Știri
Știri din categoria Politică
Președintele Finlandei cere o nouă arhitectură de securitate europeană pentru a descuraja Rusia, pe fondul unei „ere a întunericului” marcate de războaie multiple și de rivalitatea SUA–China, potrivit Politico.
Alexander Stubb a declarat, luni, la College of Europe din Bruges, că epoca de după Războiul Rece s-a încheiat, iar lumea trece printr-un moment de inflexiune comparabil cu 1945 și 1989. În acest context, el a spus că Europa trebuie să-și construiască „structuri de securitate” care să mențină pacea într-o lume pe care a descris-o drept „fiecare pentru sine”.
Stubb a susținut că NATO va rămâne o alianță „vitală”, dar a argumentat că sunt necesare și „noi procese” pentru a preveni repetarea agresiunilor rusești asupra vecinilor. În viziunea sa, miza centrală este crearea unei structuri europene care să se asigure că Rusia „nu își atacă din nou vecinii”.
În același timp, el a vorbit despre dezvoltarea unor măsuri de „consolidare a încrederii” între Rusia și Europa, menite să construiască „încredere” – o formulare care sugerează un set de instrumente diplomatice și de reducere a riscurilor, pe lângă descurajarea militară.
Președintele finlandez a pus degradarea mediului de securitate pe seama războaielor multiple și a competiției dintre Statele Unite și China, care „calcă în picioare” ordinea globală bazată pe reguli. El a spus că securitatea globală va depinde de deciziile marilor puteri, în special SUA și China: cooperare sau confruntare.
Stubb le-a spus studenților că vor absolvi într-o „lume dură”, în care, potrivit unor estimări menționate de el, ar exista 65 de conflicte sau războaie – „mai mult decât oricând după Al Doilea Război Mondial”.
Deși a recunoscut că există „multe motive de pesimism”, Stubb i-a îndemnat pe viitorii diplomați și oficiali să rămână ambițioși pentru o nouă „eră a luminii”. El a avansat și o proiecție potrivit căreia, peste 30 de ani, Uniunea Europeană ar putea ajunge la 40 de state membre, de la 27 în prezent, incluzând revenirea Regatului Unit, alături de țări precum Norvegia, Republica Moldova și Ucraina.
Recomandate
Rusia ar putea condiționa negocierile de pace de o reducere a prezenței NATO la nivelul din 1997 , o cerere care ar lovi direct în postura de securitate a flancului estic și ar putea viza inclusiv România, potrivit HotNews , care citează surse diplomatice relatate de The Telegraph . Miza, conform informațiilor atribuite surselor diplomatice, este ca Moscova să folosească o nouă rundă de discuții despre Ucraina pentru a obține concesii legate de extinderea NATO spre est, pe care Vladimir Putin a numit-o „cauza principală” a războiului. În acest context, consilierul Kremlinului pe politică externă, Yuri Ușakov , a susținut recent că Europa ar trebui inclusă în negocierile dintre oficiali ruși, ucraineni și americani, invocând rolul „crucial” al continentului într-un eventual acord. Ce ar însemna cererea „aliniamentului din 1997” pentru România Potrivit relatării The Telegraph , o solicitare de revenire la nivelul din 1997 ar implica, în practică, o reducere a prezenței NATO în statele intrate în alianță după acel moment. Publicația britanică notează că un astfel de scenariu ar putea însemna retrageri din: Polonia; Estonia, Letonia și Lituania; Finlanda (aderată în 2023). HotNews punctează că și România, care a aderat la NATO în 2004, ar fi vizată de o astfel de solicitare, ceea ce ar transforma negocierile despre Ucraina într-o discuție cu efecte directe asupra arhitecturii de securitate de pe flancul estic. Cât de „oficială” este această revendicare, potrivit informațiilor disponibile Materialul citat precizează că relatarea The Telegraph nu indică existența unei propuneri oficiale a