Știri
Știri din categoria Piețe financiare
Creșterea randamentelor la titlurile SUA împinge în sus costurile de finanțare în Europa, iar Franța apare drept principalul punct vulnerabil, pe fondul unei datorii publice ridicate și al unui context politic care îngreunează ajustarea fiscală, potrivit Focus.
Statele Unite trebuie să ofere dobânzi „ca de mult timp” pentru a găsi cumpărători pentru obligațiuni, într-un moment în care datoria a depășit 40 de trilioane de dolari (aprox. 184.000 miliarde lei). În plus, costul dobânzilor plătite de guvernul american este, în acest an fiscal, cu 15% peste nivelul din perioada comparabilă a anului anterior, notează publicația.
Tensiunea din piața obligațiunilor este amplificată de combinația dintre nevoia mare de finanțare a SUA și o cerere în scădere. Expertul în obligațiuni Mohamed El-Erian a declarat pentru „Handelsblatt” că din trei zone importante vin în prezent mai puțini bani: China (din motive geopolitice), Japonia (care vinde titluri americane pentru a-și susține moneda) și statele din Golf (cu nevoi mai mari de finanțare internă). În acest context, El-Erian avertizează că dobânzile ar putea rămâne pe un trend ascendent pe termen mai lung.
În Europa, randamentele cresc și ele, iar situația este descrisă drept „deosebit de dramatică” în Franța. Randamentele obligațiunilor franceze pe 10 ani au ajuns la cele mai ridicate niveluri de la criza financiară, potrivit Focus.
Publicația indică și câteva repere care cresc sensibilitatea Franței la șocuri de finanțare:
El-Erian explică mecanismul: dacă investitorii pot obține randamente mai mari în SUA, alte state trebuie să ofere la rândul lor dobânzi mai mari pentru a atrage capital. În opinia sa, cele mai vulnerabile trei țări la nivel global sunt Franța, Japonia și Marea Britanie.
Pentru Franța, riscul este o spirală negativă: dobânzi mai mari cresc nota de plată cu serviciul datoriei, ceea ce agravează problema datoriei și poate forța statul să plătească și mai mult pentru a-și finanța împrumuturile. Focus mai notează că alegerile prezidențiale de anul viitor ar putea spori prudența investitorilor, în condițiile în care Marine Le Pen (Rassemblement National) ar avea șanse bune de câștig dacă va candida.
O nouă criză a euro este considerată puțin probabilă, deoarece Banca Centrală Europeană ar avea suficiente instrumente pentru a calma piețele prin achiziții masive de obligațiuni. Totuși, o astfel de intervenție ar putea veni „în detrimentul inflației și al valorii euro”, potrivit analizei citate.
Recomandate
Ministerul Finanțelor a atras 1,3 miliarde lei (249 milioane euro) de la populație prin Fidelis , într-o rundă care confirmă rolul programului ca sursă recurentă de finanțare internă, la costuri vizibile în dobânzile oferite, potrivit Economedia . Oferta primară s-a derulat între 7 și 14 august, prin sistemele Bursei de Valori București, și a inclus 7 emisiuni (4 în lei și 3 în euro), dintre care câte una dedicată donatorilor de sânge în fiecare monedă. În total, investitorii au plasat 15.063 de ordine de subscriere. Cât a împrumutat statul și în ce monedă În luna august, Ministerul Finanțelor indică un total de 1,3 miliarde lei, defalcat astfel: 423,6 milioane lei pentru emisiunile în lei; 168 milioane euro (aprox. 840 milioane lei) pentru emisiunile în euro. Intermedierea a fost asigurată de un sindicat condus de BT Capital Partners (Lead Manager), alături de Banca Comercială Română, BRD – Groupe Societe Generale, TradeVille și UniCredit Bank, cu Banca Transilvania, Salt Bank și Libra Internet Bank în grupul de distribuție. Costul finanțării: dobânzi de până la 7,5% pe lei Dobânzile anuale din această ediție au urcat până la 7,50% pe emisiunea în lei cu maturitate de 10 ani. Pentru celelalte tranșe, dobânzile au fost: lei, 2 ani (donatori): 7,30% pe an; lei, 2 ani: 6,30% pe an; lei, 4 ani: 6,90% pe an; euro, 3 ani: 4,00% pe an; euro, 3 ani (donatori): 5,00% pe an; euro, 10 ani: 6,30% pe an. Ministerul Finanțelor reamintește că veniturile obținute din dobânzi și câștigurile de capital nu sunt impozabile. Ce urmează: listarea la bursă și tranzacționarea Cele șapte emisiuni debutează la tranzacționare joi, 20 august, la Bursa de Valori București . Titlurile pot fi păstrate până la maturitate sau pot fi vândute/cumpărate în orice ședință de tranzacționare, prin intermediari autorizați. La nivel de program, prin cele 39 de oferte derulate din august 2020, Ministerul Finanțelor a atras de la populație 71,6 miliarde lei (14,3 miliarde euro), din care peste 9,6 miliarde lei (1,8 miliarde euro) reprezintă emisiunile din anul curent. Pentru verificarea prețurilor curente, investitorii pot folosi simbolurile emisiunilor pe site-ul Bursei de Valori București . [...]
