Știri
Știri din categoria Politică
PSD riscă să blocheze învestirea Guvernului Mureșan, după ce deputatul Mihai Fifor a transmis, în timpul ședinței conducerii partidului, că social-democrații nu pot vota un executiv care ar continua „aceeași politică de austeritate” a guvernării anterioare, potrivit Mediafax.
Fifor, fost ministru al Apărării și în prezent deputat PSD, a scris pe Facebook chiar în timpul discuțiilor de la sediul partidului, unde liderii decid dacă susțin sau nu la votul de învestire guvernul condus de premierul desemnat Siegfried Mureșan. În mesaj, el indică drept motiv central faptul că Mureșan ar fi anunțat continuarea politicilor de austeritate asociate cu Ilie Bolojan.
„Motivul principal pentru care PSD nu poate acorda un vot de susținere Guvernului Mureșan este cât se poate de simplu: premierul desemnat a anunțat că va continua aceeași politică de austeritate a lui Bolojan.”
Ședința Biroului Politic Național al PSD a început luni, 21 septembrie, la ora 11:00, iar discuțiile au durat aproape două ore. În paralel, partidele din guvernul interimar — PNL, USR și UDMR — le-ar fi propus social-democraților să stea un an în opoziție, urmând să revină ulterior la guvernare printr-o rotativă, conform informațiilor din articol.
Fifor îl acuză pe premierul desemnat că își reduce singur șansele de a obține voturile PSD, invocând lipsa unui dialog și un discurs politic ostil la adresa partidului.
„Nu poți avea drept program politic «jos PSD», să ataci PSD de dimineața până seara, iar apoi să faci apel la «responsabilitate» și «stabilitate» când ai nevoie de voturile noastre.”
În același mesaj, deputatul PSD susține că partidului i-ar fi „fluturată” amenințarea alegerilor anticipate, dar afirmă că acest scenariu ar fi preferabil votării unui guvern cu politici considerate greșite, chiar dacă „nu reprezintă scenariul ideal într-un moment economic atât de dificil”.
„Mai bine ne întoarcem la votul românilor decât să votăm împotriva lor.”
Fifor își încheie postarea reluând întrebarea atribuită și președintelui PSD, Sorin Grindeanu: dacă Siegfried Mureșan schimbă politicile guvernului anterior sau le continuă. Potrivit articolului, Grindeanu nu făcuse încă declarații pe acest subiect la momentul publicării.
Recomandate
Apropierile publice dintre PSD și PNL capătă o miză politică locală după ce primarul PSD din Buzău, Constantin Toma , a publicat pe Facebook o fotografie alături de lideri ai PNL, potrivit Libertatea . Gestul vine în contextul în care Toma a criticat în repetate rânduri conducerea propriului partid și a cerut demisii la vârful PSD. Fotografia a fost publicată vineri, 6 noiembrie, iar în ea apar Ilie Bolojan , președintele PNL, și Ciprian Ciucu, prim-vicepreședinte PNL și primarul Capitalei. Cei doi au fost la Buzău pentru o ședință la sediul PNL din oraș. În mesajul postat, Constantin Toma a descris întâlnirea drept un „schimb de experiență” între „un fost și doi actuali primari” și a mulțumit pentru vizită. Contextul: criticile lui Toma la adresa conducerii PSD În materialul citat, Toma este prezentat ca unul dintre primarii PSD care au atacat public conducerea partidului. El i-a cerut demisia fostului președinte PSD, Marcel Ciolacu, după rezultatul candidatului PSD-PNL-UDMR, Crin Antonescu, în primul tur al alegerilor prezidențiale din 2025, pe care l-a numit „o rușine pentru Partidul Social Democrat”. Ulterior, Toma a cerut și demisia actualului președinte PSD, Sorin Grindeanu, afirmând în mai 2026 că „PSD este într-un mare pericol” și că „o singură ieșire” ar fi ca Grindeanu să plece. Totodată, potrivit aceleiași surse, Toma a spus că secretarul general al PSD de atunci, Paul Stănescu, ar fi recomandat liderilor locali, înainte de turul 1 al prezidențialelor din 2024, să strângă voturi pentru George Simion. De ce contează: semnalul de repoziționare și efectele în plan local Apariția publică a unui primar PSD alături de lideri PNL, dublată de mesajul despre „administrație pentru oameni, pentru comunități”, funcționează ca un semnal de repoziționare politică, cel puțin la nivel de imagine și relaționare locală, într-un moment în care Toma se află în conflict deschis cu vârful PSD. Libertatea notează că Toma a demisionat în vara acestui an din toate funcțiile deținute în PSD, dar a rămas membru de partid. El nu își dă demisia din PSD deoarece și-ar pierde mandatul de primar, în timp ce o eventuală excludere nu ar atrage automat pierderea mandatului, întrucât legea prevede expres pierderea calității de membru prin demisie. [...]
