Știri
Știri din categoria Știință
Testele pentru modulul lunar „Endurance” devin un punct critic în calendarul Artemis, în condițiile în care Blue Origin trebuie să bifeze rapid calificări tehnice înainte de o încercare de aselenizare fără echipaj „mai târziu în acest an”, iar lansatorul New Glenn este încă ținut la sol de o investigație FAA, potrivit Space.
Vehiculul, numit „Endurance”, este modulul de test Blue Moon MK1 (fără echipaj), conceput să deschidă drumul pentru varianta mai avansată MK2, care ar urma să poată transporta astronauți pe suprafața Lunii. Blue Moon este unul dintre cele două module lunare private contractate de NASA pentru programul Artemis, alături de Starship (SpaceX), iar ambele trebuie să treacă printr-o listă extinsă de teste și calificări pentru a se alinia la calendarul agenției.
Endurance a finalizat recent testarea într-o cameră de vid la Johnson Space Center (Houston), apoi a fost transportat luna trecută la facilitățile Blue Origin din apropierea Kennedy Space Center (Florida). În prezent, modulul este pregătit pentru testarea compatibilității radio (radio frequency compatibility) în „Lunar Plant 1”, pentru a verifica faptul că sistemele de comunicații nu vor suferi interferențe înainte de zbor.
NASA vizează anul 2028 pentru prima aselenizare din programul Artemis, în cadrul misiunii Artemis 4. Până la certificarea Blue Moon sau Starship pentru transportul astronauților, ambele trebuie să demonstreze, între altele, o aselenizare fără echipaj. Blue Origin speră să realizeze această etapă „mai târziu în acest an” cu Endurance.
Pentru o aselenizare reușită, vehiculul trebuie să demonstreze și capabilități precum:
În plus, o parte din misiunea de aselenizare a lui Endurance ar include două încărcături demonstrative științifice pentru programul NASA Commercial Lunar Payload Services (CLPS), o inițiativă derulată în paralel cu Artemis, care folosește parteneriate cu industria privată pentru livrarea de instrumente și tehnologii pe Lună.
Rămâne însă incert dacă Endurance poate ajunge în spațiu înainte de finalul lui 2026: depinde de rezultatele testelor care urmează și de eventuale anomalii. Un risc operațional suplimentar este că racheta New Glenn, vehiculul de lansare planificat pentru MK1, este „în prezent ținută la sol” în așteptarea unei investigații a autorității americane de aviație (FAA) privind o defecțiune a treptei a doua la cea mai recentă misiune.
SpaceX ar putea avea un avantaj de calendar, cu 11 lansări de test „în spațiu” deja efectuate și o a 12-a așteptată „în circa o săptămână”, însă Starship nu a realizat încă o orbită completă în jurul Pământului și are de îndeplinit aceleași cerințe de calificare pentru rolul de modul lunar.
Publicația notează că nu este limpede în ce măsură NASA va cere progres demonstrat de dezvoltare pentru a califica un modul lunar pentru Artemis 3. De exemplu, agenția nu a anunțat dacă astronauții vor intra în modulele lunare în orbită terestră, dacă Orion se va andoca efectiv cu acestea sau dacă va executa doar manevre de proximitate în jurul lor.
