Știri
Știri din categoria Politică
Cancelarul german Friedrich Merz semnalizează că Berlinul va păstra cooperarea strategică cu Parisul indiferent de rezultatul alegerilor prezidențiale franceze din 2027, inclusiv în scenariul în care Marine Le Pen ar ajunge la Élysée, potrivit HotNews. Mesajul are miză directă pentru direcția apărării europene, discutată la reuniunea comună a guvernelor Franței și Germaniei, organizată la Brühl, lângă Köln.
Merz a spus că „Germania va întinde întotdeauna mâna” pentru o cooperare „profundă și bazată pe încredere” cu Franța, „indiferent de decizia alegătorilor” din cele două țări. Întrebat explicit dacă ar putea găsi un teren politic comun cu Le Pen în cazul unei victorii electorale, cancelarul a insistat că Berlinul va face „tot ce ne stă în putință” pentru ca relația bilaterală să rămână cât mai intensă.
Declarațiile vin în contextul în care sondajele indică o posibilă victorie a candidatei de extremă dreapta la alegerile din 2027, ceea ce amplifică incertitudinea privind poziționarea viitoare a Franței în proiectele europene, inclusiv în zona de apărare. Reuniunea de la Brühl a avut ca temă întărirea apărării europene, un dosar în care coordonarea Paris–Berlin este esențială.
Merz a mai afirmat că presupune că orice succesor la conducerea Franței va fi ghidat de ceea ce este în interesul ambelor țări.
Marine Le Pen, lidera Adunării Naționale (RN), a fost condamnată în apel pe 7 iulie la trei ani de închisoare, dintre care doi cu suspendare (sub supraveghere electronică), și la 45 de luni de ineligibilitate pentru o funcție publică, dintre care 30 de luni cu suspendare, într-un dosar privind deturnarea fondurilor Parlamentului European.
Potrivit informațiilor citate, reducerea perioadei de interdicție „îi redeschide calea” pentru o candidatură la prezidențialele din 2027, scenariu care anterior era considerat imposibil.
Recomandate
Cancelarul Friedrich Merz a legat direct agenda AfD de riscuri operaționale pentru economia germană , avertizând în Bundestag că politica de „remigrare” promovată de extrema dreaptă ar echivala cu „epurare etnică” și ar lovi în funcționarea serviciilor esențiale, potrivit HotNews . În prima confruntare parlamentară cu AfD după alegerile din Saxonia-Anhalt , Merz a susținut că termenul „remigrare” este „un sinonim pentru epurare etnică bazată pe origine și culoarea pielii”, declarație întâmpinată cu aplauze din partea celorlalte partide. Discursul său a fost întrerupt repetat de ironii și huiduieli dinspre AfD, relatează The Guardian (citat de HotNews). Miza economică invocată de Merz: lipsa forței de muncă în servicii critice Merz a argumentat că, dacă persoane care lucrează în Germania ar fi forțate să plece în numele „remigrării”, efectul ar fi blocaje în sectoare dependente de angajați, inclusiv din rândul migranților. „Atunci meseriile calificate din Germania nu vor mai putea funcționa: niciun azil de bătrâni nu va rămâne deschis, niciun spital din Germania nu va rămâne operațional și niciun restaurant din Germania nu va putea să-și continue activitatea.” În același timp, cancelarul a spus că retorica AfD „divizează atât de profund societatea” germană. Linie mai dură la migrație, dar cu „distincție” între lucrători și expulzări Pe fondul scăderii popularității în cele 16 luni de la preluarea puterii, Merz a afirmat că Germania are în continuare „probleme în zona migrației” și a vorbit despre necesitatea creșterii numărului de expulzări pentru cei fără drept de rezidență permanentă. „Încă avem mulți oameni în Germania care nu ar trebui să aibă rezidență permanentă. Acesta este un conses în coaliție, că trebuie să expulzăm mai mulți oameni.” El a insistat însă că guvernul face o separare „atentă” între cei care muncesc și contribuie la prosperitate și cei care nu au rezidență permanentă și „trebuie să plece”, susținând că aceasta este diferența față de AfD. Context politic: AfD a câștigat Saxonia-Anhalt, CDU a coborât la puțin peste 