Știri
Știri din categoria Mărfuri
SUA, UE și Japonia au convenit primul plan de acțiune pentru comerțul cu minereuri critice, potrivit Economica.net. Acordul a fost negociat între reprezentantul american pentru comerț, Jamieson Greer, și comisarul european pentru comerț, Maros Sefcovic, iar miza declarată este construirea unei abordări comune între economii de piață majore într-un domeniu în care lanțurile de aprovizionare sunt sensibile și puternic concurențiale.
Elementul imediat al înțelegerii este angajamentul SUA și UE de a finaliza, în termen de 30 de zile, un memorandum de înțelegere privind materiile prime, cu obiectivul de a consolida securitatea lanțului de aprovizionare cu minereuri critice. În paralel, Washingtonul a precizat că, în cadrul planului de acțiune, va dezvolta împreună cu Comisia Europeană și Japonia politici și mecanisme comerciale coordonate, inclusiv opțiuni precum „prețuri minime ajustate la frontieră” (un instrument care urmărește să stabilească un prag de preț aplicat la import, pentru a limita distorsiunile și concurența considerată neloială).
Din perspectiva politicilor comerciale coordonate, mesajul central este evitarea situațiilor în care partenerii își „încurcă” reciproc strategiile: de la competiția directă pentru aceiași furnizori până la suprapunerea proiectelor sprijinite public. Planul vizează cooperare în gestionarea cererii și a prețurilor și pune accent pe tehnologii de reciclare și pe înlocuirea materiilor prime critice, într-un context în care astfel de resurse (în text sunt menționate aluminiul, litiul și zincul) sunt esențiale pentru semiconductori, baterii de generație următoare și alte produse tehnologice pe care SUA le leagă explicit de economie și securitate națională.
Acordul SUA–UE–Japonia se înscrie într-o mișcare mai largă de construire a unor aranjamente comerciale și diplomatice în jurul minereurilor critice. Separat, SUA au convenit un plan de acțiune similar cu Mexicul, iar Departamentul de Stat a găzduit miercuri un summit ministerial cu reprezentanți din 55 de țări; în acest cadru, vicepreședintele JD Vance a propus crearea unui „bloc comercial” pentru minereuri critice, cu scopul declarat de a reduce monopolul Chinei. Tot în marja summitului, SUA au semnat acorduri pe minereuri critice cu Argentina, Mexic, Ecuador și Paraguay, semnalând că următorul pas, dincolo de memorandumurile bilaterale, ar putea fi extinderea coordonării către un cadru mai larg de parteneriate compatibile între SUA, UE, Japonia și alți furnizori.
Recomandate
Scumpirea cafelei mută consumul spre acasă, iar vânzările de boabe și aparate „din boabe în ceașcă” accelerează , punând presiune pe segmentele tradiționale (măcinată, capsule) și, indirect, pe unele lanțuri de cafenele, potrivit Profit . În Europa de Vest, vânzările de cafea boabe au crescut cu peste 30% în ultimul an, pe fondul unei schimbări de comportament pe măsură ce cafeaua devine mai scumpă. În SUA, tranziția este mai lentă, notează BiziDay, dar direcția rămâne aceeași. Boabele câștigă teren în retail, iar aparatele pentru acasă trag piața după ele Lavazza , citată de Financial Times, susține că „cafeaua boabe este noul standard”, pe fondul interesului consumatorilor de a reproduce acasă experiența din cafenea, chiar dacă asta înseamnă „puțin mai puțin, dar mai bine”. Pe partea de vânzări, datele prezentate indică o diferență tot mai mare între formate: vânzările de cafea boabe: +20% în volum și +37% în valoare, în ultimul an; vânzările de aparate „din boabe în ceașcă” (espressoare care macină boabele înainte de preparare): +33,5%. În piețe mari din UE, creșterile sunt consistente: +35% în Franța, +33% în Italia și +31,2% în Germania. Germania, cea mai mare piață de consum de cafea din Europa, a ajuns în punctul în care încasările din cafea boabe le-au depășit pe cele din cafeaua prăjită și măcinată tradițională. SUA: boabele cresc, măcinata scade, iar lanțurile