Ciprian Ciucu a relansat atacurile la adresa rivalilor politici, într-un mesaj cu miză electorală pentru PNL , susținând că AUR este „un partid de extremiști neofasciști, populiști”, iar PSD „nu mai are lider”, potrivit news.ro . Declarațiile au fost făcute la o întâlnire cu liberalii din Buzău. În intervenția sa, primarul general al Capitalei a încadrat competiția politică în termeni de polarizare, criticând simultan mai multe partide. Despre USR, Ciucu a afirmat că este „un partid de agitați”, pe care l-a descris ca fiind orientat spre contestare permanentă, inclusiv internă. Atac la AUR și USR, plus un mesaj despre PSD Ciucu a spus despre AUR: „AUR este un partid de extremişti neofascişti, populişti.” În același registru, despre USR a declarat: „USR-ul este un partid de agitaţi, care contestă orice, oricând, în orice context, şi se contestă până şi unii pe alţii.” În ceea ce privește PSD, edilul a susținut că formațiunea ar părea puternică la nivel local, în Buzău, dar ar fi „în declin” la nivel național. În acest context, a afirmat: „PSD-ul nu mai are lider. Cine? Manda? Hai să fim serioşi.” Context: mesaj intern și poziționare pentru PNL Declarațiile au fost făcute în cadrul unei întâlniri politice locale, iar mesajul central a fost unul de delimitare față de principalele partide concurente. Din informațiile disponibile în materialul news.ro , Ciucu a indicat și că PNL ar avea „un candidat care se vede”, fără ca textul furnizat să includă detalii suplimentare despre cine este candidatul sau la ce tip de alegeri se referă exact. [...]
Cătălin Predoiu cere PNL să-și clarifice linia de politică externă înaintea unei alianțe cu USR , după ce Dominic Fritz l-a numit „lame duck” pe președintele SUA Donald Trump, potrivit Digi24 . Miza, în lectura lui Predoiu, este riscul ca disputele politice interne din SUA să fie „importate” în România, cu efecte asupra Parteneriatului Strategic cu Statele Unite. Într-o postare amplă pe Facebook, Predoiu îl critică pe liderul USR pentru formularea folosită după alegerile de la jumătatea mandatului din SUA , pe care o consideră „nepoliticoasă” și o plasează în registrul limbajului politic al democraților americani. El susține că astfel de poziționări confundă simpatiile ideologice cu interesul național și pot ajunge să contrazică obiective strategice ale României. „O astfel de afirmație nu se face din partea unui șef de partid dintr-o țară parteneră. Nu este doar un afront la adresa unei persoane, este un afront la adresa SUA, pentru că Președintele SUA, indiferent cine este acesta, reprezintă SUA.” Presiune pe conducerea PNL înaintea unei alianțe cu USR Dincolo de critica la adresa lui Fritz, Predoiu își îndreaptă mesajul către Ilie Bolojan , președintele PNL, căruia îi solicită să explice „ce viziune comună asupra politicii externe și a Parteneriatului Strategic cu SUA poate construi alături de USR”. Predoiu avertizează că diferențele de abordare nu dispar printr-o alianță electorală și că politica externă „nu poate deveni un teren al improvizațiilor dictate de competiția dintre partide”. Critici și la „infuzia” de reformiști în PNL În același mesaj, Predoiu critică apropierea PNL de USR și spune că nu privește favorabil nici aducerea în partid a unor „reformiști”, indicând „nume gen Pâslaru și Gheorghiu”. El descrie procesul drept o „topire ideologică” a PNL și ridică întrebarea care ar fi poziția partidului „dincolo de declarații” după o eventuală alianță cu USR. În argumentația sa, Predoiu mai afirmă că ironia la adresa președintelui SUA este „cu atât mai condamnabilă” în contextul de securitate al României, pe care îl descrie drept complicat, și califică gestul drept „la limita iresponsabilității” față de interesele naționale. [...]