Scumpirea petrolului reaprinde riscul de inflație și ține piețele în așteptare , pe fondul impasului dintre SUA și Iran privind un acord de pace și redeschiderea Strâmtorii Hormuz , un punct-cheie pentru transportul global de țiței, potrivit Reuters . Cotațiile au urcat după ce președintele SUA, Donald Trump, a răspuns condițiilor Iranului cu propriile cerințe, inclusiv solicitarea de compensații pentru persoane ucise în războaie, atacuri și proteste, o escaladare retorică ce ar putea complica redeschiderea căii maritime. Brent a atins 88,00 dolari/baril (aprox. 400 lei), iar țițeiul american 82,45 dolari/baril (aprox. 375 lei), ambele la cele mai ridicate niveluri din 31 iulie, după un avans de circa 5% în sesiunea precedentă. Un analist IG, Tony Sycamore, a descris situația drept un „impas”, estimând că piața petrolului ar putea rămâne într-un interval de 75–95 dolari/baril (aprox. 340–430 lei) până când una dintre părți cedează. De ce contează: raportul de inflație din SUA și pariurile pe dobânzi Creșterea costurilor cu combustibilii ridică miza pentru raportul privind inflația din SUA (iulie), așteptat miercuri. Consensul indicat de Reuters este pentru o creștere lunară de 0,1% a inflației totale și de 0,2% a inflației de bază (care exclude prețurile volatile, precum energia și alimentele). O surpriză în sus ar putea reaprinde pariurile privind o majorare a dobânzii de politică monetară de către Rezerva Federală luna viitoare, șansele fiind descrise ca „aruncarea unei monede”. Capital Economics avertizează că riscurile sunt înclinate către un „print” mai ridicat, ceea ce ar putea împinge în sus așteptările de dobândă și ar readuce în discuție temerile de stagflație (inflație ridicată combinată cu creștere economică slabă). Cum au reacționat piețele: Asia mixt, dolarul ușor mai ferm, aurul în urcare În Asia, indicele MSCI al acțiunilor din regiune (fără Japonia) a oscilat între minus și plus și era ușor pe creștere, iar Kospi (Coreea de Sud) avansa, în timp ce sentimentul rămânea fragil din cauza tensiunilor din Golf. Pe piețele americane, futures pe Nasdaq și S&P 500 au urcat modest după o sesiune anterioară în scădere la New York. În Europa, futures pe EUROSTOXX 50 au coborât ușor, în timp ce FTSE și DAX au fost aproape neschimbate. În valută, yenul a revenit în atenție, slăbind din nou peste 159 pentru un dolar, după ce săptămâna trecută atinsese 155,20 pe fondul unor intervenții suspectate, inclusiv una comună Japonia–SUA. Nomura a notat că piața rămâne vigilentă la o posibilă intervenție suplimentară, ceea ce face puțin probabilă o trecere rapidă a pragului de 160. Dolarul a primit un sprijin marginal de la scumpirea petrolului, euro fiind la 1,1546 dolari, iar lira sterlină la 1,3512 dolari. Aurul spot a urcat cu 0,5%, la 4.409,81 dolari/uncie (aprox. 20.300 lei). Ce urmează: decizia băncii centrale din Australia Reuters mai notează că Banca de Rezervă a Australiei urma să anunțe marți decizia de politică monetară, așteptările fiind pentru menținerea dobânzii neschimbate. În paralel, evoluția petrolului și datele de inflație din SUA rămân principalele repere pentru direcția dobânzilor și a apetitului pentru risc pe piețele globale. [...]