Recomandate
NASA pregătește o misiune care să verifice dacă peșterile de lavă de pe Lună pot deveni adăposturi naturale pentru viitoare echipaje , o abordare cu impact operațional direct: ar reduce expunerea la radiații, temperaturi extreme și micrometeoriți, înainte ca o bază „clasică” să fie construită. Informațiile apar în Știrile Pro TV , care citează Agerpres și Space.com. NASA a selectat proiectul GIMLI (Geophysical Instruments for Marius Lunar Pit Investigation) pentru a identifica o peșteră suficient de mare sau un tub de lavă format în trecutul geologic al Lunii, care ar putea fi amenajat ca bază selenară în cadrul programului Artemis. Potrivit materialului, NASA vizează o viitoare bază în apropierea polului sud. De ce contează: adăpost „gata făcut” pentru misiuni mai lungi Miza practică a proiectului este folosirea cavităților naturale ca infrastructură de protecție. Conform articolului, tuburile de lavă ar putea funcționa ca un „buncăr” pentru astronauți, oferind: protecție față de temperaturile extreme de la suprafața Lunii; reducerea expunerii la radiații; protecție împotriva micrometeoriților. În acest scenariu, chiar dacă o bază lunară va include probabil structuri construite de oameni, peșterile ar putea deveni o resursă imediată, accesibilă, pentru siguranță și continuitatea operațiunilor. Ținta: Groapa Marius Hill și ipoteza unui tub de lavă subteran Locul vizat este Groapa Marius Hill, descoperită în 2009 de sonda japoneză Kaguya. Cercetătorii iau în calcul că nu este doar o cavitate la suprafață, ci ar putea fi conectată la o peșteră subterană extinsă, formată de lavă în trecutul îndepărtat. Dacă ipoteza se confirmă, proiectul ar contribui și la înțelegerea istoriei vulcanice a Lunii, prin identificarea și caracterizarea unui tub de lavă. Cum va fi investigată zona: radar, senzori seismici și gravimetru GIMLI ar urma să lucreze direct pe suprafața selenară, scanând subsolul pentru semne ale tubului de lavă. Investigația, condusă de Institutul de Științe Planetare (PSI), este finanțată prin programul NASA PRISM (Payloads and Research Investigations on the Surface of the Moon). Pentru implementare, proiectul colaborează cu Honeybee Robotics la construirea echipamentelor. Acestea ar urma să ajungă pe Lună cu un modul de aselenizare și un rover, prin programul NASA Commercial Lunar Payloads Services. Setul de instrumente menționat în articol include: radar care penetrează solul; senzori seismici; gravimetru (instrument care măsoară variații ale gravitației, utile pentru a deduce structuri subterane). Datele colectate vor fi analizate de o echipă condusă de directorul asociat al PSI, Than Putzig, iar măsurătorile ar trebui să arate dacă există un tub de lavă și, în caz afirmativ, cât de mare este. [...]
China a amânat lansarea misiunii Chang’e-7, iar întârzierea poate schimba calendarul competiției pentru resurse la polul sud lunar , unde atât Beijingul, cât și Washingtonul vizează accesul la gheață de apă cu potențial strategic pentru viitoare baze și logistică spațială, potrivit CNN . Misiunea robotică Chang’e-7, proiectată să caute gheață de apă la polul sud al Lunii, „nu poate avea loc în fereastra planificată în acest an”, conform unui comunicat al China Manned Space Engineering Office , preluat de presa de stat chineză. Lansarea era așteptată cel mai devreme duminică seara sau luni dimineața, ora Beijingului, însă nu este clar când ar putea fi reprogramată. Motivul exact al amânării nu a fost precizat. Presa de stat a indicat doar că „sonda lunară nu îndeplinește condițiile de lansare”, iar evaluarea a fost făcută „în baza principiului prudenței, fiabilității și a succesului absolut al misiunii”. De ce contează: apă, combustibil și avantaj operațional Polul sud lunar a devenit punctul central al competiției internaționale deoarece se crede că în craterele permanent umbrite există cantități mari de apă înghețată. Resursa ar putea fi folosită pentru aer respirabil, apă potabilă sau chiar combustibil de rachetă, ceea ce ar reduce dependența de transporturi de pe Pământ și ar susține o prezență pe termen lung. CNN notează că nicio misiune nu a analizat direct apa de pe Lună, așa cum își propune Chang’e-7. SUA au detectat și au început să estimeze depozitele de gheață cu senzori de la distanță, de pe sateliți aflați pe orbită, dar nu au reușit să trimită o sondă care să foreze pentru această resursă. Cum se repoziționează „cursa” în următorul an Întârzierea Chang’e-7 poate readuce „acest capitol al cursei spațiale” pe un teren mai echilibrat, în condițiile în care SUA au mai multe misiuni care vizează aceeași regiune în următoarele 12 luni. Publicația menționează: Astrobotic Technologies (Pittsburgh) ar putea lansa landerul Griffin spre polul sud lunar chiar de la finalul lui 2026. Blue Origin, compania spațială a lui Jeff Bezos, are planuri pentru până la două landere robotice anul viitor; unul ar putea include roverul VIPER , proiectat de NASA pentru prospectarea gheții de apă și a altor resurse. În 2025, compania americană Intuitive Machines a trimis un burghiu pentru căutarea apei, dar vehiculul s-a răsturnat la aterizare pe terenul dificil al polului sud și nu și-a putut îndeplini obiectivele, mai arată CNN. Un geolog lunar de la University of Hong Kong, Yuqi Qian, a declarat pentru CNN că Chang’e-7 ar putea aduce „progrese importante” în clarificarea întrebării dacă gheața de apă există în cantități suficient de mari pentru utilizare, adăugând că programul lunar al Chinei „trece de la explorare la utilizarea resurselor”. [...]
