Știri
Știri din categoria Știință
O echipă de cercetare din China a măsurat precis conductivitatea termică a unui singur grăunte de sol lunar, potrivit ITHome, care citează informații publicate de „Planetary Science” pe 22 martie.
Demersul a fost realizat de un consorțiu format din Centrul pentru Aplicații Spațiale al Academiei Chineze de Științe, Universitatea Tsinghua și Institutul de Geochimie al Academiei Chineze de Științe. Ținta a fost solul lunar adus pe Pământ de misiunea Chang’e 5 (CE5), iar noutatea este măsurarea la nivel de particulă individuală, nu pe probe agregate.
Rezultatele indică faptul că particulele de „ciment” (materialul care leagă fragmentele din regolit) au, în condiții de vid, o conductivitate termică de circa 8 mW·m⁻¹·K⁻¹. Echipa susține că această valoare plasează materialul la un nivel de izolare comparabil cu aerogelurile artificiale de înaltă performanță și că ar fi cea mai mică conductivitate termică raportată până acum pentru o substanță naturală.
Autorii leagă această proprietate de „îmbătrânirea” în spațiu a solului lunar: caracterizări structurale și simulări de la scară atomică la mezoscară arată că porozități pe mai multe scări și interfețe între faze diferite acționează împreună pentru a reduce transportul fononilor (cuante ale vibrațiilor din rețea, care poartă căldura în solide). În interpretarea lor, mecanismul de izolare nu este dominat doar de porozitate, ci de combinația dintre goluri și interfețe.
Dincolo de explicația, la scară microscopică, a conductivității termice foarte scăzute a solului lunar și a modului în care se formează mediul termic extrem de la suprafața Lunii, studiul este prezentat și ca un reper pentru proiectarea de materiale izolatoare destinate condițiilor dure. Lucrarea științifică este disponibilă în Nature Communications Earth & Environment.
Recomandate
China a trimis pe orbită al nouălea lot de sateliți pentru constelația Spacesail , într-o lansare care indică accelerarea ritmului de construire a infrastructurii sale spațiale comerciale, potrivit Global Times . Racheta purtătoare Long March-8 a decolat din centrul comercial de lansări spațiale din Hainan, în Wenchang (provincia Hainan, sudul Chinei), la ora 22:42, ora Beijingului, duminică. Ora corespunde intervalului 17 mai, ora locală, menționat în material. Grupul de sateliți, descris ca al nouălea lot care va alcătui constelația Spacesail, a intrat „cu succes” pe orbita prestabilită, conform informațiilor atribuite agenției Xinhua și fotografiei semnate de Yang Guanyu. [...]
Cercetători din China au recreat în laborator un „biopacemaker” cardiac uman controlat de nervi , un model in vitro care reproduce atât generarea impulsului electric în nodul sinoatrial, cât și transmiterea lui către țesutul atrial, cu potențial de utilizare în studiul aritmiilor și în testarea de medicamente, potrivit IT之家 . Miza este una operațională pentru cercetarea cardiovasculară: nodul sinoatrial (structura care inițiază fiecare bătaie a inimii) este foarte mic și greu de obținut ca probă umană, iar modelele animale, precum șoarecii, nu reproduc fidel ritmul cardiac uman și modul în care sistemul nervos reglează ritmul. În acest context, echipa de la Centrul de Excelență pentru Inovație în Științe Moleculare și Celulare din cadrul Academiei Chineze de Științe a construit, din celule stem pluripotente umane, un organoid de tip nod sinoatrial și l-a conectat cu un organoid al plexului nervos cardiac, obținând control nervos asupra frecvenței bătăilor. Ce au reușit să reproducă: de la „pornirea” bătăii la controlul nervos Prin ghidarea diferențierii celulelor stem pe baza unor căi de semnalizare implicate în dezvoltarea embrionară, cercetătorii au obținut un organoid tridimensional care nu este doar un agregat celular, ci include trei subtipuri celulare corespunzătoare celulelor „pacemaker” din nodul sinoatrial. Modelul poate genera spontan bătăi stabile și ritmice. Conectarea organoidului de nod sinoatrial cu un organoid „asemănător atriului” a permis, conform descrierii, propagarea semnalului electric dinspre „pacemaker” către țesutul atrial, simulând pentru prima dată in vitro întregul lanț „inițiere–conducere” al ritmului cardiac. Analizele de tip transcriptomic (profilarea expresiei genelor) au indicat o apropiere de caracteristicile celulelor umane embrionare ale nodului sinoatrial, iar organoizii au răspuns și la mai multe medicamente care reglează frecvența cardiacă. Utilitate pentru boli și testarea de medicamente: