Știri
Știri din categoria Justiție

Trimiterea în judecată în dosarul „Elicopterul” mută disputa despre TVA și formalități vamale într-o fază cu risc financiar direct, după ce Parchetul Militar a decis să trimită în instanță 17 inculpați, inclusiv pe șeful DSU, Raed Arafat, potrivit Digi24. Miza dosarului este o presupusă pagubă la bugetul de stat legată de TVA datorat în vamă pentru un elicopter adus în România ca despăgubire.
Dosarul vizează înlocuirea unui elicopter al ISU prăbușit în 2016 în Republica Moldova, iar trimiterea în judecată reiese din datele publicate pe portalul instanțelor. Arafat a spus vineri, pentru Digi24, că nu a fost informat oficial despre trimiterea cauzei în instanță.
Parchetul Militar susține că aeronava obținută în 2017 de Inspectoratul General de Aviație, sub formă de despăgubire, ar fi fost introdusă în România și exploatată ulterior fără îndeplinirea formalităților vamale. Consecința invocată: o pagubă la bugetul de stat „de natura TVA datorat în vamă”.
Potrivit comunicatului citat în material, cuantumul pagubei este de 4.435.269 de lei, iar cu dobânzi și penalități suma ajunge la 8 milioane de lei.
Într-un mesaj publicat pe Facebook, Raed Arafat respinge acuzațiile și afirmă că nu a comis fapte penale.
„Resping categoric acuzațiile care mi se aduc și îmi mențin poziția exprimată încă de la începutul acestei anchete. Nu am săvârșit nicio faptă penală și consider că acuzațiile formulate împotriva mea sunt lipsite de fundament factual și juridic”.
În același dosar, procurorii au instituit sechestru pe averea șefului DSU, conform informațiilor prezentate.
În varianta prezentată anterior de Arafat, acesta a spus că în 2017 a cerut un punct de vedere de la Vamă și că i s-ar fi comunicat că nu trebuie plătit TVA pentru elicopterul adus în țară sub formă de donație. Tot el a atras atenția asupra riscului ca interpretări administrative mai vechi să fie contestate ulterior, la distanță de ani.
Trimiterea în judecată înseamnă că dosarul intră în faza de judecată, unde instanța va analiza acuzațiile privind regimul vamal și stabilirea eventualului prejudiciu. Din informațiile disponibile în material nu rezultă un termen de judecată sau un calendar procedural detaliat.
Recomandate

CCR obligă procurorii și instanțele să verifice la termen măsurile asigurătorii , după ce a decis că intervalele din Codul de procedură penală nu pot fi tratate ca simple recomandări, ci ca obligații cu efecte directe asupra dreptului de proprietate și a garanțiilor de proces echitabil, potrivit Agerpres . Curtea Constituțională , cu majoritate de voturi, a admis o excepție de neconstituționalitate și a stabilit că dispozițiile art. 250^2 (2) din Codul de procedură penală sunt constituționale doar în măsura în care se interpretează că termenele de verificare a măsurilor asigurătorii sunt imperative. Ce prevede articolul din Cod și care sunt termenele Textul legal analizat stabilește că, pe parcursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau instanța verifică periodic dacă mai există temeiurile care au justificat luarea ori menținerea măsurii asigurătorii, „dar nu mai târziu de”: 6 luni în cursul urmăririi penale; un an în cursul judecății. În urma verificării, organul judiciar poate dispune menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii ori ridicarea acesteia. De ce contează: risc de „înghețare” pe termen nedefinit a bunurilor CCR arată că interpretarea acestor termene ca fiind de recomandare creează premisele menținerii „sine die” a măsurilor asigurătorii și, implicit, menținerii lor pentru perioade disproporționate față de scopul urmărit prin indisponibilizarea bunurilor. Curtea leagă acest risc de scopul măsurilor asigurătorii din procesul penal: garantarea executării pedepsei amenzii sau asigurarea posibilității dispunerii confiscării speciale ori a confiscării extinse. În această logică, prelungirea fără limite clare poate duce la încălcarea dreptului de proprietate privată . Dimensiunea procedurală: efecte și asupra dreptului la un proces echitabil CCR mai reține că verificarea măsurilor asigurătorii are și o dimensiune procedurală, iar calificarea termenelor ca simple recomandări contravine și dreptului la un proces echitabil . În motivare, Curtea invocă reguli de principiu conturate în jurisprudența CCR, a Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții de Justiție a Uniunii Europene, în special exigența de proporționalitate și necesitatea ca astfel de măsuri să fie temporare și revizuite înainte de soluționarea cauzelor. Ce se întâmplă dacă termenele nu sunt respectate În privința sancțiunii pentru nerespectarea termenelor maxime, CCR constată că lipsa unei soluții legislative exprese indică intenția legiuitorului ca, în această ipoteză, să se aplice regulile generale din art. 268 din Codul de procedură penală , privind consecințele nerespectării termenelor. De când curg termenele: CCR indică o direcție, dar nu tranșează definitiv Curtea menționează că, având în vedere că contestația formulată în temeiul art. 250^2 (2) teza finală nu are caracter suspensiv de executare, termenele „ar urma” să curgă de la data pronunțării încheierilor prin care sunt dispuse măsurile asigurătorii. Totuși, CCR precizează că stabilirea exactă a momentului de la care curg termenele ține de interpretarea și aplicarea legii, nu de constituționalitate. [...]

