehnologic militar propriu, însă procesul ar putea dura între cinci și zece ani. În acest interval, NATO încearcă să accelereze inovarea prin programe comune și hub-uri dedicate dezvoltării de drone, inteligență artificială și sisteme de comunicații reziliente, dar problema de fond rămâne viteza de execuție. Concluzia experților este că diferența de ritm poate deveni o vulnerabilitate strategică majoră pentru continent în anii următori. [...]
Publicarea de către Rusia a unei liste cu „potențiale ținte” în Europa ridică riscul operațional pentru companiile din lanțul de producție al dronelor , într-un moment în care statele UE își extind sprijinul militar pentru Ucraina, potrivit Adevărul . Ministerul Apărării din Rusia a postat pe canalul său de Telegram liste cu companii din mai multe țări, inclusiv din Europa, despre care susține că ar fi implicate în producția de drone de atac pentru Ucraina. În material sunt menționate două liste: una cu „Sucursale ale companiilor ucrainene din Europa” și alta cu „Companii străine producătoare de componente”. Prima listă ar include 11 companii, cu locații indicate în orașe precum Londra, München, Riga, Vilnius și Praga. A doua listă ar include 10 companii, unele situate în Madrid, Veneția și Haifa. Mesajul Moscovei: „adresele și locațiile” întreprinderilor Ministrul rus al Apărării și-a justificat demersul afirmând că „publicul european” ar trebui să înțeleagă „adevăratele cauze ale amenințărilor la adresa securității sale” și să cunoască „adresele și locațiile” întreprinderilor pe care le descrie drept „ucrainene” și „comune”, care ar produce drone și componente pentru Ucraina pe teritoriul țărilor europene. Medvedev: lista ar fi „potențiale ținte” Comentând declarația, Dmitri Medvedev , adjunctul șefului Consiliului de Securitate al Rusiei, a scris pe X că aceasta „reprezintă o listă de potențiale ținte pentru Forțele Armate Ruse” și a adăugat că momentul în care atacurile ar deveni realitate „depinde de ce se va întâmpla în continuare”. Context: întâlnirea Zelenski–Merz și pachetul de apărare Potrivit articolului, publicarea listelor a venit după întâlnirea dintre președintele ucrainean Volodimir Zelenski și cancelarul german Friedrich Merz, la Berlin, pe 14 aprilie. Înaintea întâlnirii, au fost prezentate șapte modele de drone produse la întreprinderi comune ucraineno-germane, conform biroului lui Zelenski. În aceeași zi, Germania și Ucraina au convenit asupra unui pachet de apărare de patru miliarde de euro (aprox. 20 miliarde lei), care include finanțarea de către Germania a unui contract pentru câteva sute de rachete pentru sistemul de apărare aeriană Patriot. [...]