un exemplu genetic Pentru a testa relevanța în boală, echipa a introdus prin editare genetică o mutație asociată cu bradicardie familială (KCNJ3 c.247A>C). Organismul in vitro a prezentat o scădere semnificativă a frecvenței bătăilor, reproducând un fenotip-cheie al disfuncției nodului sinoatrial. În experimentele ulterioare, un blocant selectiv al canalelor de potasiu, Tertiapin-Q, a îmbunătățit ritmul anormal, ceea ce susține ideea că platforma ar putea fi folosită atât pentru înțelegerea mecanismelor aritmiilor genetice, cât și pentru evaluarea și selecția unor potențiale tratamente. Noutatea majoră: „nerv — nod sinoatrial — atriu” într-un singur ansamblu În organism, nodul sinoatrial este reglat permanent de sistemul nervos autonom (inclusiv prin componenta parasimpatică, care reduce frecvența cardiacă). Pentru a reproduce acest lucru, cercetătorii au creat un organoid de plex nervos cardiac bogat în neuroni parasimpatici și l-au conectat la organoidul de nod sinoatrial. Fibrele nervoase au crescut către organoidul „pacemaker”, au format conexiuni funcționale și au redus frecvența bătăilor. Ulterior, integrarea și a organoidului „asemănător atriului” a dus la un model în trei componente, în care semnalul de reglare nervoasă nu a acționat doar asupra „pacemaker”-ului, ci s-a transmis și către țesutul atrial, încetinind coordonat ritmul. Un mecanism molecular propus pentru maturizarea „pacemaker”-ului Pe baza unei analize spațiale a transcriptomului în zona nodului sinoatrial din inimi umane embrionare, echipa a cartografiat micro-mediul molecular local și a identificat o axă de semnalizare: receptorul GPR37, exprimat specific în celulele „pacemaker”, și ligandul PSAP, provenit în principal din neuroni. Experimentele pe organoizi au susținut că PSAP secretat de neuroni acționează asupra GPR37 și favorizează maturizarea celulelor „pacemaker” către un stadiu complet funcțional. Rezultatele au fost publicate pe 15 mai în revista „ Cell Stem Cell ”, iar IT之家 indică și pagina lucrării de pe site-ul editurii. [...]
China mută Shenzhou-23 pe rampa de lansare, un pas operațional-cheie înaintea misiunii cu echipaj , potrivit Global Times , care citează imagini CCTV. Nava spațială cu echipaj Shenzhou-23 „va fi lansată la un moment potrivit în viitorul apropiat”. Mutarea ansamblului tehnic în zona de lansare indică intrarea în faza finală de pregătiri: combinația dintre nava Shenzhou-23 și racheta purtătoare Long March-2F a fost transferată către perimetrul de lansare, conform aceleiași surse. Publicația nu precizează o dată exactă pentru lansare și nici alte detalii despre echipaj sau obiectivele misiunii, menționând doar că fereastra de lansare va fi stabilită „în viitorul apropiat”. [...]
China mizează pe scăderea costurilor de operare ale calculatoarelor cuantice prin Hanyuan-2, un sistem de 200 de qubiți care ar consuma sub 7 kW, ceea ce l-ar putea face mai ușor de instalat și întreținut în contexte industriale, potrivit Interesting Engineering . Hanyuan-2 este descris ca „primul calculator cuantic dual-core” și folosește o arhitectură cu două unități de procesare cuantică ce pot lucra simultan. Conform relatărilor din presa chineză citate de publicație, cele două „nuclee” ar putea împărți sarcinile de calcul și ar ajuta la identificarea și corectarea erorilor în timpul procesării, cu potențial efect asupra vitezei și fiabilității. De ce contează: energie mai puțină, infrastructură mai simplă Spre deosebire de multe sisteme cuantice care au nevoie de temperaturi extrem de joase, apropiate de zero absolut, Hanyuan-2 este construit pe tehnologie cu atomi neutri, considerată mai eficientă energetic și mai ușor de operat. Pentru că atomii neutri nu au sarcină electrică, sistemul ar evita o parte din cerințele de răcire „extremă” asociate altor abordări (ioni, fotoni sau „atomi sintetici”), ceea ce ar putea reduce complexitatea infrastructurii. Managerul general al CAS Cold Atom Technology , Tang Biao, a declarat că sistemul are un design integrat, de tip cabinet, și folosește un sistem relativ mic de răcire cu laser. În acest context, consumul total ar fi „mai mic de 7 kilowați”, ceea ce ar permite funcționarea în medii mai convenționale, nu exclusiv în condiții de temperatură ultra-joasă. 