resimt schimbarea În SUA, vânzările de boabe au urcat cu 3,2% în ultimul an, în timp ce vânzările de cafea măcinată au scăzut cu 3,9%. Contextul este unul de volatilitate pe piața cafelei: vremea nefavorabilă și recoltele slabe au împins prețurile la arabica și robusta, iar Lavazza anticipează că prețurile vor continua să crească, chiar dacă ritmul s-a mai temperat în ultimul an. Schimbarea de consum se vede și în afara retailului: locațiile drive-through mai ieftine și magazinele de proximitate cu aparate de cafea raportează creșteri ale vizitelor, unele de două cifre, potrivit lui RJ Hottovy (Placer.ai). În același timp, Starbucks și Tim Hortons au înregistrat scăderi ale vizitelor per magazin din ianuarie până în noiembrie, față de anul precedent. De ce contează: o reconfigurare a cererii, cu efecte pe lanțul de valoare Datele și declarațiile din material indică o mutare a cheltuielii dinspre consumul „pe loc” către consumul „acasă”, alimentată de presiunea prețurilor. Un sondaj Citigroup pe 1.900 de consumatori internaționali arată că 37% au început să facă mai multă cafea acasă din cauza scumpirilor, iar dintre cei care nu făceau deja acest lucru, aproximativ două treimi se așteaptă să-și schimbe obiceiurile în următoarele 12 luni. În paralel, trendul capătă și o componentă culturală, inclusiv în rândul Generației Z, cu popularizarea pe TikTok a soluțiilor „de cafenea, cu buget redus” pentru prepararea acasă. [...]
Scumpirea rapidă a gazelor în Europa pune presiune pe refacerea stocurilor pentru iarnă , într-un context în care depozitele din UE sunt umplute doar pe jumătate, iar ritmul de injectare este sub cel de anul trecut, potrivit HotNews . România este ușor peste media UE la nivelul stocurilor, dar rămâne expusă la evoluțiile de preț din piața regională. Vineri dimineață, cotațiile gazelor TTF (contractul de referință tranzacționat în Olanda) au ajuns la 56,14 euro/MWh, de la 41 euro/MWh la începutul lunii februarie, ceea ce înseamnă o creștere de peste 36%, conform datelor Trending Economics analizate de HotNews. De ce cresc prețurile: șoc pe piața LNG din cauza conflictului din Iran Sursa principală a tensiunii este perturbarea fluxurilor prin Strâmtoarea Ormuz , rută pe unde tranzitau aproximativ 20% din livrările mondiale de gaze naturale lichefiate (LNG – gaz transportat pe mare în stare lichefiată). În plus, atacurile iraniene au eliminat 17% din capacitatea de export LNG a Qatarului, iar în acest context prețul gazelor în Europa a crescut cu peste 70% de la începutul războiului, potrivit articolului. O incertitudine majoră pentru piață rămâne viteza cu care Qatarul își va putea relua exporturile prin Strâmtoarea Ormuz; estimările din piață indicau „câteva săptămâni” pentru reluarea producției și livrărilor, înainte de cea mai recentă escaladare, fără a include eventuale capacități afectate. Stocurile UE: 52% plin, dar ritm sub media ultimilor ani Depozitele de gaze din Uniunea Europeană sunt umplute în proporție de aproximativ 52%, însă ritmul de injectare este sub cel de anul trecut și sub media ultimilor zece ani pentru perioada de vară, ceea ce alimentează temerile că unele state vor avea dificultăți în refacerea rezervelor, scrie The Wall Street Journal . „Europa este pe cale să intre în iarnă cu cea mai redusă rezervă de gaze de la criza energetică din 2022 încoace”, a declarat Natasha Fielding, director pentru prețurile gazelor și LNG la Argus. În acest context, UE a relaxat regulile privind stocarea: statele membre pot urmări atingerea unui nivel de cel puțin 80% până la începutul lunii noiembrie, „în condiții dificile de piață”, în locul țintei standard de 90%. Europa a depășit deja jumătatea sezonului de reumplere (1 aprilie – 1 noiembrie), ceea ce înseamnă că mai sunt aproximativ trei luni și jumătate pentru refacerea stocurilor. România: depozite la 54%, ușor peste media UE România avea vineri un grad de umplere a depozitelor