Știri
Știri din categoria Agricultură
Procesatorii polonezi se pregătesc să importe rapiță, iar România apare ca furnizor-cheie, pe fondul unui deficit anticipat de materie primă în Polonia și al unei capacități de procesare care depășește recolta internă, potrivit AGRO TV.
România este indicată drept una dintre principalele surse de aprovizionare pentru piața poloneză, conform unei analize publicate de Tygodnik Poradnik Rolniczy, citată de publicație. Specialiștii polonezi estimează că România ar putea avea un excedent exportabil de aproximativ 1,5 milioane de tone de rapiță în sezonul 2026/2027.
Contextul este o scădere a producției de rapiță în Polonia, în condițiile reducerii suprafețelor și ale unor randamente mai slabe. Arkadiusz Gasidło, reprezentant al companiei Bielmar, estimează o producție de aproximativ 3,2 milioane de tone, față de 3,6 milioane de tone în sezonul precedent.
Suprafața cultivată cu rapiță în Polonia este evaluată la aproximativ 1–1,05 milioane de hectare, în scădere de la circa 1,1 milioane de hectare. În același timp, producția medie ar putea coborî spre 3 tone/hectar, după aproximativ 3,27 tone/hectar anul trecut.
Problema centrală pentru industria poloneză este diferența dintre nevoile de procesare și volumul de rapiță disponibil. Capacitatea de procesare a fabricilor de ulei din Polonia a ajuns la aproximativ 4 milioane de tone pe an și ar putea depăși în perioada următoare pragul de 4,5 milioane de tone, ceea ce face importurile „aproape inevitabile”, conform materialului.
România este considerată un punct avantajos de aprovizionare datorită proximității și perspectivelor privind producția. În plus, Arkadiusz Gasidło susține că piața poloneză ar putea utiliza o parte din surplusul românesc, în condițiile în care interdicția privind importurile de rapiță din Ucraina ar urma să rămână în vigoare.
În acest context, rapița românească ar putea deveni una dintre cele mai disputate mărfuri din regiune în noul sezon. Publicația notează însă că fermierii ar avea nevoie de o strategie atentă de valorificare, deoarece interesul ridicat trebuie cântărit în raport cu evoluția burselor, costurile logistice și ofertele disponibile imediat după recoltare.
Recomandate
Importurile accelerate de alimente în Ucraina redesenează competiția regională , iar România a câștigat teren la castraveți, urcând pe locul 2 între furnizori, în timp ce Polonia își extinde agresiv prezența la lactate, în special la brânzeturi, potrivit Ziarul Financiar . Pe fondul războiului, al lipsei de bani, al infrastructurii de procesare insuficiente, al costurilor în creștere și al secetei, fermierii ucraineni pierd cotă în fața importurilor, care au ajuns să acopere „baza consumului” și nu doar vârfurile sezoniere, arată analiza. România urcă la castraveți, într-o piață dominată de Turcia În 2025 (raportat la 2024), Ucraina și-a majorat importurile de roșii cu 32,5%, la 105.000 de tone, iar pe cele de castraveți cu 46,3%, la 71.000 de tone, potrivit serviciului de statistică al autorităților vamale, citat de publicație. La castraveți, România și-a crescut ponderea în importurile Ucrainei de la 4,9% în 2024 la 7,6% anul trecut, urcând de pe locul 3 pe 2. În același timp, Polonia a coborât de la 11,8% la 4,6%, în timp ce Turcia și-a întărit poziția de lider (de la 73,6% la 83,5%). La roșii, importurile Ucrainei au venit preponderent din Turcia (82,3%), urmată de Polonia (7,3%) și Olanda (1,9%), ca pondere valorică. Polonia câștigă masiv la lactate: deficit de 85,7 mil. dolari la „brânzeturi” în 2026 Pe segmentul lactatelor, Ucraina a trecut rapid pe deficit: balanța comercială a devenit negativă în doar cinci luni din 2026, iar la categoria „brânzeturi” s-a format un sold negativ de 85,7 milioane de dolari (aprox. 393 milioane de lei), conform datelor citate. Polonia „dă tonul” pe piața lactatelor din Ucraina: ponderea sa în structura importurilor a crescut de la 3% la 46% în ultimii 20 de ani, iar în termeni valorici reprezintă 42% din totalul importurilor de produse lactate. Majoritatea brânzeturilor maturate, a lactatelor fermentate și a iaurturilor importate de Ucraina provin din Polonia. În perioada ianuarie–mai 2026, achizițiile de lactate din străinătate au crescut valoric la toate categoriile cheie, inclusiv: +100% la zer; +56% la unt; +55% la smântână; +22% la iaurturi; +9% la brânzeturi. Analiza descrie și un decalaj structural: Ucraina exportă produse mai ieftine (cazeină, lapte praf, unt) și importă produse mai scumpe, cu valoare adăugată, precum brânzeturi topite și zer, obținute prin procesare mai avansată. De ce contează pentru fermierii români