Știri
Știri din categoria Politică
Rusia amenință cu „consecințe” pentru România după interzicerea simbolurilor de stat la Cupa Mondială de Gimnastică Ritmică de la Cluj-Napoca, potrivit Mediafax. Mesajul, atribuit Mariei Zaharova, purtătorul de cuvânt al Ministerului rus de Externe, a fost publicat de Ambasada Rusiei în România pe Facebook și ridică miza diplomatică a unui incident pornit dintr-o decizie locală legată de drapel și imn.
În comentariul citat, Zaharova susține că sportivelor ruse li s-a interzis folosirea drapelului și a imnului național la competiția FIG World Challenge Cup, desfășurată la Cluj-Napoca în perioada 26–28 iunie, descriind situația drept „politizare a sportului internațional”.
Reprezentanta diplomației ruse afirmă că această interdicție ar fi venit „în ciuda” unor decizii ale Federației Internaționale de Gimnastică și ale Uniunii Europene de Gimnastică privind eliminarea restricțiilor și „restabilirea deplină în drepturi” a sportivilor ruși.
Zaharova îl indică pe primarul Clujului, Emil Boc, drept responsabil pentru menținerea restricțiilor, susținând că decizia a fost impusă de „primarul local”, sub pretextul combaterii „statului agresor”.
„Nici organizatorii competiției, nici autoritățile nu au îndrăznit să i se opună acestui politician local, care, se pare, a decis să-și sporească astfel propriul «prestigiu».”
În același mesaj, Zaharova acuză România de „rusofobie” și afirmă că țara ar trebui „privată de dreptul de a candida” pentru organizarea unor competiții internaționale de anvergură.
În final, Zaharova transmite că Rusia nu va lăsa situația fără răspuns.
„Partea rusă nu va lăsa această situație fără consecințe.”
Reacția vine după retragerea Rusiei de la Cupa Mondială Challenge de Gimnastică Ritmică de la Cluj-Napoca, în contextul în care Emil Boc a anunțat că nu va permite afișarea drapelului Rusiei și intonarea imnului rus la eveniment. Materialul Mediafax nu detaliază ce tip de „consecințe” are în vedere partea rusă.
Recomandate
La 96 de zile de la căderea Guvernului Bolojan, Crin Antonescu cere demisia președintelui dacă nu poate debloca învestirea unui nou cabinet , potrivit HotNews . Într-o intervenție la Antena 3, fostul lider PNL a pus criza politică pe seama eșecului „formulei pro-europene” prezentate electoratului la ultimele alegeri și a acuzat lipsa de decizie la Cotroceni. Antonescu a susținut că „formula” promovată electoral drept „pro-europeană” și „pro-occidentală” „a eșuat”, iar acest eșec ar explica blocajul actual. În acest context, el a afirmat că președintele Nicușor Dan ar fi trebuit „să rezolve problema” guvernării. Când i s-a sugerat că președintele ar putea să vrea, dar să nu poată debloca situația, Antonescu a replicat că, în acest caz, șeful statului ar trebui să plece din funcție. „Staţi puţin! Cum adică nu poate? Atunci trebuie să demisioneze!” Critici la adresa PNL și a condițiilor de guvernare Fostul președinte al PNL a criticat și poziționarea premierului Ilie Bolojan, despre care a spus că invocă „responsabilitatea”, dar „se comportă cel mai puţin responsabil”, pentru că nu ar accepta ca PNL să participe la o formulă de guvernare care să nu fie condusă de el și care să fie acceptată de USR, menționând și „formule fantasmagorice” precum cea cu Sigfried Mureșan. În logica sa, dacă PNL nu acceptă alte variante, atunci ar trebui căutată o majoritate „fără PNL”. Contextul blocajului: aproape trei luni fără guvern cu puteri depline România nu are un Guvern cu puteri depline de 96 de zile, după ce Cabinetul Bolojan a fost demis prin moțiunea de cenzură depusă de PSD și AUR. Antonescu a acuzat că, în acest interval, președintele ar fi oscilat între apeluri la calm și îndemnuri către partide să fie „responsabile”, în loc să acționeze „decisiv”, în limitele Constituției. [...]