Ratingurile „BBB-” cu perspectivă negativă primite de Constanța, București, Oradea, Brașov și Buzău pot influența direct costul la care orașele se împrumută pentru investiții , iar plafonarea lor la nivelul ratingului de țară înseamnă că o eventuală deteriorare a percepției asupra României se transmite rapid și către finanțarea locală, potrivit unei analize Digi24 . Constanța este unul dintre puținele municipii evaluate de Fitch Ratings , iar în 2026 agenția a publicat evaluări și pentru București, Oradea, Brașov și Buzău. Toate au primit același calificativ final, „BBB-”, cu perspectivă negativă, la fel ca România, însă fiecare administrație este analizată separat, în funcție de situația financiară, datorie, capacitatea de rambursare și planurile de investiții. De ce contează ratingul pentru finanțarea municipală Ratingul nu este o „notă” pentru calitatea administrației și nici un clasament între orașe, ci un instrument folosit de investitori, în special când o primărie vrea să se finanțeze prin obligațiuni municipale (împrumuturi luate de pe piața de capital pentru proiecte de investiții). Adrian Codîrlașu, președintele CFA România , explică faptul că ratingul se traduce într-o probabilitate de neplată (Probability of Default – PD) pe un orizont scurt, iar acest risc se reflectă în dobânda cerută de investitori: risc mai mare, dobândă mai mare. În același timp, ratingul îi ajută pe investitori să compare mai ușor obligațiuni diferite și să evalueze dacă dobânda oferită compensează riscul. „Ratingul se traduce într-o cifră. Cifra aceea se numește PD, Probability of Default, și arată care este probabilitatea ca, în următoarele 12 luni, emitentul unei obligațiuni să intre în default.” De ce doar câteva orașe cer evaluări și ce semnal dă retragerea ratingului Spre deosebire de ratingul suveran, ratingurile locale nu sunt acordate automat. De regulă, sunt cerute de emitent înaintea unei emisiuni de obligațiuni și sunt plătite de acesta, fiind descrise ca un audit independent asupra situației financiare prezente și, mai ales, viitoare, având în vedere că obligațiunile pot avea maturități de cinci-zece ani. În acest context, Codîrlașu arată că retragerea unui rating poate ridica întrebări pentru investitori dacă emitentul are încă obligațiuni în piață. Ca exemplu, Clujul a avut în trecut un rating Fitch, dar acesta a fost retras după încheierea contractului cu agenția, la cererea emitentului. Ce a urmărit Fitch la Constanța: investiții mari, dar și riscuri de dobândă și valută În analiza dedicată Constanței, Fitch descrie orașul ca principalul port al României la Marea Neagră, cu aproximativ 300.000 de locuitori. Agenția a indicat că economia diversificată și șomajul de 2,4% în 2025 (sub media națională de 3,3%) susțin un profil economic stabil. Fitch a mai apreciat stabilitatea veniturilor și capacitatea administrației de a susține un plan de investiții estimat la aproximativ 3,6 miliarde de lei, dar a evidențiat și vulnerabilități: 87% din datoria orașului are dobândă variabilă, ceea ce crește expunerea la majorări ale ratelor de dobândă; 61% din datorie este denominată în euro, ceea ce adaugă risc valutar. Agenția a estimat că raportul dintre datoria netă și capacitatea de rambursare va rămâne sub patru ori în perioada 2026–2030 și a încadrat profilul financiar al municipiului în categoria maximă „aaa”. De ce toate orașele ajung la același calificativ final: plafonul ratingului de țară Fitch folosește două evaluări distincte: Standalone Credit Profile (SCP), care măsoară puterea financiară proprie a orașului, și Issuer Default Rating (IDR), ratingul efectiv folosit de investitori. În cazul Constanței, SCP este „a-”, peste ratingul final, însă IDR rămâne, în practică, plafonat de ratingul suveran al României. Acesta este motivul pentru care, deși Fitch a evidențiat diferențe între municipii (de exemplu, o flexibilitate mai mare a Capitalei în gestionarea cheltuielilor sau SCP „A-” reconfirmat pentru Oradea), toate au rămas la „BBB-” cu perspectivă negativă, reflectând perspectiva României. Ce urmează și de ce riscul de retrogradare ar conta și local Codîrlașu spune că, în practică, investitorii se uită adesea la cel mai slab calificativ dintre marile agenții, iar o retrogradare sub „investment grade” (categoria recomandată pentru investiții) poate declanșa restricții pentru anumite categorii de investitori. În discuția despre evaluarea Moody’s pentru România, așteptată vineri, economistul a indicat o probabilitate „50-50” între menținere și retrogradare. Pentru orașe, implicația este directă: chiar dacă finanțele locale arată solid, o deteriorare a ratingului de țară poate împinge în sus costurile de finanțare pentru investiții, iar asta se vede ulterior în bugetele locale prin cheltuieli mai mari cu dobânzile și mai puțini bani disponibili pentru proiecte. [...]
