Știri
Știri din categoria Apărare
Armata SUA își rescrie instruirea după lecțiile din Ucraina, unde niciuna dintre părți nu a reușit să impună o superioritate aeriană stabilă, iar câmpul de luptă a fost „închis” de apărarea antiaeriană, artilerie și drone, potrivit Defense România. Mesajul central este că viitoarele conflicte pot arăta mai degrabă ca un duel permanent între senzori, drone și sisteme antiaeriene decât ca operațiuni în care aviația proprie „curăță” spațiul aerian și oferă libertate de mișcare la sol.
În ultimele decenii, forțele americane au operat adesea cu avantajul controlului aerian în teatre precum Irak și Afganistan, ceea ce a redus dramatic riscurile pentru deplasări, logistică și sprijinul aerian apropiat. În schimb, ceea ce se vede în Ucraina contrazice această presupunere: spațiul aerian devine disputat și periculos, iar orice zbor poate fi observat, urmărit și lovit rapid. În acest context, Armata SUA își ajustează programele de instruire pentru a pregăti soldații să lupte și să supraviețuiască atunci când „deasupra” nu mai este un avantaj garantat.
O voce-cheie citată în material este maiorul Rachel Martin, care conduce un curs nou al Armatei SUA dedicat operării sistemelor fără pilot. Ea a explicat că militarii americani trebuie să își schimbe reflexele: nu mai pot pleca de la ideea că orice aeronavă din zonă este prietenă sau că „cerul” este controlat. Declarațiile ei sunt prezentate în contextul unei discuții cu Business Insider, unde subliniază că obișnuința supremației aeriene totale a creat, inevitabil, un tip de confort operațional greu de menținut într-un conflict de intensitate mare.
În interpretarea prezentată de Defense România, conflictul a evidențiat o realitate simplă: când apărarea antiaeriană și dronele sunt omniprezente, operațiunile aeriene clasice sunt limitate, iar lupta se mută în adaptare, camuflare, dispersie și reacție rapidă. În locul unei „autostrăzi aeriene” sigure, apare o zonă în care fiecare mișcare este observată și poate atrage un atac.
Printre consecințele descrise:
Materialul aduce și mărturii ale unor veterani americani care au luptat în Ucraina și descriu presiunea psihologică produsă de drone. Carl Larson, veteran al războiului din Irak, susține că dronele pot eroda moralul și impun o stare de precauție permanentă, până la blocarea inițiativei: soldații ajung să evite ieșirea din poziții fortificate, de teamă să nu fie identificați și loviți. Un alt veteran, cunoscut sub indicativul „Jackie”, compară situația cu Irak și Afganistan, unde existau, în practică, zone relativ sigure pentru retragere și odihnă; în Ucraina, mai ales în localități disputate precum Bahmut, supravegherea aeriană persistentă ar reduce drastic aceste „pauze” operaționale.
Din informațiile prezentate, direcția este clară: antrenamentele trebuie să simuleze un mediu în care spațiul aerian este permanent contestat, iar amenințarea vine „de sus” la fel de des ca din față.
Mai jos, o sinteză a schimbărilor sugerate de lecțiile din Ucraina:
| Domeniu | Ce era presupus în multe operațiuni recente | Ce se antrenează acum mai mult |
|---|---|---|
| Spațiul aerian | Control aerian propriu, risc redus | Spațiu aerian disputat, risc constant |
| Mișcare la sol | Deplasări mai previzibile, sprijin aerian la nevoie | Mobilitate frecventă, dispersie, camuflaj |
| Reacție la amenințări | Timp mai mare de evaluare | Decizii rapide, reflexe exersate |
| Rolul dronelor | Instrument util, dar complementar | Element central pentru observare și lovire |
În esență, Armata SUA încearcă să transforme experiențele din Ucraina într-un „manual” practic pentru viitoare conflicte: mai puțină dependență de confortul superiorității aeriene și mai multă pregătire pentru un câmp de luptă în care fiecare minut poate fi supravegheat, iar orice greșeală se plătește imediat.