Rusia riscă o tranziție politică instabilă, fără un mecanism credibil de succesiune , iar această vulnerabilitate poate amplifica incertitudinea internă și externă atunci când Vladimir Putin va părăsi inevitabil Kremlinul, potrivit unei analize prezentate de Digi24 , care citează Foreign Affairs . Putin, în vârstă de 73 de ani, a construit în peste două decenii un regim personalist, cu puterea concentrată în jurul său și al unui cerc restrâns de aliați. Problema centrală, arată analiza, este absența unui plan concret pentru „ziua de după”, ceea ce face probabilă o succesiune negociată în grabă sau o competiție dură între elite, în locul unei tranziții ordonate. De ce contează: arhitectura formală există, dar decizia reală ar rămâne la „selectorat” Constituția Rusiei prevede alegeri de tranziție în termen de trei luni de la vacanța funcției prezidențiale, iar prim-ministrul devine președinte interimar până la scrutin. Totuși, cadrul legal nu stabilește cine se poate poziționa cu șanse reale pentru a câștiga, iar rezultatul ar depinde, cel mai probabil, de înțelegeri între un grup restrâns din interiorul sistemului – un „selectorat”, adică nucleul de persoane care controlează instituții-cheie și pot influența decisiv transferul de putere. Analiza avertizează că miza depășește persoana lui Putin: este pusă sub semnul întrebării capacitatea regimului de a gestiona o tranziție fără fracturi, într-un moment în care o parte importantă a elitei care îl înconjoară este, la rândul ei, îmbătrânită. Blocajul generațional: aliați vârstnici, pretendenți fără „rampă” instituțională Sistemul construit de Putin a menținut stabilitatea prin loialități personale, dar a exclus generațiile următoare de la politica de vârf și de la acumularea de autoritate și competențe de guvernare. În acest context, succesiunea ar putea deveni mai greu de controlat, pentru că ambițiile amânate ale unor actori mai tineri ar putea intra în conflict cu reflexele de conservare ale cercului vechi. În același timp, publicația notează că Putin a evitat constant să desemneze un succesor și să instituționalizeze un proces clar. Partidul „Rusia Unită” nu a fost construit ca mecanism de selecție a unui moștenitor, iar Constituția exclude funcția de vicepreședinte, eliminând o cale formală de „succesor desemnat”. Prim-ministrul, interimar prin Constituție, dar fără bază proprie de putere Deși prim-ministrul ar prelua interimatul, Putin ar fi ales în timp prim-miniștri fără o bază solidă de putere, pentru a nu-i putea eclipsa autoritatea. În acest cadru, actualul premier, Mihail Mișustin , este descris ca neavând o rețea proprie de susținători loiali, ceea ce i-ar îngreuna transformarea interimatului într-o victorie electorală. Singura încercare relevantă de „succesiune controlată” amintită este episodul Dmitri Medvedev: în 2008, Putin l-a susținut pentru președinție și a devenit prim-ministru, dar și-a păstrat influența și a revenit la funcția supremă în 2011, într-o mișcare cunoscută în Rusia drept „rocadă”. Ulterior, Medvedev a fost marginalizat treptat. Cercul restrâns din jurul lui Putin și riscul unei lupte interne Analiza indică faptul că Putin se sprijină pe un grup de aliați septuagenari care controlează pârghii esențiale ale statului, de la securitate la armată. Sunt menționați, între alții: Alexander Bortnikov (FSB), Serghei Narîșkin (informații externe), Alexander Bastrîkin (Comitetul de Investigații), Viktor Zolotov (Garda Națională), Serghei Șoigu (Consiliul de Securitate) și Valeri Gherasimov (Statul Major General). În acest tip de sistem, în care loialitățile și rețelele informale cântăresc mai mult decât regulile, o succesiune disputată poate degenera într-o confruntare între facțiuni, mai ales dacă actorii-cheie nu reușesc să coordoneze rapid o soluție acceptată. Precedentul istoric invocat: succesiunea după Stalin Pentru a ilustra cum funcționează, în practică, o succesiune într-un regim puternic personalizat, analiza face trimitere la perioada de după moartea lui Iosif Stalin (1953), când, deși exista o arhitectură formală, puterea reală s-a tranșat prin competiție între vârfurile sistemului, pe parcursul mai multor ani. Concluzia de fond este că, și în cazul unei plecări a lui Putin, regulile constituționale ar putea oferi doar cadrul, nu și soluția: rezultatul ar depinde de echilibrul dintre instituțiile controlate de elite și de capacitatea acestora de a evita o escaladare a rivalităților interne. [...]