Rusiei și nici faptul că o cerere de retragere a NATO ar fi fost introdusă formal pe agenda negocierilor. Este, așadar, un scenariu atribuit unor surse diplomatice, nu o poziție confirmată public ca mandat de negociere. În același timp, HotNews reamintește că Moscova a formulat explicit cereri similare înainte de invazia pe scară largă: în decembrie 2021, Rusia a transmis SUA și NATO proiecte de acorduri de securitate care includeau oprirea extinderii alianței și limitarea activității militare în țările aderate după mai 1997. NATO a respins cererea de a-și închide porțile pentru noi membri, dar a indicat disponibilitate pentru discuții pe teme precum controlul armamentului. Contextul: discuții tehnice după 4 noiembrie, format încă neclar Potrivit informațiilor prezentate, Ucraina, Rusia și SUA discută reluarea negocierilor la nivel tehnic. Ușakov a spus că Rusia ar fi pregătită să reia discuțiile trilaterale după 4 noiembrie (Ziua Unității Naționale în Rusia), descriind următoarea întâlnire drept „preliminară” și „exploratorie”. Kievul a transmis că este dispus să participe, dar cere măsuri concrete, inclusiv armistițiu și măsuri umanitare, iar președintele Volodimir Zelenski a vorbit și despre sprijin pentru un armistițiu energetic. În paralel, UE ar dori un rol în următoarea rundă și a propus un format mai larg, însă Kremlinul a indicat că discuțiile aflate în pregătire sunt trilaterale, iar formatul și participanții nu sunt confirmați. În acest cadru, HotNews mai notează că, potrivit Kyiv Post, perspectiva reluării negocierilor este folosită de oficiali și analiști ruși pentru a avansa cereri mai ample privind securitatea europeană, sancțiunile și teritoriul, iar Reuters este citată cu declarația lui Putin că discuțiile ar trebui să includă și „arhitectura securității europene în ansamblu”. [...]
Blocajul marilor puteri asupra succesiunii la ONU deschide spațiu pentru o candidatură politizată, iar numele lui Viktor Orbán revine în discuție între oficiali americani, pe fondul calculelor legate de Donald Trump și de voturile din Consiliul de Securitate, potrivit Profit . Mandatul actualului secretar general, portughezul António Guterres , se încheie la 31 decembrie, iar marile puteri nu au ajuns la un acord privind succesorul. În acest context, The Wall Street Journal (WSJ) este citat cu informația că Orbán este discutat „cu regularitate” ca posibil candidat, iar un oficial al Departamentului de Stat american îl descrie drept „candidatul conservator ideal în linia mișcării MAGA”. Potrivit aceleiași relatări, Orbán ar fi fost contactat de mai mulți oficiali americani. Deși ar fi receptiv la ideea unei candidaturi, el și-ar fi exprimat rezerve și nu a dorit, deocamdată, să facă declarații publice pe acest subiect, conform news.ro. Sprijin potențial și mizele de veto în Consiliul de Securitate Publicația notează că Donald Trump l-a susținut pe Viktor Orbán în alegerile legislative ungare din aprilie, scrutin pe care Orbán l-a pierdut după 16 ani la putere, în fața conservatorului Péter Magyar. Dacă fostul premier ungar ar intra în cursa pentru șefia ONU, Trump ar putea să-l sprijine din nou, însă nu înaintea alegerilor de la jumătatea mandatului, potrivit unei surse WSJ. Alegerile sunt prevăzute la 3 noiembrie și sunt prezentate ca fiind cruciale pentru președintele american, care riscă să piardă majoritatea în Camera Reprezentanților și în Senat. În afara SUA, candidatura lui Orbán ar putea fi susținută de Rusia (în contextul în care a blocat politica comună a UE de sprijin pentru Ucraina după invazia rusă), dar și de China, potrivit materialului. Totuși, o eventuală candidatură ar depinde de poziția Regatului Unit și a Franței, care ar putea bloca numirea prin