Știri
Știri din categoria Apărare
Rusia își pregătește noi operațiuni ofensive, în paralel cu o extindere a recrutării, inclusiv din rândul străinilor, potrivit declarațiilor președintelui ucrainean Volodimir Zelenski, citate de Adevărul. Miza imediată, din perspectiva apărării, este capacitatea Moscovei de a-și reface efectivele și de a menține presiunea pe front în 2026, în ciuda pierderilor raportate de Kiev.
Zelenski a spus că Ucraina ar deține documente ale Statului Major rus care ar confirma planuri pentru noi operațiuni ofensive. Declarațiile au fost făcute după o ședință cu șeful Direcției Principale de Informații a Ministerului Apărării (GUR), Oleksii Ivașcenko.
„Documentele Statului Major al Federației Ruse arată incapacitatea acestuia de a-și îndeplini obiectivele stabilite de conducerea politică de la Kremlin”, a transmis Zelenski.
Președintele ucrainean a mai afirmat că forțele ucrainene „continuă să distrugă potențialul ofensiv” al armatei ruse și că pierderile „iremediabile” ale acesteia ar ajunge la aproximativ 60% din total. În același mesaj, Zelenski a indicat drept priorități pentru Ucraina creșterea pierderilor irecuperabile ale armatei ruse, consolidarea utilizării dronelor pe front și extinderea sancțiunilor „la distanță” asupra industriei de armament și sectorului petrolier rusesc.
Serviciile ucrainene de informații militare susțin că Rusia ar intenționa să mobilizeze până la 20.000 de cetățeni străini și migranți în cursul anului 2026. Potrivit GUR, structurile de mobilizare ale Statului Major rus și serviciul federal pentru cetățenie și înregistrarea străinilor ar fi evaluat numărul cetățenilor străini cu vârste între 18 și 60 de ani din toate regiunile federale.
GUR mai afirmă că centrele de recrutare ar fi primit ținte de atragere a între 0,5% și 3,5% dintre acești străini în contracte militare, prin 97 de puncte de selecție, distribuite astfel:
Potrivit aceleiași surse, recrutarea ar fi realizată inclusiv prin structuri militare semiprivate, precum „Redut”, „Konvoi”, „Wagner-2”, „Potok” sau formațiuni similare. Principala bază de recrutare ar fi cetățeni din Asia Centrală (Uzbekistan, Tadjikistan, Kârgâzstan), dar și persoane din Bangladesh, Sudan, Ciad și alte state din Asia și Africa.
Zelenski a mai spus că va informa partenerii internaționali despre planuri discutate la Moscova privind posibile operațiuni împotriva unor state NATO și despre încercări de a implica Belarusul în implementarea obiectivelor militare ale Rusiei.
Separat, GUR a reiterat estimarea anterioară potrivit căreia Rusia ar mobiliza lunar între 40.000 și 45.000 de militari pentru războiul împotriva Ucrainei, în timp ce Kievul susține că își menține propriile capacități de recrutare la un nivel mai mic cu aproximativ 10.000 de persoane. În acest context, serviciile ucrainene afirmă că Moscova continuă pregătirile pentru noi operațiuni ofensive și caută să își suplimenteze efectivele prin mobilizare extinsă.
