Știri
Știri din categoria Justiție

CCR a limitat folosirea „conflictului constituțional” ca instrument de blocare a plăților stabilite de instanțe, într-o dispută cu miză bugetară majoră privind restanțele salariale ale magistraților, potrivit Digi24. Curtea Constituțională a publicat motivarea deciziei prin care a declarat inadmisibilă sesizarea depusă de Ilie Bolojan, în numele Guvernului, în conflictul juridic invocat cu Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ).
În esență, majoritatea judecătorilor CCR arată că Executivul nu poate transforma procedura conflictului juridic de natură constituțională într-o cale de a contesta o hotărâre judecătorească și de a evita executarea unor obligații stabilite prin titluri executorii, mai ales când problema pornește de la nerespectarea propriului calendar de plată stabilit prin acte normative ale Guvernului.
În motivare este invocat și principiul „nemo auditur propriam turpitudinem allegans” (nimeni nu își poate invoca propria culpă în apărare), în contextul în care conflictul reclamat ar avea ca punct de plecare tocmai nerespectarea de către Guvern a regulilor pe care tot el le-a instituit.
CCR reține că sesizarea Guvernului exprimă, în realitate, nemulțumirea unei părți dintr-un litigiu aflat pe rol față de modul în care instanțele au soluționat cauza. Criticile invocate – de la calificarea urgenței, la interpretarea normelor de executare și penalitățile stabilite – țin de competența instanțelor și trebuie analizate prin căile de atac prevăzute de lege, nu prin mecanismul conflictului constituțional.
Curtea mai arată că atribuțiile sale sunt stabilite limitativ de Constituție și de Legea nr. 47/1992 și că nu are competența de a face un control de legalitate sau de constituționalitate asupra hotărârilor judecătorești în cadrul acestei proceduri.
Contextul deciziei include și litigiul în care Curtea de Apel București a obligat Guvernul și Ministerul Finanțelor să facă demersuri bugetare pentru alocarea integrală a sumelor necesare plății drepturilor salariale restante, inclusiv prin rectificare bugetară „dacă este cazul”, stabilind și penalități de 1% pentru fiecare zi de întârziere.
Pentru istoricul deciziei de inadmisibilitate, Digi24 trimite și la materialul anterior: Digi24. Documentul CCR este disponibil aici: CCR.
În sesizarea către CCR, Ilie Bolojan a argumentat că ÎCCJ și-ar fi depășit atribuțiile prin intervenția în zona procedurii bugetare – elaborarea bugetului, rectificările și alocările fiind, în viziunea Guvernului, atribuții ale Executivului și Parlamentului.
Guvernul a invocat și consecințe financiare ale unei obligații de suplimentare bugetară de aproximativ 4,8 miliarde de lei, inclusiv posibile efecte precum majorarea deficitului, reducerea altor cheltuieli sau creșterea taxelor. În plus, Executivul a susținut că penalitatea de 1% pe zi de întârziere ar putea ajunge la circa 48 de milioane de lei pe zi, ceea ce ar crea un mecanism financiar „artificial”, în afara procedurii bugetare. În același timp, Guvernul a arătat că, după moțiunea de cenzură din 5 mai 2026, funcționa ca Executiv interimar, cu atribuții limitate.
Motivarea include și opinii separate/concurente, care conturează o dezbatere instituțională mai largă despre limitele intervenției instanțelor în politica bugetară:
Decizia CCR, în forma motivată, trasează o limită procedurală: nemulțumirile Guvernului față de o hotărâre judecătorească trebuie tranșate pe căile de atac din sistemul judiciar, nu prin conflict constituțional. În paralel, litigiul de fond rămâne legat de executarea obligațiilor bugetare stabilite prin titluri executorii și de modul în care statul își respectă propriile reguli de eșalonare a plăților.
