Știri
Știri din categoria Politică
George Simion a legat competitivitatea UE de reindustrializare și reducerea dependențelor strategice, criticând la Forumul Economic European modelul economic promovat în ultimele decenii la nivelul Uniunii Europene, pe care îl consideră responsabil pentru slăbirea economiilor naționale și apariția unor vulnerabilități, potrivit News.
În discursul susținut la evenimentul organizat de ECR la Cluj-Napoca, liderul AUR a afirmat că europenilor li s-au prezentat „drept progres” politici care au dus la „dezindustrializare și pierderea competitivității”, conform unui comunicat de presă transmis sâmbătă de AUR.
Simion a susținut că unor națiuni din UE, inclusiv României, „li s-a spus să renunțe la anumite valori”, iar acest lucru a fost etichetat ca progres. În același context, el a invocat dependențe externe pe care le consideră problematice: producția din China, sprijinul altora pentru apărare și resurse energetice din „regiuni instabile”.
„Ni s-a spus că modelul nostru este depășit, iar acum Europa depinde de producția din China, de alții pentru apărare și de regiuni instabile pentru resurse energetice esențiale.”
Președintele AUR a avertizat că un continent care nu mai produce și nu își poate proteja interesele strategice riscă să își piardă relevanța globală.
„Un continent care nu își poate apăra granițele, economia și identitatea nu va rămâne o putere globală.”
Ca răspuns, Simion a cerut ca Europa „să devină din nou un continent care construiește”, indicând explicit câteva priorități:
El a mai spus că prosperitatea economică nu poate fi construită „exclusiv prin reglementări și birocrație”, ci prin susținerea celor care „produc valoare și dezvoltare”.
Evenimentul „European Awareness Days - European Economic Forum 2026”, organizat de Partidul ECR, se desfășoară în aceste zile la Cluj-Napoca.
Recomandate
Traian Băsescu avertizează că o apropiere PSD–AUR ar putea demobiliza votanți AUR , pe fondul unei incompatibilități puternice între o parte din electoratul formațiunii și PSD, potrivit Mediafax . Fostul președinte a spus, duminică seară, la Digi 24, că nu crede într-o alianță între PSD și AUR și că, dacă liderii AUR ar merge spre „o combinație electorală” cu PSD, o parte dintre susținătorii AUR nu ar mai vota nici AUR, nici PSD. În argumentația sa, Băsescu a indicat existența unui segment semnificativ în AUR „anti-PSD”, care „nu suportă PSD-ul”. „Dacă AUR se duce într-o combinație electorală cu PSD-ul, parte din electoratul AUR nu va vota AUR și nici PSD-ul.” De ce contează: riscul de pierdere a voturilor prin „transfer” ratat Mesajul lui Băsescu pune accent pe un risc electoral tipic alianțelor între partide cu baze de susținători antagonice: în loc să adune voturi, o asociere poate produce absenteism sau migrație către alte opțiuni. În acest caz, el sugerează că o parte din electoratul AUR ar putea refuza să valideze, prin vot, o apropiere de PSD. În același timp, Băsescu a susținut că PSD își păstrează o bază electorală „solidă”, chiar dacă partidul „fluctuează” în procente și a înregistrat scăderi în sondaje. „PSD-ul are o bază solidă în electoratul din România.” Context: PSD, stabilitate de bază; AUR, electorat sensibil la alianțe În intervenția citată, fostul președinte a mai spus că, dacă PSD ar reuși „să recupereze ceva” printr-o „guvernare acceptabilă”, ar putea deveni „o direcție” pentru unii alegători. Totodată, a anticipat că vor exista și mulți care nu vor merge la vot, în actuala configurație a scenei politice. Băsescu a adăugat și o observație mai generală: în opinia sa, ar exista spațiu pentru un partid nou care să îmbine susținerea pentru Uniunea Europeană cu „individualizarea” țării în interiorul UE, ceea ce ar putea atrage „un flux de electorat bun”. [...]
