Știri
Știri din categoria Politică
Asasinarea lui Ali Larijani, secretarul puternic al Consiliului Suprem de Securitate Națională al Iranului, a ridicat întrebări cu privire la cine va conduce țara. Potrivit Al Jazeera, Larijani era una dintre cele mai proeminente figuri guvernamentale, care a ieșit în prim-plan după asasinarea liderului suprem al Iranului, Ayatollah Ali Khamenei, și a altor lideri militari și politici de către Israel și SUA, care au început atacurile asupra Iranului pe 28 februarie.
Mojtaba Khamenei a fost anunțat ca succesor al tatălui său în funcția de lider suprem. Cu toate acestea, oficialii americani susțin că este rănit, iar analiștii afirmă că nu a deținut niciodată un rol executiv. Aceasta a lăsat observatorii să se întrebe cum arată lanțul de comandă în Teheran și cine sunt cele mai puternice figuri din țară.
În prezent, nu este complet clar cine va succeda lui Larijani. Reza H Akbari, istoric și analist la Institutul pentru Raportare de Război și Pace, menționează că, deși există mecanisme și procese constituționale, numele specifice ar putea fi mai greu de ghicit. Numărul asasinatelor ar putea duce la entități mai puțin cunoscute care să preia poziții de putere sau chiar la o transparență redusă.
Barbara Slavin, cercetător distins la Stimson Center, a declarat că ar putea fi în interesul Iranului să nu numească un succesor pentru Larijani, deoarece acest lucru ar pune o țintă pe spatele acestuia. Totuși, ea a menționat câteva figuri care rămân influente în domeniile politic și militar, printre care Mohammad Bagher Ghalibaf, Saeed Jalili, Ali Akbar Salehi, Hassan Rouhani și Mohsen Rezaie.
„Alte figuri din cadrul Corpului Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC) vor fi importante, inclusiv Ahmad Vahidi, membri ai ramurii sale de informații și lideri din cadrul Basij”, a spus Slavin.
Ayatollah Ali Khamenei a fost liderul Iranului timp de 36 de ani, ghidând deciziile țării atât pe plan intern, cât și internațional, și extinzând influența IRGC. Cu toate acestea, sistemul iranian este oarecum descentralizat, potrivit analiștilor. Reza H Akbari a explicat că sistemul iranian este durabil și construit pentru a face față unor astfel de lovituri, printr-un proces numit „apărarea mozaic”, care permite comandanților regionali și provinciali să acționeze autonom.
Chiar și așa, uciderea lui Khamenei și a altor figuri, inclusiv a comandantului miliției interne Basij, Gholamreza Soleimani, a afectat lanțul de comandă al Iranului. Totuși, este puțin probabil ca aceste acțiuni să dezrădăcineze regimul, deși atât președintele american Donald Trump, cât și premierul israelian Benjamin Netanyahu au declarat, uneori, că schimbarea regimului este obiectivul pentru Iran.
Asasinarea lui Larijani, cel mai înalt oficial politic ucis de la începutul războiului, a lăsat Consiliul Suprem de Securitate Națională pe care îl conducea operațional, iar constituția țării are mecanisme menite să mențină sistemul funcțional. Generația lui Larijani, care a luptat în Războiul Iran-Irak, cedează acum locul unei generații mai tinere, care și-a câștigat experiența în războaiele prin procură ale Iranului în Siria și Irak.
Analiștii se tem că decizia SUA de a submina negocierile, precum și uciderea multor oficiali iranieni cu autoritatea de a calma tensiunile, ar putea duce la îmbărbătarea unei noi generații de tineri radicali. „Ne apropiem din ce în ce mai mult de ceea ce mulți au prezis, și anume transformarea Iranului într-un stat de securitate”, a spus Akbari. „Statul iranian se securizează rapid, iar mulți dintre politicienii și diplomații rămași fac un pas înapoi în fața figurilor militare, de securitate și de informații.”