Recomandate

Decizia CEDO privind plata eșalonată a restanțelor salariale ale magistraților oferă Guvernului baza să limiteze presiunea pe buget , susține Ilie Bolojan , care cere Executivului să tranșeze „o chestiune imorală și împovărătoare pentru români”, potrivit HotNews . Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că magistraților români nu le-au fost încălcate drepturile fundamentale prin plata eșalonată a drepturilor salariale câștigate prin hotărâri judecătorești. Într-o reacție pe Facebook, liderul PNL afirmă că verdictul confirmă poziția sa și invocă riscul ca statul să fie obligat să achite „imediat sume uriașe, de ordinul miliardelor de lei”, fără a ține cont de impactul bugetar. Miza: cine decide politica bugetară și cum se execută hotărârile În motivarea deciziei prin care a respins plângerile a cinci magistrați, CEDO arată că nu este de competența instanței naționale să se substituie autorităților naționale în alegerea politicilor bugetare. Curtea menționează că deciziile Curții Constituționale și ale Înaltei Curți de Casație și Justiție au contribuit la „reconfigurarea cadrului juridic” privind remunerația judecătorilor. Bolojan interpretează hotărârea ca pe un semnal că „instanțele și-au depășit atribuțiile” și că deciziile despre „modul în care sunt împărțiți banii țării” trebuie luate de Guvern și Parlament. El mai spune că decizia CEDO „pune sub semnul întrebării” unele hotărâri din România, invocând suspiciuni de conflict de interese în cazul judecătorilor care le-ar fi pronunțat. Reacția ÎCCJ: CEDO nu tranșează litigiul inițiat de instanța supremă Președinta ÎCCJ, Lia Savonea, a declarat pentru HotNews că decizia CEDO trebuie analizată „cu toate argumentele și nuanțele”. Ulterior, Înalta Curte a transmis că speța de la CEDO a vizat compatibilitatea mecanismelor de eșalonare și a întârzierilor în executarea hotărârilor cu garanțiile Convenției. În schimb, potrivit comunicatului, litigiul inițiat de ÎCCJ nu a urmărit contestarea, „în principiu”, a posibilității legale de eșalonare, ci respectarea de către autoritățile executive a propriului cadru normativ și îndeplinirea obligațiilor care decurg din acesta, inclusiv asigurarea resurselor bugetare necesare executării hotărârilor, conform calendarului stabilit de guvern. Instanța supremă insistă asupra distincției dintre dreptul statului de a stabili modalitatea și calendarul executării obligațiilor și obligația autorităților de a respecta regulile pe care le-au instituit, subliniind că decizia CEDO „nu reprezintă o soluționare” a litigiului inițiat de Înalta Curte și nu poate fi prezentată ca validând sau invalidând automat pretenții dintr-un proces cu obiect și temeiuri juridice distincte. [...]

Guvernul Bolojan nu va aloca acum bani pentru restanțele salariale ale magistraților, invocând imposibilitatea unei rectificări bugetare cât timp este demis , potrivit HotNews . Miza financiară a litigiului este de aproximativ 5 miliarde de lei (circa 1 miliard de euro), iar decizia instanței este definitivă și executorie, cu termene și penalități prevăzute explicit. Ioana Ene Dogioiu, purtătoarea de cuvânt a Guvernului, a spus că Executivul „interimar” nu poate face rectificare bugetară și, prin urmare, nu poate aloca suma necesară. Ea a susținut că Guvernul a încercat să evite situația „prin toate căile legale de atac, inclusiv la CCR”. Termen de 10 zile și sancțiuni pentru întârziere Conform informațiilor citate de HotNews de la reprezentanții Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ), Guvernul are la dispoziție 10 zile, începând „de astăzi”, pentru a începe procedurile de alocare a banilor. Purtătorul de cuvânt al ÎCCJ, Victor Alistar, a precizat că obligația vizează demararea „procedurii de conformare voluntară”, adică inițierea demersurilor pentru stingerea datoriilor. Hotărârea Curții de Apel București , menținută integral de instanța supremă, prevede și sancțiuni în cazul neexecutării în termen: penalități de 1% pentru fiecare zi de întârziere; amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere. Ce a decis ÎCCJ și de ce contează bugetar Înalta Curte a respins recursul formulat de Guvern și de Ministerul Finanțelor și a menținut decizia din 5 mai a Curții de Apel București, care obligă Executivul să plătească drepturile salariale restante ale magistraților, inclusiv prin rectificare bugetară. Decizia este definitivă și executorie. În comunicarea instanței, ÎCCJ acuză „caracterul nelegal” al conduitei autorităților executive pentru neasigurarea fondurilor necesare executării unor obligații de plată „certe”, stabilite prin titluri executorii și recunoscute inclusiv prin acte normative de eșalonare. Instanța mai afirmă că statul nu poate recunoaște datoria prin propriile acte și, simultan, să refuze resursele pentru executarea ei. Ce urmează: presiunea se mută pe viitorul guvern Potrivit HotNews, viitorul guvern condus de Luca Niculescu, dacă va fi învestit de Parlament, ar urma să fie obligat să plătească restanțele salariale, estimate la aproximativ 5 miliarde de lei, rezultate din majorări stabilite retroactiv prin hotărâri judecătorești. Procesul a avut o miză de circa 1 miliard de euro și pronunțarea soluției a fost amânată de șapte ori, în timp ce ÎCCJ a susținut în acțiune că neplata afectează dreptul de proprietate al judecătorilor cu titluri executorii neexecutate de peste zece ani. [...]

