Știri
Știri din categoria Mărfuri
UE reduce aproape la jumătate volumul de oțel care poate intra fără taxe vamale, într-o mișcare cu impact direct asupra costurilor pentru importatori și asupra lanțurilor de aprovizionare din industriile consumatoare de oțel. Potrivit Focus, reprezentanții statelor membre și ai Parlamentului European au convenit, în noaptea de luni spre marți, reguli mai stricte pentru importurile de oțel, menite să protejeze producătorii europeni.
Noua înțelegere limitează cantitatea de oțel ce poate fi importată anual fără taxe la 18,3 milioane de tone, cu aprox. 47% mai puțin decât până acum. Pentru volumele care depășesc acest plafon, importurile ar urma să fie taxate cu un „tarif penalizator” de 50%, dublu față de nivelul anterior.
Miza este reducerea presiunii exercitate de oțelul ieftin din afara UE asupra producătorilor europeni, în special în contextul „supraproducției globale”, conform comunicării citate. În text sunt menționate explicit exporturile de oțel ieftin din:
Acordul stabilește și ce parte din contingentul scutit de taxe revine fiecărei țări terțe, ceea ce poate influența accesul efectiv al furnizorilor non-UE la piața europeană.
Pentru a evita blocaje inutile, regulile păstrează un element de flexibilitate: contingentele de import neutilizate într-un trimestru ar urma să poată fi transferate în trimestrul următor.
Regulamentul actual privind importurile expiră la 30 iunie. Pentru ca noile reguli să se aplice, este necesară încă aprobarea formală a statelor membre și a europarlamentarilor, pas descris ca fiind, în esență, o formalitate.
Recomandate
Uniunea Europeană își centralizează cererea de minerale critice pentru a reduce dependența de China , prin lansarea componentei dedicate acestor materii prime în cadrul platformei sale de achiziții pentru energie și materii prime, potrivit Profit . Miza este creșterea puterii de negociere a cumpărătorilor europeni prin agregarea cererii, într-un segment în care China domină producția globală. Inițiativa este parte din strategia REsourceEU, anunțată în decembrie, care urmărește dezvoltarea lanțurilor de aprovizionare europene pentru pământuri rare și alte minerale strategice folosite în tranziția energetică și în aplicații din domeniul apărării. În acest sector, China controlează până la 90% din producția globală, conform informațiilor citate în material. Potrivit unui purtător de cuvânt al Comisiei Europene citat de Reuters, platforma pentru energie și materii prime a UE a început luni să primească solicitări, însă textul disponibil din sursă este trunchiat și nu include detalii despre cine poate participa, ce volume sunt vizate sau calendarul operațional complet al mecanismului. [...]
Cumpărările constante de aur ale Chinei pot stabiliza piața, chiar și când investitorii vând pe scăderi , într-un context în care șocul din energie a reaprins inflația și a schimbat așteptările privind dobânzile, potrivit Antena 3 . Banca Populară a Chinei a continuat să achiziționeze aur, extinzând la 17 luni consecutive seria de cumpărări în martie, conform Reuters, citată de publicație. Mișcarea vine după ce aurul a avut în martie cea mai abruptă scădere lunară din 2008, semn că și un activ considerat „strategic” poate fi lovit de volatilitate. Schimbarea de regim pe piață este legată de războiul din Iran, care a „dat peste cap” tiparul clasic în care aurul beneficiază automat de pe urma tensiunilor geopolitice. Scumpirea energiei a alimentat presiunile inflaționiste, iar investitorii au început să anticipeze mai puține reduceri de dobândă pe termen scurt; în acest context, economistul Jeremy Siegel apreciază că ar putea fi justificate chiar creșteri de dobândă. De ce contează: cererea băncii centrale intră în contrapondere cu vânzările din piață În mod obișnuit, aurul este cumpărat ca „refugiu” în perioade de incertitudine, însă combinația dintre inflație alimentată de energie și recalibrarea așteptărilor de dobândă a pus presiune pe metalul prețios. Antena 3 notează că această dinamică a redus valoarea rezervelor deținute de Beijing, ceea ce face cu atât mai relevant faptul că banca centrală a continuat achizițiile. Publicația trece în revistă și factorii care au susținut raliul aurului la început de 2026: cererea de „refugiu”, reducerea