Recomandate
Demisia lui Joe Kent a declanșat o dispută publică cu Casa Albă potrivit Biziday , după ce directorul Centrului Național Antiterorism al SUA a susținut că nu poate rămâne în funcție în contextul războiului cu Iranul și a contestat justificarea de securitate invocată de administrația Trump. Kent a publicat pe rețelele sociale o scrisoare de demisie în care afirmă că Iranul „nu a reprezentat o amenințare iminentă” pentru Statele Unite și că decizia de a intra în conflict ar fi fost luată sub influența Israelului și a lobby-ului acestuia. În mesaj, el își construiește argumentul pe o poziționare anti-intervenționistă, pe care spune că președintele Donald Trump ar fi promovat-o în campaniile electorale și, parțial, în primul mandat. „Iranul nu a reprezentat o amenințare iminentă pentru națiunea noastră și este clar că am început acest război din cauza presiunii exercitate de Isreal și a puternicului său lobby”. Controversa a fost amplificată în aceeași zi de reacția președintelui. Într-o declarație făcută la Casa Albă, în cadrul unei întâlniri bilaterale cu premierul Irlandei, Michael Martin, Trump a respins argumentele fostului director și a atacat competența acestuia pe zona de securitate, insistând că Iranul reprezenta o amenințare recunoscută pe plan internațional. Trump a spus că, după ce a citit declarația de demisie, a ajuns la concluzia că plecarea lui Kent este „un lucru bun”. În paralel, purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Karoline Leavitt , a acuzat că în scrisoare ar fi fost făcute „multe afirmații false” și a susținut că președintele avea „dovezi solide și convingătoare” privind un atac iranian iminent asupra SUA. Leavitt a mai afirmat că aceste dovezi ar fi provenit din „numeroase surse și factori” și că Iranului i-ar fi fost oferite „toate ocaziile posibile” să renunțe la ambițiile nucleare. Dincolo de disputa pe fond, demisia pune presiune pe coerența mesajului administrației în interiorul comunității de informații, având în vedere rolul instituțional al Centrului Național Antiterorism în arhitectura coordonată de Directorul Serviciului Național de Informații (DNI). Kent a fost confirmat de Senat în iulie, după nominalizarea lui Trump, iar agenția pe care a condus-o reunește specialiști din structuri precum CIA, FBI, Departamentul Apărării și Departamentul de Securitate Internă. Contextul politic este completat de informațiile citate de Biziday din presa internațională: relatează Reuters că Joe Kent este apropiat de Tulsi Gabbard, directoarea DNI, care ar fi avut o prezență publică redusă de la începutul războiului. În perioada următoare, miza pentru Casa Albă va fi să susțină public baza factuală a deciziei privind Iranul, în timp ce demisia lui Kent rămâne un semnal de fractură la vârful aparatului de securitate. [...]
Donald Trump afirmă că SUA „nu mai au nevoie” de NATO , potrivit Euronews , criticând dur aliații care au refuzat să sprijine operațiunea militară americană împotriva Iranului. Declarațiile vin în contextul tensiunilor generate de lipsa de implicare a mai multor state NATO în conflictul din Orientul Mijlociu. Trump susține că SUA suportă costuri uriașe pentru securitatea aliaților, fără a primi sprijin reciproc în momente-cheie. Într-un mesaj public, liderul american a transmis că alianța funcționează „ca o stradă cu sens unic”, subliniind că Statele Unite nu mai doresc și nici nu mai au nevoie de ajutorul NATO, după succesul militar revendicat în Iran. Nemulțumirile exprimate de Trump: lipsa sprijinului NATO în conflictul cu Iranul implicarea tardivă a unor aliați, precum Marea Britanie diferențe de viziune privind politica energetică și migrația în Europa percepția că SUA suportă disproporționat costurile alianței Trump a criticat în mod direct mai multe state europene, inclusiv Marea Britanie, Franța și Germania, acuzându-le că evită implicarea militară, deși susțin obiectivul comun de a împiedica Iranul să dezvolte arme nucleare. În același timp, liderul american a reiterat ideea că SUA sunt suficient de puternice pentru a acționa unilateral, fără sprijin extern, și a extins această poziție și la alți aliați din Asia, precum Japonia sau Coreea de Sud. Declarațiile marchează o nouă escaladare a tensiunilor transatlantice și ridică semne de întrebare privind viitorul cooperării în cadrul NATO , într-un moment în care securitatea globală este deja afectată de conflicte multiple. Refuzul mai multor state de a participa la conflictul cu Iranul evidențiază diferențe majore de strategie între Washington și aliații săi, în special în privința intervențiilor militare. [...]