PNL își lasă deschisă opțiunea de a vota o moțiune de cenzură împotriva Guvernului Niculescu dacă motivele invocate sunt „pertinente”, chiar și în scenariul în care demersul ar fi susținut și de AUR, potrivit HotNews . Într-un interviu la Digi24 , președintele PNL Ilie Bolojan a spus că liberalii ar putea depune ei înșiși o moțiune de cenzură sau ar putea decide să voteze una inițiată de alte partide, în funcție de conținut și de acțiunile Guvernului. Condiția invocată de Bolojan este ca argumentele din moțiune să fie justificate de ceea ce „a făcut Guvernul”. „Dacă acele motive sunt pertinente, s-ar putea să o voteze PNL”. Ce înseamnă, practic, „pragul” pentru un vot PNL Bolojan a indicat că decizia PNL nu ar fi legată de cine depune moțiunea, ci de evaluarea motivelor și a performanței guvernării: „în ce condiții gestionează, cum performează”. În același timp, el a caracterizat guvernul condus de Luca Niculescu drept o „clarificare de responsabilități”, în contextul în care premierul desemnat de președintele Nicușor Dan a ales o formulă de coaliție cu PSD. Opoziție „serioasă”, fără blocaj pe proiectele asumate de România Bolojan a mai precizat că angajamentul PNL de a nu depune moțiune de cenzură timp de șase luni nu exclude opoziția parlamentară. Potrivit acestuia, liberalii nu ar urma să blocheze proiectele care se încadrează în angajamentele României, dar vor critica și vor propune alternative atunci când consideră că inițiativele guvernului „nu sunt în regulă”. În același registru, liderul PNL a spus că existența unui protocol de colaborare cu USR arată intenția de coordonare în opoziție, pe care a descris-o drept „serioasă”, respingând eticheta de „opoziție constructivă”. [...]
AUR propune schimbarea regulilor de acces la mandatele parlamentare prin eliminarea pragului electoral alternativ , astfel încât partidele să intre la repartizarea mandatelor doar dacă ating 5% la nivel național, potrivit Mediafax . Inițiativa vizează modificarea condițiilor în care competitorii electorali pot participa la distribuirea mandatelor în Parlament. Proiectul legislativ este inițiat de liderul senatorilor AUR, Petrișor Peiu . În forma actuală, legea permite accesul la repartizarea mandatelor prin două căi: fie obținerea a cel puțin 5% din voturile valabil exprimate la nivel național, fie obținerea a 20% din voturi în minimum patru circumscripții electorale. Propunerea AUR elimină a doua variantă și păstrează exclusiv pragul național de 5%. Ce se schimbă, concret, în mecanismul de prag Dacă proiectul ar fi adoptat, ar rămâne o singură condiție de intrare în repartizarea mandatelor: atingerea pragului electoral de 5% la nivel național . Ar dispărea opțiunea alternativă de calificare prin: 20% din voturi în cel puțin patru circumscripții electorale . Argumentul inițiatorului: criteriu unic de „reprezentativitate” În expunerea de motive, Petrișor Peiu susține că modificarea ar simplifica cadrul electoral și ar introduce un criteriu unitar, raportat la totalul voturilor valabil exprimate la nivel național. Potrivit acestuia, mecanismul actual poate produce rezultate diferite pentru competitori cu procente naționale comparabile, în funcție de distribuția geografică a voturilor. Impact bugetar: fără cheltuieli suplimentare directe, potrivit expunerii de motive Proiectul nu propune majorarea pragului de 5%, ci doar eliminarea mecanismului alternativ. Totodată, inițiatorii afirmă în expunerea de motive că schimbarea nu introduce proceduri electorale noi și nu ar genera cheltuieli suplimentare directe pentru bugetul general consolidat. [...]