Recomandate
Rusia își pregătește noi operațiuni ofensive, în paralel cu o extindere a recrutării, inclusiv din rândul străinilor , potrivit declarațiilor președintelui ucrainean Volodimir Zelenski , citate de Adevărul . Miza imediată, din perspectiva apărării, este capacitatea Moscovei de a-și reface efectivele și de a menține presiunea pe front în 2026, în ciuda pierderilor raportate de Kiev. Zelenski a spus că Ucraina ar deține documente ale Statului Major rus care ar confirma planuri pentru noi operațiuni ofensive. Declarațiile au fost făcute după o ședință cu șeful Direcției Principale de Informații a Ministerului Apărării (GUR) , Oleksii Ivașcenko. „Documentele Statului Major al Federației Ruse arată incapacitatea acestuia de a-și îndeplini obiectivele stabilite de conducerea politică de la Kremlin”, a transmis Zelenski. Președintele ucrainean a mai afirmat că forțele ucrainene „continuă să distrugă potențialul ofensiv” al armatei ruse și că pierderile „iremediabile” ale acesteia ar ajunge la aproximativ 60% din total. În același mesaj, Zelenski a indicat drept priorități pentru Ucraina creșterea pierderilor irecuperabile ale armatei ruse, consolidarea utilizării dronelor pe front și extinderea sancțiunilor „la distanță” asupra industriei de armament și sectorului petrolier rusesc. Recrutare extinsă: până la 20.000 de străini și migranți în 2026, potrivit GUR Serviciile ucrainene de informații militare susțin că Rusia ar intenționa să mobilizeze până la 20.000 de cetățeni străini și migranți în cursul anului 2026. Potrivit GUR, structurile de mobilizare ale Statului Major rus și serviciul federal pentru cetățenie și înregistrarea străinilor ar fi evaluat numărul cetățenilor străini cu vârste între 18 și 60 de ani din toate regiunile federale. GUR mai afirmă că centrele de recrutare ar fi primit ținte de atragere a între 0,5% și 3,5% dintre acești străini în contracte militare, prin 97 de puncte de selecție, distribuite astfel: Districtul Militar Central: 30 de centre; districtele Moscova și Sud: câte 21; Districtul Estic: 14; Districtul Leningrad: 11. Potrivit aceleiași surse, recrutarea ar fi realizată inclusiv prin structuri militare semiprivate, precum „Redut”, „Konvoi”, „Wagner-2”, „Potok” sau formațiuni similare. Principala bază de recrutare ar fi cetățeni din Asia Centrală (Uzbekistan, Tadjikistan, Kârgâzstan), dar și persoane din Bangladesh, Sudan, Ciad și alte state din Asia și Africa. Ce semnale transmite Kievul către parteneri Zelenski a mai spus că va informa partenerii internaționali despre planuri discutate la Moscova privind posibile operațiuni împotriva unor state NATO și despre încercări de a implica Belarusul în implementarea obiectivelor militare ale Rusiei. Separat, GUR a reiterat estimarea anterioară potrivit căreia Rusia ar mobiliza lunar între 40.000 și 45.000 de militari pentru războiul împotriva Ucrainei, în timp ce Kievul susține că își menține propriile capacități de recrutare la un nivel mai mic cu aproximativ 10.000 de persoane. În acest context, serviciile ucrainene afirmă că Moscova continuă pregătirile pentru noi operațiuni ofensive și caută să își suplimenteze efectivele prin mobilizare extinsă. [...]
Apariția în Ucraina a blindatelor finlandeze Sisu GTP , fără o livrare anunțată oficial, ridică semne de întrebare privind traseul și transparența transferurilor de armament către Kiev , potrivit Focus . Vehiculele ar fi fost observate pentru prima dată la unități de forțe speciale ucrainene, însă nu este clar cine le-a furnizat și în ce număr. Informația a fost relatată inițial de portalul ucrainean Militarnyi , care indică faptul că istoricul militar Andri Haruk a publicat o fotografie pe blogul său, despre care spune că ar arăta un Sisu GTP în dotarea Regimentului 8 al forțelor speciale ucrainene. Haruk susține că până acum nu erau cunoscute livrări ale acestui model către Ucraina, „cu atât mai puțin numărul lor”. Cine ar fi putut livra vehiculele Finlanda nu a confirmat oficial vreo livrare de Sisu GTP către Ucraina. În același timp, Focus notează că Helsinki oferă rareori detalii despre pachetele de armament, iar informațiile despre tipul și cantitatea sistemelor livrate sunt, de regulă, nepublice. O ipoteză avansată de Militarnyi este că vehiculele ar fi putut