Știri
Știri din categoria Piețe financiare
Aurul a ajuns la 27% din rezervele globale și a depășit titlurile de stat americane, un semnal că băncile centrale își recalibrează „plasa de siguranță” într-un context geopolitic și fiscal mai tensionat, potrivit Al Jazeera.
Schimbarea este relevantă pentru piețe fiindcă mută centrul de greutate al activelor considerate „refugiu” (instrumente în care investitorii și băncile centrale se adăpostesc în perioade de stres). Timp de decenii, activele SUA au fost percepute drept principalul reper de siguranță, însă acum băncile centrale cumpără aur „într-un ritm record”, pe fondul unei acumulări de riscuri.
Materialul indică mai mulți factori care alimentează această reorientare:
În paralel, China împinge pentru extinderea rolului yuanului în sistemul financiar global, iar țările BRICS încearcă să reducă dependența de dolar, pe fondul accelerării căutării de alternative.
Chiar și cu această schimbare în structura rezervelor, dolarul continuă să domine comerțul global, finanțele și piața valutară, notează publicația. Concluzia nu este că lumea „abandonează” dolarul, ci că ritmul de căutare a alternativelor se intensifică — o tendință care poate influența în timp costurile de finanțare, fluxurile de capital și modul în care băncile centrale își gestionează riscurile.
Recomandate
Aurul a devenit cel mai important activ de rezervă al băncilor centrale , depășind obligațiunile guvernamentale americane, pe fondul achizițiilor susținute și al scumpirii accelerate din ultimii ani, potrivit unei analize prezentate de Mediafax , care citează un raport al Băncii Centrale Europene (BCE) . La finalul lui 2025, lingourile reprezentau 27% din totalul activelor de rezervă ale băncilor centrale la nivel global, în creștere de la 20% cu un an înainte. În același interval, obligațiunile de trezorerie americane au coborât la 22%, de la 25%. Ponderea rezervelor denominate în euro a rămas neschimbată, la 15%. De ce contează: rezervele se rearanjează în jurul riscului geopolitic Schimbarea de compoziție a rezervelor indică o căutare de alternative la dolarul american, în contextul în care multe state reevaluează riscurile asociate activelor financiare „clasice” și preferă active considerate mai greu de sancționat sau blocat. Potrivit raportului BCE, aceste tendințe s-au accelerat din 2022, după ce SUA au folosit sancțiuni pentru a îngheța rezervele în dolari ale Rusiei, în urma invaziei pe scară largă a Ucrainei. În raport, președinta BCE, Christine Lagarde , leagă cererea de aur de contextul geopolitic: „Tensiunile geopolitice continuă să stimuleze o cerere puternică de aur din partea băncilor centrale.” Cât aur există în rezerve și cine a cumpărat cel mai mult Băncile centrale ale lumii dețin peste 36.000 de tone de aur, aproape de nivelul maxim din perioada Bretton Woods, când stocurile ajungeau la 38.000 de tone, potrivit BCE. Achizițiile de aur au încetinit ușor în 2025, la 850 de tone, după trei ani în care cumpărările nete au depășit 1.000 de tone anual. Raportul BCE indică drept cei mai mari acumulatori de rezerve de aur din 2022: China Polonia Turcia India În cazul Turciei, BCE notează o schimbare de direcție: după ce a cumpărat 220 de tone de la începutul invaziei Rusiei în Ucraina (2022), la începutul lui 2026 a redus puternic rezervele, vânzând sau împrumutând 130 de tone, după începerea războiului din Iran. Dolarul rămâne dominant, dar aurul câștigă teren Deși aurul a depășit obligațiunile de trezorerie americane ca instrument individual în rezerve, activele denominate în dolari, per ansamblu, reprezintă în continuare cea mai mare parte a rezervelor globale: 42%, potrivit datelor BCE. Raportul mai arată că rolul internațional al euro a crescut „treptat, dar constant” în ultimul deceniu. BCE menționează că emisiunile de datorie internațională în euro au urcat cu 30% până la un „nivel record” de aproape 1 trilion de euro anul trecut, iar investitorii internaționali au investit net 850 de miliarde de euro în active din zona euro, împingând intrările de portofoliu străin aproape de maximele de la crearea monedei unice. [...]
