Știri
Știri din categoria Externe
Donald Trump a legat intervenția SUA din Venezuela de un câștig economic din petrol, susținând că Washingtonul ar fi făcut „o avere” după schimbările de la Caracas, potrivit Mediafax.
În același context, Trump a afirmat că armata americană – pe care a descris-o drept „cea mai puternică din lume” – și-ar fi demonstrat forța în timpul intervenției din Venezuela, operațiune despre care a spus că s-a încheiat „extrem de rapid”, deși Venezuela ar avea „o armată puternică”.
Pe componenta economică, liderul de la Casa Albă a mai declarat că Venezuela ar fi înregistrat în ultimele opt luni venituri mai mari decât în ultimul deceniu. Mediafax nu oferă, în materialul citat, date care să susțină numeric aceste afirmații.
Referindu-se la Cuba, Trump a spus că situația de pe insulă ar putea fi „întoarsă” și a descris statul cubanez drept „o națiune complet eșuată”. El a sugerat că Havana va fi nevoită să se apropie de Washington pentru sprijin economic și umanitar.
Declarațiile vin după ce administrația americană a anunțat un pachet de ajutor umanitar de 100 de milioane de dolari (aprox. 460 milioane lei) destinat Cubei. Trump a afirmat că autoritățile cubaneze „acceptă ajutorul” și „au nevoie de ajutor”.
Recomandate
Volodimir Zelenski încearcă să deblocheze negocierile propunând o întâlnire cu Vladimir Putin în SUA , mizând pe un format care, în evaluarea sa, ar fi mai greu de refuzat de către liderul rus, potrivit Agerpres . Propunerea a fost discutată într-o convorbire telefonică pe care Zelenski a avut-o duminică cu președintele american Donald Trump , a spus liderul ucrainean într-o alocuțiune video publicată pe X. Zelenski a indicat că a vorbit cu Trump despre „posibilitatea de a organiza o astfel de întâlnire în Statele Unite”, într-un format care „lui Putin i-ar fi mult mai greu să-l refuze”. „Vom vedea ce va rezulta din aceasta.” De ce contează: locul întâlnirii rămâne un obstacol major Zelenski a mai propus o întâlnire față în față cu Putin, însă Kremlinul ia în considerare o astfel de întrevedere doar la Moscova, opțiune pe care președintele ucrainean spune că nu o poate accepta. În acest context, mutarea discuției pe teren neutru – în SUA – este prezentată de Zelenski ca o cale de a depăși blocajul legat de locație, fără a face concesia politică implicată de o deplasare la Moscova. Ce urmează Zelenski nu a oferit detalii despre un calendar sau despre un răspuns din partea Moscovei. Informația disponibilă se limitează la faptul că propunerea a fost avansată și discutată cu Trump, iar rezultatul rămâne incert. [...]
Redeschiderea Strâmtorii Ormuz devine miza economică imediată după ce SUA și Iranul au semnat un memorandum de înțelegere pentru încheierea conflictului, iar traficul maritim ar urma să fie reluat treptat, potrivit HotNews . Donald Trump a spus că vineri va avea loc o ceremonie oficială de semnare la Geneva și că strâmtoarea va fi „complet deschisă”. Președintele SUA a declarat, înaintea reuniunii G7, că acordul este „semnat în întregime” și că textul memorandumului ar urma să fie făcut public la scurt timp după semnarea oficială. Trump a precizat că nu știe dacă va participa la ceremonia de vineri, dar că vicepreședintele JD Vance va fi prezent. JD Vance a afirmat că documentul a fost semnat digital duminică și că, „deocamdată”, nu au fost eliberate fonduri pentru Iran. În privința sancțiunilor, Trump a condiționat orice ridicare de „comportamentul” Teheranului. Ce se schimbă pentru transportul maritim și energie Un oficial american, citat de Reuters, a spus că redeschiderea Strâmtorii Ormuz ar contribui la soluționarea crizei energetice globale provocate de război, care a lovit economia globală. Acesta a anticipat o creștere „semnificativă” a traficului, deja începută, dar a avertizat că revenirea la normal nu va fi rapidă. Potrivit aceluiași oficial, strâmtoarea va fi deschisă fără taxe timp de 60 de zile, conform acordului dintre SUA și Iran. Ce nu este încă limpede: termenii și condițiile politice Termenii memorandumului nu sunt cunoscuți în întregime și nu au fost