Știri
Știri din categoria Politică
Republicanii din Camera Reprezentanților au amânat un vot care risca să limiteze puterile de război ale președintelui, după ce liderii GOP nu au mai găsit suficiente voturi pentru a bloca o rezoluție ce l-ar fi obligat pe Donald Trump să retragă SUA din războiul cu Iranul, relatează NPR. Decizia mută confruntarea pe teren procedural și prelungește incertitudinea politică într-un moment în care presiunea asupra administrației crește, inclusiv pe fondul efectelor economice invocate în Congres.
Rezoluția, inițiată de democrați, urma să fie supusă votului în Cameră ca „war powers resolution” (mecanism prin care Congresul poate constrânge implicarea militară a președintelui). Însă, pe măsură ce a devenit evident că republicanii nu ar fi avut numărul necesar pentru a o respinge, conducerea partidului a renunțat să mai organizeze votul, împingând calendarul pentru iunie.
Episodul este un nou semnal că sprijinul din Congres pentru războiul început de Trump „în urmă cu mai mult de două luni” fără aprobare legislativă se erodează, inclusiv în interiorul Partidului Republican. Potrivit materialului, un alt demers similar în Cameră „aproape a trecut” săptămâna trecută, dar a căzut la egalitate, după ce trei republicani au votat atunci în favoarea rezoluției.
Democratul Gregory Meeks, inițiatorul rezoluției, a susținut că avea voturile necesare pentru adoptare și a acuzat conducerea republicană că evită deliberat un vot pe care l-ar fi pierdut.
În centrul disputei este War Powers Resolution din 1973, care prevede că președinții pot angaja SUA într-un conflict militar timp de 60 de zile fără ca legislativul să declare război sau să autorizeze folosirea forței. În articol, unii republicani spun că acest termen a expirat.
Republicanul Brian Fitzpatrick a declarat că intenționează să voteze pentru rezoluție, argumentând că „suntem peste 60 de zile” și că, în aceste condiții, Congresul trebuie să voteze.
Administrația susține că cerințele legii nu se mai aplică din cauza încetării focului cu Iranul. În același timp, Trump a afirmat că, la începutul săptămânii, era „la o oră” distanță de a ordona o nouă lovitură, dar a renunțat după ce aliați din Golf i-ar fi spus că sunt în curs negocieri pentru încheierea războiului.
Totuși, Trump a transmis pe rețelele sociale că liderii militari ar trebui să fie pregătiți pentru „un asalt complet, la scară largă” asupra Iranului, dacă nu se ajunge la un acord acceptabil, potrivit articolului.
În Congres, nemulțumirea a crescut pe fondul blocajului din Strâmtoarea Hormuz, care „perturbă transportul maritim global” și ridică prețurile la benzină în SUA, notează materialul. În acest context, democrați au indicat că prețul mediu național al benzinei a urcat la 4,53 dolari.
Separat, senatorul republican Thom Tillis a criticat poziția administrației și, potrivit articolului, a spus că ar fi dispus să voteze pentru o autorizație de folosire a forței militare (AUMF), adică un mandat explicit din partea Congresului pentru operațiuni militare.
Votul din Cameră a fost împins pentru iunie, iar în Senat republicanii încearcă, la rândul lor, să se asigure că au voturile necesare pentru a respinge o altă rezoluție similară, care a avansat spre vot final după ce patru senatori republicani au susținut-o, iar alți trei au lipsit de la vot, potrivit articolului.
Dacă o astfel de rezoluție ar trece de ambele camere, ea ar urma să intre în vigoare fără semnătura președintelui, fiind vorba de o „concurrent resolution”, însă Trump susține și că legea din 1973 ar fi neconstituțională — un amestec care, potrivit materialului, poate împinge conflictul instituțional spre o confruntare juridică privind cine are, în ultimă instanță, autoritatea asupra angajării SUA în conflicte militare.