ajunge din Suedia: țara a comandat peste 300 de unități Sisu GTP și ar fi putut transfera unele către forțele speciale ucrainene. În prezent, doar Finlanda și Suedia operează acest model, conform aceleiași surse. Rămâne neclar și dacă Sisu GTP sunt folosite exclusiv de forțele speciale sau au ajuns și la alte unități ale armatei ucrainene. De ce contează: un vehicul nou, gândit pentru amenințări specifice frontului Sisu GTP este un vehicul blindat proiectat pentru misiuni cu risc ridicat, cu accent pe reducerea efectelor minelor și ale dispozitivelor explozive improvizate. În contextul războiului din Ucraina, unde minele și capcanele explozive de pe marginea drumurilor sunt printre cele mai mari pericole pentru vehicule, astfel de platforme pot avea un impact operațional direct, mai ales pentru unități care se deplasează rapid și discret, aproape de linia frontului sau în spatele acesteia. Militarnyi mai arată că mobilitatea ridicată în teren dificil și pe infrastructură degradată este un avantaj în zonele unde drumurile au fost afectate de lupte. Date tehnice menționate în material Conform Focus, Sisu GTP: transportă până la 10 persoane (variantă transport trupe); în varianta pickup cu cabină dublă, 4–5 persoane; are blindaj la standardul STANAG 4569 Level 1 (protecție menționată împotriva muniției 7,62×51 mm de la 30 m); folosește un motor diesel Mercedes-Benz OM926, 308 CP, cu transmisie automată Allison 3500 (6 trepte) și cutie de transfer ZF VG750; are masă maximă de 16,5 tone și sarcină utilă de până la 5 tone; are 6,0 m lungime, 2,5 m lățime, 2,55 m înălțime și gardă la sol de 40 cm; depășește 100 km/h și are autonomie de până la 700 km. În material se mai menționează că utilizarea de vehicule occidentale la forțele speciale ucrainene nu este o noutate, fiind observate anterior și platforme Rheinmetall, inclusiv modelul Caracal, deja livrat Ucrainei. [...]
Armata SUA își strânge controlul asupra ieșirilor la pensie, impunând un interval fix de depunere a cererilor între 24 și 12 luni înainte de data dorită , o schimbare cu impact operațional direct asupra planificării personalului și a continuității misiunilor, potrivit Focus . Noua regulă este permanentă și vizează „pensionarea voluntară”, care va putea fi solicitată doar în fereastra de timp stabilită. Măsura urmărește, conform explicațiilor din documentul oficial citat, o planificare mai precisă și o tranziție mai bine gestionată către viața civilă, fără a afecta capacitatea de luptă a unităților. Ce se schimbă: fereastră de 24–12 luni pentru cererile de pensionare Conform relatării platformei „AL”, Armata SUA va accepta cereri de pensionare voluntară doar dacă sunt depuse între 24 și 12 luni înainte de data la care militarul vrea să iasă la pensie. Practic, soldații trebuie să-și fixeze intenția cu până la doi ani înainte, dar și să respecte un termen-limită: nu mai târziu de 12 luni înainte de data dorită. Cine poate cere pensionarea și cine este exclus Regulile includ și criterii de eligibilitate și excluderi operaționale: cererea poate fi depusă doar după minimum 18 ani de serviciu federal activ; toate obligațiile de serviciu trebuie îndeplinite înainte de pensionare; nu pot solicita pensionarea cei deja planificați pentru un nou post sau care au primit un ordin oficial de schimbare permanentă a bazei (relocare). Măsura nu se aplică doar militarilor activi, ci și Gărzii Naționale și Rezervei Armatei SUA, potrivit aceleiași surse. Tranziția către civil: permisă, dar fără să afecteze misiunea Odată depusă cererea, militarii pot folosi mai intens programele de sprijin pentru tranziție (consiliere pentru carieră și pași administrativi pentru viața după armată). Condiția este ca aceste activități să nu perturbe activitatea curentă a unității. În documentul oficial citat, armata precizează că măsurile de pregătire a ieșirii nu trebuie să afecteze sarcinile alocate sau misiunea unității, atât timp cât militarul se află la mai mult de 365 de zile de data separării. În principiu, tranziția ar urma să înceapă cu un an înainte de plecare. Printre măsurile menționate se află participarea la programe de calificare profesională, formalități de „check-out” din bază și inițiative precum SkillBridge , destinată sprijinirii intrării în profesii civile. [...]