Bursa românească este trasă în sus de două sectoare dominante, banking și energie , iar această concentrare explică o parte din „valul” actual al pieței, într-un context în care investitorii caută randamente care să bată inflația, potrivit Ziarul Financiar . Declarația îi aparține lui Aurel Bernat, director executiv Instituții Financiare și Relații Investitori în cadrul Banca Transilvania , și a fost făcută la ZF Bankers Summit 2026 (eveniment desfășurat în iunie). Mesajul central: dacă România este privită „așa cum este ea”, două industrii listate au în prezent „tracțiune importantă” – bankingul și energia – iar dinamica lor se vede direct în evoluția pieței de capital. De ce contează: piața urcă, dar motorul e îngust Într-un mediu marcat de inflație ridicată și incertitudine geopolitică, Bernat a argumentat că orientarea către piața de acțiuni este un fenomen mai larg, nu doar local, pe fondul lipsei de alternative „suficient de lichide” care să depășească inflația mai ușor decât acțiunile. „Este un fenomen general valabil: vedem conflicte, inflaţie ridicată şi o orientare către piaţa de acţiuni, care creşte. Nu există multe pieţe suficient de lichide care să bată inflaţia mai uşor decât piaţa de acţiuni, în momentul de faţă.“ Pentru investitori, implicația practică este că performanța bursei poate depinde disproporționat de evoluția celor două sectoare dominante. Cu alte cuvinte, „piața pe val” poate însemna și o expunere mai concentrată pe banking și energie, nu neapărat o creștere uniformă în toate industriile listate. Context: interes mai mare pentru acțiuni, fonduri și ETF-uri În același cadru, Ziarul Financiar notează că piața de capital câștigă teren în rândul investitorilor români, iar interesul se vede în creșterea atenției pentru: fonduri de investiții; ETF-uri (fonduri tranzacționate la bursă, care urmăresc un indice sau un coș de active); portofolii de acțiuni. În lipsa unor detalii suplimentare în material despre volume, randamente sau fluxuri de bani, rămâne de urmărit în ce măsură această tendință se traduce în lichiditate mai mare și într-o diversificare a interesului dincolo de cele două sectoare considerate „cu tracțiune” de către reprezentantul Băncii Transilvania. [...]
Jamie Dimon spune că, la prețurile actuale, nu ar cumpăra nici acțiuni, nici obligațiuni americane pe termen lung , un semnal de prudență într-o piață care a continuat să urce în pofida riscurilor geopolitice și fiscale, potrivit HotNews . Directorul general al JPMorgan Chase susține că investitorii subestimează o „listă tot mai lungă” de amenințări, de la războaiele din Ucraina și Orientul Mijlociu, până la tensiunile dintre SUA și China și creșterea cheltuielilor militare într-un context de deficite bugetare în creștere. Într-un interviu pentru podcastul lui Wilfred Frost, Dimon a spus că riscurile „sunt probabil mai mari decât estimează majoritatea oamenilor” și că, dincolo de ce e deja inclus în prețuri, rămâne necunoscuta legată de „ceea ce se va întâmpla în realitate”. De ce contează: avertisment pe fondul unor evaluări ridicate Mesajul vine în contrast cu apetitul recent al piețelor pentru risc. În material este menționat că indicele S&P 500, reperul Bursei de la New York, a avut un randament de aproape 10% în acest an, în condițiile în care investitorii au trecut relativ ușor peste războaie, taxe vamale și alte șocuri. Dimon a admis că economia globală a devenit mai rezilientă, inclusiv printr-o dependență mai redusă de energie decât în deceniile anterioare, dar a avertizat că acest lucru nu exclude apariția unui „punct de inflexiune”, care poate fi declanșat de acumularea mai multor șocuri. Ținta de randament pentru titlurile SUA și rezervele față de bursă Întrebat direct dacă ar cumpăra obligațiuni americane pe termen lung, Dimon a răspuns: „Personal, nu”. El a indicat că randamentul obligațiunii americane pe 10 ani „ar trebui probabil să fie între 4% și 4,5%”, chiar și în scenariul în care inflația revine la ținta de 2% a Rezervei Federale. În iunie, randamentul a fost de 3,5%, după 4,2% în luna mai, potrivit datelor citate în articol. În privința acțiunilor, Dimon a spus că ar putea lua în calcul titluri individuale dacă ar fi „o investiție excelentă”, însă nu ar cumpăra piața americană „în ansamblu” la evaluările actuale. Separat, el a reiterat că deficitele bugetare persistente ale SUA vor forța, în timp, o confruntare cu „realitatea”. Context: investițiile în inteligență artificială, comparate cu începuturile internetului Dimon a adoptat un ton mai echilibrat despre inteligența artificială, comparând valul de investiții cu primele etape ale internetului: sumele sunt „uriașe”, iar beneficiile sunt probabile, însă nu e sigur că actualii lideri vor fi și câștigătorii finali, amintind că în „boom”-ul internetului companii precum Yahoo și Netscape au pierdut teren, în timp ce Google și Facebook au dominat mai târziu. Informațiile sunt relatate de CNBC, citată de HotNews, iar interviul integral este disponibil și pe YouTube. [...]
