Știri
Știri din categoria Politică
Politicile lui Donald Trump au favorizat avansul Chinei, afectând poziția competitivă a SUA în economia globală, scrie The Guardian. În timp ce Trump a promovat o agendă „America First”, acțiunile sale au avut adesea efectul opus, consolidând poziția Chinei pe scena internațională.
În primul său mandat, Trump a tratat China ca pe un rival strategic, dar politicile sale au permis Beijingului să câștige teren față de SUA. De exemplu, campania sa împotriva cercetării științifice a slăbit poziția competitivă a Americii, iar războiul comercial cu China s-a încheiat cu un avantaj pentru Beijing, care a forțat administrația Trump să cedeze.
Pe plan internațional, Trump a subminat alianțele tradiționale ale SUA, ceea ce a întărit poziția Chinei. Atitudinea sa față de aliați precum Canada și Europa a determinat aceste țări să caute noi parteneriate, inclusiv cu China. Acest lucru a fost evident în parteneriatul strategic recent încheiat între Canada și China, ca răspuns la politicile ostile ale lui Trump.
În plus, Trump a relaxat restricțiile tehnologice impuse de administrația Biden, permițând vânzarea de cipuri avansate către China. Această decizie a fost criticată de consilierii săi de securitate națională, care au avertizat că astfel SUA își cedează avantajul tehnologic.
În ciuda tarifelor ridicate impuse de Trump, China a reușit să își mențină și chiar să își crească surplusul comercial global, demonstrând că a ieșit mai puternică din confruntarea cu SUA. În același timp, imaginea și influența internațională a Americii au scăzut, afectând turismul și atracția universităților americane pentru studenții străini.
Pentru a inversa aceste tendințe, Trump ar trebui să îmbunătățească relațiile cu aliații tradiționali și să renunțe la ambițiile imperialiste. Totuși, având în vedere preferințele sale pentru autoritarism, este puțin probabil ca aceste schimbări să aibă loc, ceea ce va continua să faciliteze ascensiunea Chinei pe scena globală. Analiza completă o găsiți aici.
Recomandate
Donald Trump a împins din nou în prim-plan ținta de 5% din PIB pentru apărare , susținând după summitul NATO de la Ankara că tot mai multe state fac eforturi să ajungă rapid la acest nivel, într-o mișcare care ar direcționa sume mari către industria de armament – în special către producători americani, potrivit G4Media . La conferința de presă de la finalul reuniunii din Turcia, președintele SUA a descris discuțiile drept un „summit de succes” și a insistat pe ideea de unitate între aliați. „Am văzut foarte multă înțelegere în camera unde au avut loc discuțiile (…) Nu mă așteptam ca oameni adulți să îmi spună că mă iubesc. Era foarte multă unitate în încăperea unde aveau loc discuțiile.” 5% din PIB, presiune bugetară și semnal pentru industria de apărare Trump a spus că la summit s-a discutat despre atingerea „cât mai repede” a țintei de 5% din PIB pentru cheltuieli de apărare, pe care a numit-o „o sumă uriașă” alocată anual. În aceeași intervenție, el a afirmat că, atunci când a venit la putere, cheltuielile erau „undeva la 1%”, că au fost crescute la 2% și că acum „ne îndreptăm spre 5%”. Ucraina și efectul de întoarcere a banilor către producătorii americani În ceea ce privește fondurile alocate de Uniunea Europeană și Canada pentru Ucraina, Trump a susținut că „cei mai mulți se duc în echipamente militare americane”. În acest context, el a caracterizat situația drept un impuls major pentru industria militară din SUA, pe măsură ce statele europene își întăresc apărarea. Trump a indicat și câteva direcții pe care le-a prezentat liderilor NATO ca priorități de investiții și producție, menționând: creșterea producției de rachete Tomahawk și Patriot; un parteneriat între Lockheed Martin și Rheinmetall pentru sisteme de rachete; lucrul la un sistem de rachete pentru Polonia; faptul că SUA ar avea „cele mai sofisticate drone din lume” în acest moment. La final, Trump a revenit la mesajul politic central al zilei, insistând că atmosfera din sală a fost una de coeziune. „Unitatea din acea cameră a fost remarcabilă. A fost un summit de succes.” [...]