CCR a confirmat că suspendarea ordinelor de mediu produce efecte doar după rămânerea definitivă a hotărârii , consolidând astfel cadrul procedural aplicabil intervențiilor asupra faunei sălbatice, potrivit Mediafax . Curtea Constituțională a respins, cu majoritate de voturi, ca neîntemeiată obiecția de neconstituționalitate și a stabilit că legea de completare a art. 6 din Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006 este constituțională în raport cu criticile formulate. Decizia a fost anunțată printr-un comunicat transmis miercuri, 18 noiembrie, și este definitivă și general obligatorie. Motivarea completă urmează să fie publicată în Monitorul Oficial, Partea I. Ce efect practic validează CCR CCR arată că reglementarea unei proceduri speciale privind suspendarea executării unui act administrativ nu încalcă prevederile Constituției privind principiul legalității, separația și echilibrul puterilor în stat, dreptul la un proces echitabil și controlul judecătoresc al actelor administrative. Judecătorii constituționali au reținut, între altele, că stabilirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor este de competența exclusivă a legiuitorului (în baza articolelor 126 și 129 din Constituție) și că o hotărâre de suspendare a executării unui act administrativ are caracter temporar și provizoriu. Curtea a mai constatat că momentul de la care produce efecte hotărârea pronunțată în primă instanță — respectiv de la data rămânerii definitive — intră în marja de apreciere a legiuitorului. „Legiuitorul nu a exclus de la exercițiul drepturilor procesuale nicio categorie și niciun grup social, ci, dimpotrivă, a consacrat posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a formula cereri de suspendare a actelor administrative în formele și în modalitățile instituite de lege”, a transmis CCR. Ce a reclamat Nicușor Dan în sesizarea la CCR Nicușor Dan a contestat prevederea potrivit căreia hotărârile judecătorești de suspendare a ordinelor ministrului Mediului produc efecte numai după ce rămân definitive. Președintele a susținut că modificarea poate lipsi de eficiență controlul judecătoresc asupra actelor administrative care permit intervenții asupra faunei sălbatice, în condițiile în care suspendarea ar deveni aplicabilă abia după executarea ordinului. În sesizare, acesta a argumentat că, în cazul unui ordin care autorizează uciderea unor animale, efectul util al suspendării poate fi pierdut din cauza caracterului ireversibil al măsurii. Președintele a invocat și riscul încălcării Directivei Habitate, arătând că derogările de la regimul de protecție strictă pentru anumite specii (inclusiv ursul brun) ar trebui să poată fi supuse unui control judecătoresc efectiv înainte de producerea unor efecte ireversibile. Totodată, a reclamat încălcarea dreptului de acces la justiție, a principiului proporționalității și a dreptului la un mediu sănătos. Ce urmează Decizia CCR fiind definitivă și general obligatorie, cadrul legal contestat rămâne în vigoare, iar argumentele detaliate ale Curții vor fi cunoscute după publicarea motivării în Monitorul Oficial. [...]