România respinge acuzațiile Iranului și afirmă că nu este parte a conflictului , după ce autoritățile de la Teheran au avertizat că folosirea bazelor militare românești de către Statele Unite ar putea fi considerată o participare la „agresiune militară”. Ministerul Afacerilor Externe de la București a transmis luni, 16 martie 2026, că infrastructura militară din România are rol strict defensiv și este utilizată în baza unor acorduri bilaterale existente de aproape două decenii. Reacția vine după ce purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe iranian, Esmaeil Baghaei, a avertizat că dacă România ar permite Statelor Unite să folosească bazele sale pentru atacuri împotriva Iranului, acest lucru ar echivala cu participarea la agresiunea militară împotriva statului iranian. Declarația apare în contextul războiului izbucnit pe 28 februarie între Iran și forțe susținute de Israel și Statele Unite. În replică, Ministerul Afacerilor Externe, condus de Oana Țoiu , a subliniat că relația militară dintre România și SUA are un cadru legal stabilit prin acordul bilateral semnat în 2006. Documentul permite Statelor Unite să utilizeze anumite baze militare de pe teritoriul României în mod continuu, în scopuri de securitate și apărare. Oficialii români au explicat că România găzduiește de peste zece ani capabilități de apărare antirachetă destinate contracarării amenințărilor din afara spațiului euro-atlantic. Potrivit comunicatului MAE, aceste sisteme sunt utilizate exclusiv în scop defensiv și în conformitate cu prevederile Cartei Organizației Națiunilor Unite. În același timp, diplomația română a reiterat că țara nu participă la conflictul din Orientul Mijlociu și susține soluțiile diplomatice pentru reducerea tensiunilor. Ministerul a condamnat însă atacurile lansate de Iran împotriva unor state din regiunea Golfului și a cerut autorităților de la Teheran să înceteze acțiunile militare care pun în pericol vieți omenești și destabilizează securitatea globală. Subiectul a fost analizat și în cadrul unei ședințe a Consiliului Suprem de Apărare a Țării, convocată pe 11 martie de președintele Nicușor Dan. În urma discuțiilor, România a acceptat solicitarea Statelor Unite de a disloca temporar echipamente militare și avioane cisternă pentru realimentare în zbor, destinate sprijinirii operațiunilor din Orientul Mijlociu. Primele astfel de aeronave au ajuns deja la Baza 90 Transport Aerian Otopeni și urmează să fie transferate la baza aeriană Mihail Kogălniceanu din județul Constanța. Autoritățile române susțin că aceste echipamente sunt „non-cinetice”, adică nu sunt dotate cu armament propriu, și că rolul lor principal este logistic. Potrivit declarațiilor oficiale, măsura ar contribui la consolidarea securității României și la cooperarea militară cu aliații NATO. [...]
Iranul amenință România cu un „răspuns politic și juridic adecvat” după ce autoritățile de la București au permis Statelor Unite să folosească baze militare de pe teritoriul țării pentru operațiuni logistice legate de conflictul din Orientul Mijlociu. Potrivit Adevărul , reacția a venit luni, 16 martie 2026, prin purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe iranian, Esmail Baghaei, care a avertizat că implicarea unor state în sprijinul operațiunilor militare împotriva Iranului ar putea avea consecințe politice și juridice. Oficialul iranian a transmis că nicio țară nu ar trebui să ofere „direct sau indirect” facilități Statelor Unite sau Israelului pentru operațiuni militare împotriva Teheranului. El a menționat explicit România, afirmând că o astfel de decizie ar echivala cu participarea la o agresiune militară împotriva Iranului și ar putea atrage responsabilitatea internațională a statului român. Baghaei a mai spus că o asemenea situație ar reprezenta „o pată neagră” în relațiile dintre cele două țări, susținând că, în trecut, popoarele român și iranian au avut relații prietenoase. Declarațiile vin după ce România a permis Statelor Unite să disloce temporar echipamente și trupe pentru sprijinirea operațiunilor din Orientul Mijlociu. Primele avioane cisternă americane Boeing KC-135 Stratotanker au ajuns deja la București, pe aeroportul Otopeni, urmând să fie folosite pentru realimentarea în aer a aeronavelor militare implicate în misiuni din regiune. Reacția României Ministerul Afacerilor Externe a răspuns rapid declarațiilor venite de la Teheran, subliniind că România nu este parte a conflictului și că utilizarea bazelor militare de către SUA are un cadru legal stabilit prin acordul bilateral semnat în 2006. Oficialii români au precizat că sistemele militare găzduite pe teritoriul țării au caracter defensiv și sunt destinate exclusiv autoapărării, conform prevederilor Cartei ONU. MAE a mai transmis că România susține eforturile diplomatice pentru reducerea tensiunilor și a condamnat atacurile lansate de Iran asupra unor state din regiunea Golfului. În același timp, autoritățile române au cerut Teheranului să înceteze acțiunile militare care pun în pericol vieți omenești și destabilizează securitatea globală. Ce rol au avioanele cisternă americane Aeronava Boeing KC-135 Stratotanker este una dintre cele mai utilizate platforme de realimentare aeriană din arsenalul militar al Statelor Unite. Aceste avioane permit extinderea razei de acțiune a avioanelor de vânătoare și bombardiere și au fost folosite în numeroase conflicte majore, inclusiv: războiul din Vietnam Operațiunea Furtună în Deșert operațiuni militare recente ale SUA în Orientul Mijlociu Prin realimentarea în aer, aceste aparate permit aeronavelor de luptă să rămână mult mai mult timp în misiune și să opereze la distanțe mari de bazele militare. Tensiunile diplomatice apărute după declarațiile Iranului reflectă contextul geopolitic tot mai tensionat din Orientul Mijlociu și implicarea indirectă a unor state aliate ale SUA în sprijinirea operațiunilor logistice. România insistă însă că rolul său este unul strict defensiv și că nu participă direct la conflict. [...]