Traian Băsescu susține că majorarea taxelor a frânat economia fără câștig bugetar relevant , iar soluția pentru reducerea deficitului ar trebui să fie tăierea cheltuielilor publice, nu noi creșteri de impozite, potrivit Mediafax . Declarațiile au fost făcute duminică seara, la Digi24, în contextul discuțiilor despre politica fiscală și riscul unor noi majorări în 2027. Fostul președinte l-a criticat pe fostul premier Ilie Bolojan pentru strategia de creștere a taxelor, pe care a descris-o drept „scheme de gen FMI”, argumentând că efectul principal a fost încetinirea economiei și a creșterii economice, fără ca veniturile la buget să crească „semnificativ”. „Bolojan n-a făcut ce a trebuit. A mers exact pe scheme de gen FMI. Mărim taxele, mărim taxele pe economie. Greșit. Pentru că mărind taxele, nu a reușit decât să frâneze economia și să frâneze creșterea economică.” Miza: deficitul bugetar și opțiunea între taxe mai mari sau cheltuieli mai mici Băsescu a avertizat că o nouă creștere a taxelor și impozitelor în 2027 ar fi „o greșeală” și a susținut că guvernarea ar trebui să se concentreze pe reducerea cheltuielilor, nu pe majorarea fiscalității. În argumentația sa, fostul șef al statului a invocat un episod anterior în care România ar fi fost „scoasă” dintr-o situație de deficit ridicat și risc de „junk” (categorie de rating nerecomandată investițiilor), nu prin taxe mai mari, ci prin reducerea cheltuielilor. „Țara a mai fost adusă tot de ei în situație de deficit de 9,2% și în situație de junk și a fost scoasă nu prin creșterea taxelor, ci prin reducerea cheltuielilor. E adevărat, brutală, dar a trebuit făcută.” Ce efecte pune Băsescu pe seama creșterilor de taxe Băsescu a legat majorările fiscale din 2025 de o serie de efecte economice negative, menționând explicit inflația și scăderea investițiilor străine, pe fondul creșterii fiscalității. „Efectul a fost inflație aproape insuportabilă, reducerea masivă a investițiilor străine din cauza creșterii fiscalității.” În locul unor noi majorări de taxe, el a indicat drept direcție reducerea cheltuielilor materiale și de personal din sectorul public, inclusiv prin desființarea sporurilor și separarea „legii salarizării” de „legea sporurilor”, potrivit declarațiilor citate de Mediafax. [...]
Alegerile din 27 octombrie pot decide dacă Israel își asumă riscul unor sancțiuni financiare externe , într-un moment în care tema izolării internaționale și a posibilelor restricții bancare a intrat direct în campanie, potrivit CNN . Miza nu este doar cine conduce guvernul, ci și direcția economică și de reglementare într-un context de război prelungit și presiune diplomatică în creștere. Votul este primul scrutin național după atacul Hamas din 7 octombrie 2023 și războaiele care au urmat în Gaza, Liban și Iran, evenimente care au mobilizat o parte importantă a societății și au adâncit izolarea internațională a Israelului. În acest cadru, alegerile sunt descrise de mulți alegători ca fiind mai „consecvente” decât precedentele, inclusiv pentru că pot influența cine va gestiona povara extinderii serviciului militar și cum va fi abordată relația cu partenerii externi. De ce contează economic: discuția despre „ocolirea” sancțiunilor Deși sondajele indică faptul că „costul vieții” este o preocupare majoră, economia nu a dominat campania până în weekend, când Benjamin Netanyahu a adus în prim-plan ideea pregătirii pentru eventuale sancțiuni bancare internaționale. Într-un interviu la Channel 10 axat pe economie, Netanyahu a vorbit despre dezvoltarea „unei economii care le poate ocoli”, menționând că sunt luate în calcul criptomonedele și tehnologia blockchain (un registru digital distribuit folosit pentru înregistrarea tranzacțiilor) și că a cerut un plan în acest sens. Propunerea a atras critici dure din partea economiștilor și o reacție rară din partea Băncii Israelului, care a respins public ideea, afirmând