Tribunalul Timiș a trimis la CJUE întrebări care pot redesena regulile de încetare automată a mandatelor aleșilor locali , într-un dosar ce vizează mandatul primarului Timișoarei, Dominic Fritz , potrivit G4Media . Judecătorul a cerut ca trimiterea preliminară să fie analizată în procedură accelerată, iar procesul intern a fost suspendat până la decizia instanței europene. Miza depășește cazul punctual: întrebările adresate Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) ating compatibilitatea cu dreptul UE a unor sancțiuni naționale care duc la încetarea de drept a mandatului, inclusiv în situații în care fapta a fost deja sancționată sub o reglementare veche sau a fost ulterior scoasă din categoria conflictului de interese. Ce a decis Tribunalul Timiș Instanța a admis cererea de sesizare a CJUE formulată de reclamant și a trimis patru întrebări preliminare, în baza articolului 267 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) . Totodată, a solicitat examinarea trimiterii potrivit procedurii accelerate, conform Regulamentului de procedură al CJUE. În același timp, Tribunalul Timiș a constatat suspendarea de drept a judecării cauzei până la pronunțarea hotărârii preliminare de către CJUE. Potrivit minutei, se poate formula recurs pe durata suspendării doar cu privire la măsura suspendării. Întrebările-cheie: eligibilitate, neretroactivitate și proporționalitate Cele patru întrebări, sintetizate în articol, vizează: dacă dreptul UE protejează doar alegerea unui cetățean UE într-o funcție locală într-un alt stat membru sau și exercitarea efectivă a mandatului; dacă o prevedere națională nouă poate adăuga o sancțiune suplimentară într-un caz de conflict de interese deja constatat și sancționat sub vechea reglementare; dacă încetarea automată a mandatului mai poate fi aplicată când noua lege exclude de la sancțiune fapta pentru care exista o sancțiune pe legea veche; dacă dreptul UE se opune încetării automate a mandatului fără ca vreo autoritate sau instanță să poată analiza gravitatea faptei, mai ales după schimbarea reglementării. În minuta citată de publicație, instanța invocă, între altele, principiile securității juridice, protecției încrederii legitime și neretroactivității, precum și principiul proporționalității, cu trimitere la o hotărâre CJUE din 4 mai 2023 (cauza C-40/21). Ce urmează în dosar Pe fond, cauza privind anularea ordinului prefectului de constatare a încetării de drept a mandatului a fost suspendată până la decizia CJUE. Dacă instanța europeană acceptă procedura accelerată, calendarul ar putea fi mai scurt decât în mod obișnuit, însă articolul nu indică un termen estimat. [...]

Tribunalul Constanța a dispus confiscarea specială a unei ambarcațiuni cu armament militar găsite în derivă în Marea Neagră , după ce procurorii au clasat dosarul penal pe motiv de lipsă a intenției, potrivit Mediafax . Decizia arată cum poate statul să preia bunuri periculoase chiar și atunci când ancheta nu duce la trimiterea în judecată a unor persoane. Ambarcațiunea de salvare a fost identificată în septembrie 2024 în derivă, inițial de echipajul unei nave comerciale, iar ulterior, la 12 septembrie 2024, de o navă a Gărzii de Coastă , la aproximativ 22 de mile marine (circa 41 km) est de Constanța. Pentru că reprezenta un pericol pentru navigație, a fost remorcată sub coordonarea Centrului Maritim de Coordonare (MRCC) și adusă controlat la țărm de polițiștii Gărzii de Coastă. Ce au găsit autoritățile la bord Conform documentelor instanței citate de publicație, verificările au indicat o cantitate importantă de armament și muniție de proveniență militară, descrisă ca suficientă „cât pentru a ataca un mare oraș”. Printre bunurile descoperite se numără: o mitralieră de calibru 12,7 mm; lansatoare de rachete sol-aer Stinger; un lansator de grenade antitanc; mii de cartușe de diferite calibre și grenade; șapte camere de supraveghere video, fără medii de stocare. Expertiza a stabilit că ambarcațiunea, identificată cu numărul UBZM6 și asociată platformei MODU CRIMEA 1, era un vas de salvare marină, nu un dispozitiv militar sau o dronă. Anchetatorii nu au putut reconstitui traseul, iar proprietarul nu a fost identificat; au fost menționate urme papilare și două profiluri genetice complete provenite de la bărbați. De ce s-a ajuns la confiscare, deși dosarul a fost clasat În cauză au fost cercetate infracțiuni legate de nerespectarea regimului armelor și munițiilor și a regimului materiilor explozive, însă procurorii au dispus clasarea, reținând lipsa intenției necesare pentru existența infracțiunilor. Separat de soluția de clasare, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a cerut confiscarea specială a ambarcațiunii și a echipamentelor, argumentând că deținătorul neidentificat nu îndeplinea condițiile legale pentru deținerea lor. Judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Constanța a admis solicitarea și a dispus confiscarea specială a bunurilor, care se află în custodia unei unități militare din București. [...]

