SOL$71.06-0.06%CAT$955.98+5.60%

Armata SUA își rescrie instruirea după lecțiile din Ucraina, unde niciuna dintre părți nu a reușit să impună o superioritate aeriană stabilă, iar câmpul de luptă a fost „închis” de apărarea antiaeriană, artilerie și drone, potrivit Defense România. Mesajul central este că viitoarele conflicte pot arăta mai degrabă ca un duel permanent între senzori, drone și sisteme antiaeriene decât ca operațiuni în care aviația proprie „curăță” spațiul aerian și oferă libertate de mișcare la sol.

În ultimele decenii, forțele americane au operat adesea cu avantajul controlului aerian în teatre precum Irak și Afganistan, ceea ce a redus dramatic riscurile pentru deplasări, logistică și sprijinul aerian apropiat. În schimb, ceea ce se vede în Ucraina contrazice această presupunere: spațiul aerian devine disputat și periculos, iar orice zbor poate fi observat, urmărit și lovit rapid. În acest context, Armata SUA își ajustează programele de instruire pentru a pregăti soldații să lupte și să supraviețuiască atunci când „deasupra” nu mai este un avantaj garantat.

O voce-cheie citată în material este maiorul Rachel Martin, care conduce un curs nou al Armatei SUA dedicat operării sistemelor fără pilot. Ea a explicat că militarii americani trebuie să își schimbe reflexele: nu mai pot pleca de la ideea că orice aeronavă din zonă este prietenă sau că „cerul” este controlat. Declarațiile ei sunt prezentate în contextul unei discuții cu Business Insider, unde subliniază că obișnuința supremației aeriene totale a creat, inevitabil, un tip de confort operațional greu de menținut într-un conflict de intensitate mare.

Ce a arătat Ucraina despre „cerul interzis”

În interpretarea prezentată de Defense România, conflictul a evidențiat o realitate simplă: când apărarea antiaeriană și dronele sunt omniprezente, operațiunile aeriene clasice sunt limitate, iar lupta se mută în adaptare, camuflare, dispersie și reacție rapidă. În locul unei „autostrăzi aeriene” sigure, apare o zonă în care fiecare mișcare este observată și poate atrage un atac.

Printre consecințele descrise:

• nevoia de vigilență constantă față de orice obiect aflat la înălțime, indiferent cât de mic;
• reducerea „timpului de gândire” în contact: reacțiile trebuie exersate până devin reflex;
• dependență mai mare de drone pentru recunoaștere și corectarea focului de artilerie;
• accent pe mobilitate, schimbarea frecventă a pozițiilor și evitarea rutinelor.

Câmpul de luptă suprasaturat cu drone și efectul psihologic

Materialul aduce și mărturii ale unor veterani americani care au luptat în Ucraina și descriu presiunea psihologică produsă de drone. Carl Larson, veteran al războiului din Irak, susține că dronele pot eroda moralul și impun o stare de precauție permanentă, până la blocarea inițiativei: soldații ajung să evite ieșirea din poziții fortificate, de teamă să nu fie identificați și loviți. Un alt veteran, cunoscut sub indicativul „Jackie”, compară situația cu Irak și Afganistan, unde existau, în practică, zone relativ sigure pentru retragere și odihnă; în Ucraina, mai ales în localități disputate precum Bahmut, supravegherea aeriană persistentă ar reduce drastic aceste „pauze” operaționale.

Cum se traduce asta în instruirea Armatei SUA

Din informațiile prezentate, direcția este clară: antrenamentele trebuie să simuleze un mediu în care spațiul aerian este permanent contestat, iar amenințarea vine „de sus” la fel de des ca din față.

Mai jos, o sinteză a schimbărilor sugerate de lecțiile din Ucraina:

În esență, Armata SUA încearcă să transforme experiențele din Ucraina într-un „manual” practic pentru viitoare conflicte: mai puțină dependență de confortul superiorității aeriene și mai multă pregătire pentru un câmp de luptă în care fiecare minut poate fi supravegheat, iar orice greșeală se plătește imediat.