Banca Națională a schimbat structura rezervelor valutare, iar această repoziționare a contribuit la un profit de 2,3 miliarde de lei în 2025 , potrivit HotNews , care citează Raportul anual 2025 al BNR . Miza economică imediată este că 80% din câștigurile obținute sunt virate la bugetul de stat, adică circa 1,87 miliarde lei. La 31 decembrie 2025, rezervele internaționale ale României au ajuns la 77,017 miliarde euro, cel mai ridicat nivel consemnat până acum, conform raportului. Din această sumă, rezervele valutare au urcat la 64,8 miliarde euro, iar componenta de aur (evaluată valoric) a crescut puternic pe fondul scumpirii metalului prețios. Rezervele valutare: mai mult euro și dolar, mai puțin „cash” și depozite Cea mai importantă mutație structurală din 2025 a fost schimbarea ponderilor pe valute: euro și-a consolidat poziția, iar dolarul a crescut ușor ca pondere, în timp ce alte valute au pierdut teren. Datele din raport (calculate de HotNews pe baza Raportului anual 2025) indică: ponderea euro în rezervele valutare: 54,2% în 2025 , de la 50,8% în 2024 ; ponderea dolarului: 28,0% în 2025 , de la 26,3% în 2024 . În paralel, pe tipuri de plasamente (emitenți/instrumente), numerarul și depozitele au coborât la 32,2% din rezervele valutare, de la 36,3% în 2024, în timp ce titlurile de stat au rămas dominante și chiar au crescut ca pondere (la 58,3% , de la 56,6% ). De ce contează slăbirea dolarului pentru deciziile de portofoliu BNR arată că deprecierea dolarului american în 2025 a fost cea mai accentuată din ultimele decenii. În raport sunt menționați trei factori principali: semnale de relaxare a politicii monetare din partea Fed pe fondul decelerării economiei și slăbirii pieței muncii, reducerea diferențialului de randament odată cu dobânzi mai mici și amplificarea percepției de risc din cauza incertitudinii politice interne și deteriorării situației fiscale a SUA. În acest context, raportul leagă tendința de evitare a unei expuneri excesive pe dolar de preferința relativ mai mare pentru euro și aur — direcție care se vede și în structura rezervelor BNR. Aurul: stoc neschimbat, valoare mai mare România a păstrat același stoc fizic de aur, 103,6 tone , fără achiziții sau vânzări, însă valoarea rezervei de aur a crescut cu 3,861 miliarde euro într-un an, până la 12,217 miliarde euro , pe fondul creșterii prețului aurului pe piețele internaționale. BNR indică drept context favorabil aurului escaladarea tensiunilor geopolitice, fragmentarea relațiilor comerciale și temerile privind stabilitatea sistemului financiar global, care au crescut cererea pentru active de refugiu. În plus, raportul notează intensificarea achizițiilor de aur de către băncile centrale, mai ales din economiile emergente. Guvernatorul Mugur Isărescu a reiterat public și o explicație personală pentru lipsa apetitului de a crește stocul peste pragul de 100 de tone: „Eu nu vreau să mai crească rezerva de aur, personal, sunt aici peste 100 de tone, pentru că sunt superstițios. De câte ori am trecut peste 100 de tone, România a pățit ceva.” Unde este păstrat aurul și ce reguli își asumă BNR Din cele 103,6 tone , 61,2 tone sunt în custodie la Banca Angliei, iar restul se află în bolțile BNR din București, o dispersie pe care raportul o descrie ca practică standard pentru reducerea riscului de custodie. Raportul mai precizează și reperele interne urmărite în administrarea rezervelor, inclusiv intervale-țintă pentru compoziția valutară (euro între 40% și 75%, dolar între 10% și 35%), o durată medie de până la 1 an și 7 luni pentru întreaga rezervă valutară și limite de expunere față de entități private (câte 10% în anumite categorii). În ansamblu, repoziționarea către euro și dolar, reducerea ponderii numerarului și evoluția aurului au fost elemente care, potrivit raportului citat, au susținut rezultatul financiar al BNR în 2025 și, implicit, transferul unei părți consistente către bugetul de stat. [...]