17% Confruntarea vine după alegerile din landul Saxonia-Anhalt, unde AfD a obținut aproape 44% din voturi, iar CDU – care guvernase landul din 2002 – a luat „puțin peste 17%”. Merz le-a spus adversarilor că „56% dintre votanți” nu au votat AfD și a acuzat liderul regional al AfD, Ulrich Siegemund, de „fraudă electorală”, pe motiv că ar fi promis în campanie că nu va încerca să guverneze fără majoritate. Merz i-a transmis co-liderului AfD, Alice Weidel, că partidul nu va reuși să obțină o majoritate la nivel federal. „Nu veți obține o majoritate nicăieri în Germania. Sunteți și rămâneți o forță distructivă.” Următoarele alegeri generale din Germania sunt programate pentru 2029. Pentru context despre scrutinul din Saxonia-Anhalt, HotNews a publicat anterior o analiză separată despre ascensiunea AfD, disponibilă aici . [...]
Rezultatul AfD din Saxonia-Anhalt pune sub presiune „zidul de protecție” care ține extrema dreaptă departe de guvernare , iar efectul se poate vedea rapid și la nivel european, unde partidele tradiționale se confruntă cu un electorat tot mai convins că instituțiile nu mai pot livra schimbare reală, potrivit unei analize din Adevărul . În Saxonia-Anhalt, AfD a obținut aproximativ 44% din voturi, iar pentru prima dată după al Doilea Război Mondial apare perspectiva ca un partid de extremă dreaptă să conducă un land german. Miza este cu atât mai sensibilă cu cât formațiunea ar putea ajunge să supervizeze chiar serviciul de informații care o clasifică drept „extremistă de dreapta”, notează publicația. De ce contează: contestarea „Brandmauer” și efectul de tipar Analiza plasează acest rezultat într-un trend mai larg, de la Berlin la Londra: ascensiunea naționalismului și a agitației extremiste nu este alimentată neapărat de indicatori punctuali despre migrație sau economie, ci de o percepție persistentă că partidele tradiționale și instituțiile democratice nu mai pot asigura securitate, prosperitate sau reforme. În Germania, această dinamică lovește direct în consensul antifascist „niciodată din nou”, construit după nazism. Cancelarul Friedrich Merz a numit rezultatul „cea mai gravă înfrângere electorală suferită de CDU în ultimii ani, poate în ultimele decenii”, iar faptul că a fost practic exclus din campania regională este prezentat ca un semn al popularității sale scăzute inclusiv în interiorul partidului. „Nu și-ar fi putut imagina, în cele mai negre coșmaruri, că extremiștii de dreapta vor câștiga din nou alegeri în acest fel.” Declarația îi aparține lui Charlotte Knobloch, supraviețuitoare a Holocaustului și fostă președintă a Consiliului Central al Evreilor din Germania , citată în material. O extremă dreaptă care se radicalizează pe măsură ce se apropie de putere Spre deosebire de alte partide populiste de dreapta din Europa, AfD este descrisă ca radicalizându-se pe măsură ce se apropie de putere. Printre pozițiile menționate în analiză se numără: promovarea ideii unui „stat etnic” german; politici de „remigrare” care vizează nu doar migranții „ilegali”, ci și persoane cu origini străine, în general; respingerea explicită a unei „virări spre centru” după modelul italian, pe care liderii AfD o numesc „Melonisierung”; promisiunea retragerii Germaniei din UE, zona euro și spațiul Schengen; poziționare pro-rusă și încetarea sprijinului pentru Ucraina. Fenomen european și presiune pe coaliții „Zidul de protecție” (Brandmauer) care ține extrema dreaptă în afara coalițiilor este „tot mai contestat”, atât în Germania, cât și la nivelul Uniunii Europene, unde trei grupuri de extremă dreaptă din Parlamentul European au împreună 196 de mandate, a doua forță ca mărime, chiar dacă nu votează mereu în bloc. La nivel național, analiza arată că partide de extremă dreaptă conduc deja coaliții în Italia și Cehia și participă la guvernare în Finlanda, Croația, Slovacia și Suedia, iar formațiuni precum FPÖ (Austria), partidul lui Geert Wilders (Olanda) sau Adunarea Națională a Marinei Le Pen (Franța) rămân