de gaze de 54%, „puțin mai mare decât media UE”, potrivit datelor analizate de HotNews. Nivelul stocurilor este urmărit îndeaproape deoarece rezervele sunt esențiale pentru acoperirea cererii de încălzire iarna și pentru limitarea riscului unor întreruperi de aprovizionare. Context: și petrolul urcă peste 85 dolari/baril Tensiunile din Orientul Mijlociu se văd și în petrol: prețul a depășit 85 dolari/baril, de la aproape 70 dolari la începutul lunii. Publicația OilPrice.com notează că, în primele ore ale zilei de vineri, cotațiile se îndreptau către un avans săptămânal de 12%, pe fondul reizbucnirii tensiunilor regionale. Pentru companii și consumatori, combinația dintre prețuri mai mari și ritm lent de refacere a stocurilor crește riscul ca volatilitatea să se mențină până la intrarea în sezonul rece, mai ales dacă reluarea exporturilor LNG din zona Ormuz întârzie. [...]
Un zăcământ de magneziu estimat la 50 de milioane de tone din Valea Dobra (județul Sibiu) ar putea reduce semnificativ dependența Europei de importurile din China, dacă proiectul minier ajunge la producție, potrivit Antena 3 . Investiția este evaluată la aproximativ 100 de milioane de euro, iar cariera ar putea deveni funcțională cel mai devreme în 2030. Miza economică este legată de statutul magneziului: metalul se află pe lista resurselor strategice și critice a Uniunii Europene , a Statelor Unite și a Chinei. În prezent, Europa „depinde masiv” de importurile din China, iar un proiect care aduce producție și procesare locală ar putea schimba echilibrul de aprovizionare pentru industrii care folosesc magneziu pe scară largă. Ce ar însemna pentru piața europeană a magneziului Conform planurilor prezentate de reprezentanții companiei de exploatare, cariera de la Valea Dobra ar putea acoperi 20% din necesarul Uniunii Europene de magneziu, cu producție și procesare realizate local, fără expunere la riscuri geopolitice, taxe vamale sau blocaje pe lanțurile de aprovizionare. Aplicațiile menționate includ: industria auto, unde magneziul este folosit pentru a ușura și a crește rezistența aluminiului sau a altor materiale; materiale plastice ignifuge (care limitează extinderea sau susținerea focului). Procesare în România și efecte fiscale locale Un element central al proiectului este că materia primă nu ar urma să fie exportată : tot ce se extrage la Valea Dobra ar urma să fie procesat la Săliște, tot în județul Sibiu. Reprezentanții proiectului susțin că astfel „toate veniturile rămân în România”, inclusiv prin taxe și impozite la bugetele locale și centrale. Calendar și parametri operaționali anunțați Proiectul este descris ca fiind deja „în fază de investiție”. Din datele prezentate: cariera ar putea fi funcțională cel mai devreme în 2030 ; exploatarea este planificată pe 20 de ani ; suprafața menționată pentru carieră este de șapte hectare pe durata exploatării; transportul minereului ar urma să se facă cu camioane electrice , pentru a reduce emisiile și praful; pe măsură ce exploatarea avansează, zonele lucrate ar urma să fie împădurite. La finalul perioadei de exploatare, planul prezentat prevede transformarea carierei într-un parc outdoor, cu trasee turistice și instalații de agrement. „Planurile de extracție și de procesare vor reprezenta 20% din necesarul Uniunii Europene de magneziu, magneziu obținut local, fără dependențe de situații geopolitice complicate, de taxe vamale sau de anumite blocaje pe lanțurile de aprovizionare.” Primarul din Rășinari, Bogdan Bucur, spune că astfel de proiecte generează inevitabil opinii pro și contra, iar discuția locală se poartă atât pe impactul asupra infrastructurii, cât și pe beneficiile pentru comunitate. Limitare importantă: materialul nu detaliază stadiul autorizărilor, structura acționariatului sau un calendar intermediar până la 2030, astfel că rămâne neclar ce etape-cheie trebuie parcurse pentru ca proiectul să intre efectiv în producție. [...]