Recomandate
Blocajul marilor puteri asupra succesiunii la ONU deschide spațiu pentru o candidatură politizată, iar numele lui Viktor Orbán revine în discuție între oficiali americani, pe fondul calculelor legate de Donald Trump și de voturile din Consiliul de Securitate, potrivit Profit . Mandatul actualului secretar general, portughezul António Guterres , se încheie la 31 decembrie, iar marile puteri nu au ajuns la un acord privind succesorul. În acest context, The Wall Street Journal (WSJ) este citat cu informația că Orbán este discutat „cu regularitate” ca posibil candidat, iar un oficial al Departamentului de Stat american îl descrie drept „candidatul conservator ideal în linia mișcării MAGA”. Potrivit aceleiași relatări, Orbán ar fi fost contactat de mai mulți oficiali americani. Deși ar fi receptiv la ideea unei candidaturi, el și-ar fi exprimat rezerve și nu a dorit, deocamdată, să facă declarații publice pe acest subiect, conform news.ro. Sprijin potențial și mizele de veto în Consiliul de Securitate Publicația notează că Donald Trump l-a susținut pe Viktor Orbán în alegerile legislative ungare din aprilie, scrutin pe care Orbán l-a pierdut după 16 ani la putere, în fața conservatorului Péter Magyar. Dacă fostul premier ungar ar intra în cursa pentru șefia ONU, Trump ar putea să-l sprijine din nou, însă nu înaintea alegerilor de la jumătatea mandatului, potrivit unei surse WSJ. Alegerile sunt prevăzute la 3 noiembrie și sunt prezentate ca fiind cruciale pentru președintele american, care riscă să piardă majoritatea în Camera Reprezentanților și în Senat. În afara SUA, candidatura lui Orbán ar putea fi susținută de Rusia (în contextul în care a blocat politica comună a UE de sprijin pentru Ucraina după invazia rusă), dar și de China, potrivit materialului. Totuși, o eventuală candidatură ar depinde de poziția Regatului Unit și a Franței, care ar putea bloca numirea prin veto. Oficialul Departamentului de Stat citat apreciază că Orbán ar putea strânge opt voturi în Consiliul de Securitate, „poate chiar zece”, din totalul de 15, însă rămâne problema unui posibil veto din partea unor membri permanenți. Cine conduce în acest moment cursa și ce tradiții apasă procesul La ultimul scrutin menționat în articol, niciunul dintre cei șapte candidați nu a reușit să evite un vot negativ din partea uneia dintre cele cinci puteri cu drept de veto. Pe primul loc s-a clasat Rebeca Grynspan (Costa Rica), care a condus Agenția ONU pentru Comerț și Dezvoltare (CNUCED), urmată de Carolyn Rodrigues-Birkett (fostă șefă a diplomației Guyanei) și de Rafael Grossi (directorul Agenției Internaționale pentru Energie Atomică – AIEA). O candidatură poate fi depusă în orice moment al procesului. În plus, potrivit unei tradiții geografice care „nu este respectată mereu”, America Latină revendică de această dată postul, iar mai multe țări fac presiuni ca ONU să fie condusă pentru prima dată de o femeie. Context: ONU, sub presiune financiară și într-un climat geopolitic mai dur Alegerile pentru conducerea ONU au loc într-o perioadă pe care articolul o descrie drept una dintre cele mai dificile din istoria organizației: multilateralismul este pus la încercare, există o multiplicare a conflictelor, iar ONU se confruntă cu dificultăți financiare. În acest cadru, orice candidatură cu profil politic pronunțat riscă să amplifice confruntarea dintre marile puteri, în loc să o atenueze. [...]