publicați. Un oficial american a declarat pentru Reuters că se așteaptă ca aceștia să fie făcuți publici în următoarele 24–48 de ore, însă Trump a indicat că publicarea ar putea avea loc după vineri. Deși Trump a spus că navele au început deja să traverseze strâmtoarea, armata americană le-a transmis transportatorilor că nu a ridicat încă blocada asupra porturilor iraniene, ceea ce sugerează că reluarea fluxurilor ar putea rămâne graduală și dependentă de măsuri operaționale. Armistițiu de 60 de zile și dosarele rămase deschise Conform declarațiilor ambelor părți, acordul ar urma să prelungească armistițiul pe o perioadă de negociere de 60 de zile, în care negociatorii ar urma să decidă asupra unor chestiuni controversate, inclusiv viitorul programului nuclear al Iranului. Vance a spus că acordul ar putea permite, în cele din urmă, accesul Iranului la un fond de reconstrucție de până la 300 de miliarde de dolari, cu condiția renunțării la material nuclear, fond care ar urma să fie finanțat de vecinii arabi din Golf. Riscul major: condiționarea de evoluțiile din Liban Soarta imediată a pactului ar putea depinde de Liban, unde Israelul luptă cu Hezbollah. Iranul a susținut că acordul preliminar impune încetarea ostilităților pe toate fronturile, inclusiv în Liban, în timp ce Israelul a transmis că își rezervă dreptul de a acționa împotriva amenințărilor Hezbollah. Surse din domeniul securității au spus că luptele din sudul Libanului s-au atenuat, dar nu au încetat complet. În acest context, un oficial israelian a descris acordul, în discuții private cu Reuters, drept „oribil pentru Israel”, iar ministrul apărării, Israel Katz, a declarat că Israelul va rămâne „pe termen nelimitat” în zonele ocupate din sudul Libanului. [...]
Un acord anunțat între SUA și Iran ar putea debloca Strâmtoarea Ormuz și reduce presiunea pe piața petrolului , însă conținutul înțelegerii rămâne neclar, potrivit HotNews , care citează informații publicate de BBC. Prim-ministrul Pakistanului, Shehbaz Sharif, a declarat că s-a ajuns la un „acord de pace” între SUA și Iran, care ar urma să pună capăt „operațiunilor militare pe toate fronturile, inclusiv în Liban”, conform BBC . Acordul ar urma să fie semnat oficial vineri, în Elveția, însă detaliile despre ce include – sau ce exclude – sunt încă în curs de publicare. În acest context, Donald Trump a afirmat că „petrolul va curge” după semnarea acordului, deși, la acest moment, nu există suficiente informații publice pentru a evalua concret ce se schimbă în teren și în ce calendar. De ce contează: Strâmtoarea Ormuz, rută-cheie pentru petrol și gaze Războiul ar fi început pe 28 februarie, după atacuri americane și israeliene în Iran, ceea ce a determinat Iranul să atace Israelul și state aliate cu SUA din Golf și să închidă „efectiv” Strâmtoarea Ormuz, descrisă drept o rută-cheie pentru transportul petrolului și gazelor. Un analist citat de BBC notează că orice evoluție care duce la eliberarea Strâmtorii Ormuz ar fi „binevenită” pentru industria maritimă globală și economia mondială, dar și pentru Iran. În același timp, aceeași analiză susține că pagubele economice pentru Iran, ca urmare a blocadei navale asupra porturilor din Golf, au fost „uriașe”, chiar dacă Teheranul ar fi încercat să minimizeze public efectele. Ce rămâne neclar: efectul în Liban și componenta nucleară Ministrul adjunct de externe al Iranului a confirmat la televiziunea de stat că a fost finalizat un acord, iar comandamentul militar superior al țării l-a prezentat ca pe o victorie pentru Teheran. Totuși, nu este clar dacă înțelegerea va aduce un răgaz Libanului, în condițiile în care „două armistiții anterioare nu au produs efecte”. Pe termen mai lung, testul major invocat în analiză este dacă acordul reduce, așa cum susține președintele SUA, riscul ca Iranul să dezvolte o armă nucleară. În oglindă, este menționată și temerea că membri ai liniei dure din Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC) ar putea încerca să accelereze în secret obținerea unei bombe, ca măsură de descurajare față de un nou atac. [...]