Scumpirea cafelei este alimentată de un deficit pe termen scurt, nu de lipsa producției , pe fondul întârzierilor de recoltare și livrare din Brazilia și al scăderii accelerate a stocurilor monitorizate de bursa ICE, potrivit Profit . Miza pentru piață este că, deși estimările indică o recoltă mare, materia primă nu ajunge suficient de repede în lanțul de aprovizionare, ceea ce împinge cotațiile în sus. Analistul financiar Radu Puiu (XTB România) arată că, în ultimele zile, cererea a crescut, iar contractele futures pe Arabica (contracte care reflectă un preț estimat pentru o dată viitoare) au urcat cu aproape 10% în doar două sesiuni. Mișcarea vine în pofida așteptărilor optimiste privind recolta din Brazilia, ceea ce indică o tensiune între „oferta pe hârtie” și disponibilitatea efectivă în piață. De ce contează: stocuri în scădere și livrări întârziate Potrivit analizei citate, vremea este factorul principal care întârzie drastic recoltele. În Minas Gerais, cea mai mare regiune producătoare de Arabica din Brazilia, a plouat puțin peste 32 mm într-o singură săptămână, echivalentul a 2.700% din media istorică pentru perioada respectivă. Ploile complică recoltarea, uscarea și transportul boabelor, iar riscul de degradare a calității crește. În paralel, întârzierile din Brazilia lovesc într-un moment în care depozitele bursei sunt deja sub presiune. Stocurile de Arabica monitorizate de ICE au înregistrat recent cea mai mare scădere într-o singură zi de la începutul lui 2025 (minus 5,9%), iar pe parcursul a peste 25 de sesiuni consecutive s-au redus cu până la 26%, potrivit lui Puiu. Din datele istorice, nivelul rezervelor se apropie de minime „critice” (sub 300.000 de saci), nemaiîntâlnite de la cotațiile din anii ’90–’00. Logistica și „prima” pentru livrare rapidă Pe lângă vreme, oferta pe termen scurt este complicată de tensiunile din Marea Roșie , care prelungesc timpii de tranzit, cresc costurile de transport și obligă companiile de logistică să mențină stocuri mai mari, ceea ce întârzie livrările către piețele de consum. Această presiune se vede și în structura pieței futures: diferența de preț (spread) dintre contractele din septembrie și decembrie a urcat la un record de peste 24 de cenți/livră. Practic, cumpărătorii și prăjitorii acceptă să plătească mai mult pentru livrare imediată, de teama epuizării stocurilor, în timp ce contractele pentru anii următori indică prețuri mai mici. Ce urmează: risc de noi maxime, dar și o posibilă relaxare din toamnă Analiza avertizează că orice nouă problemă meteo sau de transport poate împinge cotațiile spre noi recorduri, pe fondul unei „panicii” legate de aprovizionare. În același timp, dacă producția continuă să crească și începe să se reflecte în refacerea stocurilor, efectul ar putea fi o temperare a prețurilor odată ce cafeaua recoltată ajunge efectiv pe piață, scenariu pe care Puiu îl plasează „din toamnă”. Separat, materialul notează și schimbări de comportament la consumatori, pe măsură ce cafeaua se scumpește: Lavazza, citată de Financial Times, susține că „cafeaua boabe” câștigă teren, iar consumatorii încearcă să reproducă acasă experiența cafenelei, uneori consumând „puțin mai puțin, dar mai bine”. [...]