Recomandate
Războiul din Iran a scos în evidență vulnerabilități care pot deveni costuri directe pentru apărarea europeană , de la penuria de muniții la flote subdimensionate și tensiuni politice interne, într-un moment în care oficiali militari europeni avertizează că Rusia ar putea fi în poziția de a ataca un stat membru NATO până în 2029, potrivit Adevărul . Conflictul dintre SUA-Israel și Iran nu a implicat NATO, dar a funcționat ca un „test de stres” pentru capacitatea Alianței de a susține un efort militar de durată. Generalul Dominique Tardif, adjunctul șefului Forțelor Aeriene franceze, a spus că lecțiile din Ucraina și Orientul Mijlociu trebuie privite împreună atunci când sunt proiectate „războaiele de mâine” și dezvoltarea capabilităților. Cinci deficiențe cu impact operațional și bugetar Lista de vulnerabilități discutată de POLITICO cu diplomați, oficiali NATO și experți în apărare indică probleme care, dacă sunt confirmate în planificarea militară, ar împinge statele europene spre investiții accelerate în muniții, apărare aeriană, capabilități de lovire la distanță și flote. Principalele puncte: Penurie de muniție și interceptori : SUA ar fi consumat aproape jumătate din stocul total de rachete critice Patriot, iar oficiali francezi au avertizat că rezervele de rachete Aster și Mica s-au epuizat în primele două săptămâni de război. Un diplomat NATO a spus că, dacă SUA își mută atenția spre Indo-Pacific, „vor fi retrase resurse substanțiale” din Europa. Justin Bronk ( Royal United Services Institute ) a avertizat că, în ritmul actual, aliații ar putea rămâne fără rachete de apărare aeriană de mare valoare în „câteva săptămâni”, pe fondul producției ruse de „6.000 până la 7.000” de drone de atac pe lună, și a pledat pentru interceptori mai accesibili și pentru măsuri de protecție pasivă (de exemplu, adăposturi fortificate pentru avioane). Lipsa muniției ar urma să fie un subiect important la summitul NATO din iulie , potrivit unei persoane familiarizate cu discuțiile. Limite ale superiorității aeriene : capacitatea Iranului de a continua atacuri cu rachete și drone, în pofida campaniei aeriene americane, arată limitele ideii că o țară poate fi „trimisă în genunchi” doar prin bombardamente convenționale, potrivit lui Pieter Wezeman (SIPRI). În acest context, Bronk a indicat nevoia de investiții accelerate în arme de precizie cu rază lungă, inclusiv pentru a lovi producția de drone și ținte militare în adâncime. Flote subdimensionate și disponibilitate scăzută : desfășurarea limitată a Europei pentru a sprijini aliații din Golf a evidențiat investiții insuficiente în forțele navale. Exemplul dat este Marea Britanie, care a avut nevoie de trei săptămâni pentru a trimite distrugătorul HMS Dragon spre Mediterană, iar nava s-a întors în port din cauza unei defecțiuni tehnice. Șeful marinei britanice, Gwyn Jenkins, a recunoscut că Royal Navy nu este pregătită de război, iar premierul canadian Mark Carney a spus anterior că mai puțin de jumătate din flota Canadei este operațională. Experți citați arată că, într-un conflict cu Rusia, flotele ar fi esențiale pentru misiuni anti-submarin și pentru contracararea navelor cu rachete de croazieră Kalibr. Dezbinare politică persistentă : războiul ar fi adâncit prăpastia în interiorul NATO, în condițiile în care Europa a refuzat cererile președintelui american Donald Trump de sprijin militar, iar Washingtonul ar fi elaborat opțiuni de represalii. În paralel, Trump a continuat să atace NATO, numind-o în mod repetat „tigru de hârtie”. Riscul, potrivit lui Ed Arnold (fost oficial NATO), este ca SUA să decidă „de data aceasta nu ne implicăm” sau să se limiteze la o desfășurare redusă în cazul unei invazii ruse. Anders Fogh Rasmussen, fost secretar general al NATO, a susținut că europenii ar trebui să adopte o abordare „tranzacțională”, legând sprijinul pentru redeschiderea Strâmtorii Ormuz de angajamentul Washingtonului față de NATO. Ucraina ca furnizor de capabilități : Ucraina a trimis experți în drone pentru a ajuta țări din Orientul Mijlociu și a semnat parteneriate de apărare pe zece ani cu națiuni din Golf. NATO și-a extins legăturile instituționale cu Ucraina, inclusiv printr-un centru comun de instruire și cercetare în Polonia și printr-un program industrial pentru achiziția de tehnologie din Ucraina (UNITE-Brave NATO). Un diplomat NATO a spus că „Ucraina acționează ca un furnizor de securitate”. Ce urmează: presiune pe planificare și pe stocuri În lectura prezentată, miza imediată pentru NATO este trecerea de la constatări la decizii de planificare și achiziții, în special pe zona de muniții și apărare aeriană, unde consumul rapid poate deveni un punct de vulnerabilitate într-un conflict de durată. În paralel, problemele de disponibilitate ale flotelor și tensiunile politice transatlantice rămân factori care pot întârzia sau limita răspunsul Alianței într-un scenariu de criză. Pentru context suplimentar din aceeași publicație: Adevărul și Adevărul . [...]