Războiul din Iran a scos în evidență vulnerabilități care pot deveni costuri directe pentru apărarea europeană , de la penuria de muniții la flote subdimensionate și tensiuni politice interne, într-un moment în care oficiali militari europeni avertizează că Rusia ar putea fi în poziția de a ataca un stat membru NATO până în 2029, potrivit Adevărul . Conflictul dintre SUA-Israel și Iran nu a implicat NATO, dar a funcționat ca un „test de stres” pentru capacitatea Alianței de a susține un efort militar de durată. Generalul Dominique Tardif, adjunctul șefului Forțelor Aeriene franceze, a spus că lecțiile din Ucraina și Orientul Mijlociu trebuie privite împreună atunci când sunt proiectate „războaiele de mâine” și dezvoltarea capabilităților. Cinci deficiențe cu impact operațional și bugetar Lista de vulnerabilități discutată de POLITICO cu diplomați, oficiali NATO și experți în apărare indică probleme care, dacă sunt confirmate în planificarea militară, ar împinge statele europene spre investiții accelerate în muniții, apărare aeriană, capabilități de lovire la distanță și flote. Principalele puncte: Penurie de muniție și interceptori : SUA ar fi consumat aproape jumătate din stocul total de rachete critice Patriot, iar oficiali francezi au avertizat că rezervele de rachete Aster și Mica s-au epuizat în primele două săptămâni de război. Un diplomat NATO a spus că, dacă SUA își mută atenția spre Indo-Pacific, „vor fi retrase resurse substanțiale” din Europa. Justin Bronk ( Royal United Services Institute ) a avertizat că, în ritmul actual, aliații ar putea rămâne fără rachete de apărare aeriană de mare valoare în „câteva săptămâni”, pe fondul producției ruse de „6.000 până la 7.000” de drone de atac pe lună, și a pledat pentru interceptori mai accesibili și pentru măsuri de protecție pasivă (de exemplu, adăposturi fortificate pentru avioane). Lipsa muniției ar urma să fie un subiect important la summitul NATO din iulie , potrivit unei persoane familiarizate cu discuțiile. Limite ale superiorității aeriene : capacitatea Iranului de a continua atacuri cu rachete și drone, în pofida campaniei aeriene americane, arată limitele ideii că o țară poate fi „trimisă în genunchi” doar prin bombardamente convenționale, potrivit lui Pieter Wezeman (SIPRI). În acest context, Bronk a indicat nevoia de investiții accelerate în arme de precizie cu rază lungă, inclusiv pentru a lovi producția de drone și ținte militare în adâncime. Flote subdimensionate și disponibilitate scăzută : desfășurarea limitată a Europei pentru a sprijini aliații din Golf a evidențiat investiții insuficiente în forțele navale. Exemplul dat este Marea Britanie, care a avut nevoie de trei săptămâni pentru a trimite distrugătorul HMS Dragon spre Mediterană, iar nava s-a întors în port din cauza unei defecțiuni tehnice. Șeful marinei britanice, Gwyn Jenkins, a recunoscut că Royal Navy nu este pregătită de război, iar premierul canadian Mark Carney a spus anterior că mai puțin de jumătate din flota Canadei este operațională. Experți citați arată că, într-un conflict cu Rusia, flotele ar fi esențiale pentru misiuni anti-submarin și pentru contracararea navelor cu rachete de croazieră Kalibr. Dezbinare politică persistentă : războiul ar fi adâncit prăpastia în interiorul NATO, în condițiile în care Europa a refuzat cererile președintelui american Donald Trump de sprijin militar, iar Washingtonul ar fi elaborat opțiuni de represalii. În paralel, Trump a continuat să atace NATO, numind-o în mod repetat „tigru de hârtie”. Riscul, potrivit lui Ed Arnold (fost oficial NATO), este ca SUA să decidă „de data aceasta nu ne implicăm” sau să se limiteze la o desfășurare redusă în cazul unei invazii ruse. Anders Fogh Rasmussen, fost secretar general al NATO, a susținut că europenii ar trebui să adopte o abordare „tranzacțională”, legând sprijinul pentru redeschiderea Strâmtorii Ormuz de angajamentul Washingtonului față de NATO. Ucraina ca furnizor de capabilități : Ucraina a trimis experți în drone pentru a ajuta țări din Orientul Mijlociu și a semnat parteneriate de apărare pe zece ani cu națiuni din Golf. NATO și-a extins legăturile instituționale cu Ucraina, inclusiv printr-un centru comun de instruire și cercetare în Polonia și printr-un program industrial pentru achiziția de tehnologie din Ucraina (UNITE-Brave NATO). Un diplomat NATO a spus că „Ucraina acționează ca un furnizor de securitate”. Ce urmează: presiune pe planificare și pe stocuri În lectura prezentată, miza imediată pentru NATO este trecerea de la constatări la decizii de planificare și achiziții, în special pe zona de muniții și apărare aeriană, unde consumul rapid poate deveni un punct de vulnerabilitate într-un conflict de durată. În paralel, problemele de disponibilitate ale flotelor și tensiunile politice transatlantice rămân factori care pot întârzia sau limita răspunsul Alianței într-un scenariu de criză. Pentru context suplimentar din aceeași publicație: Adevărul și Adevărul . [...]