dependenței unor state de dolarul american, creșterea investițiilor în fonduri tranzacționate la bursă care urmăresc prețul aurului (ETF-uri), cumpărări ale băncilor centrale și temeri legate de taxe vamale și războaie comerciale. Odată cu izbucnirea războiului din Iran, această narațiune și-a pierdut din forță. Unde s-a dus prețul și ce semnal văd analiștii În martie, aurul a coborât de la maxime record spre „zona de mijloc a intervalului de 4.000 de dolari”, pe fondul unei vânzări accentuate, arată materialul. Ulterior, metalul a revenit „în zona superioară a pragului de 4.700 de dolari”, pe fondul cumpărărilor Chinei, al slăbirii dolarului în anumite momente și al știrilor despre un posibil armistițiu, care au redus presiunea asupra piețelor de mărfuri. Această revenire ar putea indica începutul unui nou trend, potrivit analiștilor citați de Antena 3. Separat, publicația menționează că banca elvețiană Union Bancaire Privée a început din nou să cumpere aur, după ce vânduse o parte importantă din dețineri în perioada scăderilor asociate războiului cu Iranul. [...]
Cumpărările de aur ale băncilor centrale rămân ridicate, iar intrarea treptată a Africii poate schimba harta cererii : la nivel global, achizițiile au ajuns la aproape 2 miliarde de dolari (aprox. 9,2 miliarde lei), pe fondul strategiei de diversificare a rezervelor, potrivit antena3.ro . Creșterea vine după o încetinire în ianuarie și indică faptul că băncile centrale continuă să trateze aurul ca activ de protecție în perioade de incertitudine financiară. Totuși, cererea nu este distribuită uniform: deși peste 60 de bănci centrale au cumpărat aur în ultimii ani, cea mai mare parte a cererii nete este concentrată într-un grup restrâns de cumpărători, în special din economiile emergente. Cine cumpără cel mai mult și de ce contează Analiza citată de publicație (World Gold Council) arată că Polonia s-a numărat printre cei mai activi cumpărători, cu aproximativ 80–95 de tone în 2025. China rămâne, în același timp, cel mai constant cumpărător, continuând achizițiile timp de peste 16 luni și ajungând la rezerve de peste 2.300 de tone. Kazahstanul și-a mărit constant rezervele, cu aproximativ 40–50 de tone cumpărate, în timp ce Turcia și India au alternat perioadele de cumpărare cu pauze, în funcție de condițiile interne și de piață. Această concentrare a menținut cererea globală la niveluri ridicate din 2022, cu ani în care cumpărările au depășit frecvent 1.000 de tone, înainte de o ușoară scădere în 2025 și 2026. Africa intră în joc: Uganda deschide un program intern de achiziții Ponderea Africii rămâne redusă, dar devine mai relevantă strategic. Uganda este indicată drept principalul exemplu, după lansarea unui program intern de cumpărare a aurului care vizează cel puțin 100 de kilograme (0,1 tone) în patru luni, pe o logică de utilizare a surselor locale pentru a reduce expunerea la fluctuațiile valutare și pentru a întări stabilitatea financiară. În paralel, alte state africane au abordări diferite, pe fondul presiunilor asupra monedelor naționale și al instabilității economice: Ghana și-a crescut rapid rezervele pentru a susține moneda națională (cedi); Egipt a mers pe o strategie mai prudentă, orientată spre stabilitate; Zimbabwe a testat o monedă susținută de aur, cu efect temporar de stabilizare, dar cu întrebări privind credibilitatea. În Kenya , rezervele de aur sunt încă foarte mici (0,02 tone), însă autoritățile au anunțat intenția de a începe cumpărări treptate. Publicația notează și că Kenya are rezerve valutare estimate la 12–13 miliarde de dolari (aprox. 55–60 miliarde lei), ceea ce îi oferă spațiu pentru a include aur în strategia de administrare a rezervelor. Separat, Republica Democrată Congo vizează o producție de 15 tone de aur artizanal în 2026, într-un plan de formalizare a producției miniere și de întărire a controlului statului asupra fluxurilor de aur. Ce urmează Mesajul de fond este că Africa nu intră prin cumpărări masive, ci printr-o strategie graduală, bazată pe politici interne și pe utilizarea aurului local. Dacă această tendință se consolidează, poate adăuga o sursă suplimentară de cerere într-o piață în care achizițiile băncilor centrale sunt deja susținute de un număr mic de actori foarte activi. [...]
