Justiție17 nov. 2026
CCR respinge ca inadmisibilă sesizarea lui Ilie Bolojan în disputa Guvern–ÎCCJ pe restanțele salariale ale magistraților - Curtea spune că procedura nu poate fi folosită pentru a contesta hotărâri judecătorești și a evita executarea titlurilor
CCR a limitat folosirea „conflictului constituțional” ca instrument de blocare a plăților stabilite de instanțe , într-o dispută cu miză bugetară majoră privind restanțele salariale ale magistraților, potrivit Digi24 . Curtea Constituțională a publicat motivarea deciziei prin care a declarat inadmisibilă sesizarea depusă de Ilie Bolojan, în numele Guvernului, în conflictul juridic invocat cu Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) . De ce contează: un semnal de reglementare pentru executarea hotărârilor judecătorești În esență, majoritatea judecătorilor CCR arată că Executivul nu poate transforma procedura conflictului juridic de natură constituțională într-o cale de a contesta o hotărâre judecătorească și de a evita executarea unor obligații stabilite prin titluri executorii, mai ales când problema pornește de la nerespectarea propriului calendar de plată stabilit prin acte normative ale Guvernului. În motivare este invocat și principiul „nemo auditur propriam turpitudinem allegans” (nimeni nu își poate invoca propria culpă în apărare), în contextul în care conflictul reclamat ar avea ca punct de plecare tocmai nerespectarea de către Guvern a regulilor pe care tot el le-a instituit. Argumentul majorității: CCR nu poate „reforma” hotărâri ale instanțelor CCR reține că sesizarea Guvernului exprimă, în realitate, nemulțumirea unei părți dintr-un litigiu aflat pe rol față de modul în care instanțele au soluționat cauza. Criticile invocate – de la calificarea urgenței, la interpretarea normelor de executare și penalitățile stabilite – țin de competența instanțelor și trebuie analizate prin căile de atac prevăzute de lege, nu prin mecanismul conflictului constituțional. Curtea mai arată că atribuțiile sale sunt stabilite limitativ de Constituție și de Legea nr. 47/1992 și că nu are competența de a face un control de legalitate sau de constituționalitate asupra hotărârilor judecătorești în cadrul acestei proceduri. Contextul deciziei include și litigiul în care Curtea de Apel București a obligat Guvernul și Ministerul Finanțelor să facă demersuri bugetare pentru alocarea integrală a sumelor necesare plății drepturilor salariale restante, inclusiv prin rectificare bugetară „dacă este cazul”, stabilind și penalități de 1% pentru fiecare zi de întârziere. Pentru istoricul deciziei de inadmisibilitate, Digi24 trimite și la materialul anterior: Digi24 . Documentul CCR este disponibil aici: CCR . Ce a susținut Guvernul: risc bugetar și depășirea atribuțiilor de către instanțe În sesizarea către CCR, Ilie Bolojan a argumentat că ÎCCJ și-ar fi depășit atribuțiile prin intervenția în zona procedurii bugetare – elaborarea bugetului, rectificările și alocările fiind, în viziunea Guvernului, atribuții ale Executivului și Parlamentului. Guvernul a invocat și consecințe financiare ale unei obligații de suplimentare bugetară de aproximativ 4,8 miliarde de lei, inclusiv posibile efecte precum majorarea deficitului, reducerea altor cheltuieli sau creșterea taxelor. În plus, Executivul a susținut că penalitatea de 1% pe zi de întârziere ar putea ajunge la circa 48 de milioane de lei pe zi, ceea ce ar crea un mecanism financiar „artificial”, în afara procedurii bugetare. În același timp, Guvernul a arătat că, după moțiunea de cenzură din 5 mai 2026, funcționa ca Executiv interimar, cu atribuții limitate. Divergențe în CCR: de la „prematur” la „sesizarea trebuia admisă” Motivarea include și opinii separate/concurente, care conturează o dezbatere instituțională mai largă despre limitele intervenției instanțelor în politica bugetară: Asztalos Csaba-Ferenc a fost de acord cu inadmisibilitatea, dar pe alte temeiuri: CCR nu ar fi trebuit atrasă într-un litigiu concret aflat pe rol, iar sesizarea ar fi fost prematură. Simina Tănăsescu și Dacian-Cosmin Dragoș au susținut, în opinie separată, că sesizarea trebuia admisă, argumentând că ÎCCJ ar fi depășit limitele atribuțiilor sale prin intervenția în procedura bugetară. Laura-Iuliana Scântei a susținut, de asemenea, admiterea sesizării, invocând inclusiv riscul de blocaj instituțional și presiunea pe Parlament în cazul unei rectificări impuse sub sancțiunea penalităților. Ce urmează Decizia CCR, în forma motivată, trasează o limită procedurală: nemulțumirile Guvernului față de o hotărâre judecătorească trebuie tranșate pe căile de atac din sistemul judiciar, nu prin conflict constituțional. În paralel, litigiul de fond rămâne legat de executarea obligațiilor bugetare stabilite prin titluri executorii și de modul în care statul își respectă propriile reguli de eșalonare a plăților. [...]