Experții intervievați pun sub semnul întrebării scenariul în care SUA ar debloca 12 miliarde de dolari (aprox. 55,2 miliarde lei) către Iran înainte de negocieri , iar miza reală ar fi momentul și condiționalitățile oricărei relaxări financiare, care ar putea funcționa ca „linie de salvare” pentru Teheran, potrivit The Jerusalem Post . Afirmația privind deblocarea banilor a fost publicată de Mehr News Agency, un canal semi-oficial apropiat regimului, care susține că Washingtonul ar fi acceptat eliberarea a 12 miliarde de dolari din active înghețate, plus încă 12 miliarde de dolari (încă aprox. 55,2 miliarde lei) pe parcursul a 60 de zile de negocieri, invocând un presupus memorandum de înțelegere în 14 puncte. Casa Albă nu a confirmat public „termenii” despre care se discută. De ce contează: calendarul deblocării poate schimba raportul de forțe Shany Mor, cercetător la Britain Israel Communications and Research Centre (BICOM), spune că Teheranul are un tipar de a publica o „listă de dorințe” prezentată ca termeni deja agreați, profitând de discreția Washingtonului asupra condițiilor unui posibil acord. În evaluarea sa, singurele concesii plauzibile din partea SUA ar fi cele care pot fi retrase rapid dacă Iranul nu își respectă angajamentele sau nu negociază „cu bună-credință”. Mor avertizează că diferența majoră este între: o deblocare la început, înainte de un acord nuclear, ceea ce ar fi „mult mai grav”; o deblocare parțială, condiționată de atingerea unor înțelegeri în 60 de zile. În plus, el apreciază că SUA nu ar fi fost supuse unei presiuni suficiente pentru a accepta termenii vehiculați de presa iraniană, chiar dacă perturbările din Strâmtoarea Hormuz au alimentat inflația, iar Iranul a produs unele pagube costisitoare intereselor și facilităților americane din regiune. Dincolo de faptul că Washingtonul nu ar dori un război lung, „nu se află într-un mare dezavantaj”, potrivit analizei sale. Context: lovitura Israelului la Beirut și semnalele că negocierile au fost puse în tensiune Alexander Grinberg, expert pe Iran la Jerusalem Institute of Strategy and Security (JISS), spune că acordă puțină greutate raportării iraniene, dar este mai dispus să ia în calcul ideea că SUA ar fi putut accepta termeni mai favorabili pentru Iran după lovitura Israelului de duminică asupra Beirutului. Atacul a vizat un centru de comandă Hezbollah, după ce gruparea susținută de Iran a lansat mai multe atacuri aeriene. Declarații făcute duminică atât de președintele SUA Donald Trump, cât și de președintele parlamentului iranian Mohammad Bagher Ghalibaf ar fi sugerat că lovitura a amenințat negocierile. În același context, oficiali iranieni au declarat pentru The New York Times că regimul nu a atacat Israelul ca răspuns aparent la acțiunea militară israeliană, după o intervenție diplomatică a lui Trump. Riscul operațional: bani pentru „reînarmare” și rețele de proxy Mor avertizează că, dacă un acord „nu este foarte bun”, iar Iranul primește relaxare de sancțiuni și deblocări de active, atunci i se oferă „o mare șansă să se reînarmeze, să se reconstruiască și să continue investiția în rețelele de proxy”. Din perspectiva Golfului, analistul politic bahrainez Ahmed Alkhuzaie (Khuzaie Associates LLC) spune că o „injecție financiară” ar aduce Teheranului un respiro pe termen scurt, însă fără mecanisme stricte de supraveghere crește probabilitatea ca resursele să fie direcționate către operațiuni de influență regională și către rețele de miliții și proxy din Irak, Siria, Liban și Yemen. El mai susține că Acordul de la Islamabad s-ar baza pe amânări, nu pe rezolvări, menținând riscul ca Iranul să treacă pragul nuclear și alimentând perspectiva unei curse regionale a înarmării. Efect economic intern: „boost” pe termen scurt, fără rezolvare structurală Menahem Merhavi, de la Harry S. Truman Institute (Universitatea Ebraică din Ierusalim), afirmă că, chiar dacă termenii ar avantaja Teheranul, un astfel de „boost” ar ajuta doar pe termen scurt. În opinia sa, modul în care regimul gestionează economia face improbabilă o ameliorare durabilă, iar Iranul are probleme interne prea mari pentru a-și cumpăra legitimitatea. „Văd mai multă frustrare înainte. Nu vor avea pe cine să dea vina pentru condițiile grave ale economiei.” În lipsa confirmării publice din partea Casei Albe, concluzia comună a experților citați este că discuția relevantă nu este doar „dacă” se deblochează bani, ci „când” și în ce condiții — pentru că o deblocare timpurie ar putea schimba rapid capacitatea Iranului de a-și finanța agenda regională și de a-și consolida poziția înaintea negocierilor. [...]