Ucraina pregătește exportul de armament produs intern, mizând pe venituri care să finanțeze apărarea , după ce capacitățile de producție au ajuns să depășească nevoile imediate ale armatei, potrivit Adevărul . Președintele Volodimir Zelenski a spus că, în anumite segmente, există „un surplus de capacitate de până la 50%”. Decizia are o miză economică directă: exporturile ar urma să aducă bani într-o perioadă în care Ucraina își susține efortul de război și, în același timp, își extinde industria de apărare. Zelenski a afirmat că armata ucraineană va avea prioritate la aprovizionare, iar „ceea ce depășește această valoare va fi exportat”. Ce ar urma să exporte și cu cine discută Kievul Zelenski a indicat că Ucraina lucrează deja cu țări din Orientul Mijlociu, Europa și Caucaz într-un format de cooperare numit „ acorduri pentru drone ”. În plus, a spus că există „o propunere” și pentru partenerii americani. Acordul vizat ar urma să includă: drone; sisteme de apărare; „alte tipuri de arme”. Condițiile anunțate: control și direcționarea veniturilor către apărare Președintele Ucrainei a insistat că termenii trebuie să fie în avantajul țării, cu „o supraveghere clară”, iar veniturile obținute din exporturi să fie folosite pentru consolidarea apărării. „Încă o dată, termenii trebuie să fie în avantajul Ucrainei, trebuie să existe o supraveghere clară, iar veniturile din exporturi trebuie să consolideze apărarea Ucrainei. Așa va fi.” În context, Zelenski a amintit că Ucraina și-a sporit producția de armament de la declanșarea invaziei ruse, în urmă cu peste patru ani. Materialul nu precizează un calendar pentru începerea exporturilor și nici volumele sau țările către care ar urma să fie livrate armele. [...]
Apariția în Ucraina a blindatelor finlandeze Sisu GTP , fără o livrare anunțată oficial, ridică semne de întrebare privind traseul și transparența transferurilor de armament către Kiev , potrivit Focus . Vehiculele ar fi fost observate pentru prima dată la unități de forțe speciale ucrainene, însă nu este clar cine le-a furnizat și în ce număr. Informația a fost relatată inițial de portalul ucrainean Militarnyi , care indică faptul că istoricul militar Andri Haruk a publicat o fotografie pe blogul său, despre care spune că ar arăta un Sisu GTP în dotarea Regimentului 8 al forțelor speciale ucrainene. Haruk susține că până acum nu erau cunoscute livrări ale acestui model către Ucraina, „cu atât mai puțin numărul lor”. Cine ar fi putut livra vehiculele Finlanda nu a confirmat oficial vreo livrare de Sisu GTP către Ucraina. În același timp, Focus notează că Helsinki oferă rareori detalii despre pachetele de armament, iar informațiile despre tipul și cantitatea sistemelor livrate sunt, de regulă, nepublice. O ipoteză avansată de Militarnyi este că vehiculele ar fi putut ajunge din Suedia: țara a comandat peste 300 de unități Sisu GTP și ar fi putut transfera unele către forțele speciale ucrainene. În prezent, doar Finlanda și Suedia operează acest model, conform aceleiași surse. Rămâne neclar și dacă Sisu GTP sunt folosite exclusiv de forțele speciale sau au ajuns și la alte unități ale armatei ucrainene. De ce contează: un vehicul nou, gândit pentru amenințări specifice frontului Sisu GTP este un vehicul blindat proiectat pentru misiuni cu risc ridicat, cu accent pe reducerea efectelor minelor și ale dispozitivelor explozive improvizate. În contextul războiului din Ucraina, unde minele și capcanele explozive de pe marginea drumurilor sunt printre cele mai mari pericole pentru vehicule, astfel de platforme pot avea un impact operațional direct, mai ales pentru unități care se deplasează rapid și discret, aproape de linia frontului sau în spatele acesteia. Militarnyi mai arată că mobilitatea ridicată în teren dificil și pe infrastructură degradată este un avantaj în zonele unde drumurile au fost afectate de lupte. Date tehnice menționate în material Conform Focus, Sisu GTP: transportă până la 10 persoane (variantă transport trupe); în varianta pickup cu cabină dublă, 4–5 persoane; are blindaj la standardul STANAG 4569 Level 1 (protecție menționată împotriva muniției 7,62×51 mm de la 30 m); folosește un motor diesel Mercedes-Benz OM926, 308 CP, cu transmisie automată Allison 3500 (6 trepte) și cutie de transfer ZF VG750; are masă maximă de 16,5 tone și sarcină utilă de până la 5 tone; are 6,0 m lungime, 2,5 m lățime, 2,55 m înălțime și gardă la sol de 40 cm; depășește 100 km/h și are autonomie de până la 700 km. În material se mai menționează că utilizarea de vehicule occidentale la forțele speciale ucrainene nu este o noutate, fiind observate anterior și platforme Rheinmetall, inclusiv modelul Caracal, deja livrat Ucrainei. [...]