Scumpirea petrolului devine principalul risc pentru costurile fermelor în următoarele trei luni , chiar dacă prețurile la cereale și oleaginoase au rămas, per ansamblu, fără o direcție fermă la final de iulie, potrivit unei analize Agronet . Pentru România, publicația indică intervale de preț în euro/tonă pentru august–octombrie și avertizează că energia poate susține cotațiile „nominale” fără să îmbunătățească automat marjele fermierilor. În iulie, energia „s-a desprins” de marile culturi: în timp ce grâul, porumbul și soia au închis luna aproape de nivelurile de la începutul intervalului analizat, petrolul a urcat puternic, schimbând perspectiva asupra costurilor cu motorina, transportul și procesarea. Energia: petrolul urcă, gazele naturale scad În ultimele patru săptămâni analizate (închideri din 10, 17, 24 și 31 iulie), Brent și WTI au câștigat aproximativ 18,6%, iar publicația notează că avansul a fost alimentat de riscuri asupra fluxurilor din Orientul Mijlociu și de incertitudinea privind rutele maritime. În același timp, gazele naturale au scăzut în interval. Agronet citează și un sondaj Reuters de la final de iulie, care indică pentru 2026 medii estimate de 85,22 dolari/baril pentru Brent și 80,14 dolari/baril pentru WTI, niveluri considerate suficient de ridicate pentru a menține presiune pe costurile de transport și procesare. Cereale și oleaginoase: avansul de la mijlocul lunii nu s-a menținut Pe segmentul marilor culturi, mișcarea dominantă a fost corecția de după maximele atinse în jurul datei de 24 iulie: porumbul, soia și canola au coborât într-o singură săptămână cu aproximativ 4,8%, 5,3% și, respectiv, 8,1%. Interpretarea din analiză este că „prima de risc” legată de vreme nu a putut fi păstrată în preț, iar cumpărătorii nu au confirmat o tendință generală de creștere. În același timp, raportul WASDE din iulie (USDA) este prezentat ca un factor care poate susține prețurile la corecții, dar care limitează, deocamdată, probabilitatea unei creșteri continue: stocuri mondiale de grâu estimate mai mici, dar producție majorată pentru Rusia și Ucraina; la porumb, stocuri mondiale estimate mai mici; la oleaginoase, producție mondială anticipată mai mare. Scenariul pentru România: intervale de preț și riscuri la porumb și floarea-soarelui Pentru România, Agronet pornește de la cotații oficiale UE integrate în Bursa Agronet și construiește intervale pentru august–octombrie (în euro/tonă), cu mențiunea că echivalentul în lei depinde și de cursul valutar din momentul tranzacției. Reperele și intervalele prezentate pentru următoarele trei luni includ: Grâu de panificație (media națională): 180–195 (august), 185–205 (septembrie), 190–215 (octombrie) – stabilizare, apoi ușoară revenire Orz furajer (media națională): 160–175, 165–180, 168–185 – lateral spre ușor ascendent Porumb furajer (media națională): 195–215, 185–210, 190–220 – presiune la recoltare, risc de revenire Rapiță (plecare din siloz): 455–490, 460–505, 470–520 – volatilitate, cu suport din energie și uleiuri Floarea-soarelui (plecare din siloz): 455–500, 440–490, 455–510 – scădere sezonieră, urmată de stabilizare (ultima observație disponibilă este din săptămâna 6–12 iulie) Soia (plecare din siloz): 385–415, 380–420, 390–435 – lateral, dependentă de piața mondială Publicația mai arată că, la grâu, reperul FOB Portul Constanța era de 212,34 euro/tonă, dar diferența față de media națională „nu trebuie interpretată ca o marjă accesibilă automat fermierului”, deoarece include condiții comerciale diferite, transport, calitate și costuri logistice. Riscul major de abatere față de intervalele estimate este indicat la porumb și floarea-soarelui , pe fondul secetei: Centrul Comun de Cercetare al Comisiei Europene a raportat accentuarea secetei severe în vestul României, iar la nivel european prognozele de randament pentru porumb și floarea-soarelui au fost reduse cu 6–7%. O deteriorare suplimentară a culturilor din România ar putea diminua presiunea de recoltare și ar împinge prețurile spre partea superioară a intervalelor. De ce contează: energia poate „susține” prețurile, dar nu și marjele Concluzia centrală a scenariului este că menținerea Brent aproape de 90–100 dolari/baril ar putea majora costurile cu motorina, transportul și procesarea și, implicit, ar putea susține cotațiile nominale la unele produse (în special oleaginoase și biocombustibili), fără ca acest lucru să se traducă automat într-o marjă mai bună pentru fermieri. Invers, o detensionare rapidă pe piața petrolului ar reduce costurile, dar ar putea diminua și o parte din sprijinul de preț asociat energiei. [...]