CCR a limitat folosirea „conflictului constituțional” ca instrument de blocare a plăților stabilite de instanțe , într-o dispută cu miză bugetară majoră privind restanțele salariale ale magistraților, potrivit Digi24 . Curtea Constituțională a publicat motivarea deciziei prin care a declarat inadmisibilă sesizarea depusă de Ilie Bolojan, în numele Guvernului, în conflictul juridic invocat cu Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) . De ce contează: un semnal de reglementare pentru executarea hotărârilor judecătorești În esență, majoritatea judecătorilor CCR arată că Executivul nu poate transforma procedura conflictului juridic de natură constituțională într-o cale de a contesta o hotărâre judecătorească și de a evita executarea unor obligații stabilite prin titluri executorii, mai ales când problema pornește de la nerespectarea propriului calendar de plată stabilit prin acte normative ale Guvernului. În motivare este invocat și principiul „nemo auditur propriam turpitudinem allegans” (nimeni nu își poate invoca propria culpă în apărare), în contextul în care conflictul reclamat ar avea ca punct de plecare tocmai nerespectarea de către Guvern a regulilor pe care tot el le-a instituit. Argumentul majorității: CCR nu poate „reforma” hotărâri ale instanțelor CCR reține că sesizarea Guvernului exprimă, în realitate, nemulțumirea unei părți dintr-un litigiu aflat pe rol față de modul în care instanțele au soluționat cauza. Criticile invocate – de la calificarea urgenței, la interpretarea normelor de executare și penalitățile stabilite – țin de competența instanțelor și trebuie analizate prin căile de atac prevăzute de lege, nu prin mecanismul conflictului constituțional. Curtea mai arată că atribuțiile sale sunt stabilite limitativ de Constituție și de Legea nr. 47/1992 și că nu are competența de a face un control de legalitate sau de constituționalitate asupra hotărârilor judecătorești în cadrul acestei proceduri. Contextul deciziei include și litigiul în care Curtea de Apel București a obligat Guvernul și Ministerul Finanțelor să facă demersuri bugetare pentru alocarea integrală a sumelor necesare plății drepturilor salariale restante, inclusiv prin rectificare bugetară „dacă este cazul”, stabilind și penalități de 1% pentru fiecare zi de întârziere. Pentru istoricul deciziei de inadmisibilitate, Digi24 trimite și la materialul anterior: Digi24 . Documentul CCR este disponibil aici: CCR . Ce a susținut Guvernul: risc bugetar și depășirea atribuțiilor de către instanțe În sesizarea către CCR, Ilie Bolojan a argumentat că ÎCCJ și-ar fi depășit atribuțiile prin intervenția în zona procedurii bugetare – elaborarea bugetului, rectificările și alocările fiind, în viziunea Guvernului, atribuții ale Executivului și Parlamentului. Guvernul a invocat și consecințe financiare ale unei obligații de suplimentare bugetară de aproximativ 4,8 miliarde de lei, inclusiv posibile efecte precum majorarea deficitului, reducerea altor cheltuieli sau creșterea taxelor. În plus, Executivul a susținut că penalitatea de 1% pe zi de întârziere ar putea ajunge la circa 48 de milioane de lei pe zi, ceea ce ar crea un mecanism financiar „artificial”, în afara procedurii bugetare. În același timp, Guvernul a arătat că, după moțiunea de cenzură din 5 mai 2026, funcționa ca Executiv interimar, cu atribuții limitate. Divergențe în CCR: de la „prematur” la „sesizarea trebuia admisă” Motivarea include și opinii separate/concurente, care conturează o dezbatere instituțională mai largă despre limitele intervenției instanțelor în politica bugetară: Asztalos Csaba-Ferenc a fost de acord cu inadmisibilitatea, dar pe alte temeiuri: CCR nu ar fi trebuit atrasă într-un litigiu concret aflat pe rol, iar sesizarea ar fi fost prematură. Simina Tănăsescu și Dacian-Cosmin Dragoș au susținut, în opinie separată, că sesizarea trebuia admisă, argumentând că ÎCCJ ar fi depășit limitele atribuțiilor sale prin intervenția în procedura bugetară. Laura-Iuliana Scântei a susținut, de asemenea, admiterea sesizării, invocând inclusiv riscul de blocaj instituțional și presiunea pe Parlament în cazul unei rectificări impuse sub sancțiunea penalităților. Ce urmează Decizia CCR, în forma motivată, trasează o limită procedurală: nemulțumirile Guvernului față de o hotărâre judecătorească trebuie tranșate pe căile de atac din sistemul judiciar, nu prin conflict constituțional. În paralel, litigiul de fond rămâne legat de executarea obligațiilor bugetare stabilite prin titluri executorii și de modul în care statul își respectă propriile reguli de eșalonare a plăților. [...]