Negocierile politice pe Legea salarizării bugetarilor au eșuat, iar România riscă să piardă 770 milioane de euro (aprox. 3,85 miliarde lei) din PNRR dacă actul nu este adoptat până la 31 august, potrivit Adevărul . Discuțiile de la Cotroceni s-au încheiat fără acord, pe fondul divergențelor dintre partide și al opoziției sindicatelor, într-un calendar rămas la mai puțin de trei săptămâni. Negocierile au fost conduse de președintele Nicușor Dan cu liderii PSD, PNL, USR și UDMR și au fost precedate de discuții între Administrația Prezidențială și sindicatele din Educație. Federațiile sindicale au respins forma actuală a proiectului, susținând că nu respectă angajamentele din timpul grevei profesorilor din 2023. Blocajul: bani, grile și cost politic Sindicatele contestă modul de calcul al noilor grile și spun că impactul bugetar al revendicărilor profesorilor ar fi fost supraestimat. Ele cer refacerea calculelor împreună cu Banca Mondială, care a participat din 2022 la evaluarea funcțiilor din sectorul public și la pregătirea reformei. În același timp, profesorii acuză Ministerul Educației că ar fi transmis date incorecte privind normele didactice din universități. PSD a anunțat înaintea întâlnirii că nu poate susține proiectul în forma actuală și cere modificări ale grilelor pentru Educație și Sănătate, inclusiv varianta aplicării etapizate a noilor salarii, pentru a împărți impactul bugetar pe mai mulți ani. UDMR a cerut clarificarea surselor de finanțare, iar Kelemen Hunor a avertizat că proiectul „nu are cum să iasă bine” fără acord politic și fără bani identificați. PNL a venit cu argumentul termenului-limită și al mizei PNRR. „Mai avem mai puțin de trei săptămâni până la termenul-limită pentru adoptarea Legii salarizării, jalon în PNRR. Dacă nu îndeplinim jalonul până la 31 august, România va pierde 770 de milioane de euro”, a explicat Siegfried Mureșan. Reformă amânată ani, comprimată acum în câteva săptămâni Autoritățile au început reforma în 2022, cu evaluarea funcțiilor din administrația publică sprijinită de Banca Mondială. În 2023 au început consultările, dar procesul a fost afectat de greva din Educație, iar discuțiile au continuat în 2024 și 2025, până la termenul final negociat cu Comisia Europeană : 31 august 2026. În forma prezentată public de Guvern în luna mai, proiectul prevedea eliminarea a 87 dintre cele 151 de sporuri existente, includerea unei părți dintre acestea în salariul de bază și introducerea unor mecanisme de recompensare a performanței. Guvernul susținea că veniturile existente vor fi protejate și că aproximativ 56% dintre angajații publici ar urma să beneficieze de creșteri. Politologul Sergiu Mișcoiu (Universitatea Babeș-Bolyai) argumentează, în analiza citată, că blocajul actual este consecința amânărilor din anii anteriori, care au transformat reforma într-o negociere „la limită”, în care partidele cântăresc nu doar conținutul, ci și costul politic al fiecărei modificări. Ce riscă să urmeze: o lege adoptată în grabă sau un nou eșec pe jalon Mișcoiu avertizează că o lege adoptată fără o negociere socială solidă poate produce noi inechități și o ierarhie salarială „bulversată”. În același timp, el descrie o împărțire a mizelor: PNL și USR ar fi dispuse să meargă înainte cu structura de bază a proiectului, în timp ce PSD ar fi prins între presiunea sindicatelor și riscul de a fi acuzat că pune în pericol banii europeni. În analiza citată se mai arată că, dincolo de adoptarea formală, miza se mută și la efectele asupra veniturilor în timp: înghețarea salariilor pe tranșe și neindexarea lor pot însemna scăderea puterii de cumpărare, în funcție de evoluția inflației. [...]