Hardlinerii iranieni ridică miza internă împotriva negocierilor cu SUA , prin presiuni asupra guvernului Pezeshkian și inițiative care pot îngusta spațiul diplomatic, într-un moment în care conflictul cu Washingtonul afectează direct economia și fluxurile energetice, potrivit Al Jazeera . În centrul escaladării se află Frontul Stabilității Revoluției Islamice (Paydari) , o facțiune politică dură care a cerut parlamentului și Consiliului Suprem de Securitate Națională să inițieze retragerea Iranului din Tratatul de Neproliferare Nucleară (TNP). Demersul este interpretat ca un apel la dezvoltarea de arme nucleare, iar Paydari susține că astfel de eforturi ar trebui să aibă loc „cât mai repede posibil”, notează publicația. De ce contează: presiune politică pentru prelungirea războiului, cu efecte economice Al Jazeera plasează această ofensivă politică în contextul războiului declanșat după ce SUA și Israel au lansat, pe 28 februarie, atacuri asupra Iranului, invocând acuzații legate de programul nuclear. Conflictul a dus, între altele, la închiderea în mare parte a Strâmtorii Hormuz pentru transportul maritim, la distrugeri majore de infrastructură în Iran și în state arabe în urma loviturilor cu rachete și atacurilor aeriene și la perturbări semnificative ale aprovizionării globale cu energie. Pe plan intern, miza este o luptă de putere între moderați și centriști, grupați în jurul președintelui Masoud Pezeshkian, care în general favorizează discuțiile cu SUA, și durii din Paydari, care se opun negocierilor. Tabăra moderată urmărește „un sfârșit rapid al conflictului” pentru a salva o economie descrisă ca fiind în degradare, în timp ce hardlinerii susțin că Washingtonul „înțelege doar limbajul forței” și că războiul ar trebui să continue până când SUA acceptă cererile Iranului. Cum se vede ofensiva hardlinerilor: stradă, parlament, reguli mai dure Publicația descrie o mobilizare constantă în marile orașe iraniene: de aproximativ 200 de zile, susținători ai facțiunii dure se adună seara în piețe. Dacă inițial manifestațiile erau prezentate ca sprijin pentru guvern și protest față de războiul declanșat de SUA, ele s-au transformat treptat în mitinguri politice organizate, în care este atacată explicit linia diplomatică. Printre mesajele scandate se regăsesc sloganuri precum „Fără compromis, fără capitulare – lupta împotriva Americii” și „Negocierea cu inamicul este o trădare a patriei”. Al Jazeera menționează și proteste la întoarcerea lui Pezeshkian de la Adunarea Generală a ONU din septembrie, unde a condamnat războiul, dar a vorbit și despre avantajele diplomației. În plan instituțional, presiunea se traduce prin: o moțiune depusă în parlament pentru demiterea ministrului de Externe Abbas Araghchi, după vizita acestuia la New York pentru Adunarea Generală a ONU; discutarea unei legi care ar incrimina interviurile acordate presei străine, măsură care ar întări poziția hardlinerilor, potrivit relatării. Amirhossein Sabeti, parlamentar afiliat Paydari, susține că negocierile cu SUA nu vor începe decât dacă se încheie „asediul” asupra porturilor sudice ale Iranului sau dacă sunt ridicate sancțiunile. Într-o declarație citată de Al Jazeera, el argumentează că obiectivul SUA de a „distruge Iranul” nu s-ar fi schimbat și că „singurul limbaj” înțeles în lume ar fi „limbajul puterii”. Ce urmează: hardlinerii pot complica diplomația, dar nu decid singuri În contrapondere, tabăra pro-guvernamentală continuă să pledeze pentru o soluție diplomatică. Jurnalistul Davood Heshmati, descris ca apropiat de Pezeshkian, afirmă că există indicii că forțele americane ar fi renunțat la ambiția de a răsturna guvernul iranian și ar urmări obiective mai limitate, ceea ce ar face mai probabilă o soluție negociată. El argumentează că, pentru a preveni un nou război, trebuie testate mai întâi alternativele la acțiunea militară, iar negocierile ar trebui să aibă prioritate. Analista politică Negar Mortazavi spune că grupările dure sunt o forță internă bine organizată și influentă în modelarea discursului și în creșterea costului politic al diplomației, însă au o influență limitată asupra deciziilor finale de politică externă. Potrivit ei, hotărârile privind războiul, pacea și negocierile sunt luate la cel mai înalt nivel al conducerii și al aparatului de securitate națională, iar hardlinerii nu pot bloca un acord dacă acesta este susținut de principalii decidenți, inclusiv liderul suprem Mujtaba Khamenei și Consiliul Suprem de Securitate Națională. Al Jazeera notează că întârzierea programării audierii privind demiterea ministrului de Externe, împreună cu continuarea contactelor diplomatice cu mediatori pentru încetarea războiului, sugerează că moderații rămân relevanți, chiar dacă presiunea internă împotriva negocierilor se intensifică. [...]