veto. Oficialul Departamentului de Stat citat apreciază că Orbán ar putea strânge opt voturi în Consiliul de Securitate, „poate chiar zece”, din totalul de 15, însă rămâne problema unui posibil veto din partea unor membri permanenți. Cine conduce în acest moment cursa și ce tradiții apasă procesul La ultimul scrutin menționat în articol, niciunul dintre cei șapte candidați nu a reușit să evite un vot negativ din partea uneia dintre cele cinci puteri cu drept de veto. Pe primul loc s-a clasat Rebeca Grynspan (Costa Rica), care a condus Agenția ONU pentru Comerț și Dezvoltare (CNUCED), urmată de Carolyn Rodrigues-Birkett (fostă șefă a diplomației Guyanei) și de Rafael Grossi (directorul Agenției Internaționale pentru Energie Atomică – AIEA). O candidatură poate fi depusă în orice moment al procesului. În plus, potrivit unei tradiții geografice care „nu este respectată mereu”, America Latină revendică de această dată postul, iar mai multe țări fac presiuni ca ONU să fie condusă pentru prima dată de o femeie. Context: ONU, sub presiune financiară și într-un climat geopolitic mai dur Alegerile pentru conducerea ONU au loc într-o perioadă pe care articolul o descrie drept una dintre cele mai dificile din istoria organizației: multilateralismul este pus la încercare, există o multiplicare a conflictelor, iar ONU se confruntă cu dificultăți financiare. În acest cadru, orice candidatură cu profil politic pronunțat riscă să amplifice confruntarea dintre marile puteri, în loc să o atenueze. [...]
Premierul britanic Andy Burnham a exclus reintrarea în UE în actuala legislatură , mizând în schimb pe renegocierea relației cu Bruxellesul, o poziționare care reduce pe termen scurt riscul unei schimbări majore de reglementare pentru companii și investitori, potrivit Agerpres . Burnham a spus că „nu o va lua înaintea opiniei publice”, dar că și-ar dori ca Regatul Unit să revină în blocul comunitar „în timpul vieții sale”. În același timp, el a afirmat că va depune eforturi pentru a obține „un acord mai bun” cu Bruxellesul. Pe fondul speculațiilor privind un posibil scrutin anticipat, premierul a insistat că nu vor fi convocate alegeri generale „în viitorul apropiat”, deși există discuții că ar putea încerca să obțină un mandat propriu și să supună la vot o eventuală revenire în UE, în contextul creșterii Partidului Laburist în sondaje. Brexit, imigrația și „liniile roșii” ale guvernului Întrebat despre Brexit în emisiunea „ Good Morning Britain ” de la ITV, Burnham a susținut că rezultatele nu au fost cele promise, în special pe tema imigrației. „Nu cred că lucrurile au ieșit așa cum oamenii au spus la acel moment, mai ales în ce privește imigrația.” El a legat „criza ambarcațiunilor mici” de dificultatea de a returna persoanele sosite, afirmând că, în prezent, controlul este „mai slab” decât înainte. Totuși, premierul a precizat că nu propune „nicio modificare în acest parlament” și că nu se va abate de la „liniile roșii” din programul electoral al Partidului Laburist. În același registru, a spus că nu poate garanta că actualul acord este suficient de bun pentru Marea Britanie și că vrea să deschidă o discuție despre îmbunătățirea lui într-un mod care să aibă susținerea populației. De ce contează pentru mediul economic Mesajul lui Burnham indică, pe termen scurt, continuitate în arhitectura post-Brexit (fără reintegrare în UE în actuala legislatură), dar și intenția de a renegocia anumite componente ale relației cu Bruxellesul. În lipsa unor detalii despre ce ar însemna „un acord mai bun”, impactul concret rămâne deocamdată neclar, însă direcția sugerează că eventualele schimbări ar urma să vină prin ajustări punctuale, nu printr-o revenire rapidă în piața unică sau în uniunea vamală. [...]