Amendamentul AUR la Legea ANI riscă să fie greu de aplicat și să ajungă blocat la CCR , după ce chiar liderul senatorilor AUR, Petrișor Peiu, s-a delimitat public de inițiativă și a spus că speră să nu fi fost „cu dedicație” pentru partenera președintelui, potrivit Antena 3 . Petrișor Peiu a declarat la Digi24 că nu susține amendamentul partidului privind obligativitatea depunerii declarațiilor de avere și de interese și pentru partenerii de viață ai demnitarilor. Întrebat dacă textul a fost gândit special pentru a o obliga pe Mirabela Grădinaru, partenera de viață a președintelui României, să își publice declarațiile, Peiu a răspuns: „Sper că nu, pentru că eu aș descuraja astfel de chestiuni. Până la urmă trebuie să avem un cod al onoarei. Dacă mă lupt cu Nicușor Dan, mă lupt cu Nicușor Dan, nu cu soția sau ce este doamna... concubină. Sper că nu a fost asta”. În aceeași intervenție, Peiu a insistat pe ideea de „onoare” în politică și a spus că nu este de acord cu atacarea unor persoane care „nu sunt în politică”. Ce schimbă amendamentul și de ce apare problema de aplicare Amendamentul AUR a trecut de Parlament cu voturile PSD și vizează extinderea obligației de depunere a declarațiilor de avere și de interese și pentru: soț/soție; „persoana care are relații asemănătoare acelora dintre soți” cu demnitarii (inclusiv cu președintele României, parlamentari, premier, membri ai Guvernului și alte funcții enumerate în text). În timpul dezbaterilor, au existat acuzații că amendamentul ar fi fost conceput special pentru partenera președintelui, pe fondul conflictului dintre Nicușor Dan și AUR, partid care vrea să-l suspende pe șeful statului, notează Antena 3. Un punct sensibil ține de aplicare: în dezbaterile de la Comisia juridică, un reprezentant al Agenției Naționale de Integritate (ANI) a afirmat că instituția nu are mecanisme să verifice natura relațiilor unui demnitar. Ce urmează: contestări la Curtea Constituțională Amendamentul a fost atacat la Curtea Constituțională de USR și PNL într-o acțiune comună și, separat, și de Nicușor Dan, potrivit aceleiași surse. În paralel, Mirabela Grădinaru și-a publicat declarațiile de avere și de interese chiar în ziua dezbaterii legii, „pentru a înlătura orice speculații”, conform anunțului președintelui. [...]