Câștigul de cotă la castraveți arată că producătorii români pot profita de o piață vecină aflată sub presiune, unde importurile cresc rapid. În același timp, ofensiva Poloniei la lactate indică o competiție regională tot mai dură pe produse procesate, unde avantajele de finanțare și capacitate industrială pot decide accesul la raft. Publicația notează că procesatorii polonezi s-au modernizat cu până la două miliarde de euro din granturi UE , în timp ce cei ucraineni au contractat împrumuturi cu dobânzi de până la 18%, iar diferențele de capacitate sunt mari (exemplul dat: 500 de tone/zi procesare în Ucraina versus 1.500 de tone/zi în Polonia). Context: fluxuri comerciale încrucișate în regiune În sens invers, anul trecut pe piața românească au intrat 1,1% din exporturile de roșii ucrainene, iar Republica Moldova a fost principalul cumpărător. La castraveții ucraineni, Polonia a fost principalul importator (54,5%), iar interpretarea din articol este că Ucraina importă legume pentru consum, în timp ce Polonia importă pentru procesare (inclusiv pentru industria murăturilor și a cosmeticelor). Pe termen scurt, datele indică o piață ucraineană tot mai dependentă de importuri, ceea ce menține oportunități pentru exportatorii regionali, dar și presiune competitivă pe segmentele cu valoare adăugată, în special lactatele procesate. [...]
Cotația de referință pentru orzul furajer a trecut de 1 leu/kg în Portul Constanța , însă acest prag nu se traduce automat în același nivel la poarta fermei, din cauza costurilor și a condițiilor comerciale incluse în prețul portuar, potrivit Agronet . Pentru săptămâna 6–12 iulie 2026, cele mai recente date oficiale disponibile indică un reper de 195,46 euro/tonă , echivalentul a 1.024,48 lei/tonă , în condiția FOB Portul Constanța (marfa încărcată la bordul navei). Cotația este publicată de Comisia Europeană și este un reper de piață, nu o ofertă garantată pentru fiecare fermier. Creștere de aproape 3% în două săptămâni, pe seria FOB Constanța În intervalul 22–28 iunie, aceeași serie pentru orz furajer FOB Constanța indica 190,08 euro/tonă (995,24 lei/tonă). Până în săptămâna 6–12 iulie, prețul a urcat cu 5,38 euro/tonă , adică aproximativ 2,83% . De ce „1 leu în port” nu înseamnă „1 leu în fermă” Reperul de 1.024,48 lei/tonă include condiția FOB, ceea ce presupune că în preț sunt reflectate cerințe și costuri până la încărcarea în port. În practică, prețul primit de fermier la plecarea din siloz sau direct din exploatație poate fi mai mic, deoarece cumpărătorul acoperă, între altele, transportul, manipularea și analiza calității. Pentru perioada 29 iunie–5 iulie, datele regionale disponibile (la plecarea din siloz) indicau: Muntenia: 869,80 lei/tonă Banat: 861,79 lei/tonă Oltenia: 803,82 lei/tonă Publicația notează că aceste valori nu sunt direct comparabile cu reperul FOB din săptămâna următoare, deoarece diferă perioadele, piețele și condițiile comerciale. Depozitarea ajută la negociere, dar nu garantează un preț mai bun În debutul recoltării, fermierii fără spații de depozitare sau cu presiuni de plată (inputuri, rate, arendă) au fost mai expuși ofertelor sub 1 leu/kg. Cei care au putut păstra marfa au avut mai multă flexibilitate să aștepte o cotație mai apropiată de pragul urmărit. Totuși, depozitarea vine cu costuri care pot eroda câștigul: uscare și condiționare, pierderi cantitative, energie, manipulare, dobânda capitalului blocat și posibile penalizări de calitate. Recoltă estimată mai mare și riscuri logistice în regiune La începutul campaniei, Coceral estima producția de orz a României la 3,36 milioane de tone în 2026, peste prognoza anterioară de 3,26 milioane de tone. O ofertă mai mare poate pune presiune pe preț când volumele intră simultan pe piață, însă cererea pentru furajare și export a susținut reperul din Constanța. În același timp, contextul logistic din zona Mării Negre poate influența piața: reducerea capacității de export a Ucrainei și posibila redirecționare a unor volume prin România ar putea aglomera terminalele și transportul. Agronet avertizează însă că astfel de riscuri nu garantează un preț mai mare la fermier, deoarece transportul mai scump și întârzierile pot mări diferența dintre cotația portuară și ofertele din interiorul țării. Ce ar trebui să urmărească fermierii în ofertele concrete Înainte de vânzare, comparația corectă este cu un reper care folosește aceeași calitate, aceeași perioadă și aceeași condiție de livrare. Prețul final poate fi ajustat în funcție de umiditate, masa hectolitrică, corpuri străine, cantitatea lotului, termenul de plată și distanța până la baza de recepție. [...]