Analiza RoEM-UBB susține că ROBOR nu a avut abateri atipice în perioada investigată de Consiliul Concurenței, iar comparația cu scandalul LIBOR este, din punct de vedere tehnic, forțată, potrivit Economica . Concluzia vine dintr-o analiză realizată de RoEM, proiect de cercetare al FSEGA din cadrul Universității Babeș-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca, care cere ca eventualele acuzații de manipulare să fie evaluate cu „rigoare tehnică”, financiar și juridic. Miza este una de reglementare și de încredere în indicatorii de piață: ROBOR este folosit ca reper în economie (inclusiv pentru credite cu dobândă variabilă), iar o eventuală confirmare a unor „anomalii” ar avea consecințe directe asupra costurilor de finanțare și asupra credibilității mecanismelor de formare a prețului pe piața monetară. De ce contează: intervalul 2018–2025 arată ROBOR „în coridorul BNR” Potrivit analizei RoEM-UBB FSEGA, evoluția ROBOR între trimestrul IV 2018 și trimestrul IV 2025 (perioadă care „se suprapune în mare măsură” peste intervalul vizat de investigația Consiliului Concurenței ) nu indică abateri sau evoluții atipice față de reperele de politică monetară ale BNR. Autorii notează că valorile medii ale ROBOR pe perioada analizată s-au situat în interiorul coridorului de politică monetară (diferența dintre rata dobânzii de creditare și rata dobânzii de depozit ale BNR). În plus, media simplă a ratelor ROBOR și ROBID este raportată ca fiind foarte apropiată de media ratei de politică monetară: 4,22% comparativ cu 4,26% . Ce este ROBOR și de ce nu e „o singură dobândă” Analiza reamintește că ROBOR (Romanian Interbank Offer Rate) nu este o rată unică, ci un set de cotații pe mai multe scadențe, folosite ca reper pentru costul lichidității în economie. Sunt menționate scadențe de la: overnight (O/N), tomorrow next (T/N), o săptămână (1W), o lună (1M), trei luni (3M), șase luni (6M), 12 luni (12M). O importanță aparte este atribuită ROBOR la 3 luni, utilizat timp de mai mulți ani ca reper frecvent pentru dobânzile la creditele ipotecare pe termen lung. Autorii subliniază și o caracteristică structurală: pe măsură ce scadența crește, volumul tranzacțiilor efective tinde să scadă, ceea ce este descris drept un comportament „firesc” al pieței (preferință pentru maturități scurte, cu riscuri mai reduse). Chiar și așa, cotațiile pe termene mai lungi rămân relevante ca reper de preț. Cum ar trebui judecate acuzațiile de manipulare Specialiștii citați (prin Fineco24news.ro ) cer evitarea interpretărilor simplificate și a politizării subiectului, insistând că orice argumente și dovezi pe care Consiliul Concurenței le va face publice trebuie analizate pe criterii de specialitate. „ROBOR trebuie înțeles atât ca un ansamblu de rate aplicabile tranzacțiilor de pe piața interbancară, cât și ca un reper care arată costul lichidității din economie. Din această perspectivă, evoluția sa și eventualele suspiciuni privind o posibilă manipulare trebuie analizate cu rigoare tehnică, din punct de vedere financiar și juridic, evitând interpretările simplificate sau politizarea subiectului.” În același timp, analiza plasează ROBOR în contextul economic mai larg: nivelul dobânzilor interbancare este influențat de lichiditatea din piață, așteptările privind economia, riscurile sistemice și, esențial, de politica monetară și inflație — motiv pentru care indicatorul nu poate fi evaluat izolat. (În context, Economica trimite și la un material anterior despre „ cea mai mare amendă” în cazul ROBOR , disponibil aici .) [...]