Modelele NASA arată că unele microbe terestre pot supraviețui pe Lună săptămâni sau luni , ceea ce complică atât protecția „resurselor” locale (în special gheața de apă), cât și acuratețea analizelor științifice din viitoarele misiuni spre poli, potrivit The Jerusalem Post . Cercetarea, condusă de oameni de știință NASA, a testat în simulări cinci forme de fungi și bacterii în trei regiuni din apropierea Polului Sud lunar (Nobile Rim, Connecting Ridge și de Gerlache Rim). Condițiile de mediu au fost construite pe baza observațiilor sondei Lunar Reconnaissance Orbiter și a datelor privind expunerea la radiații. Rezultatul: în anumite zone – mai ales în interiorul craterelor permanent umbrite – unele microorganisme ar putea rezista perioade de la câteva săptămâni la câteva luni, în special în anotimpurile de toamnă și iarnă, conform autorului principal Prabal Saxena (NASA Goddard Space Flight Center). Cine rezistă mai bine și unde apar „nișele” de supraviețuire Dintre organismele analizate, cei doi fungi s-au dovedit mai rezistenți decât cele trei specii de bacterii. Cel mai robust a fost Aspergillus niger („mucegaiul negru”), o specie comună, întâlnită și în sisteme de ventilație; astronauții au identificat Aspergillus și la bordul Stației Spațiale Internaționale, iar experimente anterioare au arătat că poate supraviețui chiar și în exteriorul stației, pe orbită. A fost studiat și genul Fusarium, un fung frecvent din sol. În cazul bacteriilor, studiul a inclus: Deinococcus radiodurans (cunoscut pentru toleranța la frig și radiații), Staphylococcus aureus (prezent adesea pe piele și în cavitatea nazală), Bacillus subtilis (întâlnit în sol, vegetație și tractul gastrointestinal uman). Conform simulărilor, cele mai mari amenințări pentru supraviețuire sunt radiația ultravioletă și căldura – temperaturile din timpul zilei lunare pot ajunge la aproximativ 260°F (127°C) – alături de radiația particulelor energetice și efectele vidului de la suprafață. Modelele au indicat existența unor „nișe” de supraviețuire care pot acoperi suprafețe comparabile cu podeaua unor cratere late de mile (adică de ordinul kilometrilor). De ce contează pentru misiunile cu echipaj și pentru exploatarea resurselor Studiul, publicat în Science Advances , nu a evaluat dacă microorganismele s-ar putea înmulți pe Lună, ci doar dacă pot persista. Totuși, coautoarea Heather Graham (NASA Goddard) a indicat scenarii în care celulele ar putea fi îngropate, ceea ce le-ar proteja de radiații și le-ar menține mai calde, sau situații în care s-ar putea forma „pungi” de apă lichidă, care ar putea favoriza creșterea. Miza operațională este dublă: pe de o parte, microbii ar putea afecta resurse precum apa (existentă ca gheață în unele zone), potențial utilă astronauților; pe de altă parte, contaminarea poate altera interpretarea probelor și a analizelor privind regolitul (materialul de la suprafața Lunii) și posibila prezență a unor molecule organice. „Contaminarea este inevitabilă, așa că trebuie să urmărim ce aducem cu noi, pentru ca ulterior să putem distinge chimia lunară de ceea ce am adus de pe Pământ”, a spus Graham, citată în material. Context: presiunea crește odată cu revenirea pe Lună SUA și China urmăresc revenirea astronauților pe suprafața Lunii pentru prima dată din 1972 și dezvoltarea unor baze pe termen mai lung. NASA, prin programul Artemis, vizează aterizări în zona Polului Sud. În acest context, autorii avertizează că atât Polul Sud, cât și Polul Nord lunar ar include regiuni unde microbii asociați oamenilor ar putea supraviețui suficient de mult încât să influențeze operațiunile științifice și de explorare. Studiul nu a analizat dacă mediul lunar ar putea produce mutații care să facă microbii mai periculoși ca patogeni, limitând concluziile la persistența celulară în condiții simulate. [...]