Șocul petrolului împinge randamentele obligațiunilor la maxime multianuale și rescrie așteptările de dobândă , într-o piață în care investitorii tratează din nou inflația energetică drept risc central, potrivit HotNews , care citează o analiză Naftemporiki . Petrolul reaprinde scenariul „dobânzi mai sus, mai mult timp” La trei luni de la începutul războiului din Iran, prețul petrolului este descris ca principalul canal prin care criza geopolitică se transmite în piețe. Cotația a urcat cu aproximativ 40% de la debutul conflictului, iar Brent s-a menținut în jurul a 100 de dolari pe baril (aprox. 460 lei), după ce la începutul lunii aprilie a atins niveluri aproape duble față de perioada de dinaintea războiului. Deși economiile majore au eliberat 400 de milioane de barili din rezervele strategice și au căutat surse alternative, presiunea asupra sistemului energetic global rămâne în creștere. Consecința directă: piețele își ajustează așteptările privind traiectoria ratelor dobânzilor, pe fondul temerilor că inflația ar putea reveni în prim-plan. Obligațiunile guvernamentale, „perdantul” cel mai vizibil Analiza indică obligațiunile guvernamentale drept cei mai clari perdanți ai crizei, pe măsură ce investitorii se tem că băncile centrale vor fi forțate să mențină dobânzile ridicate sau chiar să le majoreze pentru a contracara inflația alimentată de energie. Randamentul obligațiunii americane pe 30 de ani a depășit 5%, cel mai ridicat nivel din 2007, iar randamentele germane sunt la cele mai ridicate niveluri din ultimii peste 15 ani. În acest context, traderii nu mai iau în calcul două majorări ale ratelor dobânzii din partea Băncii Centrale Europene până la finalul anului, potrivit aceleiași surse. Piețe „în două viteze”: acțiuni la record, dolarul se întărește În paralel cu tensiunile din energie și obligațiuni, acțiunile – în special în SUA – continuă să atingă maxime istorice, susținute de frenezia investițională din jurul inteligenței artificiale. S&P 500 și Nasdaq sunt la niveluri record, iar și piețele europene sunt în creștere, deși regiunea este prezentată ca mai vulnerabilă la șocul energetic. Dolarul își consolidează rolul de activ de refugiu: s-a apreciat cu aproximativ 1,5% față de principalii rivali de la începutul războiului, depășind inclusiv francul elvețian și yenul, fiind susținut și de randamentele mai mari ale obligațiunilor americane. Cine resimte cel mai puternic presiunea: Asia și Europa Pe partea de pierzători, analiza plasează multe economii asiatice dependente de petrolul care tranzitează Strâmtoarea Hormuz: rupia indiană, rupia indoneziană și peso-ul filipinez au atins minime istorice față de dolar, iar mai multe bănci centrale sunt împinse spre majorări de dobândă sau intervenții valutare. Sri Lanka este menționată cu o creștere a dobânzii de 100 de puncte de bază. Excepția indicată este yuanul chinezesc, susținut de rezerve energetice interne mari. În Europa, vulnerabilitatea este legată de activitatea economică: în zona euro, aceasta s-a contractat în mai în cel mai rapid ritm din ultimii peste doi ani și jumătate, conform indicatorilor S&P Global PMI, iar BCE a avertizat că războiul accentuează vulnerabilitățile financiare. În Marea Britanie, companiile raportează costuri mai mari cu energia și o încetinire a activității. În SUA, economia este descrisă ca mai rezistentă, pe fondul autosuficienței energetice și al investițiilor în economia bazată pe inteligență artificială, însă efectele nu lipsesc: prețul mediu al benzinei a ajuns la cele mai ridicate niveluri din ultimii patru ani. În ansamblu, concluzia analizei este că, la trei luni de la izbucnirea conflictului, criza nu mai funcționează doar ca „zgomot de fundal”, ci rearanjează concret ierarhiile din piețe – cu impact imediat în costul finanțării prin obligațiuni și în așteptările privind dobânzile. [...]