Summitul NATO de la Ankara a împins aliații spre cheltuieli militare mai mari , într-un moment în care tensiunile legate de Iran și presiunea politică venită dinspre Washington au dominat discuțiile, potrivit Al Jazeera . Miza practică pentru statele membre este dublă: accelerarea achizițiilor și a capacităților industriale de apărare, pe fondul unui angajament financiar major pentru Ucraina. Cheltuieli de apărare: angajamente mari, ținte încă greu de atins Liderii NATO au convenit să crească bugetele de apărare și să dezvolte capacitățile militar-industriale ale alianței, inclusiv apărare aeriană și antirachetă. Declarația finală menționează „peste 50 de miliarde de dolari în noi achiziții”, orientate către: lovituri de precizie cu rază mare („deep precision strike”); apărare aeriană și antirachetă integrată; sisteme fără pilot; tehnologii avansate și capabilități de informații; un „cloud” transatlantic interoperabil pentru operațiuni militare și adoptarea unor modele puternice de inteligență artificială. Totuși, datele NATO citate în material arată că doar cinci dintre cei 32 de membri sunt estimați să atingă în 2026 ținta de 3,5% din PIB pentru cheltuieli de bază în apărare. Media cheltuielilor de bază în NATO Europa și Canada a fost 2,3% din PIB în 2025 și a urcat la 2,53% până acum în 2026, în timp ce SUA au raportat 3,17%. 70 de miliarde de euro pentru Ucraina și un pas spre producția de Patriot Pe agenda summitului, sprijinul pentru Ucraina a rămas central. NATO a promis 70 de miliarde de euro (80 de miliarde de dolari, aprox. 360 de miliarde de lei) în echipamente militare, asistență și instruire pentru Kiev și a afirmat „angajamente suverane” de a menține în 2027 cel puțin niveluri echivalente de sprijin. În paralel, președintele SUA, Donald Trump, a spus că Statele Unite ar urma să ofere Ucrainei dreptul de a produce sisteme de rachete Patriot, foarte scumpe și aflate la mare căutare. Zelenski a transmis ulterior pe X că este „recunoscător” și că discuția a vizat idei care ar putea întări pozițiile Ucrainei și apropia pacea. Contextul politic care apasă pe deciziile de buget Summitul s-a desfășurat pe fondul războiului SUA-Israel cu Iranul și al unor noi fracturi politice în interiorul alianței. Trump a declarat că memorandumul de înțelegere cu Teheranul este „încheiat”, iar secretarul general NATO, Mark Rutte, a spus că loviturile SUA au fost „absolut necesare”, invocând încălcarea armistițiului și atacuri asupra navelor comerciale în Strâmtoarea Hormuz . Declarația finală a cerut Iranului să respecte libertatea de navigație și a reiterat că Iranul nu trebuie să obțină o armă nucleară. În același timp, Trump a criticat public aliați pe tema răspunsului la războiul cu Iranul, cu referiri explicite la Spania și Regatul Unit, ceea ce a adăugat presiune politică asupra coeziunii interne, chiar dacă liderul american a descris summitul drept „foarte reușit” și caracterizat de „unitate”. Ce urmează: testul va fi implementarea, nu declarațiile Pentru mediul economic și industrial, consecința directă este că angajamentele NATO se traduc în cerere mai mare pentru producție și achiziții de apărare, dar și într-o problemă de execuție: datele arată că multe state sunt încă departe de țintele de cheltuieli asumate. În paralel, sprijinul financiar pentru Ucraina și eventualul transfer de capacitate de producție (Patriot) pot schimba ritmul livrărilor, dacă deciziile politice se transformă în contracte și licențe efective. [...]