NASA a deschis accesul public la peste 800 GB de date științifice lunare din misiunea Artemis 2 , un set care poate accelera analiza impacturilor pe Lună și calibra observațiile viitoare, potrivit IT之家 . Arhiva a fost încărcată în Planetary Data System (PDS) și este disponibilă cercetătorilor și publicului, însă o mică parte din materialele filmate cu iPhone de echipaj nu este încă inclusă, fiind în curs de organizare. Datele publicate includ peste 11.000 de fotografii și videoclipuri la rezoluție completă, aproximativ 8,5 ore de înregistrări audio ale observațiilor științifice făcute de astronauți și adnotări scrise de mână lăsate direct pe imagini. NASA precizează că o parte dintre aceste materiale nu fusese făcută publică anterior. Setul de date documentează observațiile din timpul misiunii Artemis 2 din aprilie 2026, descrisă ca prima misiune cu echipaj care a orbitat Luna în cadrul programului Artemis. Lansarea a avut loc pe 1 aprilie, iar întoarcerea pe 10 aprilie, durata totală fiind de aproximativ nouă zile. În timpul zborului, cei patru astronauți au observat Luna pe rând prin hublourile navei Orion, cu o fereastră de observații concentrată de circa șapte ore. De ce contează: observații umane rare, utile pentru știința impacturilor NASA încadrează aceste date drept unele dintre puținele seturi moderne de „date planetare” obținute în principal prin observație directă umană, la peste o jumătate de secol după Apollo. Evaluările „din mers” ale culorii, luminozității și schimbărilor de relief pot completa atât arhivele istorice, cât și măsurătorile obținute de sonde robotice. Un element de interes din materialele publicate este observarea a cinci „fulgerări” extrem de slabe în apropierea feței îndepărtate a Lunii. Conform documentelor NASA din 7 octombrie, astronauții au văzut din Orion cinci sclipiri punctiforme și au marcat pozițiile pe imagini, în condițiile în care nava se afla la aproximativ 46.000 de mile (aprox. 74.030 km) de Lună. Echipa științifică NASA interpretează aceste sclipiri ca lumină produsă de fragmente de rocă ce au lovit suprafața lunară, într-un interval în care Luna bloca Soarele, iar mediul era mai întunecat. Dimensiunea exactă a obiectelor implicate urmează să fie stabilită prin analize ulterioare. Ce mai include pachetul și ce lipsește încă Pe lângă imagini și audio, NASA a publicat și documentație de lucru: „Raport preliminar de știință lunară Artemis 2” „Raport de operațiuni științifice lunare” „Ghidul utilizatorului pentru datele științifice lunare” NASA notează că arhiva publicată reprezintă dosare de observații științifice organizate de echipa de știință lunară și nu include toate datele de telemetrie și operare ale navei generate pe durata misiunii. Totodată, ghidul de utilizare menționează că un volum mic de materiale realizate de echipaj cu iPhone nu era încă pregătit la momentul publicării și nu a fost inclus în arhivă. Datele pot fi consultate prin Planetary Data System al NASA, unde sunt disponibile materialele și rapoartele asociate, iar agenția indică faptul că aceste rezultate sunt deja folosite ca referință pentru planificarea științifică a misiunii Artemis 3 și a etapelor următoare. [...]