actori majori chiar și în afara puterii. Ce urmează: test electoral în Germania și semnale contradictorii în regiune În plan imediat, rămâne de văzut dacă alegerile din Berlin și Mecklenburg-Pomerania Occidentală, programate în mai puțin de două săptămâni, vor confirma rezultatul din Saxonia-Anhalt ca vârf al ascensiunii extremei drepte sau ca un prag către un nou nivel, potrivit materialului. Analiza notează și o excepție relevantă: în Ungaria, partidul de centru-dreapta Tisza, condus de Péter Magyar, a învins în alegerile din aprilie formațiunea iliberală Fidesz a lui Viktor Orbán, punând capăt unui regim de 16 ani — un indiciu că avansul extremei drepte nu este, totuși, inevitabil. [...]
Ascensiunea AfD în Saxonia-Anhalt pune presiune pe guvernarea germană să livreze rapid rezultate economice și servicii publice , altfel partidul de extremă dreapta își poate consolida poziția inclusiv prin acces la putere executivă la nivel de land, potrivit unei analize publicate de Al Jazeera . AfD a câștigat alegerile din landul est-german Saxonia-Anhalt cu 44% din voturi, obținând 39 de mandate din totalul de 83. Deși nu are majoritate, partidul populist BSW a indicat că ar putea facilita alegerea unui șef de guvern AfD în land, ceea ce ar însemna, conform textului, prima dată după Al Doilea Război Mondial când un partid de extremă dreapta ar deține putere executivă într-un land german. De ce contează: nemulțumirea economică și așteptările de servicii publice alimentează votul Analiza susține că avansul AfD este legat de o combinație între nemulțumiri socioeconomice și erodarea încrederii în partidele aflate la putere. În sondaje realizate de think tank-ul d|part (co-condus de autor), respondenții din Saxonia-Anhalt au raportat mai frecvent decât media națională că perspectivele de angajare, educația, sănătatea și mediul social din localitățile lor se deteriorează. În acest context, „nepotrivirea” dintre cererea publică pentru oportunități economice și servicii sociale mai bune și ceea ce a livrat guvernarea a generat furie pe care AfD a exploatat-o. Textul notează și că, deși politicile propuse de AfD ar putea agrava problemele socioeconomice, o parte dintre alegători nu mai văd alternative credibile. Electoratul AfD: un nucleu dur și o „zonă” care poate fi recâștigată Potrivit cercetării citate, aproximativ trei sferturi dintre votanții AfD nu consideră nicio altă formațiune o opțiune viabilă. În schimb, între susținătorii altor partide, peste jumătate pot numi cel puțin o alternativă pe care ar lua-o în calcul. Analiza mai arată o schimbare în ultimul deceniu: baza de sprijin a AfD a trecut de la vot „în ciuda” pozițiilor partidului la vot „din cauza” (adică în favoarea) pozițiilor sale de extremă dreapta și rasiste. Pe termen scurt, nucleul dur este descris ca dificil de „atins” politic, însă autorul indică o țintă: circa un sfert dintre actualii susținători AfD care ar fi deschiși către alte partide și care, în majoritate, nu consideră AfD cea mai bună opțiune pe teme precum economia sau costul vieții. Presiune pe Berlin: agenda migrației versus agenda economică În plan național, textul invocă o nemulțumire largă față de status quo și o evaluare foarte slabă a guvernului. Cancelarul Friedrich Merz ar avea, potrivit analizei, un nivel de aprobare de 13%, descris ca cel mai scăzut pentru un șef de guvern german de când există măsurători (pentru această afirmație este indicată ca referință o sursă externă: Anadolu Agency ). Un punct central: partidele tradiționale mari (creștin-democrații și social-democrații) sunt criticate pentru că ar fi lăsat AfD să „seteze agenda”, preluând accentul pe imigrație în speranța recuperării de voturi. Analiza susține că această abordare a alimentat sentimente anti-imigrație, fără ca imigrația să devină principala prioritate a publicului. În sondajele citate, 80% dintre respondenți ar prefera prioritizarea politicilor economice în detrimentul politicilor privind imigrația. Textul