200 de qubiți și orientare spre aplicații industriale Hanyuan-2 a fost dezvoltat de CAS Cold Atom Technology, companie asociată Academiei Chineze de Științe și cu sediul în Wuhan. Potrivit publicației, direcția declarată este tranziția de la cercetare experimentală la utilizare practică în industrie, iar The South China Morning Post este citat în acest context. Articolul reamintește că „scalarea” (creșterea numărului de qubiți menținând stabilitatea) rămâne una dintre cele mai dificile probleme ale domeniului. În loc să urmărească sisteme uriașe, Hanyuan-2 ar pune accent pe performanță și stabilitate într-un design mai „gestionabil”, cu 200 de qubiți. Presa de stat chineză, citată de Interesting Engineering, susține că indicatori precum durata de viață și fiabilitatea qubiților ar fi ajuns la niveluri „de clasă mondială” — o evaluare care nu este detaliată în articol prin date comparabile. Comercializare: precedentul Hanyuan-1 Compania ar fi început deja pași spre comercializare: modelul anterior, Hanyuan-1, ar fi obținut primele contracte în noiembrie anul trecut, atât din China, cât și din piețe externe, conform aceleiași surse. Pentru piață, semnalul important este că reducerea cerințelor de energie și răcire este prezentată ca o condiție-cheie pentru a coborî costurile de operare și a extinde utilizarea în afara laboratoarelor. [...]
Misiunea China–Chile în șanțurile oceanice Atacama și Mussau a produs descoperiri care pot schimba înțelegerea vieții la mari adâncimi , după ce nava de cercetare Tansuo-1, cu submersibilul cu echipaj „Fendouzhe”, a revenit duminică la Guangzhou, potrivit Global Times , care citează China Media Group (CMG). Expediția a fost coordonată de Laboratorul de Stat pentru Știința Adâncurilor și Tehnologie Inteligentă, din cadrul Institutului de Știință și Inginerie a Adâncurilor al Academiei Chineze de Științe. Misiunea a plecat din Sanya la 6 decembrie 2025, a durat 156 de zile și a acoperit peste 40.000 km, aproximativ echivalentul unei înconjurări a Pământului pe la Ecuator, conform CMG. La bord au participat 83 de cercetători din șase țări (China, Chile, Germania, Danemarca, Canada și Spania). Cercetările au vizat teme de „frontieră” în zona hadală (cele mai adânci regiuni ale oceanelor), inclusiv biodiversitatea, ecosisteme bazate pe chemosinteză (producerea de energie biologică din reacții chimice, nu din lumină), activitatea fluidelor din adânc și mecanismele de subducție a plăcilor tectonice, potrivit aceleiași surse. Ce a făcut expediția posibilă, operațional Submersibilul cu echipaj „Fendouzhe” a efectuat 63 de scufundări, dintre care 50 la adâncimi mai mari de 6.000 de metri. Echipa a colectat un număr mare de probe biologice și geologice și imagini subacvatice de înaltă definiție, care ar urma să susțină cercetări interdisciplinare despre geologia, viața și mediul din zona hadală, conform CMG. Descoperirile cu miză științifică Potrivit CMG, expediția a dus la mai multe rezultate considerate majore: identificarea, pentru prima dată, a celui mai adânc ecosistem chemosintetic cunoscut din emisfera sudică, cu implicații pentru ipoteza unui „coridor global” al vieții chemosintetice în șanțurile oceanice; documentarea unei diversități ridicate de organisme hadale, inclusiv mai multe specii de pești melc (snailfish) și numeroase viețuitoare bentonice (de pe fundul mării), dintre care multe ar putea fi specii necunoscute anterior; descoperirea unor structuri de rupere a faliilor de pe fundul mării asociate cu cutremure istorice majore, oferind dovezi „in situ” despre felul în care seismologia modelează relieful abisal și influențează habitatele marine. În ansamblu, misiunea este prezentată ca un pas înainte pentru cercetarea fundamentală în zona hadală și ar urma să contribuie la dezvoltarea cercetărilor despre limitele vieții în adânc, ciclul carbonului în oceanul profund și circulația materialelor în interiorul Pământului, cu potențiale aplicații în studii privind resursele marine, mecanismele dezastrelor și schimbările climatice, potrivit CMG. Context: programul internațional și ce urmează Expediția China–Chile a fost una dintre misiunile emblematice ale Global Hadal Exploration Program , inclus în Deceniul ONU al Științei Oceanului pentru Dezvoltare Durabilă (2021–2030). Programul urmărește o înțelegere sistematică a celor mai adânci regiuni oceanice prin cooperare internațională, tehnologie de scufundare la mare adâncime și cercetare interdisciplinară. China intenționează să aprofundeze cooperarea internațională în știința adâncurilor, inclusiv prin observații hadale pe termen lung, studii despre viața în medii extreme, mecanisme geologice–ecologice și programe comune de formare pentru tineri cercetători, conform CMG. [...]
