Știri
Știri din categoria Piața valutară (FX)
Presiunile pe leu și costurile de finanțare pot rămâne ridicate dacă instabilitatea politică pune sub semnul întrebării disciplina fiscală și absorbția banilor europeni, avertizează ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare, potrivit Digi24. Oficialul leagă deprecierea monedei naționale față de euro de felul în care investitorii, finanțatorii și agențiile de rating evaluează credibilitatea țintelor asumate de România în contextul „turbulențelor politice”.
Nazare spune că, în ultimele zile și săptămâni, a transmis „suficiente avertismente” despre riscurile unei perioade de instabilitate politică, iar reacția pieței vine din atenția acordată de actorii externi unor repere considerate esențiale pentru România.
Ministrul indică două elemente pe care investitorii, finanțatorii și agențiile de rating le urmăresc în mod special:
În această logică, programul de consolidare și disciplina fiscal-bugetară, împreună cu îndeplinirea țintelor pentru 2026 și absorbția fondurilor europene, sunt prezentate ca factori-cheie pentru stabilizarea percepției de risc.
Nazare afirmă că mesajele publice transmise de clasa politică în ultima perioadă „nu au fost deloc încurajatoare” pentru investitori și finanțatori și că turbulențele politice sunt văzute drept un factor principal care ar putea afecta cele două ținte.
În plus, ministrul spune că a semnalat anterior riscuri legate de cuantumul finanțărilor, nivelul dobânzilor și posibile presiuni asupra cursului de schimb, presiuni care „se materializează”.
Potrivit lui Nazare, există o legătură directă între presiunea pe curs și stabilizarea politică: dacă situația politică se stabilizează și apare predictibilitate, atunci presiunile asupra cursului și creșterea dobânzilor ar urma să se tempereze.
Declarațiile au fost făcute luni, după ședința de guvern, pe fondul discuțiilor despre cursul leu-euro.
Recomandate
Leul are șanse reduse să revină spre 5 lei/euro chiar și după calmarea scenei politice , pe fondul unui dezechilibru structural între cererea de valută pentru importuri și intrările insuficiente de euro în economie, potrivit unei analize Wall-Street , care citează poziția Andreei Nica, vicepreședinte al Asociației CFA România . După ce anul trecut moneda națională a depășit pragul psihologic de 5 lei/euro și s-a stabilizat în intervalul 5–5,05 lei/euro, tensiunile politice generate de moțiunea de cenzură împotriva Guvernului Bolojan au adăugat un nou impuls de depreciere. În ziua menționată în articol, leul a trecut de 5,2 lei/euro. Dezechilibrul extern rămâne presiunea principală Ideea centrală din analiza citată este că mișcarea cursului nu ține doar de episoadele de volatilitate politică, ci de o problemă de fond: România are nevoie de euro pentru a-și plăti importurile, iar sursele de valută nu acoperă această cerere. Andreea Nica arată că intrările de euro vin din exporturi, fonduri europene și investiții străine directe, însă: investițiile străine directe „s-au redus” și sunt descrise ca fiind la un nivel „foarte mic”, în jur de 1–1,5% din PIB; exporturile sunt „mult mai mici” decât importurile, ceea ce menține presiunea pe curs. În acest context, chiar și după formarea unui nou guvern, scenariul unei întăriri a leului este considerat „puțin probabil”, iar tendința indicată rămâne de depreciere. De ce cursul se mișcă „în trepte”, nu gradual Un alt element relevant pentru companii și populație este modul de ajustare al cursului. Potrivit analizei, deprecierea euro/leu nu se produce neapărat lin, ci mai degrabă în „praguri”: piața poate sta o perioadă în jurul unui nivel, apoi cursul face un salt și se stabilizează mai sus. În această logică, odată depășite anumite niveluri, revenirea sub ele devine tot mai dificilă fără o îmbunătățire a fundamentelor economice. În plus, specialista citată afirmă că, în mod obișnuit, BNR nu intervine „în momente de panică”, ci așteaptă calmarea pieței și apoi încearcă să mențină cursul în zona în care se stabilizează. 5,2 lei/euro, din „prag” estimat înainte de criză, spre scenariu „optimist” Articolul notează că nu există o prognoză actualizată după criza politică, însă nivelul de 5,2 lei/euro fusese estimat anterior, când cursul era în jur de 5,05 lei/euro. În noul context, în care incertitudinea politică se suprapune peste dezechilibrele externe, acest nivel ajunge să fie văzut mai degrabă ca un scenariu „optimist” decât unul pesimist. [...]