Exit-pollurile indică un nou blocaj politic în Israel , după ce nici tabăra premierului Benjamin Netanyahu , nici opoziția condusă de Gadi Eisenkot nu par să atingă pragul de 61 de mandate necesar pentru o majoritate în Knesset, potrivit The Jerusalem Post . Situația deschide din nou scenariul unor negocieri complicate pentru coaliție, al unui guvern minoritar sau chiar al unor noi alegeri. Potrivit exit-pollurilor publicate de canalele israeliene 11, 12 și 13, blocul de opoziție (Yashar, B’Yachad, Yisrael Beytenu și Democrații) este creditat cu 50–52 de mandate, față de aproximativ 50 pentru blocul lui Netanyahu. Deși opoziția a revendicat victoria la scurt timp după publicarea sondajelor, aritmetica parlamentară indică lipsa unei căi evidente de formare a guvernului. Cine câștigă și cine pierde în proiecțiile de mandate Likud, partidul lui Netanyahu, este proiectat să rămână cel mai mare din viitorul legislativ, cu 24–25 de mandate, în timp ce Yashar, formațiunea lui Eisenkot, ar obține 21–23. În interiorul blocului de opoziție, B’Yachad (Naftali Bennett) ar fi a treia forță, cu 12–14 mandate. Yisrael Beytenu (Avigdor Liberman) este estimat la 7–9, iar Democrații (Yair Golan) la 9–10. De partea lui Netanyahu, Otzma Yehudit (Itamar Ben-Gvir) ar lua 6–7 mandate, iar Religious Zionist Party–Zehut (Bezalel Smotrich) 6. Partidele ultra-ortodoxe (haredi) ar însuma 12–13 mandate: Shas 6, iar United Torah Judaism 6–7. Partidele arabe, potențial decisive, dar greu de folosit în negocieri Lista Comună și Ra’am sunt proiectate la un total record de 17–18 mandate, ceea ce le-ar putea transforma într-un actor pivot în negocierile pentru coaliție. Totuși, liderii opoziției au exclus în mare parte formarea unui guvern împreună cu partidele arabe, cu excepția lui Yair Golan, potrivit articolului. Această poziționare reduce opțiunile pentru o majoritate și complică inclusiv varianta unui guvern minoritar care să treacă un vot de încredere fără a controla 61 de mandate. Pragul electoral și riscul de fragmentare pe dreapta Două partide mici de dreapta aflate în zona pragului electoral — People of Israel (Ofer Winter) și The Reservists–Economic party (Yoaz Hendel) — sunt proiectate să nu treacă pragul de 3,25%. Dacă aceste proiecții se confirmă, efortul blocului lui Netanyahu de a strânge o majoritate ar putea deveni și mai dificil. Participare ridicată și pașii următori Prezența la vot a ajuns la 77,7% la închiderea urnelor (ora 22:00), cel mai ridicat nivel „cel puțin din 1973”, conform datelor Comitetului Electoral Central citate de publicație. Rezultatele rămân însă provizorii: exit-pollurile au mai diferit în trecut de rezultatele finale, iar configurația politică va fi stabilită după numărarea voturilor. În lipsa unei majorități, Israelul ar putea intra într-o rundă de negocieri prelungite, cu riscul ca blocajul să împingă țara spre un nou scrutin. [...]