China își fixează o țintă de 2031 pentru aducerea pe Pământ a mostrelor de pe Marte , un obiectiv care ar testa capacitatea operațională a programului său spațial de a realiza o misiune completă „dus-întors” între două planete, potrivit Antena 3 . Planul este legat de misiunea Tianwen-3 , care ar urma să fie lansată în jurul anului 2028. Informațiile sunt prezentate de Zhang Jiajun, cercetător asociat la Observatorul Astronomic din Shanghai al Academiei Chineze de Științe, într-un articol preluat de Global Times. Miza, dincolo de componenta științifică, este demonstrarea unei infrastructuri tehnice capabile să susțină explorarea marțiană pe termen lung. Ce presupune, practic, o misiune de aducere a mostrelor Zhang indică trei provocări majore care trebuie rezolvate înainte ca oamenii să poată ajunge să trăiască pe Marte: schimbul de informații între Pământ și Marte; transportul de materiale între cele două planete; supraviețuirea oamenilor pe Marte. Pe partea de comunicare și navigație, articolul menționează sistemul de determinare a orbitelor prin interferometrie cu bază foarte lungă (VLBI) – o tehnică ce folosește mai multe radiotelescoape pentru măsurători foarte precise. Sistemul, coordonat de Observatorul Astronomic din Shanghai, ar putea măsura traiectoriile navelor către Marte și ar contribui la intrarea lor pe orbită. Tehnologia ar fi fost testată într-o primă etapă în timpul misiunii chineze Tianwen-1. De ce „dus-întors” rămâne partea cea mai grea A doua provocare, potrivit lui Zhang, este capacitatea de a colecta materiale de pe Marte și de a le aduce înapoi pe Pământ – o abilitate pe care, în această formulare, el spune că oamenii nu au dezvoltat-o încă. În context, Antena 3 amintește că, la 15 mai 2021, un modul de aterizare care transporta primul rover chinez pentru explorarea lui Marte a ajuns pe suprafața planetei, iar agenția Xinhua a relatat atunci că a fost prima aterizare a Chinei pe o altă planetă decât Pământul. Context: de ce Marte e considerată „țintă realizabilă” A treia provocare ține de condițiile de mediu : temperaturi foarte scăzute, radiații ridicate, gravitație și presiune atmosferică mici, acces limitat la apă și oxigen. Zhang notează că folosirea resurselor locale pentru susținerea activității umane rămâne un domeniu care trebuie explorat în continuare. În argumentația sa, Marte este văzută drept o țintă mai „realizabilă” decât alte corpuri cerești: Mercur este prea aproape de Soare, Venus are un mediu ostil, iar alte destinații sunt mult mai îndepărtate. Prin comparație, Marte ar oferi condiții relativ mai favorabile, inclusiv o atmosferă subțire, gheață de apă și un ciclu al anotimpurilor asemănător cu cel al Pământului. Zhang își descrie munca drept un efort gradual pentru a face posibilă o călătorie dus-întors pe Marte, însă calendarul rămâne formulat ca intenție („în jurul” anilor 2028 și 2031), nu ca angajament ferm cu detalii de implementare. [...]