Turcia își consolidează rolul de „furnizor de securitate” în regiune, iar pentru România asta înseamnă un partener-cheie la Marea Neagră într-un moment în care SUA își pot reduce implicarea în securitatea Europei, iar europenii sunt împinși să cheltuiască mai mult pentru apărare, potrivit unei analize prezentate de Digi24 , pe baza unui interviu cu profesorul Hüseyin Bağcı, co-fondator al Ankara Global Advisory Group. În această arhitectură de securitate în schimbare, Ankara își joacă simultan mai multe cărți: rămâne aliat NATO, negociază cu Uniunea Europeană, menține canale deschise cu Rusia și își folosește tot mai mult industria de apărare ca instrument de influență. Pentru București, miza este practică: accesul și echilibrul de putere la Marea Neagră, cooperarea în cadrul NATO și proiecte comune precum deminarea. De ce contează pentru România: Marea Neagră și „cheile” strâmtorilor Bağcı susține că, „pentru prima dată din 1774”, Marea Neagră „nu mai este un lac rusesc”, în condițiile în care Turcia controlează strâmtorile Bosfor și Dardanele prin Convenția de la Montreux (1936). În logica sa, acest control oferă Ankarei un avantaj strategic direct asupra accesului naval în Marea Neagră. În același context, jurnalista Cristina Cileacu ridică problema redeschiderii strâmtorilor pentru navele de război rusești după încheierea războiului, iar Bağcı descrie rolul Turciei drept unul de „control al ușii” de intrare/ieșire, cu efect asupra echilibrului regional. „Zero probleme” cu România și spațiu de cooperare în NATO În interviu, Bağcı afirmă că România este „una dintre puținele țări” cu care Turcia are „zero probleme” și leagă această relație de apartenența României la NATO. În opinia sa, cadrul aliat creează „mai multe oportunități de cooperare decât oricând”, inclusiv pe dimensiunea de securitate regională. Discuția revine și la cooperarea dintre România, Turcia și Bulgaria privind deminarea Mării Negre , văzută ca parte a vecinătății NATO în raport cu Rusia. Turcia între Occident și Rusia: avantaj geopolitic și geoeconomic Bağcı descrie politica externă a Turciei ca un „echilibru al puterii”, cu ambiția de a-și construi imaginea unei țări „furnizoare de securitate”. El punctează că Turcia: face parte din NATO și negociază cu Uniunea Europeană; nu recunoaște anexarea Crimeei și nu acceptă intervenția Rusiei în Ucraina; nu aplică sancțiunile economice împotriva Rusiei, tocmai pentru că nu este stat membru UE, ceea ce numește un avantaj „geopolitic și geoeconomic”. Totodată, Bağcı afirmă că Turcia vinde drone Ucrainei și că industria sa de apărare a devenit un atu, inclusiv prin livrări de drone, muniție și alte tipuri de armament către țări baltice și din Europa Centrală și de Est. Presiunea pe bugetele europene: de la 2% la 5% pentru apărare În discuția despre „NATO 3.0”, Bağcı avansează ideea că statele europene ar urma să își crească cheltuielile de apărare „de la 2% la 5% în următorii ani” și menționează „peste un trilion de dolari pentru următorii doi ani”, în contextul în care Europa își asumă mai mult din povara securității, iar SUA ar reduce treptat prezența. În lectura sa, consecința economică este directă: „buzunarele țărilor europene vor fi mai goale”, pe măsură ce finanțarea apărării crește. Ce urmează: mai multă securitate regională, dar și mai multă presiune financiară Interviul conturează o dublă tendință: pe de o parte, întărirea rolului Turciei în Marea Neagră și în arhitectura europeană de securitate; pe de altă parte, o perioadă în care statele europene, inclusiv cele de pe flancul estic, vor fi împinse să aloce mai multe resurse pentru apărare. În acest tablou, relația București–Ankara apare ca un canal de cooperare cu relevanță operațională la Marea Neagră și în cadrul NATO, fără ca materialul să detalieze pași concreți suplimentari dincolo de proiectele deja menționate. [...]
Europarlamentarul Siegfried Mureșan susține că PSD și-a pierdut pârghiile de influență în Parlament , iar această schimbare ar redesena competiția politică la următoarele alegeri, pe axa AUR versus „forțele pro-europene” conduse de Ilie Bolojan, potrivit G4Media . Mureșan afirmă, într-o postare pe Facebook, că PSD trece printr-o „schimbare istorică” și că a pierdut „rolul de principal partid din România”. El argumentează că, „de la Revoluție încoace”, PSD a influențat decisiv jocul politic inclusiv din opoziție și dă ca exemple perioada 1996–2000, când PDSR ar fi „sabotat” reformele CDR, precum și guvernul minoritar Tăriceanu, menținut în funcție cu sprijin din opoziție. În același registru, europarlamentarul invocă și anul 2016, când, în timpul guvernului tehnocrat condus de Dacian Cioloș, PSD ar fi deținut „cele mai multe funcții în eșalonul 2” și ar fi condus „de facto” țara. De ce contează: semnal de repoziționare a majorităților parlamentare Miza afirmației lui Mureșan este că PSD ar fi ajuns, „pentru prima dată”, în situația de a nu mai putea influența deciziile din Parlament. El susține că, deși au existat „doi premieri desemnați” care au fost „pe placul lor”, social-democrații „nu au reușit să construiască o majoritate” parlamentară. Pe această bază, Mureșan apreciază că PSD „nu va mai recâștiga influența” exercitată în ultimii peste 30 de ani și anticipează că următoarea confruntare electorală va fi între „partidul extremist, populist, antieuropean AUR” și „forțele pro-europene conduse de Ilie Bolojan”. Context politic: Mureșan, propunere de premier, dar nedesemnat G4Media amintește că Siegfried Mureșan a fost propunerea comună a PNL, USR și UDMR pentru funcția de prim-ministru, însă nu a fost desemnat de președintele României, Nicușor Dan . [...]