că „criptomonedele nu pot servi ca mijloc de ocolire a sancțiunilor”. Rivalii politici au folosit episodul ca argument că Netanyahu se așteaptă la o izolare mai mare: liderul centrist Gadi Eisenkot a ironizat propunerea drept „BibiCoin” și a numit-o „o amenințare la adresa securității naționale”, acuzându-l pe Netanyahu că ar plănui să „demonteze economia israeliană pentru generații”. Cum arată cursa: fragmentare și risc de blocaj Israelienii votează liste de partid, nu candidați individuali. La acest scrutin s-au înregistrat 37 de liste, însă doar cele care trec pragul de 3,25% intră în Knesset (parlamentul cu 120 de locuri). Sondajele indică faptul că 11–13 partide ar putea depăși pragul. Principalii competitori sunt: Likud, partidul de dreapta al lui Netanyahu; Yashar, un partid centrist nou condus de Gadi Eisenkot, fost șef al Statului Major, prezentat drept principalul challenger. Un sondaj Channel 12 îl plasează pe Eisenkot pe primul loc (23 de mandate) înaintea Likud (21), în timp ce Channel 14 (considerat pro-Netanyahu) proiectează Likud la 30 și Eisenkot la circa 20. Totuși, a fi cel mai mare partid nu este suficient: pentru formarea guvernului sunt necesare 61 de mandate, iar în Israel niciun partid nu a obținut vreodată singur această majoritate. Blocul pro-Netanyahu (Likud, două partide de extremă dreapta conduse de Bezalel Smotrich și Itamar Ben-Gvir și două partide ultra-ortodoxe) este estimat în sondaje la 49–55 de locuri, sub pragul necesar. Opoziția este, la rândul ei, fragmentată, iar scenariile posibile includ blocaj, guvern minoritar, guvern de uniune sau chiar un nou rând de alegeri. „Marjele” care pot decide: pragul electoral, prezența și votul arab Într-o competiție fără majoritate clară, diferențele mici pot schimba arhitectura coalițiilor: ce partide mici trec pragul de 3,25% și câte voturi se pierd pe liste care nu intră în parlament. CNN notează câteva puncte sensibile: Prezența la vot : „câteva mii de voturi” pot decide dacă un partid dispare sau devine „făcător de regi” în negocierile de coaliție. Participarea alegătorilor arabi : cetățenii palestinieni ai Israelului reprezintă aproximativ 20% din populație și au votat tradițional sub media națională. În 2022, prezența arabă a fost 53,2% față de 70,6% per total; acum, sondorii se așteaptă să depășească 60%, ceea ce ar ridica efectiv ștacheta și ar face mai dificilă supraviețuirea partidelor mici. Votanții din diaspora : Israel nu permite votul din străinătate (cu excepția personalului diplomatic), iar datele oficiale indică faptul că peste 11% din cei 7,3 milioane de alegători eligibili (aprox. 810.000) trăiesc în afara țării. Mii ar urma să zboare în Israel pentru a vota, un factor care ar putea influența rezultatul. Presiunea externă și riscul de înăsprire a măsurilor Contextul diplomatic rămâne un factor cu potențial efect economic: mai multe state occidentale au recunoscut un stat palestinian și au impus sancțiuni și restricții comerciale legate de colonii și de entități asociate violenței coloniștilor. Smotrich și Ben-Gvir au fost sancționați personal și se confruntă cu interdicții de călătorie în mai multe țări occidentale. În lectura CNN, o realegere a guvernului Netanyahu cu actualii parteneri ar putea duce la creșterea presiunii internaționale. Un guvern condus de Eisenkot sau de o altă figură din opoziție ar putea obține o detensionare inițială, însă nu este de așteptat o schimbare radicală de politică externă și de securitate, ceea ce limitează șansele unei „resetări” complete a relațiilor. Pe termen scurt, rezultatul probabil nu va fi decis în noaptea alegerilor, ci în negocierile de coaliție, care pot dura săptămâni sau luni. În acest interval, tema sancțiunilor și a accesului la sistemul financiar internațional riscă să rămână un subiect central, cu implicații directe pentru stabilitatea economică și pentru încrederea investitorilor. [...]