ÎCCJ a stabilit definitiv că hotărârile CEDO nu duc automat la revizuirea deciziilor interne , respingând cererea fostului judecător Cristi Dănileț de redeschidere a dosarului disciplinar și de anulare a sancțiunii salariale din 2019, potrivit Libertatea . Decizia a fost pronunțată luni, 16 noiembrie 2026, de un complet de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Dănileț ceruse revizuirea în baza art. 509 alin. (1) pct. 10 din Codul de procedură civilă , invocând hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) care a constatat încălcarea libertății sale de exprimare, verdict confirmat ulterior de Marea Cameră. De ce a respins ÎCCJ revizuirea, deși CEDO a dat dreptate reclamantului Instanța supremă arată că respingerea nu contrazice concluziile CEDO, ci se bazează pe condițiile legale pentru redeschiderea unei hotărâri definitive. ÎCCJ a apreciat că, în acest dosar, nu este îndeplinită cerința existenței unor „consecințe grave” care să continue să se producă asupra reclamantului. În motivarea din comunicatul citat de publicație, ÎCCJ indică elementele care au cântărit în evaluare: sancțiunea disciplinară a fost o reducere cu 5% a indemnizației, pe o perioadă de două luni; efectele patrimoniale au fost „reduse” și s-au epuizat la scurt timp după aplicare; sancțiunea a fost ulterior radiată de drept; hotărârea a cărei revizuire s-a cerut nu ar fi influențat soluții din alte dosare de răspundere disciplinară ale lui Cristi Dănileț. ÎCCJ mai subliniază că revizuirea este un remediu excepțional, aplicabil doar când persoana suportă în continuare consecințe grave ale unei hotărâri interne care a încălcat drepturi fundamentale. Ce efecte spune ÎCCJ că are hotărârea CEDO În același comunicat, instanța supremă afirmă că hotărârea CEDO rămâne obligatorie pentru statul român și pentru instanțele judecătorești, care trebuie să aplice „necondiționat” criteriile stabilite la Strasbourg privind libertatea de exprimare a magistraților. Motivarea integrală a deciziei din 16 noiembrie 2026 urmează să fie publicată după redactare, potrivit ÎCCJ. Reacția lui Cristi Dănileț și miza financiară invocată După pronunțare, Cristi Dănileț a criticat decizia pe Facebook, susținând că refuzul redeschiderii dosarului îl împiedică să își recupereze partea de salariu reținută, dobânzile aferente și cheltuielile de judecată, precum și să obțină radierea sancțiunii din „cazierul disciplinar”. „ÎCCJ încalcă iar drepturile omului”, a transmis Cristi Dănileț, într-o postare citată de Libertatea. Context: sancțiunea din 2019 și parcursul la CEDO Dănileț a fost sancționat disciplinar în 2019 cu diminuarea salariului cu 5% timp de două luni, pentru două postări pe Facebook. Plângerea la CEDO a fost înregistrată în martie 2021, iar în februarie 2024 o Cameră a CEDO a constatat încălcarea libertății de exprimare; ulterior, Marea Cameră a confirmat hotărârea în decembrie 2025. Despre decizia ÎCCJ a relatat și Agerpres, notează publicația. [...]