Petrom și Lukoil au tăiat prețurile, iar motorina a coborât sub 10 lei/litru în aproape toate rețelele mari, un prag psihologic care influențează direct costurile de transport și bugetele șoferilor. Potrivit antena3.ro , ieftinirile au fost operate sâmbătă, 11 aprilie. Petrom a aplicat cea mai mare reducere: minus 35 de bani/litru la motorină și minus 40 de bani/litru la benzină. Lukoil a redus motorina cu 30 de bani/litru și benzina cu 21 de bani/litru. Unde se vede cel mai bine ieftinirea: motorina standard Motorina standard este sub 10 lei/litru la aproape toate stațiile, cu excepția Rompetrol, conform datelor din articol. Cele mai mici prețuri menționate sunt: Petrom: 9,58 lei/litru OMV: 9,67 lei/litru Lukoil: 9,68 lei/litru MOL: 9,99 lei/litru Socar: 9,99 lei/litru Rompetrol: 10,02 lei/litru (peste prag) Benzina standard: sub 9 lei/litru la trei rețele Și benzina standard a coborât sub 9 lei/litru la Petrom, Lukoil și OMV. Nivelurile indicate în material: Petrom: 8,72 lei/litru OMV: 8,83 lei/litru Lukoil: 8,99 lei/litru Rompetrol: 9,11 lei/litru MOL: 9,11 lei/litru Socar: 9,19 lei/litru Segmentul premium: peste 10 lei la motorină, sub 10 lei la benzină La motorina premium, cele mai mici prețuri sunt la OMV și Socar (ambele 10,49 lei/litru ), urmate de Lukoil ( 10,50 lei/litru ). Rompetrol afișează 10,85 lei/litru , iar MOL 10,86 lei/litru . La benzina premium, cel mai redus preț este la Rompetrol ( 9,39 lei/litru ), urmat de OMV ( 9,46 lei/litru ), Lukoil ( 9,69 lei/litru ) și MOL ( 9,74 lei/litru ). În articol nu sunt indicate cauzele ieftinirilor și nici dacă reducerile vor fi urmate de ajustări similare la alți retaileri în zilele următoare. [...]