Cu două zile înainte de alegeri, Benjamin Netanyahu a escaladat mesajul de campanie pe tema securității, distribuind o imagine generată de inteligență artificială cu o explozie nucleară în Tel Aviv și avertizând că un alt premier ar putea expune Israelul riscului unui „al doilea Holocaust” , potrivit HotNews . Reacția opoziției a fost imediată, mai mulți lideri acuzându-l că induce panică în scop electoral și că își contrazice propriile declarații recente despre neutralizarea programului nuclear iranian. Mesajul lui Netanyahu: „amenințare existențială” și fereastră limitată Conform relatării The Times of Israel , preluată de News.ro, Netanyahu a redistribuit o postare a activistului de dreapta Yuval Bloomberg, care includea imaginea AI cu „norul în formă de ciupercă” deasupra Tel Avivului. În mesaj se susține că Israelul se confruntă cu o „amenințare existențială reală și tangibilă”, iar dacă Iranul ar obține arme nucleare „nimic altceva nu va mai conta”. Postarea mai afirmă că scandalurile interne – inclusiv „Qatargate” și eforturile de a adopta o lege privind scutirea ultraortodocșilor de la serviciul militar – ar fi „o cortină de fum” față de riscul reprezentat de Iran și „axa șiită”. În același mesaj se invocă și o „fereastră de oportunitate” limitată pentru confruntarea cu Iranul cât timp Donald Trump este președinte al SUA. Contradicții și acuzații privind folosirea războiului în scop electoral Potrivit aceleiași surse, distribuirea mesajului intră în contradicție cu insistența repetată a lui Netanyahu că Israelul și SUA ar fi distrus programul nuclear al Iranului în conflictele din 2025 și 2026. În text este menționată și declarația lui Netanyahu de luna trecută la ONU: „Am distrus armele atomice ale Iranului”, precum și afirmația din martie că Iranul „nu mai poate amenința existența noastră”. În paralel, Netanyahu a fost acuzat de critici că ar face presiuni pentru reluarea războiului cu Iranul pentru a influența sau amâna votul din 27 octombrie, acuzație pe care a negat-o. Articolul notează și că șeful Statului Major al IDF, generalul-locotenent Eyal Zamir, ar fi spus într-o întâlnire privată că nu vede o necesitate operațională pentru un atac înainte de alegeri. Opoziția: acuzații de „tactici de intimidare” și avertismente despre economie Favoritul în cursa electorală, Gadi Eisenkot (Yashar), a reacționat pe X cu un atac direct la adresa premierului: „Netanyahu, ești isteric. Ca în orice campanie electorală, este aceeași metodă bazată pe minciuni și tactici de intimidare. De data aceasta, amenințând cetățenii israelieni cu distrugerea în masă.” Yair Golan (Partidul Democraților) a cerut ca Netanyahu „să fie ținut departe de rețelele sociale”, susținând că el și anturajul său „și-au pierdut mințile” și promițând că marți vor fi înlocuiți „cei care seamănă panică”. Naftali Bennett (B’Yachad) a calificat mesajul drept „o minciună”, dar a adăugat că Netanyahu „are dreptate într-o privință”, susținând că guvernul său ar conduce țara „spre distrugerea economică, socială, politică și de securitate”. La rândul său, Yair Lapid a ironizat implicațiile mesajului, afirmând că Netanyahu ar transmite că Israelul e în pericol de distrugere, motiv pentru care ar fi „decis să renunțe la ajutorul american în materie de securitate” și să se supună unor sancțiuni „care vor distruge economia”, păstrând totodată „agenții din Qatar” în biroul său. De ce contează Episodul arată cum tema Iranului și a riscului nuclear devine instrument central de mobilizare electorală, într-un moment în care opoziția contestă atât consistența mesajului de securitate al premierului, cât și efectele politice și economice ale guvernării. În același timp, disputa publică amplifică presiunea asupra instituțiilor de securitate, pe fondul relatărilor despre lipsa unei „necesități operaționale” pentru un atac înainte de vot. [...]