Întârzierile la plățile APIA au fost puse pe seama blocajelor administrative, nu a lipsei de bani , potrivit Agronet , care relatează declarațiile lui Tanczos Barna din 17 iunie 2026, când acesta exercita interimar funcția de ministru al Agriculturii. În contextul închiderii Campaniei de plăți 2025, Tanczos Barna a spus că, cu aproximativ două săptămâni înainte de termenul final, existau încă intervenții de dezvoltare rurală (DR) pentru care plățile nu fuseseră făcute, deși atât APIA, cât și Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) aveau fondurile necesare. Publicația notează că informația este relatată de Agrointeligența. Coordonarea APIA–AFIR, indicată drept cauza întârzierilor Ministrul a atribuit întârzierile lipsei de coordonare și discuțiilor administrative prelungite între instituții, criticând situațiile în care responsabilitatea era pasată între funcționari în loc să fie deblocate autorizările. „Este inacceptabil din punctul meu de vedere. Dar o să închidem campania de plăți în câteva zile, avem toți banii la dispoziție.” Materialul precizează însă că nu sunt indicate intervențiile DR afectate, numărul fermierilor care așteptau plata sau valoarea totală rămasă de autorizat, ceea ce limitează evaluarea amplorii întârzierilor. De asemenea, nu este clar dacă blocajele au ținut de verificări, aplicații informatice, schimb de date între APIA și AFIR sau interpretarea condițiilor de eligibilitate. AFIR: plăți de circa 270 milioane lei după deblocarea disponibilului financiar Separat de problemele administrative invocate la APIA, AFIR efectuase la 16 iunie 2026 plăți de aproximativ 270 de milioane de lei, după rezolvarea unei chestiuni legate de disponibilul financiar primit de la Ministerul Finanțelor. Tanczos Barna a afirmat că întârzierile AFIR fuseseră mai mari decât cele de la APIA, iar fondurile au devenit disponibile în urma unui ordin comun al Ministerului Finanțelor și al Ministerului Agriculturii. Unde se vede impactul pentru ferme În aceeași perioadă, APIA ar fi ajuns la aproximativ 97–98% din plățile aferente ajutorului național tranzitoriu, potrivit procentului citat de Agronet. Publicația subliniază că acest nivel nu înseamnă automat că toate cererile eligibile sunt achitate, întrucât unele dosare pot fi în verificare sau pot avea neconcordanțe. Pentru exploatații, o plată întârziată poate afecta lichiditatea necesară pentru recoltare, rambursarea creditelor, plata arendei și achiziția de inputuri pentru culturile următoare, în funcție de mărimea sprijinului și de structura financiară a fermei. Presiune suplimentară: controalele pentru Campania 2026 După încheierea depunerii cererilor, APIA a selectat 14.802 fermieri pentru verificările Campaniei 2026, controale care vizează sectorul vegetal, condiționalitatea și intervențiile zootehnice, conform unui articol Agronet despre eșantionul de control și obligațiile beneficiarilor. Controalele clasice trebuie finalizate până la 15 octombrie 2026, cu excepții pentru cerințe verificabile doar în alte perioade. În acest context, Agronet notează că succesiunea dintre finalizarea târzie a unei campanii și pornirea controalelor pentru următoarea poate pune presiune pe capacitatea administrativă a agenției, iar predictibilitatea plăților depinde nu doar de buget, ci și de autorizări, verificări și schimbul de informații între instituții. [...]