Piețele au revenit la scenariul unei detensionări în Iran , iar acest lucru a susținut acțiunile, în timp ce dolarul a rămas aproape de un maxim al ultimelor șase săptămâni pe fond de cerere de „refugiu” și de așteptări privind dobânzi mai ridicate, potrivit Reuters . Investitorii „s-au agățat” de speranța unei rezolvări a războiului din Iran după ce secretarul de stat american Marco Rubio a vorbit despre „câteva semne bune” în discuțiile pentru încheierea conflictului, aflat aproape de trei luni. Totuși, mesajele dinspre Washington și Teheran au rămas contradictorii: Rubio a spus că un acord care ar include un sistem de taxare impus de Iran în Strâmtoarea Hormuz ar fi inacceptabil, iar liderul suprem al Iranului a ordonat ca uraniul îmbogățit aproape la nivel de armă să nu fie trimis în afara țării. Dolar puternic și dobânzi mai sus în prețuri Această combinație de speranțe și incertitudine a menținut dolarul american aproape de un vârf al ultimelor șase săptămâni, pe fondul cererii de active considerate mai sigure. În paralel, investitorii au continuat să includă în prețuri perspective de dobânzi mai ridicate în multe economii, pe fondul inflației, iar piețele iau în calcul posibilitatea unor majorări de dobândă de către Rezerva Federală a SUA mai târziu în acest an. Randamentele obligațiunilor au fost relativ calme vineri, după ce au crescut puternic la nivel global mai devreme în cursul săptămânii, pe fondul schimbării așteptărilor privind ratele de dobândă. Asia resimte „șocul petrolului”, băncile centrale reacționează În Asia, unde „șocul petrolului” a lovit cel mai puternic, unele bănci centrale au început deja să reacționeze. Reuters notează că Indonezia a surprins piețele în această săptămână cu o majorare „jumbo” a dobânzii, care a oferit o ușurare temporară pentru rupie. În Filipine, banca centrală ia în calcul o majorare „în afara calendarului”, guvernatorul spunând că mișcarea din aprilie „nu a părut suficientă”. Europa: datele economice pot recalibra așteptările În Europa, agenda zilei este încărcată cu date economice și un sondaj de sentiment din Germania, care ar putea oferi investitorilor o imagine mai bună asupra impactului economic „profund” al războiului din Orientul Mijlociu. Printre reperele menționate se află PIB-ul Germaniei pentru T1, vânzările cu amănuntul din Marea Britanie pentru aprilie și indicele de încredere în afaceri Ifo pentru Germania (mai). Separat, rezultatele Walmart au arătat cum scumpirea energiei a împins consumatorii către cumpărături orientate spre preț, cu cerere mai mare pentru produse alimentare și esențiale ieftine, iar retailerii americani au semnalat presiuni în creștere asupra cheltuielilor de consum în acest an. [...]
Piețele au rămas prudente după summitul Trump–Xi , iar riscul Iran apasă pe obligațiuni și yuan , pe fondul lipsei unor progrese concrete pe comerț și al incertitudinilor legate de războiul din Iran, potrivit Reuters . Reacția investitorilor a fost una temperată: acțiunile din China au fost în mare parte stabile luni, după o scădere de peste 1% vineri, în timp ce yuanul a coborât la un minim al ultimelor aproape două săptămâni față de dolar. Atenția s-a mutat rapid de la întâlnirea bilaterală la vânzările globale de obligațiuni, alimentate de temeri inflaționiste, și la semnale noi de tensiuni în Orientul Mijlociu. De ce contează: „stabilitate strategică” fără rezultate care să schimbe prețurile Summitul – prima vizită a lui Donald Trump la Beijing din 2017, încheiată vineri – a pus accent pe „stabilitate strategică”, ceea ce ar reduce riscul geopolitic sino-american pentru piețele chineze. Totuși, lipsa unor „breakthrough-uri” pe comerț și absența unui sprijin tangibil din partea Beijingului pentru oprirea războiului SUA–Israel cu Iranul (aflat de peste două luni în desfășurare) au limitat apetitul pentru risc. William Bratton, șeful cercetării pe acțiuni cash pentru Asia-Pacific la BNP Paribas, a indicat că efectul pozitiv ar putea fi mai degrabă pe termen lung, prin reducerea percepției de risc geopolitic și o posibilă reorientare a capitalului american către oportunități de investiții în China. Iran și Hormuz: riscul care poate menține inflația și randamentele sus Investitorii sperau ca discuțiile să deschidă o cale către o soluție pentru conflictul din Orientul Mijlociu, care a împins în sus prețurile energiei în contextul negocierilor dificile dintre Washington și Teheran. Însă China – cel mai mare cumpărător de petrol iranian – nu a dat indicii clare că ar interveni în conflict, ceea ce menține piețele în alertă. Reuters notează că diferențele geopolitice dintre Washington și Beijing sunt vizibile inclusiv în poziționările privind Strâmtoarea Hormuz , pe unde trece în mod normal circa o cincime din petrolul și gazul natural lichefiat