Donald Trump amenință cu taxe vamale de 100% pe vinurile franceze , condiționând renunțarea Parisului la taxa digitală de 3% aplicată marilor companii tehnologice americane, potrivit Digi24 . Miza economică este directă: o astfel de măsură ar lovi un sector puternic orientat spre export și ar adăuga un nou front într-o dispută comercială transatlantică. Trump a spus că i-a transmis avertismentul președintelui francez Emmanuel Macron și a legat explicit tarifele de eliminarea taxei franceze pe servicii digitale. Într-un interviu acordat New York Post, el a afirmat: „I-am cerut să nu impoziteze companiile americane, iar dacă o vor face, nu am altă opțiune decât să impun o taxă vamală de 100% asupra tuturor șampaniilor și vinurilor provenite din Franța.” Totodată, Trump a indicat că soluția ar fi simplă, în logica sa: „Este suficient să elimine această taxă pe vânzări și nu ar mai avea acest tip de presiune.” Impactul pentru exportatori: un sector „prins” într-o dispută pe care nu o controlează Federația Exportatorilor Francezi de Vinuri și Băuturi Spirtoase (FEVS) a reacționat, prin Reuters, spunând că amenințarea este „o veste proastă” pentru o industrie „puternic dependentă de exporturi”, care ajunge să fie afectată de o confruntare ce nu ține de ea. Nu este prima dată când Trump folosește tarifele pe alcool ca instrument de presiune: Digi24 notează că el a mai amenințat anterior cu o taxă vamală de 200% pentru vin și alte băuturi alcoolice importate din Franța și din Uniunea Europeană, inclusiv în ianuarie (anul acesta) și în martie (anul trecut), pe fondul tensiunilor comerciale. Context comercial: alcoolul, export major al UE către SUA Alcoolul se numără printre principalele exporturi ale Uniunii Europene către SUA, în valoare de aproximativ 9 miliarde de euro în 2024 (aprox. 45 miliarde lei), potrivit datelor Eurostat citate în articol. În plus, unele produse au constrângeri geografice de producție (de exemplu, șampania), ceea ce limitează capacitatea companiilor de a „reloca” rapid lanțul de aprovizionare pentru a evita tarifele. În prezent, vinurile și băuturile spirtoase exportate din UE către SUA sunt supuse unei taxe vamale de 15%, iar Franța ar fi încercat să o reducă la zero după un acord comercial SUA–UE convenit vara trecută în Scoția între Trump și președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen . Ce taxă cere Trump să fie eliminată Franța aplică din 2019 o taxă de 3% asupra veniturilor din servicii digitale obținute în Franța de companii care depășesc praguri de venituri de peste 25 de milioane de euro în Franța și 750 de milioane de euro la nivel mondial, conform informațiilor din articol. Trump urmează să ajungă la Evian-les-Bains, în Franța, pentru reuniunea G7, unde este așteptat să se întâlnească cu Macron. În acest context, amenințarea cu tarife ridicate pe vinuri devine un instrument de negociere cu efect imediat asupra exportatorilor și importatorilor, dar și un semnal de potențială escaladare în relația comercială SUA–UE. [...]