Analiza Comisiei de la Veneția asupra „amendamentului Fritz” redeschide discuția despre retroactivitatea Legii 180/2026 , într-un dosar cu potențial impact de reglementare asupra modului în care pot înceta automat mandatele aleșilor locali, potrivit Digi24 . O delegație a Comisiei a fost primită la Curtea Constituțională (CCR), care a transmis spre studiu decizia prin care a considerat prevederea constituțională. Întâlnirea a avut loc joi, când președinta CCR, Elena-Simina Tănăsescu, și alți șapte judecători constituționali au discutat cu delegația Comisiei de la Veneția despre compatibilitatea cu standardele europene și internaționale a dispozițiilor tranzitorii din Legea nr. 180/2026 privind pierderea mandatului aleșilor locali. Un punct central a fost efectul retroactiv invocat în spațiul public și în contestări. Ce verifică, de fapt, Comisia de la Veneția CCR arată, într-un comunicat citat de Digi24, că tema comună a întrevederilor a vizat „compatibilitatea dispozițiilor tranzitorii” ale Legii 180/2026 cu standardele europene și internaționale aplicabile. Curtea a precizat că Decizia nr. 883 din 17 august 2026 a fost tradusă și transmisă delegației. Documentul include atât raționamentul majorității, cât și opinia separată a judecătorilor Simina Tănăsescu, Iulia Scântei și Dacian Cosmin Dragoș. Reprezentanții Comisiei de la Veneția au indicat că au programate întrevederi pe aceeași temă „cu toate instituțiile și părțile implicate”. Contextul: de la decizia CCR la sesizarea internațională Comisia de la Veneția a fost sesizată pe 24 septembrie, la solicitarea unor parlamentari USR, după ce CCR a decis pe 17 august că așa-numitul „amendament Fritz” este constituțional. Demersul pentru obținerea unui aviz a fost anunțat public tot pe 24 septembrie: președinta Congresului Autorităților Locale și Regionale al Consiliului Europei , Gunn Marit Helgesen, a transmis o solicitare oficială, la cererea a doi parlamentari USR (Diana Stoica și Sorin Șipoș). Solicitarea viza compatibilitatea dispozițiilor tranzitorii ale Legii 180/2026, în special a efectului lor retroactiv, cu standardele europene și internaționale. În scrisoare se atrăgea atenția că prevederile pot duce la încetarea automată a unor mandate elective locale, fără evaluare individualizată, la 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii (în jurul datei de 30 septembrie 2026). Avizele Comisiei de la Veneția au caracter consultativ și nu sunt obligatorii juridic. Ce a decis CCR și de ce contează pentru aleșii locali Pe 17 august 2026, CCR a stabilit că prevederea din noua Lege a integrității care duce la încetarea mandatelor aleșilor locali, în cazurile în care a fost constatată definitiv incompatibilitatea sau conflictul de interese, este constituțională. Amendamentul prevede că aleșii aflați în funcție, pentru care astfel de situații au fost constatate definitiv înainte de intrarea în vigoare a noii legi, își pierd mandatul în termen de 30 de zile. În spațiul public, prevederea a fost asociată cu cazul primarului Timișoarei, Dominic Fritz, după o constatare ANI din iulie 2024 privind un conflict de interese administrativ. Decizia CCR a fost luată cu cinci voturi pentru și trei împotrivă, iar opinie separată au avut președinta CCR și doi judecători. Argumentul CCR privind retroactivitatea În motivarea publicată pe 21 august, CCR a susținut că norma tranzitorie nu introduce o nouă sancțiune personală pentru o faptă din trecut, ci „pune capăt unei funcții sau unui mandat a cărui integritate a fost afectată”. „Ca atare, o situație de conflict de interese sau stare de incompatibilitate ale cărei efecte juridice nu s-au epuizat se proiectează și afectează integritatea funcției, demnității publice ori a mandatului (...)”, se arată în motivarea CCR, citată de Digi24. Curtea a făcut distincția între aplicarea unei noi sancțiuni pentru fapte trecute și efecte juridice care continuă să se producă în prezent, concluzionând că protejarea integrității funcției publice justifică intervenția legiuitorului. Un indicator de presiune instituțională: volumul sesizărilor la CCR În discuțiile cu delegația Comisiei de la Veneția a fost abordată și activitatea jurisdicțională a CCR, inclusiv volumul sesizărilor. Președinta Curții a indicat o creștere în ultimii doi ani: aproximativ 14.000 de sesizări în 2025 și 15.000 de la începutul lui 2026 până în prezent, potrivit comunicatului. Delegația Comisiei de la Veneția a fost formată din Iain Cameron (Suedia), Regina Kiener (Elveția), Tomáš Langášek (Cehia) și reprezentanți ai Secretariatului instituției. [...]