Ironia lui Donald Tusk indică riscul ca discuțiile despre șefia ONU să devină monedă de negociere geopolitică , după ce în spațiul public au apărut informații că administrația Trump ar încuraja o eventuală candidatură a lui Viktor Orbán, potrivit Adevărul . Premierul polonez a reacționat zâmbind când a fost întrebat despre scenariul vehiculat în presa americană, spunând că nu auzise de el. Donald Tusk a comparat ideea cu un zvon anterior, pe care l-a tratat la fel de ironic. „Acum puțin timp era candidat la funcția de președinte al Comisiei Europene. Mi se pare la fel de amuzant ca acel prim zvon.” De unde a pornit scenariul și de ce contează Informația inițială a fost relatată de The Wall Street Journal , care a scris că administrația Trump ar vedea în Orbán un posibil „candidat de compromis”, acceptabil pentru Washington, Moscova și Beijing. Potrivit aceleiași surse, discuțiile ar fi avut loc în contextul căutării unui succesor pentru António Guterres , iar informațiile se bazează pe surse din trei țări. Relevanța politică și de reglementare a subiectului ține de faptul că funcția de secretar general al ONU este, prin natura ei, rezultatul unui echilibru între marile puteri, iar vehicularea unui nume asociat cu tensiuni în relația cu instituțiile europene poate amplifica mizele și polarizarea în negocierile internaționale. Context: Orbán, relația cu Trump și schimbarea de la Budapesta Adevărul notează că Viktor Orbán, unul dintre cei mai apropiați aliați europeni ai lui Donald Trump, a pierdut alegerile din aprilie în fața partidului de centru-dreapta Tisza, condus de Péter Magyar. În perioada în care a fost la putere, Orbán a avut sprijin explicit din partea lui Trump, care l-a numit „adevărat prieten”, iar vicepreședintele JD Vance a mers în Ungaria pentru a participa la campania electorală. În același timp, instituțiile europene ar fi privit favorabil înfrângerea electorală a lui Orbán, lider aflat frecvent în conflict cu Bruxellesul pe teme precum statul de drept, migrația și politica externă. Ce se știe despre o eventuală candidatură Potrivit informațiilor citate, Orbán ar fi interesat, dar ar vrea să știe mai întâi dacă are șanse reale înainte de a intra în cursă. Donald Trump și JD Vance ar fi dispuși să susțină candidatura, însă un anunț oficial ar putea fi amânat până după alegerile de la jumătatea mandatului din SUA, programate în noiembrie, conform sursei citate. Deocamdată, subliniază materialul, nici SUA, nici Rusia, nici China nu au anunțat oficial o candidatură comună. [...]
Reforma administrativ-teritorială ar trebui să reducă dependența localităților de banii alocați de la centru , prin comasări și reorganizare pornind de la capacitatea reală a primăriilor de a se finanța și de a livra servicii, potrivit deputatei USR Cristina Prună, citată de Agerpres . Prună susține că obiectivul reformei trebuie să fie „comunități cu administrații eficiente” și „mai puțin dependente de banii împărțiți de la București”, iar criteriul demografic este doar un punct de plecare, nu singurul indicator relevant. Datele Curții de Conturi : multe localități sub pragurile legale Deputata indică date ale Curții de Conturi pentru 2023, potrivit cărora o parte semnificativă a unităților administrativ-teritoriale se află sub pragurile demografice prevăzute de lege pentru înființare: 432 din 2.859 de comune au mai puțin de 1.500 de locuitori ; 119 din 216 orașe (fără municipii) au mai puțin de 10.000 de locuitori . În interpretarea sa, aceste cifre arată o presiune structurală asupra eficienței administrative și asupra modului în care sunt cheltuite resursele pentru funcționarea aparatului local. Comasarea „voluntară”, un pas „foarte puțin”, dar de urmărit în practică Prună afirmă că actualul Guvern ar urma să încurajeze comasarea voluntară, cu stimulente, pentru localitățile de până la 1.500 de locuitori. Ea apreciază măsura drept „foarte puțin”, dar „un pas înainte” care ar trebui susținut, cu rezerva că implementarea concretă va conta decisiv. Ce criteriu propune USR: capacitatea de finanțare și calitatea serviciilor În viziunea deputatei, reorganizarea administrativ-teritorială ar trebui să pornească de la „capacitatea reală a primăriilor”: să se finanțeze, să atragă investiții, să ofere servicii publice de calitate, în timp ce comunitățile ar trebui să își păstreze accesul la servicii, iar administrațiile să își unească resursele pentru „mai multă eficiență” și „mai puțini bani cheltuiți pentru întreținerea administrației”. [...]