Guvernul deschide negocieri pe salariul minim, cu o cerere sindicală de +675 lei , iar miza imediată este presiunea bugetară și asupra costurilor din economie, în condițiile în care Executivul discută în paralel și despre indexarea pensiilor. Potrivit Digi24 , premierul Luca Niculescu s-a întâlnit luni, la sediul Guvernului, cu reprezentanții sindicatelor, care cer majorarea salariului minim cu 675 de lei. În același timp, premierul era așteptat în Parlament la „Ora Guvernului”, solicitare inițiată de AUR și adoptată cu susținerea PSD, deoarece voturile AUR nu ar fi fost suficiente pentru ca demersul să treacă. Ce cer sindicatele și ce semnal dă Guvernul Tema centrală a discuției de la Palatul Victoria a fost creșterea salariului minim, pe fondul solicitării sindicatelor de majorare cu 675 de lei. După întâlnire, premierul și-a exprimat susținerea pentru indexarea pensiilor, conform unui comunicat al Guvernului citat de Digi24. În același anunț este menționată și „debirocratizarea”, fără ca materialul să detalieze măsuri concrete sau un calendar. Dimensiunea politică: discuții separate cu miniștrii PSD Reprezentanții sindicali vor și discuții separate cu miniștrii PSD, potrivit informațiilor prezentate în material. În contextul în care majorarea salariului minim are efecte directe asupra costurilor cu forța de muncă și asupra veniturilor bugetare, această solicitare indică o negociere care se mută și pe teren politic, nu doar tehnic. Deocamdată, din informațiile disponibile, nu rezultă o decizie finală privind nivelul salariului minim sau momentul exact al unei eventuale aplicări, dincolo de cererea sindicatelor. [...]
Succesul electoral al Joint List și Ra’am ridică o problemă de guvernare: cât de compatibile sunt, în practică, cu definiția legală a Israelului ca stat „evreiesc și democratic” , argumentează o analiză de opinie publicată de The Jerusalem Post , în contextul discuțiilor despre includerea partidelor arabe în decizia guvernamentală la cel mai înalt nivel. Autorul pornește de la ideea că tratamentul corect al arabilor ca profesioniști (medici, farmaciști, meseriași) față de clienții evrei nu tranșează automat întrebarea dacă reprezentarea politică a comunității arabe – ca „grup colectiv”, nu ca sumă de indivizi – susține formula constituțională și identitară a statului. În această logică, majoritatea evreiască ar avea „dreptul” să testeze diferența dintre comportamentul individual și poziționarea politică a partidelor votate de electoratul arab. Ce indică votul: omogenitate politică și miză identitară Textul susține că, în absența unei fraude electorale pe scară largă, cel puțin 85% dintre alegătorii arabi ar fi votat pentru cele două liste arabe – Joint List și Ra’am – descrise ca având candidați „covârșitor arabi și musulmani”. Autorul interpretează acest rezultat ca pe o omogenitate politică mai mare decât în orice subgrup ideologic sau social din societatea evreiască, oferind ca termen de comparație partidele haredim (ultra-ortodoxe), care ar fi obținut 9% din voturi, în condițiile în care haredim ar reprezenta 14% din populație. În același timp, analiza afirmă că electoratul arab ar fi avut alternative: dacă preocuparea principală ar fi fost una strict „de zi cu zi”, autorul consideră că votul ar fi putut merge către partide precum Democrats sau Yashar. Mai mult, textul avansează un scenariu contrafactual: dacă două treimi dintre voturile arabe ar fi mers către aceste două partide „sioniste”, opoziția ar fi putut ajunge la pragul de 61 de mandate necesar formării guvernului. Concluzia autorului este că votul ar reflecta, cel puțin parțial, preocupări ideologice și de identitate. Ce spun platformele oficiale ale celor două liste, potrivit autorului Punctul central al articolului este evaluarea pozițiilor publice ale Joint List și Ra’am, pe baza conținutului de pe site-urile lor oficiale. Autorul afirmă că: niciunul dintre cele două site-uri nu ar recunoaște explicit Israelul ca „stat al poporului evreu”; ambele ar promova ideea unui stat palestinian alături de Israel, cu Ierusalimul de Est drept capitală; în cazul Joint List, ar exista și o referire la „dreptul de întoarcere” al refugiaților, invocând Rezoluția 194 a Adunării Generale a ONU , despre care autorul spune că este prezentată selectiv (menționând că aceeași rezoluție ar include și apeluri la existența unui stat evreiesc alături de unul arab). În privința Gazei, autorul citează o formulare atribuită Joint List, care vorbește despre „încetarea războiului și a genocidului”, ridicarea blocadei, reconstrucție și reluarea