la nivel global. Trump a spus că Xi ar fi fost de acord că Teheranul trebuie să redeschidă această rută, în timp ce Xi nu a comentat public discuțiile despre Iran; Ministerul chinez de Externe a numit conflictul „unul care nu ar fi trebuit să se întâmple, nu are niciun motiv să continue”. Charu Chanana, strateg-șef de investiții la Saxo, a avertizat că, fără pași concreți pe comerț, Taiwan sau Iran, întâlnirea riscă să fie percepută drept un eveniment util pentru sentiment, dar insuficient pentru a schimba fundalul de piață. În opinia sa, investitorii ar putea subevalua probabilitatea ca războiul să mențină petrolul scump, așteptările de inflație ridicate și randamentele obligațiunilor „mai sus pentru mai mult timp”. Datele slabe din China și „armistițiul” comercial: sprijin limitat pentru acțiuni Reacția modestă a pieței a venit și după date care arată că economia Chinei a încetinit în aprilie, cu producția industrială și vânzările cu amănuntul sub așteptări. Capital Economics a interpretat „partea plină a paharului” ca fiind consolidarea armistițiului comercial, reducând riscul unei escaladări pe termen scurt, chiar dacă nu au existat progrese majore. În plus, invitația lui Trump ca Xi să viziteze SUA în septembrie ar crește șansele ca cele două părți să evite tensiuni în lunile următoare. În același timp, armistițiul comercial dintre SUA și China urmează să expire mai târziu în acest an, iar lipsa de claritate privind tarifele a apăsat pe sentiment. Chiar și un rezultat prezentat drept principalul „livrabil” – afirmația lui Trump că China ar urma să cumpere 200 de avioane Boeing – a dezamăgit investitorii, iar acțiunile Boeing au scăzut, numărul fiind sub așteptările analiștilor, potrivit Reuters. Ce urmăresc investitorii în continuare Pe termen scurt, piețele par să trateze summitul drept un factor de reducere a riscului extrem, nu un catalizator de repricing. În perioada următoare, atenția se concentrează pe: evoluția conflictului cu Iran și riscul unor noi perturbări în zona Hormuz; traiectoria randamentelor obligațiunilor la nivel global, în context de temeri inflaționiste; deciziile SUA privind Taiwan, inclusiv posibilitatea unei vânzări de armament de 14 miliarde de dolari (aprox. 64 miliarde lei), pe care Trump a spus că încă nu a decis dacă o aprobă; prelungirea sau reescaladarea armistițiului comercial SUA–China, care expiră mai târziu în 2026. Ting Lu, economist-șef pe China la Nomura, a descris summitul ca un exercițiu de „limitare a riscului economic și politic”, cu o stabilizare pe termen scurt pentru ambii lideri, într-un cadru în care rivalitatea rămâne, dar ar deveni „predictibilă, tranzacțională și strict gestionată” pentru restul anului 2026. [...]
România reușește să-și reducă costul de finanțare pe termen lung, în pofida riscului politic , iar randamentul titlurilor de stat pe 10 ani a coborât la 6,75%, un minim al ultimelor luni, potrivit Economica . Mișcarea vine într-un context regional favorabil obligațiunilor, pe fondul temperării așteptărilor privind noi creșteri de dobândă. Scăderea randamentelor apare deși BNR a menținut dobânda-cheie la 6,5%, iar comunicarea băncii centrale indică îngrijorări persistente legate de inflație, ceea ce nu susține, deocamdată, un scenariu de reduceri rapide ale dobânzilor. Cu toate acestea, piața a continuat să „prețuiască” mai ieftin riscul României în ultimele circa două luni. De ce nu se vede, deocamdată, scenariul „junk” în prețuri Adrian Codîrlașu , președinte CFA România, afirmă că piețele nu par să anticipeze o retrogradare la evaluarea Fitch din 31 iulie. În interpretarea sa, datele privind deficitele nu indică o trecere inevitabilă în categoria nerecomandată investițiilor („junk”), iar o astfel de evoluție ar necesita „o catastrofă politică”. În paralel, structura cererii interne rămâne un element important pentru piața titlurilor de stat: băncile românești au 27,6% din active plasate în titluri de stat (față de o medie UE de 9,7%), iar Pilonul II are 64% din portofoliu investit în astfel de instrumente, conform datelor citate. Ce explică scăderea randamentelor și ce riscuri rămân La nivelul Europei Centrale și de Est, un raport al Erste Bank indică drept factori de sprijin îmbunătățirea dinamicii inflației și diminuarea temerilor privind majorări suplimentare ale ratelor dobânzilor, randamentele pe termen lung coborând față de maximele din martie. În același timp, banca notează că riscurile și incertitudinea rămân ridicate. Pentru România, aceeași analiză arată că, pe fondul așteptării unei soluții la criza politică, emisiunile au rămas relativ moderate pentru a limita presiunea asupra prețurilor. Un deficit de numerar de la începutul anului mai mic decât se anticipa a susținut, la rândul său, volumele mai reduse ale emisiunilor. [...]