ÎCCJ susține că decizia CEDO nu tranșează litigiul cu Guvernul , pentru că dosarele au obiecte juridice diferite, potrivit Mediafax . Mesajul instanței supreme vizează direct modul în care trebuie înțeleasă hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în dezbaterea despre plata restanțelor salariale: ca reper de principiu, nu ca „validare” sau „invalidare” automată a pretențiilor din procesul intern. Înalta Curte arată că hotărârea CEDO trebuie citită „în integralitatea sa” și nu poate fi folosită pentru concluzii rapide despre procesul pe care instanța supremă l-a deschis împotriva Guvernului și a Ministerului Finanțelor . În comunicatul citat, ÎCCJ spune că decizia instanței europene reafirmă principii ale statului de drept, inclusiv obligația autorităților de a respecta hotărârile judecătorești definitive și de a asigura punerea lor în aplicare. Ce separă cauza CEDO de procesul ÎCCJ cu Guvernul Diferența centrală, potrivit ÎCCJ, ține de întrebarea juridică pusă în fiecare dosar: În cauza analizată de CEDO , discuția a vizat întârzierile statului în plata unor sume stabilite prin hotărâri judecătorești și dacă aceste întârzieri respectă drepturile persoanelor vizate. În litigiul ÎCCJ cu Guvernul și Ministerul Finanțelor , instanța supremă spune că nu contestă, „în principiu”, dreptul statului de a amâna sau eșalona plățile, ci urmărește să lămurească dacă autoritățile respectă propriile reguli și asigură resursele bugetare necesare pentru plata sumelor datorate, conform calendarului stabilit. În această logică, ÎCCJ insistă că una este posibilitatea statului de a reglementa modalitatea și calendarul executării obligațiilor, și alta este obligația autorităților de a respecta chiar regulile instituite. De ce contează: efectul asupra interpretării publice și a obligațiilor bugetare Poziția ÎCCJ are un impact de reglementare și de practică administrativă: mută discuția de la „are voie statul să eșaloneze?” la „respectă statul propriul mecanism de eșalonare și finanțează plățile la termenele stabilite?”. În consecință, chiar dacă CEDO a respins plângeri privind eșalonarea unor restanțe salariale, instanța supremă susține că acest lucru nu închide automat disputa internă despre respectarea cadrului normativ și a calendarului de plată. Context: ce a decis CEDO în dosarele privind restanțele salariale CEDO a respins plângerile formulate de șase magistrați români care au contestat eșalonarea plății unor restanțe salariale stabilite prin hotărâri judecătorești definitive, apreciind că măsurile Guvernului nu au încălcat drepturile invocate, conform informațiilor prezentate. Hotărârea vine pe fondul unei dispute mai ample privind plata drepturilor salariale restante ale magistraților, în care ÎCCJ este parte într-un litigiu separat cu Guvernul. [...]

CCR ar putea limita joi puterea unui Guvern demis de a emite ordonanțe de urgență , într-un dosar care vizează Programul SAFE și raportul de forțe dintre Executiv și Parlament, potrivit Adevărul . Curtea Constituțională ar urma să se pronunțe pe 22 octombrie asupra sesizării depuse de președintele Camerei Deputaților, Sorin Grindeanu , care reclamă un conflict juridic de natură constituțională între Guvern și Parlament. Disputa are ca obiect Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 38/2026, legată de programul SAFE, adoptată de Cabinetul Bolojan după ce Executivul a fost demis prin moțiune de cenzură. Grindeanu susține că, după retragerea încrederii Parlamentului la 5 mai 2026, Guvernul ar fi putut exercita doar atribuții de „administrare curentă”, nu și atribuții de legiferare. Ordonanța a fost publicată în Monitorul Oficial pe 8 mai. De ce contează: precedent pentru ordonanțele emise după demitere Sesizarea ridică o problemă de reglementare cu impact direct asupra modului în care funcționează statul în perioade de tranziție politică: dacă un Guvern demis poate adopta ordonanțe de urgență cu efecte imediate sau trebuie să se limiteze strict la administrarea curentă. O decizie a CCR în acest sens ar putea seta o limită practică pentru viitoare cabinete aflate în aceeași situație. Argumentele invocate de Sorin Grindeanu Președintele Camerei Deputaților indică două motive principale pentru care consideră ordonanța neconstituțională: Guvernul demis ar fi continuat să exercite atribuții de legiferare, deși mandatul său