operațiunilor organizațiilor internaționale, „în primul rând UNRWA”. Textul adaugă acuzația că unii membri ai UNRWA ar fi participat la atacul din 7 octombrie. De ce comparația cu partidele haredim este respinsă Analiza discută și un argument întâlnit în dezbaterea publică: dacă partidele haredim, care ar avea o relație tensionată cu dimensiunea „democratică” a statului, participă la guvernare, atunci și partidele arabe ar trebui tratate similar. Autorul respinge comparația, susținând că partidele haredim „se identifică” cu caracterul evreiesc al statului (chiar cerând „mai mult” din această dimensiune), în timp ce partidele arabe ar fi prezentate ca neacceptând „formula de bază” a statului evreiesc și democratic. În sprijinul acestei diferențieri, textul invocă episoade de violență internă asociate cu cetățeni arabi în octombrie 2001 (primele săptămâni ale celei de-a doua intifade) și în mai 2021, precum și ideea că, în anumite medii media arabe, Israel ar fi pus pe picior de egalitate cu Hamas, Hezbollah și Iran. Miza practică: accesul la decizie pe identitate și securitate Concluzia autorului este că, dacă majoritatea alegătorilor arabi votează partide care „nu acceptă” la mai multe niveluri definiția Israelului ca stat evreiesc și democratic, atunci partidele evreiești și electoratul lor ar avea „dreptul” să separe două planuri: drepturile civile ale cetățenilor arabi ca indivizi; pretenția partidelor alese de aceștia de a intra la guvernare și de a influența decizii privind identitatea fundamentală a statului și chestiuni de securitate. Articolul este semnat de Hillel Frisch , prezentat ca cercetător senior la JISS și profesor emerit la Universitatea Bar-Ilan. [...]
Liderul senatorilor AUR acuză atribuiri fără licitație și pune sub semnul întrebării credibilitatea externă a României , legând direct imaginea țării în relațiile internaționale de modul în care sunt gestionate marile contracte publice și de eșecul unor obiective precum Visa Waiver și aderarea la OCDE , potrivit news.ro . Petrișor Peiu susține că, după alegerile americane din 3 noiembrie 2026, „revine” întrebarea de ce România este percepută „ca un stat de mâna a doua” și afirmă că răspunsul ar fi comportamentul statului român, pe care îl descrie drept „parcă desprins din vremea fanarioților”. În argumentația sa, el invocă atât „contracte” atribuite „în cel mai adânc secret și fără licitație”, cât și preocuparea liderilor politici pentru imagine, în detrimentul intereselor naționale. Contracte mari și proceduri contestate, în centrul criticilor În declarațiile citate, Peiu vorbește despre „contractele de 6 miliarde de euro” acordate „de PNL-USR” fără licitație unei „firme germane” și face trimitere la alte exemple din trecut, inclusiv: un contract de autostradă de „3 miliarde de euro” acordat „acum 22 de ani”, despre care afirmă că „s-a ales praful”; un „contract nuclear de vreo 10 miliarde de euro”, despre care spune că ar fi fost „cadou” și „perfect irealizabil”, plasat temporal „acum 4-5 ani”. Peiu leagă aceste practici de percepția partenerilor externi, afirmând că „nici Washingtonul, nici Berlinul sau Parisul nu dau doi bani pe guvernarea de la București”, motivând prin „incompetență”, „proastă creștere” și „corupție”. Miza: Visa Waiver și OCDE, obiective invocate ca ratate Senatorul AUR afirmă că România ar avea „timid” două obiective majore de politică externă: eliminarea vizelor pentru SUA (programul Visa Waiver) și admiterea în OCDE. În același context, el îi atacă pe Sorin Grindeanu (PSD) și Ilie Bolojan (PNL), dar și pe fostul președinte Klaus Iohannis și pe fostul premier Marcel Ciolacu, întrebând retoric dacă aceștia ar fi avut curajul să ridice tema Visa Waiver sau OCDE în discuții externe. Totodată, Peiu reamintește blocarea aderării la OCDE în 2017, pe care o pune în legătură cu Viktor Orbán, întrebând dacă liderii români i-ar fi reproșat acestuia situația. Legătura făcută între imaginea externă și funcționarea internă a statului Peiu susține că „slugărnicia” în relațiile externe nu poate compensa probleme interne și enumeră, între altele, schimbări frecvente de legislație, incapacitatea de a construi o autostradă Est–Vest, viteza trenurilor de marfă de „17 km/h în 2026”, licitații „trucate” și contracte „fără licitație”, dar și disfuncții din administrație și sistemul sanitar. În final, el afirmă că politica externă ar trebui făcută „cu diplomați de carieră”, „strategii și viziune” și „limbi străine vorbite corect”, criticând, în același timp, comportamentul și prioritățile liderilor politici pe care îi vizează. [...]