avertizează că „acomodarea” AfD duce la normalizare și, implicit, la consolidarea partidului, trimițând la o cercetare academică drept suport pentru această idee: Universitatea din Viena . Ce ar urma, în logica analizei: rezultate vizibile și capacitate de execuție locală Recomandarea de fond este o schimbare de strategie: partidele mainstream să recâștige inițiativa prin stabilirea agendei, un viraj credibil de politici și demonstrarea capacității de acțiune „decisive”. Accentul ar trebui să se mute de la indicatori macroeconomici abstracți la schimbări tangibile pentru populație, iar autoritățile locale să fie „împuternicite și finanțate” pentru a îmbunătăți condițiile socioeconomice la nivel local. Miza imediată, potrivit textului, este modul în care partidele tradiționale se adresează segmentului de alegători AfD încă deschis către alternative, în perspectiva unor alegeri viitoare în Berlin și landul Mecklenburg-Vorpommern, menționate ca fiind programate mai târziu în cursul lunii. [...]
Traian Băsescu avertizează că blocajul desemnării premierului poate împinge România spre o guvernare PSD–AUR , pe fondul unui electorat „din același trunchi” și al erorilor făcute de ceilalți actori politici, potrivit HotNews . Fostul președinte a făcut declarațiile la Digi24 , comentând criza politică și datele dintr-un sondaj recent. În intervenția sa, Băsescu a legat perspectiva unei viitoare guvernări comune PSD–AUR de două elemente: apropierea bazinelor electorale și modul în care PNL și președintele Nicușor Dan gestionează actuala situație. În acest context, el a spus că „tandemul PSD-AUR se va instala la un moment dat la putere”, adăugând că liberalii „prin Bolojan” ar favoriza acest deznodământ, iar șeful statului ar contribui prin faptul că nu desemnează un premier. Sondajul care alimentează scenariul: AUR, la 39,7% în intenția de vot Băsescu a comentat cel mai recent sondaj INSCOP privind intenția de vot la parlamentare, publicat de HotNews, în care AUR este cotat la 39,7%, urmat de PSD cu 18,7% și PNL cu 17,8% (detalii în materialul despre sondajul INSCOP ). Fostul președinte a apreciat că, în aceste condiții, AUR are „șanse mari” să ajungă la guvernare și a calificat drept îngrijorătoare scăderea partidelor considerate „mari”. Critici la adresa PNL și a ideii de „tehnocrați adevărați” Fostul șef al statului a criticat și declarațiile recente ale lui Ilie Bolojan despre o eventuală susținere a PNL pentru un guvern de tehnocrați „adevărați”, temă relatată de HotNews în articolul despre declarațiile lui Ilie Bolojan . În intervenția la Digi24, Băsescu a ironizat ideea unei selecții de „specialiști” și a afirmat despre Bolojan că „nu înțelege nimic din economie”. „Singurul responsabil”: presiune pe președinte să desemneze rapid un premier Unghiul central al declarațiilor lui Băsescu a fost însă cel instituțional: el l-a numit pe președintele Nicușor Dan „singurul responsabil” pentru prelungirea crizei politice, acuzându-l că refuză desemnarea unui candidat la funcția de premier până când ar avea garanții că viitorul guvern trece de votul Parlamentului. Băsescu a susținut că această abordare ar încălca principii și reguli precum secretul votului și dreptul parlamentarului de a vota conform conștiinței și a cerut desemnarea „urgentă” a unui premier, invocând obligația constituțională a președintelui. Anticipate și suspendare: „copilărie” și risc de ridicol instituțional Deși nu a exclus varianta alegerilor anticipate, pe care le-a descris ca exercițiu democratic ce ar putea corecta „erorile” de la alegerile din 2024, Băsescu a respins ferm scenariile de suspendare a președintelui vehiculate în spațiul public, inclusiv în legătură cu desemnarea unui premier, scenariu invocat de Victor Ponta. „Mi se pare o copilărie să te joci de-a președintele.” În logica fostului președinte, escaladarea către suspendare ar împinge instituțiile într-o zonă de instabilitate și ar adânci criza, în loc să o rezolve. [...]