NASA a selectat trei investigații care ar putea reduce costurile și riscurile unei baze lunare , prin folosirea unor adăposturi naturale (peșteri/lava tubes) și a resurselor locale precum gheața de apă, potrivit Science Daily . Instrumentele și tehnologiile au fost alese în programul PRISM și urmează să ajungă pe Lună prin inițiativa CLPS (Commercial Lunar Payload Services), în cadrul Moon Base Program. Selecția vizează trei probleme operaționale majore pentru o prezență umană de durată: protecția habitatelor, identificarea resurselor utilizabile și înțelegerea hazardelor de mediu. În esență, NASA încearcă să obțină date „înainte de timp” pentru a decide unde amplasează viitoarele habitate și cum le proiectează, astfel încât să minimizeze riscurile pentru astronauți și echipamente. Monitorizarea hazardelor: micrometeoriți, „moonquakes” și volatili Prima investigație, Lunar Environment Monitoring Station — South Pole (LEMS-SP), va instala o stație autonomă care să urmărească pe termen extins condițiile de mediu și amenințările potențiale. Printre obiective se află: detectarea micrometeoriților, un risc mai mare decât pe Pământ, deoarece Luna nu are o atmosferă densă care să ardă majoritatea obiectelor la intrare; măsurarea abundenței de „volatili” (substanțe care se transformă ușor în gaz) din stratul extrem de subțire de gaze de la suprafață; folosirea unui seismometru de perioadă scurtă pentru a detecta vibrații și activitate seismică, inclusiv „moonquakes”. Datele ar urma să ajute inginerii să proiecteze infrastructură mai sigură și mai fiabilă pentru o bază permanentă. Investigația este condusă de dr. Mehdi Benna (University of Maryland, Baltimore County). Căutarea peșterilor: tuburi de lavă ca adăpost natural A doua investigație, GIMLI (Geophysical Instruments for Marius Lunar pit Investigation), va analiza Marius Hills Pit, o deschidere care ar putea fi conectată la un tub de lavă subteran. Miza este confirmarea existenței și dimensiunii unor spații subterane care ar putea funcționa ca adăposturi naturale. Motivul este practic: suprafața Lunii este expusă la variații mari de temperatură, radiații ionizante și impacturi frecvente ale particulelor mici. Un tub de lavă ar putea oferi temperaturi mai stabile și ecranare naturală, influențând direct atât alegerea amplasamentului viitoarelor habitate, cât și designul acestora. Investigator principal: dr. Nathaniel Putzig (Planetary Science Institute). Gheața de apă și operațiunile la sol: resurse locale și aterizări mai sigure A treia investigație, DISCO (Depth Imager with Spectral and Color Optics), urmărește să facă primele măsurători directe de la suprafața Lunii ale gheții păstrate în „micro-capcane reci” (zone foarte reci, cu puțină sau fără lumină solară directă). Identificarea locației, cantității și distribuției gheții este relevantă pentru a evalua dacă poate deveni o resursă practică. Science Daily notează și componenta operațională: DISCO va studia proprietățile fizice ale suprafeței, inclusiv efectele aterizărilor — jetul motoarelor poate împrăștia praf și material liber, cu potențial impact asupra echipamentelor și structurilor din apropiere — și stabilitatea terenului pentru deplasarea în siguranță a astronauților și vehiculelor. Investigația este condusă de dr. Ariel Deutsch (NASA Ames Research Center). De ce contează pentru programul Artemis și planurile pentru Marte NASA leagă aceste investigații de Artemis și Moon Base, cu obiectivul de a crește frecvența misiunilor lunare și de a pregăti o prezență susținută. În același timp, agenția indică faptul că rezultatele pot fi relevante și pentru obiectivul pe termen mai lung de a trimite oameni pe Marte, prin reducerea incertitudinilor legate de mediu, resurse și siguranță. „NASA Science construiește ghidul suprem de supraviețuire interplanetară… pentru a minimiza riscurile pentru astronauții noștri… pe măsură ce înființăm primul avanpost lunar al umanității în pregătirea trimiterii primilor astronauți pe Marte”, a declarat Nicky Fox, administrator asociat în cadrul Science Mission Directorate (NASA Headquarters, Washington). În arhitectura logistică, inițiativa CLPS are rolul de a transporta către Lună instrumente științifice și tehnologii în parteneriat cu companii americane, ceea ce sugerează un model operațional în care livrările comerciale devin infrastructură-cheie pentru pașii următori ai programului de bază lunară. [...]