Guineea a finalizat prima livrare complet integrată de minereu de fier către China , potrivit Focus , din megaproiectul Simandou, considerat cel mai mare zăcământ neexploatat de minereu de fier de înaltă calitate la nivel global. Un vrachier cu peste 200.000 de tone a ajuns în portul Dalian la 25 martie, relatează Business Insider Africa , iar încărcătura este prezentată ca fiind prima care folosește o „livrare complet integrată”, adică o lanț logistic continuu de la mină până la terminalul de export. Spre deosebire de livrările de test anterioare, transportul actual ar confirma că infrastructura industrială funcționează cap-coadă. Încărcătura provine integral din subproiectul „SimFer”, un parteneriat (joint venture) între guvernul Guineei, Rio Tinto și parteneri chinezi. În decembrie 2025, Guineea mai trimisese aproximativ 200.000 de tone, însă atunci livrarea nu era descrisă ca fiind complet integrată. În Dalian, minereul este procesat imediat după sosire într-o instalație dedicată de concasare, ceea ce ar trebui să asigure calitate constantă și eficiență pentru producătorii chinezi de oțel, menționează Business Insider Africa . Din informațiile prezentate în material, miza economică și geopolitică este legată atât de dimensiunea proiectului, cât și de repoziționarea fluxurilor globale de materii prime. Elementele-cheie indicate de sursă includ: Proiectul Simandou este estimat la circa 23 miliarde dolari. Guineea se așteaptă la miliarde din exporturi și la mii de noi locuri de muncă. Simandou ar putea transforma Guineea în al doilea cel mai mare exportator de materii prime din Africa. China obține acces timpuriu la volume mari de minereu de înaltă calitate. Beijingul își diversifică importurile, reducând dependența de Australia și Brazilia. Analiștii anticipează o reorientare a fluxurilor globale de minereu de fier în favoarea Africii. Pentru Guinea, pornirea producției deschide o „șansă pentru generații”: pe lângă venituri din export, ar urma să fie consolidate infrastructura, ocuparea forței de muncă și poziția țării pe piața globală a materiilor prime. Contextul proiectului este unul îndelungat și complicat. Conform Bloomberg , Simandou a traversat decenii de instabilitate politică, litigii și dispute de proprietate; explorările inițiale datează din anii 1950, iar potențialul ar fi fost confirmat abia în anii 1990 de geologi ai Rio Tinto. Pentru China, livrarea se înscrie într-o strategie de securizare a aprovizionării cu minereu de fier, inclusiv prin finanțarea infrastructurii (căi ferate, port și alte facilități) și prin diversificarea surselor. Materialul indică și legătura cu obiectivul de a asigura materii prime pentru „oțel verde” (oțel produs cu emisii mai reduse), pe termen lung. Pe piața globală, importanța este amplificată de rolul minereului de fier în producția de oțel și de poziția Chinei ca principal producător de oțel și cel mai mare importator de minereu de fier. Dacă volumele din Simandou cresc, țările furnizoare consacrate, precum Australia și Brazilia, ar putea pierde cotă de piață, iar restul economiei globale s-ar putea confrunta cu prețuri mai volatile și cu o competiție mai intensă pentru materii prime strategice, reiese din Focus . [...]
Banca Franței a repatriat 129 de tone de aur din New York și a obținut circa 13 miliarde de euro , potrivit Digi24 , după o operațiune de vânzare și răscumpărare derulată între iulie 2025 și ianuarie 2026. Instituția a anunțat pe 24 martie 2026 că a finalizat înlocuirea aurului păstrat de ani de zile în seifurile Rezervei Federale Americane din New York. Lingourile vechi, considerate neconforme cu standardele internaționale actuale, au fost vândute pe loc, iar o cantitate echivalentă de aur, conformă, a fost cumpărată din Europa și repatriată la Paris. Operațiunea a fost realizată în 26 de etape și a generat o plusvaloare contabilă de 12,8 miliarde de euro, relatează lanouvelletribune.info, citată de Digi24. Motivul a fost unul tehnic: lingourile vechi nu respectau standardul LBMA (London Bullion Market Association), care impune o puritate de 99,99%. Transportul fizic în Franța ar fi fost prea costisitor, iar topirea lor în SUA nu a fost luată în calcul, astfel că Banca Franței a ales un arbitraj: vânzare la New York la prețul pieței și cumpărare în Europa a lingourilor conforme. Guvernatorul François Villeroy de Galhau a precizat că operațiunea a răspuns unor „considerații tehnice și de lichiditate”, respingând orice interpretare politică a dosarului. Câștigul a fost amplificat de creșterea prețului aurului în perioada tranzacțiilor: Banca Franței a raportat o plusvaloare de 11 miliarde de euro în exercițiul 2025 și de 1,8 miliarde în primele luni din 2026. În urma acestui rezultat, instituția a consemnat un profit net de 8,1 miliarde de euro pentru 2025, după o pierdere de 7,7 miliarde de euro în 2024. Rezervele totale de aur ale Franței au rămas la aproximativ 2.437 de tone, iar banca mai are 134 de tone care trebuie aduse la standardele LBMA, cu termen de finalizare a celei de-a doua faze în 2028. [...]