Liderul comuniștilor ruși avertizează că Rusia ar putea deveni următoarea țintă a SUA , pe fondul războiului din Orientul Mijlociu, susținând că strategia Washingtonului vizează mai întâi China, apoi Moscova. Declarația a fost făcută de Gennadi Ziuganov , liderul Partidului Comuniștilor din Federația Rusă (KPRF), în cadrul unei ședințe a Dumei de Stat din 11 martie, potrivit Digi24 . Politicianul rus a afirmat că actualul conflict din Orientul Mijlociu face parte dintr-un plan geopolitic mai amplu al Statelor Unite și a susținut că, după Iran, următoarea țintă ar putea fi Rusia. În intervenția sa, Ziuganov a declarat că Iranul „luptă acum pentru supraviețuire”, iar Moscova ar putea urma pe lista adversarilor Washingtonului. Potrivit liderului comunist, strategia atribuită președintelui american Donald Trump ar plasa China pe primul loc între adversarii geopolitici, Rusia pe al doilea și Iranul pe al treilea. În opinia sa, evoluțiile din Golful Persic ar demonstra o schimbare radicală a politicii americane, pe care a caracterizat-o drept agresivă și lipsită de principii. Critici la adresa campaniei militare Ziuganov a comentat și evoluția operațiunilor militare împotriva Iranului, afirmând că planul inițial al Statelor Unite nu ar fi fost realizat. El a susținut că Washingtonul ar fi mizat pe o victorie rapidă, însă conflictul s-a prelungit și a produs efecte grave în regiune. Potrivit acestuia, consecințele războiului includ: deteriorarea infrastructurii din statele din zona Golfului Persic; probleme legate de aprovizionarea cu apă și alimente; distrugerea instalațiilor de desalinizare; perturbarea activității economice în regiune. Politicianul rus a afirmat că zona Golfului Persic, pe care o descrie ca fiind prosperă în trecut, s-ar fi transformat într-o regiune afectată de incendii și dezastre. Contextul conflictului din Orientul Mijlociu Războiul dintre SUA, Israel și Iran a început pe 28 februarie 2026, cu obiectivul declarat de Washington de a distruge programul nuclear iranian. În urma unor lovituri aeriene israeliene, liderul suprem al Iranului, Ali Khamenei, și o parte a conducerii militare iraniene au fost uciși, potrivit informațiilor citate în presă. Teheranul a răspuns prin atacuri asupra Israelului și asupra unor baze militare americane din Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Qatar. Conflictul a avut efecte imediate asupra economiei globale: traficul aerian din Orientul Mijlociu a fost perturbat, iar Strâmtoarea Ormuz — una dintre principalele rute ale comerțului mondial cu petrol — a fost blocată temporar. Impact economic global Escaladarea militară a afectat direct piețele energetice. Indicator Evoluție Preț petrol Brent creștere de aproape 25% Nivel actual peste 91 dolari/baril Efecte regionale reducerea producției și oprirea unor fabrici Creșterea prețurilor la petrol, gaze și combustibili s-a propagat rapid la nivel global, amplificând incertitudinea economică. Negocierile, încă blocate În acest moment, părțile implicate nu dau semne că ar începe negocieri rapide. Iranul condiționează reluarea dialogului de mai multe cerințe: garanții de neagresiune din partea SUA; plata unor despăgubiri pentru pagubele produse; dreptul de a continua ciclul complet al combustibilului nuclear. La rândul său, Donald Trump a declarat anterior că singurul acord acceptabil pentru Washington ar fi capitularea completă a Iranului , ceea ce menține blocat orice progres diplomatic. [...]
Ilie Bolojan susține reducerea personalului din primării , într-un demers prezentat în contextul discuțiilor despre eficientizarea administrației locale. Articolul publicat de Profit.ro indică faptul că Bolojan a avansat o estimare privind numărul de angajați din administrațiile locale care „trebuie dați afară”, subiectul fiind însoțit de o hartă și un grafic (HARTA&GRAFIC), fără ca în fragmentul de text furnizat aici să apară cifrele sau metodologia folosită. „Bolojan anunță câți bugetari trebuie dați afară din primării” Miza politică și bugetară ține de cheltuielile de funcționare ale primăriilor și de presiunea pe finanțele publice, în condițiile în care orice reducere de personal are efecte directe atât asupra costurilor recurente (salarii), cât și asupra capacității administrative la nivel local. În lipsa detaliilor numerice din conținutul pus la dispoziție, nu pot fi redate aici câte posturi ar fi vizate, în ce localități sau pe ce criterii ar fi făcută reducerea. Pentru aceste elemente, inclusiv harta și graficul menționate, informațiile complete sunt în materialul Profit.ro . [...]