Din 2027, subvenția APIA pe arabil va fi condiționată de dovada lucrării terenului , iar fermierii vor trebui să prezinte un set de șase documente care să arate activitatea agricolă efectivă, potrivit AgroInfo . Schimbarea este prevăzută la articolul 25^1 din Ordinul MADR nr. 44/2026 și vizează exploatațiile cu teren arabil care solicită plăți. Miza este una de reglementare și control: APIA ar urma să plătească subvenția pe hectar doar celor care pot demonstra, prin acte, că lucrează terenul, nu doar îl dețin. Cele șase tipuri de documente cerute la plată Pentru calificarea la subvenție, APIA va solicita, conform sursei, următoarele categorii de documente: Documente pentru achiziția materialului semincer și/sau săditor : factura pentru sămânța sau răsadul cumpărat. Documente pentru achiziția inputurilor agricole : facturi pentru semințe, material săditor, pesticide, amendamente, îngrășăminte, motorină și apă (la culturile irigate). Procese-verbale interne de înființare a culturii : document întocmit în fermă, cu lucrările efectuate, semințele folosite și data semănatului. Procese-verbale interne pentru plantări : document intern cu cheltuielile generate de lucrări, materialul folosit și data plantării. Bonuri de consum / note de recepție : acte care arată că inputurile cumpărate au fost folosite efectiv la cultura respectivă, nu doar achiziționate. Documente de la terți pentru lucrări : facturi sau contracte de prestări servicii, dacă lucrările (arat, semănat, erbicidat) sunt făcute de un prestator. De ce contează schimbarea pentru fermieri Prin această condiționare, APIA urmărește ca „banii pe hectar” să ajungă la cei care cultivă efectiv pământul, nu la proprietari fără activitate agricolă care solicită subvenția, conform explicației din articol. Pentru ferme, implicația practică este creșterea cerințelor de documentare și trasabilitate a lucrărilor și a consumului de inputuri, începând cu campania 2027. [...]
Cooperativa Țara Mea a revenit pe profit în 2025, după trei ani de pierderi , însă pe un nivel de activitate mult sub anii de vârf, potrivit unei analize publicate de Economica . Cooperativa, cu circa 5.000 de membri și parteneriate în retail (inclusiv Kaufland ), a raportat pentru 2025 o cifră de afaceri de 36,5 milioane de lei, în creștere cu 10,4% față de anul anterior. Revenirea pe plus vine într-un context în care 2024 a fost, conform aceleiași surse, anul cu cea mai mică cifră de afaceri din 2016. Prin comparație, în 2018 cooperativa ajunsese la rulaje de peste 200 de milioane de lei, ceea ce indică o contracție puternică a volumelor față de perioada de expansiune. Profitabilitate: 1,8 milioane de lei profit net în 2025 Din datele Ministerului de Finanțe citate în analiză, Țara Mea a încheiat 2025 cu un profit net de 1,8 milioane de lei, al doilea cel mai mare din istoria cooperativei. Performanța marchează o schimbare de trend după trei ani consecutivi „pe minus”. Pentru context, în 2020 cooperativa raportase un profit net de peste 2 milioane de lei, la o cifră de afaceri de 152,9 milioane de lei, nivel semnificativ mai ridicat decât cel din 2025. Ce înseamnă pentru operațiuni: activitate diversificată, dar la scară redusă Cooperativa Agricolă Integrată „Țara Mea” este organizată pe șase departamente: pasăre, legume, lactate, băcănie, carne de oaie și porc și pește. Modelul rămâne unul diversificat, însă datele de business arată că revenirea pe profit s-a produs într-o etapă de rulaje mult mai mici decât în trecut. Structura de proprietate Potrivit termene.ro, citat de Economica, cooperativa este deținută de șase companii, între care Fabrica de Lapte Buzău, Food Market Top Distribution și Main Management Consult SRL. În spatele acestora sunt menționați antreprenori precum Ștefan Surdu, Florin Burculescu, Cătălin Murea, Pittiglio Casimiro (Italia) și Jasmina Stanculovic (Serbia). [...]