Un posibil atac antisatelit rusesc, inclusiv cu opțiuni nucleare, ar putea lovi direct infrastructura spațială de care depind comunicațiile, GPS-ul și operațiunile militare occidentale , potrivit Focus . Îngrijorarea SUA vizează în special dezvoltarea unor sateliți capabili să se apropie de alți sateliți, să-i supravegheze și, potențial, să-i neutralizeze. Ce capacități ar testa Rusia, potrivit evaluărilor americane Articolul descrie, pe baza informațiilor atribuite postului francez BFM TV, că US Space Command urmărește de ani buni testele unor așa-numiți „sateliți păpușă”, care ar elibera unități mai mici, manevrabile independent. Într-un test din 2020, ar fi fost ejectat un obiect cu viteză mare, interpretat de analiști americani drept posibil proiectil. Cea mai recentă platformă considerată „suspectă” de autoritățile americane ar fi un satelit din programul rusesc „Nivelir”, despre care BFM TV scrie că a fost lansat în mai de la cosmodromul Plessețk (nord-vestul Rusiei), într-un moment care ar fi coincis cu survolul unui satelit american de spionaj. Conform aceleiași relatări, sistemul ar fi testat din 2013 și, din 2019, s-ar fi apropiat în mod repetat de sateliți americani. Miza operațională: „sateliți contra sateliți” și riscul escaladării Generalul Stephen Whiting a declarat, la un eveniment al Center for Strategic and International Studies (CSIS) din Washington, citat de Ars Technica , că Rusia a plasat o armă spațială pe o orbită de pe care poate ajunge la sateliți „esențiali pentru securitatea națională” a SUA. Pe lângă conceptul „sateliți contra sateliți”, materialul mai notează că Rusia ar avea și rachete capabile să lovească obiecte aflate pe orbită, iar în istoria dezvoltării acestor capabilități au fost luate în calcul și opțiuni precum focoase nucleare (inițial, pentru a compensa imprecizii tehnice), respectiv proiectile, „nori” de fragmente sau lovituri cinetice (impact direct). Scenariul cu încărcătură nucleară: efecte în lanț asupra economiei și securității Cea mai sensibilă ipoteză, potrivit BFM TV, este posibilitatea unor arme nucleare în spațiu. Focus arată că un exercițiu secret al US Space Command, „Apollo Insight”, a simulat folosirea armelor de distrugere în masă pe orbită, împreună cu aliați și peste 60 de companii din industria de apărare, pentru a evalua consecințele unui atac nuclear antisatelit. În acest context, The Times este citat cu o estimare potrivit căreia o explozie pe orbită joasă ar putea avaria sau distruge până la 10.000 de sateliți, adică aproximativ 80% din flota activă. Ar fi afectate atât capabilități militare (recunoaștere, identificare de ținte), cât și servicii civile critice: comunicații, internet, telefonie și GPS — motiv pentru care publicația britanică descrie scenariul drept un posibil „Pearl Harbor în spațiu”. În lipsa unor detalii tehnice publice verificabile despre aceste sisteme, rămâne neclar cât din capabilitățile descrise este deja operațional și cât ține de testare și planificare, însă mesajul central al evaluărilor americane este că riscul pentru infrastructura spațială a crescut și are consecințe directe asupra funcționării economiei moderne. [...]
