Ieșirea lui Viktor Orbán din prim-planul Consiliului European redeschide lupta pentru „dreptul de veto” în UE, într-un moment în care Bruxelles-ul vrea să reducă blocajele pe dosare care cer unanimitate – de la sancțiuni la bugete și sprijinul pentru Ucraina, potrivit Politico.

După înfrângerea lui Orbán în alegerile de duminică, acesta urmează să fie înlocuit de Péter Magyar, un politician de centru-dreapta care a transmis că vrea o relație mai cooperantă cu Bruxelles-ul. În paralel, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a sugerat rapid schimbări ale regulilor de vot ale UE, pentru a evita blocaje similare în viitor.

Miza este una de guvernanță: ani la rând, Orbán a folosit veto-ul pentru a întârzia inițiative-cheie, în special pe sprijinul UE pentru Ucraina. Chiar dacă unii oficiali europeni speră că plecarea lui va face mai ușor de obținut consensul, Consiliul rămâne un teren fertil pentru noi „spoileri” – lideri care pot condiționa sau întârzia decizii în dosare sensibile.

De ce contează: unanimitatea rămâne o vulnerabilitate

Politico notează că schimbarea vine într-un moment „delicat”, când UE se bazează pe unitate pentru a trece sancțiuni, bugete și alte decizii care încă necesită unanimitate. În acest context, discuția despre reformarea regulilor de vot capătă greutate politică, dar și o dimensiune practică: reducerea riscului ca un singur guvern să blocheze pachete întregi.

Un diplomat UE citat de publicație apreciază că modelul politic al „perturbării sistemice și structurale” a fost lovit de înfrângerea severă a partidului Fidesz.

Cine ar putea prelua rolul de „perturbator” în Consiliu

Politico identifică cinci nume care ar putea deveni noile surse de fricțiune în Consiliul European, fiecare cu propriile teme și limite:

• Robert Fico (Slovacia): fost partener constant al lui Orbán în folosirea veto-ului, inclusiv pe sancțiuni împotriva Moscovei și pe împrumutul UE de 90 miliarde euro pentru Ucraina (aprox. 450 miliarde lei). A avertizat că ar putea bloca tranșa pentru Kiev dacă Orbán pierdea alegerile, însă în trecut a dat înapoi și a susținut, în final, pozițiile comune ale UE pe Ucraina.
• Andrej Babiš (Cehia): premier miliardar, descris drept „Trump-ul ceh”, care guvernează în coaliție cu extrema dreaptă din decembrie. A cerut și el excepții la împrumutul de 90 miliarde euro pentru Ucraina și atacă politicile climatice ale UE, inclusiv schema certificatelor de carbon, despre care spune că afectează industria cehă.
• Giorgia Meloni (Italia): a încercat să obțină rezultate prin negociere, nu prin blocaj, inclusiv pe migrație, dar un diplomat UE citat de Politico avertizează că există o legătură ideologică între ea și Orbán; un alt diplomat o descrie însă ca fiind „total diferită” de liderul ungar.
• Janez Janša (Slovenia): fost premier, populist de dreapta, care ar putea reveni la putere după alegeri strânse; deși aliat cu Orbán pe unele teme, se diferențiază prin poziția pro-Ucraina, inclusiv sprijin pentru aderarea Ucrainei la UE.
• Rumen Radev (Bulgaria): fost președinte care a demisionat în ianuarie pentru a lansa un partid și a candida la alegerile parlamentare de duminică; este „pe cale să câștige”, potrivit Poll of Polls al Politico. Publicația îl prezintă ca un potențial risc pentru linia UE de sprijin a Ucrainei, amintind declarații din 2025 în care a spus că Ucraina este „sortită” să piardă și a criticat creșterea ajutorului militar.

Ce urmează

Chiar dacă Péter Magyar a transmis că nu va „sta în calea” UE, testul imediat rămâne capacitatea Consiliului de a evita noi blocaje pe dosare unde unanimitatea este obligatorie. În plan politic, semnalul dat de von der Leyen – schimbarea regulilor de vot pentru a preveni „gâturile de sticlă” – sugerează că Bruxelles-ul ar putea folosi momentul Orbán pentru a împinge o reformă veche, dar mereu controversată, a modului în care se iau deciziile în UE.