ar fi fost limitat la administrarea curentă a treburilor publice. Domeniile reglementate prin OUG ar fi fost deja acoperite de proiecte de lege și propuneri legislative aflate în dezbaterea Parlamentului sau pe ordinea de zi a plenului, ceea ce, în interpretarea lui Grindeanu, ar echivala cu substituirea Guvernului în rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare. În plus, liderul PSD susține că publicarea ordonanței a produs efecte juridice imediate, iar continuarea procedurilor legislative parlamentare pe aceleași materii riscă să devină „lipsită de finalitate practică”. Ce cere CCR să stabilească Grindeanu solicită Curții să constate existența conflictului juridic de natură constituțională dintre Parlament și Guvern și să stabilească măsuri pentru „restabilirea ordinii constituționale”. Concret, el cere, între altele, constatarea că OUG nr. 38/2026 a fost adoptată cu depășirea competențelor unui Guvern demis și obligarea Executivului să se abțină de la emiterea de acte normative cu forță de lege primară cât timp exercită doar atribuții de administrare curentă. Totodată, solicită recunoașterea dreptului Parlamentului de a continua procedurile legislative aflate în desfășurare pentru domeniile reglementate prin ordonanță. Judecătorii CCR amânaseră pronunțarea în acest caz la 7 octombrie, stabilind termenul pentru joi, 22 octombrie 2026. [...]

ÎCCJ a stabilit definitiv că hotărârile CEDO nu duc automat la revizuirea deciziilor interne , respingând cererea fostului judecător Cristi Dănileț de redeschidere a dosarului disciplinar și de anulare a sancțiunii salariale din 2019, potrivit Libertatea . Decizia a fost pronunțată luni, 16 noiembrie 2026, de un complet de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Dănileț ceruse revizuirea în baza art. 509 alin. (1) pct. 10 din Codul de procedură civilă , invocând hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) care a constatat încălcarea libertății sale de exprimare, verdict confirmat ulterior de Marea Cameră. De ce a respins ÎCCJ revizuirea, deși CEDO a dat dreptate reclamantului Instanța supremă arată că respingerea nu contrazice concluziile CEDO, ci se bazează pe condițiile legale pentru redeschiderea unei hotărâri definitive. ÎCCJ a apreciat că, în acest dosar, nu este îndeplinită cerința existenței unor „consecințe grave” care să continue să se producă asupra reclamantului. În motivarea din comunicatul citat de publicație, ÎCCJ indică elementele care au cântărit în evaluare: sancțiunea disciplinară a fost o reducere cu 5% a indemnizației, pe o perioadă de două luni; efectele patrimoniale au fost „reduse” și s-au epuizat la scurt timp după aplicare; sancțiunea a fost ulterior radiată de drept; hotărârea a cărei revizuire s-a cerut nu ar fi influențat soluții din alte dosare de răspundere disciplinară ale lui Cristi Dănileț. ÎCCJ mai subliniază că revizuirea este un remediu excepțional, aplicabil doar când persoana suportă în continuare consecințe grave ale unei hotărâri interne care a încălcat drepturi fundamentale. Ce efecte spune ÎCCJ că are hotărârea CEDO În același comunicat, instanța supremă afirmă că hotărârea CEDO rămâne obligatorie pentru statul român și pentru instanțele judecătorești, care trebuie să aplice „necondiționat” criteriile stabilite la Strasbourg privind libertatea de exprimare a magistraților. Motivarea integrală a deciziei din 16 noiembrie 2026 urmează să fie publicată după redactare, potrivit ÎCCJ. Reacția lui Cristi Dănileț și miza financiară invocată După pronunțare, Cristi Dănileț a criticat decizia pe Facebook, susținând că refuzul redeschiderii dosarului îl împiedică să își recupereze partea de salariu reținută, dobânzile aferente și cheltuielile de judecată, precum și să obțină radierea sancțiunii din „cazierul disciplinar”. „ÎCCJ încalcă iar drepturile omului”, a transmis Cristi Dănileț, într-o postare citată de Libertatea. Context: sancțiunea din 2019 și parcursul la CEDO Dănileț a fost sancționat disciplinar în 2019 cu diminuarea salariului cu 5% timp de două luni, pentru două postări pe Facebook. Plângerea la CEDO a fost înregistrată în martie 2021, iar în februarie 2024 o Cameră a CEDO a constatat încălcarea libertății de exprimare; ulterior, Marea Cameră a confirmat hotărârea în decembrie 2025. Despre decizia ÎCCJ a relatat și Agerpres, notează publicația. [...]