Campania centrată pe Manuela Schwesig redesenează calculele de coaliție în Mecklenburg–Pomerania Anterioară , împingând SPD în sus și comprimând spațiul electoral al CDU și Verzilor, potrivit unei analize publicate de Focus . În sondajele invocate, SPD a urcat la 34%, apropiindu-se de AfD (37%), în timp ce CDU a coborât la 7%, iar Verzii sunt la 5%. Politologul Oliver Lembcke explică această dinamică printr-o combinație de „bonus de funcție” (avantajul de a fi premier în exercițiu), popularitatea locală a lui Schwesig și o delimitare mai eficientă de problemele guvernului federal de la Berlin, care „nu ajung” la fel de puternic în land. Efectul economic-politic: tema pensiilor ca instrument de mobilizare Un element central al strategiei SPD este tema „pensionării fără penalizare după 45 de ani de contribuții”, despre care Lembcke spune că are rezonanță în estul Germaniei. În logica campaniei, subiectul funcționează ca un mesaj pragmatic, ușor de înțeles, care poate atrage alegători de la alte partide și poate consolida un front anti-AfD. În paralel, Schwesig își construiește mesajul pe ideea de autonomie față de Berlin și pe o prezentare „prezidențială” a guvernării landului: Mecklenburg–Pomerania Anterioară ca spațiu „plăcut de trăit”, cu turism, și cu o conducere care se poziționează ferm împotriva AfD. Presiune pe CDU și Verzi, dar și riscuri de aritmetică parlamentară Analiza susține că acest tip de campanie, puternic personalizată și orientată „împotriva AfD”, produce migrație de voturi către SPD, în detrimentul CDU și al Verzilor. Lembcke afirmă că „în special CDU suferă” și leagă direct scorul de 7% de efectul campaniei Schwesig. În ceea ce privește guvernarea post-alegeri, scenariile descrise indică o strategie de maximizare a opțiunilor de coaliție pentru SPD: intrarea Die Linke în parlament ar deschide variante de majoritate; Schwesig ar putea alege o coaliție cu Verzii; dacă Verzii nu intră în parlament, ar putea rezulta o formulă „roșu-roșu” tolerată de CDU. „BSW” ca variabilă care poate schimba jocul Un punct de incertitudine menționat este partidul BSW, creditat în prezent cu 4%. Dacă BSW ar crește și ar intra în parlamentul de la Schwerin, ar putea apărea o combinație care să ofere AfD un potențial partener, „o situație ca în Saxonia-Anhalt”, în formularea din analiză. În același timp, CDU este descrisă ca indisponibilă pentru un parteneriat cu AfD, ceea ce mută greutatea negocierilor pe alte formațiuni. De ce contează Dincolo de competiția SPD–AfD, miza imediată este aritmetica de coaliție: o campanie care „stoarce” partidele medii (CDU și Verzii) poate simplifica opțiunile SPD, dar poate și crește dependența de partide mai mici sau de combinații mai fragile, dacă BSW trece pragul și schimbă raportul de forțe. [...]
