Externe26 apr. 2026
Iran pariază pe cedarea lui Trump în fața blocadei navale impuse de SUA - Impactul economic al restricțiilor asupra economiei iraniene se agravează
Blocada navală a SUA riscă să împingă Iranul spre o criză de stocare a petrolului , dar Teheranul mizează că presiunea politică internă din SUA va limita durata măsurii, potrivit unei analize CNN . Miza economică imediată este capacitatea Iranului de a-și menține exporturile de țiței – principala sursă de valută – într-un moment în care prețurile alimentelor cresc, iar șomajul se adâncește. Blocada, începută ca o măsură asupra porturilor iraniene „cu mai bine de zece zile” în urmă, s-a extins la nivel global: orice navă „legată de Iran” este monitorizată de forțele navale americane pe tot parcursul voiajului. În paralel, Washingtonul transmite public că nu intenționează să cedeze, iar secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a descris operațiunea drept una „de fier”, cu mesajul „nimic nu intră, nimic nu iese”. Presiunea pe exporturile de țiței: fereastră de câteva luni Un efect central al blocadei ar fi reducerea drastică a capacității Iranului de a exporta țiței și produse petroliere. Dacă nu poate „muta” milioanele de barili pe care îi produce zilnic, Iranul ar putea fi forțat să reducă producția, arată analiza. Esfandyar Batmanghelidj, directorul think-tank-ului Borse și Bazaar, spune că Iranul ar putea susține nivelul actual al producției încă „două-trei luni” înainte ca problema stocării să devină „o considerație semnificativă”. Firma de analiză a transporturilor Kpler indică faptul că Iranul mai are spațiu de stocare la sol, cu „aproape 30 de milioane de barili” disponibili, ceea ce ar însemna că limita este încă la „câteva săptămâni” distanță. Totuși, Teheranul caută soluții pentru a prelungi această fereastră, inclusiv prin folosirea unor petroliere retrase din exploatare ca stocare plutitoare: Tankertrackers.com a observat un transportor vechi de 30 de ani, „NASHA”, îndreptându-se spre terminalele de pe insula Kharg . Blocada, răspuns la Hormuz, cu efecte în lanț în regiune Măsura americană a venit după ce Teheranul a blocat Strâmtoarea Hormuz și a impus o „taxă neoficială” navelor care tranzitează acest punct critic, prin care trece „mai mult de o cincime” din exporturile mondiale de petrol și gaze, ceea ce a dus la o creștere accentuată a prețurilor petrolului, potrivit CNN. În timpul războiului, un obiectiv-cheie al SUA a fost redeschiderea Strâmtorii Hormuz, însă după eșecul negocierilor din această lună, președintele Donald Trump a schimbat tactica, lansând blocada navală din Golful Oman până în „oceanele deschise”. În același timp, sudul Iranului rămâne infrastructura vitală pentru comerțul țării: insula Kharg ar exporta circa 90% din țițeiul iranian, iar blocada restricționează puternic terminalele sudice, inclusiv dincolo de Hormuz. Conflictul pune presiune și pe lanțuri de aprovizionare globale din petrochimie și agricultură: Orientul Mijlociu expediază aproximativ 25% din polipropilena mondială și 20% din polietilenă, iar regiunea asigură circa un sfert din sulful global și 15% din îngrășăminte, notează analiza. Costul intern: locuri de muncă pierdute și scumpiri accelerate Pe plan intern, blocada și războiul amplifică deteriorarea economică. Presa afiliată statului a relatat, citându-l pe adjunctul ministrului muncii, Gholamhossein Mohammadi, că un milion de locuri de muncă au fost deja pierdute, iar ocuparea a două milioane de persoane a fost afectată. Separat, un oficial din Ministerul Muncii, Alireza Mahjoub, a declarat pentru Iranian Labour News Agency (ILNA) că alți 130.000 de muncitori și-au pierdut locurile de muncă după ce fabricile lor au fost lovite. Guvernul iranian susține că nu există penurii și că lanțul de aprovizionare cu alimente funcționează, în condițiile în care 85% din produsele agricole și bunurile de bază ar fi produse intern. Un rezident din Teheran a confirmat pentru CNN că piețele sunt aprovizionate, dar a spus că prețurile unor bunuri de bază – precum puiul, orezul, ouăle și medicamentele – s-au triplat sau chiar cvadruplat. De ce mizează Teheranul pe timp Analiza sugerează că Iranul pariază pe faptul că SUA nu vor putea menține blocada „luni” întregi, inclusiv din cauza presiunii politice interne asupra lui Trump, pe fondul reacțiilor negative legate de război și al apropierii alegerilor de la mijlocul mandatului. În plus, Iranul a avut ani la dispoziție să se adapteze la sancțiuni și la presiunea americană, ceea ce face dificilă „dismantelarea completă” a economiei într-un interval scurt. Pe termen scurt, semnalul-cheie pentru piețe și pentru regiune rămâne durata efectivă a blocadei: dacă se prelungește, riscul de reducere a producției iraniene și de noi tensiuni asupra prețurilor la energie crește; dacă se scurtează, Teheranul câștigă timp pentru a-și menține „mașinăria economică” funcțională, chiar și la un nivel de avarie. [...]