Declarațiile lui Donald Trump despre acces „nelimitat” al SUA la resursele minerale ale Ucrainei intră în contradicție cu arhitectura juridică a acordului bilateral din 2025 , care prevede împărțirea veniturilor 50/50 și menținerea proprietății suverane a Ucrainei asupra subsolului, potrivit Kyiv Post . Miza economică este semnificativă: Trump a evaluat public acordul la peste 300 de miliarde de dolari (aprox. 1.350 de miliarde de lei), însă documentul descris de publicație indică un mecanism de investiții și reinvestire în Ucraina, nu o „preluare” de resurse. Într-un interviu difuzat pe 31 iulie de Real America’s Voice, Trump a susținut că înțelegerea privind „mineralele critice” ar permite Statelor Unite să intre „oricând” și să ia „cam orice vrem” din resursele de pământuri rare ale Ucrainei. El a descris acordul drept „foarte favorabil” pentru SUA și a avansat o valoare potențială de peste 300 de miliarde de dolari (aprox. 1.350 de miliarde de lei). Ce prevede, de fapt, acordul din aprilie 2025 Acordul la care se referă Trump a fost semnat în aprilie 2025, după negocieri îndelungate, și stabilește un fond comun de investiții pentru redresare, cu împărțirea veniturilor în proporție de 50/50. Administrarea operațională este realizată în comun de US International Development Finance Corporation (DFC) și Agenția Ucraineană pentru Sprijinirea Parteneriatelor Public-Private , aflată în subordinea Ministerului Economiei. Conform termenilor descriși, veniturile fondului ar urma să provină din: redevențe, taxe de licențiere, acorduri de împărțire a producției, legate de extracția de minerale critice, elemente de pământuri rare și combustibili fosili (inclusiv petrol și gaze naturale). Limitările-cheie care contrazic ideea de „acces nelimitat” Cadrul legal al acordului „contrazice” afirmația lui Trump privind accesul fără restricții, notează publicația. În forma finală: Ucraina păstrează proprietatea suverană deplină asupra tuturor activelor din subsol; mecanismul de împărțire a veniturilor se aplică doar licențelor de extracție nou emise; întreprinderile de stat existente (exemplul dat: Ukrnafta) rămân integral sub control ucrainean. Acordul exclude, de asemenea, obligații de datorie pentru Ucraina. Textul precizează că Kievul nu este obligat să ramburseze Washingtonului ajutorul militar acordat în timpul invaziei ruse la scară largă, contrar unor afirmații anterioare ale lui Trump, potrivit cărora SUA ar fi oferit peste 300 de miliarde de dolari care ar trebui returnați. Un alt element cu impact economic: toate veniturile generate de fondul comun trebuie reinvestite exclusiv în Ucraina, iar, potrivit unor estimări inițiale ale oficialilor ucraineni citate de Kyiv Post, fondul nu este așteptat să genereze randamente lichide timp de cel puțin un deceniu. [...]