Exit poll-urile indică pierderea majorității pentru blocul lui Netanyahu, dar fără o alternativă stabilă , potrivit Axios , care citează sondaje la ieșirea de la urne din Israel. Conform acestor exit poll-uri, blocul condus de Gadi Eisenkot ar obține 52–53 de mandate, blocul premierului Benjamin Netanyahu 50, iar partidele arabe 17–18. În Knesset , pragul pentru o majoritate este de 61 de locuri, ceea ce înseamnă că niciuna dintre tabere nu ar avea, de una singură, o majoritate clară. De ce contează: guvern minoritar sau blocaj politic Dacă rezultatele finale confirmă estimările, Eisenkot ar trebui să încerce formarea unui guvern minoritar, sprijinit din exterior de cele două partide arabe. Publicația notează însă că nu este clar dacă toți partenerii politici ai lui Eisenkot ar accepta o astfel de formulă, ceea ce menține riscul de negocieri prelungite și instabilitate. În același scenariu, coaliția lui Netanyahu ar pierde 14 mandate față de cele 64 câștigate la alegerile din 2022, potrivit comparației din material. Declarațiile lui Eisenkot după exit poll-uri Eisenkot a interpretat rezultatele ca pe un vot de neîncredere față de Netanyahu și guvernul aflat la putere la 7 octombrie, susținând că, dacă se confirmă, ele ar reprezenta „o victorie pentru majoritatea sionistă, pro-stat” din Israel. „Voi acționa imediat pentru a implementa verdictul poporului, a înlocui guvernul lui Netanyahu și a stabili un guvern sionist angajat față de serviciul militar, cât mai curând posibil.” Context: participare ridicată și o cursă strânsă între partide Exit poll-urile au venit după o zi cu prezență la vot la un maxim al ultimelor trei decenii, pe fondul unei campanii în care ambele tabere au avertizat asupra unor consecințe grave dacă adversarii câștigă. Un detaliu relevant din sondajele la ieșirea de la urne: deși blocul lui Eisenkot ar depăși blocul lui Netanyahu, partidul Likud al premierului ar primi cu unul până la două mandate mai mult decât partidul lui Eisenkot (Yashar). În sistemul parlamentar israelian, totalul pe blocuri este însă decisiv pentru formarea guvernului. [...]
Kelemen Hunor condiționează reforma administrativ-teritorială de referendum , avertizând că o reorganizare făcută rapid, „într-un birou”, prin asumarea răspunderii Guvernului, riscă să ignore realitățile din teritoriu, potrivit HotNews . Declarațiile vin după ce Sorin Grindeanu , președintele PSD, a spus că îi va propune premierului Luca Niculescu să angajeze răspunderea Guvernului pe două direcții: reforma administrativ-teritorială și reorganizarea guvernamentală, conform relatării HotNews și a materialului anterior despre propunere, disponibil aici . Două reforme, două viteze: Guvernul poate reorganiza rapid, teritoriul nu La Digi24, Kelemen Hunor a făcut o distincție între reorganizarea guvernamentală și reforma administrativă. În cazul reorganizării aparatului guvernamental, liderul UDMR susține că Executivul are spațiu de decizie rapidă, fără consultări extinse. „Acolo nu trebuie să ceri aprobarea nimănui. Tu, ca guvern, poți să faci.” În schimb, pentru schimbări care afectează localități și structura administrativ-teritorială, Kelemen Hunor spune că sunt necesare analize și consultare directă, inclusiv prin referendum. Miza de reglementare: referendum, analize și limitări privind comasările Kelemen Hunor afirmă că reforma administrativă „e nevoie” să fie făcută, dar „cu cap”, ținând cont de „viața comunităților respective” și de particularități geografice. El a invocat și un argument legat de protecția comunităților, menționând că, din perspectiva comunității maghiare, România este parte la „carta administrației locale”, iar comasările sau desființările de localități nu ar trebui să schimbe „raportul etnic”. „Când vorbim de localități, când vorbim de reformă administrativă, acolo, în primul rând, ar trebui să faci un referendum.” Totodată, liderul UDMR a dat exemplul zonelor montane, unde atingerea unor praguri de populație prin comasare ar putea însemna distanțe mari între localități. „Nu poți să faci într-un birou, prin asumare, zic eu (…) Trebuie să ții cont de geografia țării.” Ce urmează Kelemen Hunor spune că așteaptă „detaliile” reformei administrative cerute de Sorin Grindeanu. În acest punct, din informațiile prezentate, poziția UDMR indică o linie de demarcație: reorganizarea guvernamentală poate fi accelerată prin decizie politică și instrumente legislative, dar reforma administrativ-teritorială ar trebui pregătită prin analize și validată prin referendum. [...]