PSD avertizează că blocajul politic poate tăia accesul României la fondurile SAFE , susținând că, fără un guvern învestit cu puteri depline, nu poate fi inițiat cadrul legal necesar pentru aprobarea acordului de împrumut, potrivit Antena 3 . Social-democrații cer celorlalte partide parlamentare „deblocarea de urgență” a negocierilor pentru formarea noului Executiv și afirmă că România riscă să piardă accesul la fondurile europene din instrumentul Security Action for Europe (SAFE) , invocând imposibilitatea de a parcurge pașii legislativi în actualul context. De ce spune PSD că nu se poate avansa fără un guvern cu puteri depline PSD susține că, potrivit OUG 64/2007 privind datoria publică, inițierea proiectului de lege pentru aprobarea Acordului de Împrumut SAFE este „competența exclusivă” a Guvernului României. În această logică, parlamentarii sau grupurile parlamentare nu ar avea dreptul și competența de a iniția un astfel de proiect, iar actul normativ ar putea fi elaborat doar de Ministerul Finanțelor Publice. În același mesaj, PSD afirmă că, în condițiile în care Guvernul este demis, acesta „nu are dreptul de a iniția niciun proiect de lege”, ceea ce ar bloca aprobarea cadrului legal necesar accesării banilor. Presiune pe partidele „pro-europene” și miza SAFE PSD afirmă că „singura cale” pentru accesarea fondurilor SAFE este învestirea rapidă a unui guvern cu puteri depline, care să inițieze actul normativ. Partidul cere partidelor parlamentare, „și mai ales celor care se declară pro-europene”, să renunțe la „orgolii” și să intre în negocieri pentru formarea urgentă a noului guvern. În mesaj, PSD califică menținerea blocajului politic drept o „abordare anti-națională” și o „amenințare deosebit de gravă” la adresa securității României, în contextul în care instrumentul SAFE este prezentat ca relevant pentru consolidarea capacității de apărare. Ce urmează în negocierile politice Antena 3 relatează, citând surse, că președintele Nicușor Dan i-a chemat luni la discuții la Cotroceni pe liderii Sorin Grindeanu, Ilie Bolojan, Kelemen Hunor și Dominic Fritz, într-o nouă încercare de deblocare a crizei politice. Totodată, președintele PSD, Sorin Grindeanu, a declarat că, „în principiu”, este de acord cu un „guvern de armistițiu”, dar că PSD nu susține un executiv condus de Siegfried Mureșan, despre care a spus că „este un Bolojan mai mic”. Grindeanu a mai afirmat că USR „ar trebui să meargă în opoziție”. [...]
Europarlamentarul PNL Siegfried Mureșan susține că PSD nu mai poate controla deciziile din Parlament , iar această pierdere de influență ar explica „dezorientarea” social-democraților și ar repoziționa competiția politică înaintea următoarelor alegeri, potrivit Agerpres . Mureșan afirmă, într-o postare pe Facebook, că PSD și-ar fi pierdut „pentru totdeauna” rolul de principal partid din România, rol pe care l-ar fi avut „de la Revoluție încoace”, inclusiv în perioadele în care a fost în opoziție. Argumentul central: PSD nu mai poate face majorități În evaluarea europarlamentarului liberal, schimbarea esențială este că PSD ar fi ajuns, „pentru prima dată”, în situația de a nu mai putea influența deciziile din Parlamentul României . El susține că, deși au existat „doi premieri desemnați” care ar fi fost „pe placul” PSD, partidul nu a reușit să construiască o majoritate parlamentară. Totodată, Mureșan afirmă că PSD „nu va mai recâștiga influența” pe care ar fi avut-o timp de peste trei decenii. Contextul invocat: episoade în care PSD ar fi dominat din opoziție Pentru a-și susține teza, Mureșan amintește mai multe momente din istoria politică recentă: perioada 1996–2000, când PSD (pe atunci PDSR) ar fi rămas „principala forță politică” chiar din opoziție și ar fi „sabotat” reformele CDR; menținerea în funcție a Guvernului minoritar Tăriceanu, pe care o pune tot pe seama PSD; anul 2016, când, în timpul Guvernului tehnocrat condus de Dacian Cioloș, PSD ar fi deținut cele mai multe funcții în „eșalonul 2” și ar fi condus „de facto” țara. Ce anticipează pentru următoarele alegeri Mureșan susține că „confruntarea” la următoarele alegeri ar urma să fie între „partidul extremist, populist, antieuropean AUR” și „forțele pro-europene conduse de Ilie Bolojan”. [...]