Războiul din Iran a ajuns la 25 mld. dolari (aprox. 115 mld. lei) pentru Pentagon , primul „preț” oficial comunicat de administrație pentru campania militară americană, potrivit Politico . Suma a fost prezentată într-un moment în care Casa Albă discută un posibil pachet suplimentar de finanțare de până la 200 mld. dolari (aprox. 920 mld. lei), ceea ce mută rapid dezbaterea din zona strategică în cea bugetară. Cifra a fost avansată de Jules Hurst, comptroller interimar al Pentagonului (oficialul responsabil de buget), în timpul unei audieri în Comisia pentru Servicii Armate a Camerei Reprezentanților, la care au participat și secretarul Apărării Pete Hegseth și șeful Statului Major Interarme, gen. Dan Caine. Conflictul durează de două luni și, deși a existat recent un armistițiu, „nu are un final clar”, notează publicația. Hurst a spus că „aproximativ până în această zi” cheltuielile pentru „ Operation Epic Fury ” sunt de circa 25 mld. dolari, „în cea mai mare parte pentru muniții”, dar și pentru „operațiuni și mentenanță” (cheltuieli curente de funcționare) și înlocuirea echipamentelor. Politico precizează că suma este sub multe estimări externe, având în vedere ritmul operațiunilor aeriene și navale și costurile de refacere a stocurilor de apărare antiaeriană. Presiune pentru bani suplimentari și o cerere „în curând” Potrivit articolului, Hurst le-a spus participanților la un summit de apărare din martie, la Washington, că prima săptămână a războiului ar fi costat aproximativ 11 mld. dolari (aprox. 51 mld. lei). Între timp, oficiali ai administrației discută o cerere suplimentară de finanțare de până la 200 mld. dolari pentru conflict și reînnoirea stocurilor de armament, deși au subliniat public că nu au stabilit încă un nivel final. Pentagonul este așteptat să trimită „în curând” solicitarea de fonduri suplimentare, iar Hurst a spus că administrația o va face „odată ce avem o evaluare completă a costului conflictului”. Congresul cere detalii, iar disputa se mută pe rezultate Întrebarea privind costurile a venit de la democratul Adam Smith, membrul de rang al comisiei, care s-a declarat surprins de nivelul de specificitate și a cerut ca detaliile să fie transmise Congresului, după o perioadă lungă în care legislativul a solicitat un număr oficial. Audierea, programată inițial pe bugetul pe 2027, a virat rapid spre Iran și spre întrebarea dacă operațiunea a produs câștiguri strategice. Smith a susținut că programul nuclear al Iranului ar fi „exact” la nivelul de dinaintea războiului și că Teheranul își păstrează capacități precum programul de rachete balistice și posibilitatea de a bloca Strâmtoarea Hormuz . În replică, Hegseth a atacat criticile venite din partea democraților din Congres și „unor republicani”, potrivit Politico. [...]
Marea Britanie își mută centrul de greutate naval spre Atlanticul de Nord , printr-un demers de a construi o forță maritimă multinațională împreună cu aliați nordici și baltici, pe fondul intensificării activității ruse în „Nordul Înalte”, potrivit Politico . Șeful Marinei Regale britanice, First Sea Lord Gwyn Jenkins, a spus că a semnat săptămâna trecută o „declarație de intenție” cu omologii din țările nordice, baltice și alte state din cadrul Joint Expeditionary Force (JEF) , pentru a reuni o „forță maritimă multinațională” menită să descurajeze avansurile Rusiei în regiune. În același timp, Jenkins a recunoscut presiunea pe care o pune agenda globală a Regatului Unit — inclusiv Orientul Mijlociu — dar a indicat că, pe măsură ce marina se modernizează, aceasta „va fi orientată către Atlanticul de Nord”. El a argumentat că acolo „activitatea rusă la suprafață și sub suprafață” continuă să creeze o provocare sistemică pe termen lung. Presiune operațională: resurse limitate și criticile după criza din Iran Mesajul vine pe fondul criticilor că forța ar fi fost nepregătită să se mobilizeze ca răspuns la războiul din Iran. Jenkins a încercat să contracareze această percepție, afirmând: „Sunt aici să vă arăt că Marina Regală răspunde deja provocării din fața noastră.” Politico notează că tensiunile asupra resurselor maritime britanice au devenit vizibile în cazul desfășurării distrugătorului HMS Dragon în Mediterana pentru apărarea Ciprului: nava a ajuns după câteva săptămâni, iar episodul a lăsat Regatul Unit cu un singur alt distrugător în serviciu, deja alocat unei misiuni separate a unui grup de lovire al portavionului în Nordul Înalte. „Modernizare” prin sisteme fără echipaj, în paralel cu navele clasice Jenkins a mai spus că își concentrează eforturile pe echiparea rapidă a marinei cu sisteme fără echipaj (platforme operate de la distanță sau autonome), care să funcționeze alături de navele cu echipaj. Ca exemplu, el a menționat roboții de deminare promiși pentru Strâmtoarea Hormuz. Potrivit aceleiași surse, această direcție urmărește să răspundă amenințărilor identificate anul trecut de Strategic Defence Review (SDR), documentul de referință pentru prioritățile de apărare ale Regatului Unit. [...]