Ucraina pregătește exportul de armament produs intern, mizând pe venituri care să finanțeze apărarea , după ce capacitățile de producție au ajuns să depășească nevoile imediate ale armatei, potrivit Adevărul . Președintele Volodimir Zelenski a spus că, în anumite segmente, există „un surplus de capacitate de până la 50%”. Decizia are o miză economică directă: exporturile ar urma să aducă bani într-o perioadă în care Ucraina își susține efortul de război și, în același timp, își extinde industria de apărare. Zelenski a afirmat că armata ucraineană va avea prioritate la aprovizionare, iar „ceea ce depășește această valoare va fi exportat”. Ce ar urma să exporte și cu cine discută Kievul Zelenski a indicat că Ucraina lucrează deja cu țări din Orientul Mijlociu, Europa și Caucaz într-un format de cooperare numit „ acorduri pentru drone ”. În plus, a spus că există „o propunere” și pentru partenerii americani. Acordul vizat ar urma să includă: drone; sisteme de apărare; „alte tipuri de arme”. Condițiile anunțate: control și direcționarea veniturilor către apărare Președintele Ucrainei a insistat că termenii trebuie să fie în avantajul țării, cu „o supraveghere clară”, iar veniturile obținute din exporturi să fie folosite pentru consolidarea apărării. „Încă o dată, termenii trebuie să fie în avantajul Ucrainei, trebuie să existe o supraveghere clară, iar veniturile din exporturi trebuie să consolideze apărarea Ucrainei. Așa va fi.” În context, Zelenski a amintit că Ucraina și-a sporit producția de armament de la declanșarea invaziei ruse, în urmă cu peste patru ani. Materialul nu precizează un calendar pentru începerea exporturilor și nici volumele sau țările către care ar urma să fie livrate armele. [...]
România își reconfigurează apărarea antiaeriană în zonele cu risc de cădere a dronelor , prin repoziționarea unor mijloace existente și introducerea unor capabilități noi, în contextul în care astfel de incidente pot continua, potrivit Antena 3 . Ministrul Apărării, Radu Miruță , a spus că o parte dintre capabilitățile de luptă antiaeriană din zonele unde există riscul prăbușirii dronelor rusești a fost „reconfigurată” și că au fost adăugate capabilități noi. În același timp, el a descris efortul ca pe construirea unui „zid” de protecție adaptat evoluției tehnologice a dronelor. „Suntem în curs de a face un zid şi pentru aceste drone de la un capăt la celălalt. Acum avem bucăţi în acel zid în funcţie de riscul pe care îl apreciem.” Ce se schimbă, operațional, în teren Miruță a indicat două direcții de lucru în zonele considerate expuse: repoziționarea unei părți din capabilitățile antiaeriene deja existente; introducerea unor capabilități noi , despre care a precizat că sunt „două tipuri” care „înainte nu erau acolo și acum o să fie”. Ministrul a mai spus că există și capabilități care „acopereau” zona într-o anumită configurație, iar modul în care acestea interacționează este „schimbat” în aceste zile. Limitările recunoscute de MApN și riscul de repetare a incidentelor Întrebat ce ar face România dacă o dronă rusească ar ajunge să omoare un cetățean, ministrul a calificat situația drept „o problemă majoră” care „trebuie condamnată” și „prevenită” în măsura în care există suficiente capabilități „în orice scenariu”. El a adăugat că, în contextul „noii realități” a luptei cu drone, Armata Română are metode de protecție pentru unele scenarii, iar pentru altele – considerate cu probabilitate foarte mică – încearcă să acopere treptat „bucata” rămasă neadresată. Totodată, Miruță a spus că este posibil ca în perioada următoare să mai existe situații în care drone rusești să încalce spațiul aerian al României și să se prăbușească pe teritoriul țării. Context: incidente recente la Galați și Tulcea Articolul amintește că o dronă rusească cu încărcătură explozibilă a căzut, în noaptea de vineri spre sâmbătă, peste o casă din Galați, iar bucăți de drone cu încărcătură explozibilă au fost descoperite și în județul Tulcea. [...]