Creșterea de 7–8% a salariilor bugetarilor în 2027 nu rezolvă problema de fond: fără legea salarizării, rămân dezechilibrele și presiunea pe buget. Potrivit Economedia , președintele UDMR, Kelemen Hunor , spune că majorarea ar urma să fie făcută „în funcție de datele de la INS privind inflația”, indiferent dacă noua lege a salarizării unitare este adoptată sau nu în sesiunea extraordinară. Kelemen Hunor susține că o creștere procentuală anuală nu corectează distorsiunile din sistem și insistă pentru adoptarea legii în actuala sesiune parlamentară, chiar dacă se așteaptă amendamente în Parlament, care pot schimba forma inițială a proiectului. Miza bugetară: „nu poți vota majorări fără să știi de unde vin banii” Liderul UDMR avertizează că Parlamentul nu ar trebui să aprobe creșteri de cheltuieli fără identificarea prealabilă a surselor de finanțare, pentru că altfel presiunea se mută ulterior pe Guvern, care ar trebui să găsească resursele după vot. „Nu se poate să iei o decizie privind o astfel de majorare de salarii fără să știi de unde ai resurse înainte să votezi.” Ce se discută în proiect: Educație din 2028, Sănătate cu majorări pentru peste 75% dintre angajați În paralel, ministrul interimar al Muncii, Dragoș Pîslaru, a anunțat că pentru Educație este propusă o nouă grilă salarială, cu majorări „substanțiale” pentru profesori, dar cu aplicare din 2028, pe fondul lipsei de resurse pentru a respecta integral promisiunile făcute după greva din 2023. Tot în Educație este discutată și dublarea plății cu ora, propunere venită din partea Ministerului Educației. În Sănătate, negocierile ar fi mai avansate, iar în forma discutată „peste 75%” dintre angajați ar urma să beneficieze de majorări. Pîslaru a mai spus că modificările nu ar urma să ducă la creșterea cheltuielilor bugetare în 2027, iar măsurile din Educație ar fi eșalonate pentru a intra în vigoare din 2028. Detalii au fost prezentate de Economedia . Presiune de calendar: jalon PNRR și risc de pierdere a fondurilor Adoptarea legii salarizării unitare este legată și de PNRR: România trebuie să îndeplinească jalonul până la 31 august 2026, altfel există riscul pierderii unor fonduri nerambursabile de aproximativ 770 de milioane de euro (aprox. 3,85 miliarde lei). În acest context, proiectul a rămas în centrul negocierilor politice, reluate cu partidele și sindicatele, inclusiv prin medierea Administrației Prezidențiale. Marți, președintele Nicușor Dan urmează să aibă o nouă întâlnire cu liderii partidelor din fosta coaliție și cu reprezentanții grupului de lucru pe lege, cu obiectivul de a găsi o formă adoptabilă până la termenul din PNRR, fără a genera cheltuieli bugetare nesustenabile. [...]
Fără o majoritate parlamentară „de coabitare”, România riscă să rămână fără un guvern funcțional , iar asta ar prelungi blocajele pe decizii cu impact direct în economie și în accesarea fondurilor europene, potrivit Agerpres . Mesajul a fost transmis de ministrul interimar al Economiei, senatorul USR Irineu Darău , marți, la Râmnicu Vâlcea. Darău a spus că eșecul păstrării coaliției de guvernare trebuie asumat „poate al tuturor”, însă testul imediat este dacă în Parlament se poate forma o majoritate între partidele pro-europene. În lipsa ei, „nu poate exista Guvern”, a afirmat el, invocând și dificultățile întâmpinate pe PNRR (Planul Național de Redresare și Reziliență), unde întârzierile și disputele politice au afectat, în opinia sa, subiecte „legate de miliarde de euro pentru țară”. De ce contează: stabilitatea până în 2028 și deciziile pe PNRR În evaluarea ministrului interimar, o formulă de guvernare stabilă până în 2028 ar presupune revenirea „în mare” la un protocol de majoritate parlamentară similar celui existent anterior. El a descris această variantă drept „singura fezabilă” și cu „valență etică”, în contextul în care formarea unei majorități este, în prezent, „foarte greu” de realizat. Anticipatele, scenariu „nepreferabil”, dar posibil Darău a apreciat că alegerile anticipate „nu sunt preferabile”, însă a adăugat că USR „nu fuge” de acest scenariu dacă nu se conturează o soluție politică. Argumentul său este că ar fi „greu de crezut” că România poate continua „doi ani și jumătate cu formule improvizate”. Totodată, el a indicat drept opțiuni de lucru o formulă USR–PNL–UDMR, inclusiv cu o propunere de premier ( Siegfried Mureșan ), dar și o a doua variantă „mai de compromis”, cu o rotativă la conducerea guvernului. [...]