Cartografierea fină a topirii de sub platformele glaciare ar putea schimba modelele despre creșterea nivelului mării , după ce submarinul-robot autonom Ran a identificat sub gheața Antarcticii structuri care nu apar în observațiile satelitare, potrivit Antena 3 . Vehiculul a dispărut ulterior într-o misiune de extindere a măsurătorilor, iar echipa nu a mai reușit să îl recupereze. Ran a explorat timp de 27 de zile zona de sub platforma glaciară Dotson (Antarctica de Vest), într-o campanie din 2022 coordonată de Anna Wåhlin , profesoară de fizică oceanografică la Universitatea din Göteborg. Robotul a ajuns la aproximativ 18 kilometri în interiorul cavității de sub gheața flotantă și a scanat o suprafață de circa 130–140 de kilometri pătrați, cu ajutorul sonarului. Ce a găsit Ran și de ce contează pentru prognozele climatice Hărțile realizate sub gheață au arătat un relief mult mai variat decât presupun modelele simplificate de topire: terase în trepte, canale și cavități în formă de lacrimă, formate prin topire bazală (eroziunea gheții „dinspre dedesubt”, de către apă). Antena 3 notează că aceste structuri nu sunt vizibile în imaginile satelitare, ceea ce înseamnă că au rămas necunoscute până la măsurătorile directe. Diferențele dintre estul și vestul platformei Dotson au fost un punct central al misiunii: estul și centrul arată terase dispuse ca niște trepte, în timp ce vestul este mai neted, cu canale și depresiuni adâncite, asociate unei topiri mai rapide. Rolul apei calde și topirea neuniformă În jurul Antarcticii, Apa Circumpolară de Adâncime (un curent cald și sărat din Oceanul Austral) poate avansa pe platforma continentală și poate accelera topirea platformelor glaciare de dedesubt. Conform articolului, altimetria satelitară pentru Dotson indică faptul că, în canalele de topire, gheața se subțiază cu aproximativ 12 metri pe an, un ritm asociat pătrunderii apei calde. Analiza citată arată și contribuția istorică a platformei Dotson la nivelul mării: 0,5 milimetri între 1979 și 2017. La scară mai largă, datele satelitare și climatice combinate indică o contribuție de aproximativ 14 milimetri la creșterea nivelului mării din 1979 până în prezent, o parte importantă provenind din Antarctica de Vest. Fracturi „invizibile” și efectul asupra modelelor Ran a cartografiat și fracturi care străbat platforma glaciară pe toată grosimea ei, multe lărgite și netezite la bază de topire. În aceste deschideri înguste, apa se poate deplasa mai rapid și poate canaliza căldură suplimentară către pereții de gheață, ceea ce poate concentra pierderea de gheață. Miza operațională pentru cercetare este că modelele computerizate care tratează topirea „în linii mari” pot rata tocmai aceste canale și fracturi care dirijează apa caldă și accelerează degradarea locală. Integrarea acestor detalii ar putea reduce incertitudinile în predicțiile privind ritmul de pierdere a gheții în Antarctica de Vest. Dispariția vehiculului și limita datelor Ran a operat fără contact în timp real, deoarece undele radio și semnalele GPS nu pot străbate sute de metri de gheață. După 14 misiuni reușite în 2022, echipa a revenit la Dotson pentru o nouă misiune de extindere a hărților, însă vehiculul nu a mai apărut la punctul de recuperare, iar încercările de contact și căutările nu au găsit semnal sau urme. „Să vezi cum Ran dispare în adâncurile întunecate și necunoscute de sub gheață, executându-și sarcinile mai bine de 24 de ore fără nicio comunicare, este, desigur, descurajant”, a spus Wåhlin. În lipsa unei transmisii de date, cauzele rămân incerte; echipa poate doar să speculeze, de la o defecțiune mecanică la o coliziune cu creste de gheață. Totuși, setul de hărți transmis înainte de dispariție rămâne, potrivit materialului, o referință pentru glaciologi și oceanografi și o bază pentru rafinarea modelelor care estimează contribuția Antarcticii la creșterea nivelului global al mării. [...]