Primăria Sectorului 4 mizează pe fonduri europene pentru a accelera investițiile în sănătate și transport , iar următoarele proiecte anunțate vizează Maternitatea „Sfântul Ioan” și deschiderea magistralei de metrou M4, potrivit news . Declarațiile au fost făcute de primarul Sectorului 4, Daniel Băluță , la inaugurarea Centrului de Diagnostic, Tratament și Cercetare a Tuberculozei din cadrul Institutului de Pneumoftiziologie „Marius Nasta”. În discursul de la eveniment, edilul a spus că este „al doilea spital” realizat în Sectorul 4 și a insistat pe ideea că investițiile de acest tip ar deservi nu doar comunitatea locală, ci și pacienți din toată țara. Băluță a indicat și colaborarea cu ministrul Sănătății, Alexandru Rafila, precum și sprijinul Guvernului, fără a detalia structura finanțării pentru proiectul inaugurat. Fonduri europene invocate: 455 milioane euro prin PNRR și „peste 5 miliarde euro” atrași Primarul a afirmat că, prin PNRR (Planul Național de Redresare și Reziliență) , Sectorul 4 „a adus în România, în economia națională, peste 455 de milioane de euro (aprox. 2,27 miliarde lei)”. Separat, el a susținut că au fost atrași „din bani europeni” „peste 5 miliarde de euro” (aprox. 25 miliarde lei) în Sectorul 4, în București și „în economia noastră”, fără alte precizări privind programele, perioada sau proiectele incluse în această sumă. Ce urmează: Maternitatea „Sfântul Ioan” și magistrala de metrou M4 Băluță a declarat că administrația locală nu se oprește la proiectul inaugurat și a cerut sprijin premierului și ministrului Sănătății pentru realizarea Maternității „Sfântul Ioan”, pe care a numit-o „un obiectiv foarte important”. Totodată, el a anunțat că „în două luni, trei luni” ar urma să aibă loc deschiderea magistralei de metrou M4, pe care a descris-o drept „cea mai importantă investiție din România”, fără a oferi detalii suplimentare despre stadiul lucrărilor sau calendarul oficial. [...]
Guvernul pune presiunile bugetare din județe și proiectele PNRR în centrul discuțiilor despre reforma administrativă , după ce premierul Luca Niculescu s-a întâlnit la Palatul Victoria cu reprezentanții Uniunii Naționale a Consiliilor Județene din România, potrivit News . Întâlnirea a vizat, în principal, „presiunile bugetare” cu care se confruntă administrațiile județene, prioritățile de finanțare pentru servicii publice esențiale și măsurile necesare pentru finalizarea proiectelor de investiții finanțate prin PNRR, precum și pentru „atragerea eficientă a fondurilor europene”, conform aceleiași surse. Ce teme au fost discutate: bugete, servicii publice și investiții În mesajul citat de News, premierul indică drept zone sensibile serviciile sociale, spitalele, drumurile județene și proiectele cu termene apropiate, arătând că există atât probleme comune, cât și specifice fiecărui județ. La discuții au participat și membri ai Cabinetului, Niculescu menționând că subiectele sunt în atenția sa directă și a echipei guvernamentale care l-a însoțit la întâlnire. Legătura cu reforma administrativă: comasarea voluntară și „distribuirea cât mai bună a resurselor” Pe lângă componenta bugetară și de investiții, premierul spune că a discutat cu președinții de consilii județene despre reforma administrativă și comasarea voluntară. Niculescu afirmă că are încredere că administrația locală va fi „partener solid” al Guvernului pentru „reforme corecte și bine fundamentate”, care să ducă la „distribuirea cât mai bună a resurselor”. În materialul News nu sunt prezentate decizii concrete, un calendar sau detalii despre pașii următori ai reformei, dincolo de aceste teme și poziționări generale. [...]