Ilie Bolojan avertizează că prelungirea interimatului blochează rectificarea bugetară și poate împinge România spre tensiuni financiare mai mari, inclusiv prin creșterea costurilor de împrumut, potrivit Adevărul . Premierul interimar spune că, în discuțiile recente cu președintele Nicușor Dan, nu a fost avansat niciun nume pentru funcția de prim-ministru, în pofida speculațiilor din spațiul public. Declarațiile au fost făcute joi seară la B1 TV, în contextul negocierilor pentru formarea unei majorități și desemnarea unui nou șef al Guvernului. Bolojan susține că România are nevoie „urgent” de un executiv cu puteri depline, pentru a evita prelungirea unei perioade de provizorat pe care o consideră deja prea lungă. Rectificarea bugetară, miza imediată: „Acest guvern nu poate face această rectificare” Bolojan afirmă că una dintre urgențele administrative este rectificarea bugetară, care, în mod obișnuit, se face „în final de august, început de septembrie”, prin ordonanță. Un guvern interimar nu are însă competența de a adopta o astfel de ordonanță, ceea ce lasă ministere și instituții expuse la lipsă de finanțare pentru cheltuieli care nu au fost estimate corect la începutul anului. El a indicat, ca exemplu, zona de sănătate, unde cheltuieli precum cele pentru unitățile de primiri urgențe sau ambulanțe pot necesita suplimentări. În lipsa rectificării, avertizează că pot apărea blocaje, inclusiv riscul de a nu putea acoperi salarii sau alte plăți curente în anumite zone ale administrației. Presiunea datoriei: 60 de miliarde de lei pe dobânzi în 2026 Pe lângă blocajele administrative, premierul interimar a pus accent pe costul datoriei publice și pe nevoia de consolidare fiscală. El a amintit că România a încheiat 2024 cu un deficit de 9,3% din PIB și că acesta ar urma să coboare la aproximativ 6–6,2% la finalul acestui an, dar a insistat că reducerea nu se poate face brusc. În același timp, Bolojan a spus că România va plăti în 2026 aproximativ 60 de miliarde de lei doar pe dobânzi, adăugând că acestea reprezintă circa 3% din deficitul estimat pentru acest an. El a comparat suma cu „valoarea unei autostrăzi” și a menționat că ar însemna „mai mult de o treime” din salariile funcționarilor publici, indicând un total de circa 166 de miliarde de lei anual pentru salariile din sectorul public. Ce spune despre numele vehiculate și despre Luca Niculescu Bolojan a respins ideea că, în discuțiile cu președintele, s-ar fi discutat un nume de premier. „Am discutat cu domnul președinte în aceste zile (…) Dar nu s-a discutat despre un nume de premier, deci nu a fost avansat un astfel de nume.” Despre Luca Niculescu, unul dintre numele vehiculate, Bolojan a spus că este „un coleg de guvern bun”, secretar de stat la Externe, și a apreciat activitatea acestuia legată de aderarea României la OECD, fără să confirme existența unei candidaturi. Riscul de rating și apelul pentru o nominalizare rapidă Bolojan a avertizat că instabilitatea politică prelungită și întârzierea măsurilor fiscale pot afecta încrederea investitorilor și pot crește riscul unei retrogradări din partea agențiilor de rating. El a menționat că România a trecut în vară prin două evaluări fără să fie retrogradată, dar a spus că riscul rămâne ridicat dacă situația se prelungește. În acest context, premierul interimar și-a exprimat speranța ca președintele Nicușor Dan să facă „într-o perioadă cât mai rapidă” o nominalizare pentru funcția de prim-ministru, pentru a începe negocierile de majoritate și formarea unui nou cabinet. Totodată, el a afirmat că PSD ar fi generat criza politică prin depunerea unei moțiuni de cenzură fără o alternativă guvernamentală. „Riscul de cădere a încrederii în România este foarte mare. Iar atunci când ajungi într-o situație de downgradare (…) costurile pentru toți românii vor fi mult mai mari.” [...]