Proiectul de amânare generală a datoriilor riscă să blocheze finanțarea pe lanțul agricol , prin mutarea scadențelor și a riscului către campaniile următoare și prin tensionarea relației dintre ferme, furnizori și creditori, potrivit Agronet . Clubul Fermierilor Români și reprezentanți ai distribuției de inputuri critică inițiativa și cer, în schimb, instrumente de restructurare financiară și o analiză de impact înainte de orice intervenție legislativă. Inițiativa aflată în discuție este un proiect depus în Parlament, nu o facilitate în vigoare. În materialele analizate nu apare o formă adoptată a legii, norme de aplicare sau o procedură prin care fermierii să poată solicita deja suspendarea plăților. Ce ar acoperi suspendarea și de ce nu înseamnă „ștergerea” datoriilor Proiectul ar permite, la cererea debitorului, suspendarea unor rate și datorii scadente în 2026 până la 1 august 2027 și oprirea executărilor silite pe lanțul agricol, potrivit AGRO TV. Ar fi vizate obligații restante și rate scadente în 2026, inclusiv principal, dobânzi și comisioane, din contracte precum credite, leasinguri și datorii comerciale rezultate din cumpărarea sau furnizarea de resurse materiale agricole. Până la 1 august 2027 ar urma să fie suspendate și: executările silite; alte măsuri de recuperare a creanțelor; cererile de deschidere a procedurii de insolvență; recuperarea unor datorii pe lanțul dintre fermieri, distribuitori și furnizori. Publicația subliniază că suspendarea nu echivalează cu anularea datoriei: principalul rămâne de achitat, iar proiectul ar trebui să precizeze explicit tratamentul dobânzilor, costurilor de finanțare și noul calendar de rambursare. Efectul economic: presiune mai mare pe capitalul de lucru și pe „creditul furnizor” Criticii proiectului argumentează că o amânare până în vara lui 2027 poate oferi timp pentru încă o recoltă, dar nu garantează venituri suficiente pentru a acoperi simultan costurile noii campanii și obligațiile vechi. O fermă care intră în toamna lui 2026 cu datorii neachitate trebuie să finanțeze, în paralel, inputuri, lucrări, motorină, rate, arendă, salarii și cheltuieli curente, iar datoria amânată revine la plată în 2027. În dezbaterea AGRO TV, Mihai Moraru (Agro-Est Muntenia) a susținut că amânarea nu aduce capital nou în fermă și poate repeta problemele apărute după intervenții anterioare asupra plăților. El a indicat că firma sa ar mai avea de recuperat aproximativ 4 milioane de euro (aprox. 20 milioane lei), din care circa 3 milioane de euro (aprox. 15 milioane lei) ar reprezenta creanțe considerate nerecuperabile, precizând că valoarea este o declarație a companiei și nu este însoțită în material de documente contabile publice. Un punct sensibil este „creditul furnizor” – situația în care inputurile sunt livrate primăvara și plătite după recoltă, furnizorul finanțând indirect campania. Dacă recuperarea creanțelor este suspendată prin lege, furnizorii ar putea reacționa prin: reducerea limitelor de credit acordate fermierilor; solicitarea unor avansuri mai mari; cererea de garanții suplimentare; scurtarea termenelor de plată; creșterea costurilor pentru riscul asumat; refuzul finanțării exploatațiilor cu datorii mari. Impactul nu ar fi uniform: fermele cu bilanț solid, contracte de vânzare și garanții pot păstra accesul la capital, în timp ce exploatațiile dependente de creditul furnizor și fără lichidități pentru înființarea culturilor sunt mai expuse. „Amânarea pe lanț nu funcționează”, a declarat Mihai Moraru în cadrul emisiunii. Clubul Fermierilor Români cere analiză de impact și soluții individuale de restructurare Florian Ciolacu , director executiv al Clubului Fermierilor Români , solicită evaluarea efectelor înaintea adoptării unei noi intervenții asupra contractelor, pe motiv că agricultura funcționează prin interdependențe între producători, bănci, instituții financiare nebancare, distribuitori, procesatori și comercianți, iar blocarea unei plăți poate produce efecte în cascadă. O analiză de impact ar trebui să estimeze, cel puțin, numărul și dimensiunea fermelor care ar solicita suspendarea, valoarea totală a datoriilor eligibile, costul dobânzilor acumulate, efectul asupra furnizorilor și distribuitorilor, impactul asupra creditării campaniilor următoare și riscul ca insolvențele să fie doar amânate. În locul unei amânări generale, participanții la dezbatere indică drept alternativă restructurarea financiară adaptată fiecărei exploatații (prelungirea maturității creditului, corelarea ratelor cu perioadele de încasare, consolidarea datoriilor și garanții). Clubul menționează și un instrument de „reechilibrare bilanțieră” dezvoltat împreună cu instituții financiare, însă materialul nu indică un produs lansat, un buget, o dobândă sau condiții de acces. În paralel, sunt în discuție instrumente încă nelansate sau dependente de decizii publice: programul AgriConnect , negociat cu Grupul Băncii Mondiale, și un mecanism european de lichiditate pentru situații de criză, a cărui aplicare în România depinde de modificări ale planului strategic, iar sprijinul nu este automat disponibil tuturor fermierilor . Până la adoptarea și publicarea unei eventuale legi, Agronet notează că fermierii nu ar trebui să includă suspendarea până la 1 august 2027 în planul de numerar: ratele, datoriile comerciale și recuperările rămân guvernate de contractele și legislația în vigoare. [...]