Summitul G7 de la Evian pornește sub presiunea riscului de fragmentare a răspunsului economic la războiul cu Iran , pe fondul volatilității din energie, al dobânzilor în creștere și al unei revizuiri în jos a prognozei de creștere globală, potrivit Antena 3 . Reuniunea are loc la Evian-les-Bains între 15 și 17 iunie, iar gazda Emmanuel Macron încearcă să evite un nou episod în care Donald Trump ar pleca înainte de final. Macron a construit o agendă „cât mai pe placul” președintelui SUA și, potrivit materialului, a amânat inclusiv startul reuniunii pentru a-i permite lui Trump să-și marcheze aniversarea printr-un eveniment UFC la Casa Albă. În paralel, Parisul ar fi pregătit și o cină la Versailles, prezentată ca un stimulent dacă liderul american rămâne pe toată durata summitului. Contextul imediat este războiul cu Iran, care „a dat peste cap economia mondială”, iar liderii G7 trebuie să decidă dacă se concentrează pe următorii pași sau formulează o poziție comună asupra conflictului. Antena 3 notează că Trump ar putea cere, „în cel mai bun caz”, o forță operativă navală franco-britanică pentru a impune restabilirea libertății de navigație, în condițiile în care Strâmtoarea Ormuz este un punct critic pentru transporturile de petrol. Semnalele economice: creștere mai slabă, dobânzi mai mari, presiuni pe prețuri În plan macroeconomic, materialul citează un raport al Băncii Mondiale publicat joi, care reduce prognoza de creștere economică globală pentru acest an de la 2,9% la 2,5%, „cel mai scăzut nivel global de la pandemia de Covid”. Tot Banca Mondială estimează că prețurile la mărfuri ar urma să crească cu 22%, față de o scădere de 7% așteptată la începutul anului, pe fondul scumpirilor la îngrășăminte și alimente, cu impact disproporționat asupra celor mai săraci. Pe partea de politică monetară, articolul menționează: așteptarea ca Banca Japoniei să majoreze dobânzile la un maxim al ultimilor 31 de ani, în contextul accelerării prețurilor angro; decizia Băncii Centrale Europene de a majora miercuri dobânzile pentru prima dată din 2023, din temeri că inflația va depăși 3% în acest an; avertismentul guvernatorului Băncii Centrale Franceze, Emmanuel Moulin, privind o inflație „persistentă”. În același timp, Trump este prezentat ca minimizând efectele economice ale conflictului, după ce ar fi spus la Fox News că prețurile petrolului nu au crescut atât de mult pe cât se anticipa și că „îi place inflația”. Ce mai intră pe agenda G7: lanțuri de aprovizionare, inteligență artificială și China Potrivit articolului, Macron vrea comunicate scurte după fiecare sesiune și caută puncte comune pe teme precum lanțurile critice de aprovizionare cu minerale, inteligența artificială și „limitarea daunelor” produse de conflictele geopolitice. La reuniunea de miercuri sunt așteptați și lideri din tehnologie, inclusiv Sam Altman (OpenAI) și Arthur Mensch (Mistral AI), ceea ce îi oferă lui Macron ocazia de a-și promova inițiativele de reglementare, inclusiv ideea interzicerii rețelelor sociale pentru persoanele sub 15 sau 16 ani. Criza climatică, de regulă un subiect central la G7, nu ar fi fost inclusă pe agendă pentru a evita dispute. În schimb, „dezechilibrele economice globale” sunt prezentate ca temă-cheie, cu China indicată drept „vinovat comun” de Europa și SUA, pe fondul avansului chinez în produse cu valoare ridicată, precum vehiculele electrice, și al presiunilor asupra locurilor de muncă din industria prelucrătoare în unele state UE. În acest cadru, miza imediată pentru piețe și companii este dacă G7 reușește să păstreze o linie coerentă pe energie, inflație și lanțuri de aprovizionare, sau dacă divergențele politice — inclusiv riscul ca Trump să plece mai devreme — vor reduce summitul la mesaje fragmentate, cu efect limitat asupra așteptărilor economice. [...]