Euro a coborât sub 5,2 lei în tranzacții cu lichiditate redusă, semn că tensiunile politice continuă să apese pe leu , chiar dacă mișcarea are loc înainte de deschiderea pieței interbancare din România, potrivit Economedia . La ora 11:20, moneda europeană a scăzut sub pragul de 5,2 lei, până la 5,197 lei. Mai devreme, cotațiile din platformele internaționale indicau aproximativ 5,202–5,2055 lei pentru un euro, înainte de deschiderea pieței locale (date Investing). De ce contează: cursul reacționează la risc politic, nu la „fundamente” pe termen scurt Economedia notează că piața interbancară din România era încă închisă, iar lichiditatea redusă poate amplifica volatilitatea. În astfel de condiții, mișcările pot fi mai bruște și „nu reflectă neapărat niveluri consolidate de tranzacționare”. Presiunea pe leu este pusă în contextul votului așteptat marți, prin moțiunea împotriva premierului Ilie Bolojan , ceea ce menține un nivel ridicat de incertitudine și prudență în rândul investitorilor. Context: după minimul istoric și un episod „foarte agitat” în piață Evoluția de luni vine după ce, joi, leul a atins un minim istoric față de euro, iar Banca Națională a României a publicat un curs oficial de 5,1417 lei/euro. În aceeași zi, în piața interbancară, euro a urcat până la 5,2 lei, iar la unele case de schimb a fost depășit pragul de 5,25 lei. Vineri a fost zi liberă, iar băncile din România au fost închise, ceea ce a mutat o parte din formarea prețului în afara pieței locale. Reprezentanții BNR au descris sesiunea de joi drept „o zi foarte agitată”, tipică perioadelor de incertitudine, și au transmis că situația ar urma să se calmeze. Potrivit datelor agregate de Bloomberg, scăderea de joi a fost una dintre cele mai abrupte mișcări intraday din ultimele luni. [...]
Depășirea pragului de 5,2 lei/euro în tranzacțiile „after-hours” indică presiuni încă ridicate pe leu , într-un context de lichiditate redusă și volatilitate accentuată, potrivit Economedia . Pe platformele internaționale, cotațiile au urcat vineri seara la aproximativ 5,20–5,203 lei pentru un euro, după închiderea pieței interbancare din România. Mișcarea este relevantă mai ales ca semnal de tensiune în piață, nu ca nivel „bătut în cuie”: tranzacțiile după închiderea pieței locale se fac în condiții de lichiditate mai mică, ceea ce poate amplifica variațiile și poate produce cotații care „nu reflectă neapărat niveluri consolidate de tranzacționare”, notează publicația. Context: minim istoric și volatilitate intraday Episodul vine după o zi de joi descrisă de Banca Națională a României drept „o zi foarte agitată”, în care leul a atins un minim istoric față de euro, iar BNR a publicat un curs oficial de 5,1417 lei/euro. În timpul zilei, în piața interbancară, euro a urcat până la 5,2 lei. La unele case de schimb, pragul de 5,25 lei pentru un euro a fost depășit, conform datelor citate. Pentru context suplimentar despre episodul de depreciere, Economedia a relatat anterior aici: Economedia . De ce contează: risc politic și reacția investitorilor Potrivit informațiilor prezentate, deprecierea accelerată a leului a fost alimentată de criza politică declanșată după retragerea sprijinului PSD pentru premierul Ilie Bolojan, demisiile miniștrilor și depunerea moțiunii de cenzură. În acest context, investitorii au devenit mai precauți, iar presiunea pe curs s-a amplificat. Date agregate de Bloomberg arată că scăderea de joi a fost una dintre cele mai abrupte mișcări intraday din ultimele luni. Ce urmează BNR a transmis că situația „ar urma să se calmeze”, însă cotațiile din after-hours sugerează că piața rămâne sensibilă la incertitudinea politică și la condițiile de lichiditate, cel puțin pe termen foarte scurt. [...]
Dolarul a coborât la un minim al ultimelor 10 zile, pe fondul creșterii apetitului pentru risc după acordul de pace SUA–Iran , care a împins în jos prețul petrolului și a redus cererea pentru active considerate „refugiu”, potrivit Reuters . În tranzacțiile de luni din Asia, indicele dolarului (care măsoară moneda americană față de un coș de valute majore) a scăzut cu 0,31%, la 99,492, cel mai redus nivel din 5 iunie. Mișcarea a venit după ce oficiali americani și iranieni au anunțat duminică un cadru pentru un acord care ar urma să pună capăt războiului, să oprească blocada SUA asupra Iranului și să redeschidă Strâmtoarea Hormuz . Petrol mai ieftin, dolar mai slab Piața a reacționat printr-o scădere a petrolului: contractele futures pentru Brent erau în coborâre cu peste 4%, la 83,82 dolari (aprox. 385 lei). În acest context, investitorii s-au orientat către monede mai sensibile la risc, în detrimentul dolarului. Euro a urcat la 1,1607 dolari, iar lira sterlină s-a apreciat la 1,3448 dolari. Dolarul australian a crescut la 0,7075 dolari, iar dolarul neozeelandez la 0,5854 dolari. Prudență: acordul e un „cadru”, iar riscul de escaladare rămâne Deși reacția inițială a fost una de „risk-on” (apetit pentru risc), Reuters notează că prudența persistă după ce președintele Donald Trump a declarat pentru The New York Times că, dacă Iranul nu ajunge la un acord nuclear final cu SUA, ar relua atacurile asupra Teheranului sau ar cere ca SUA să devină „gardianul Orientului Mijlociu” în schimbul a 20% din veniturile regiunii. Nick Twidale, strateg-șef de piață la ATFX Global, a spus că se așteaptă la o slăbire a dolarului în următoarele ședințe, cu o ușoară apreciere a unor monede „de risc”, dar fără mișcări foarte mari. El a adăugat că piața va aștepta să vadă cât de repede se redeschide efectiv Strâmtoarea Hormuz și cât va dura până când fluxurile de petrol revin la normal, estimând că ar putea fi vorba de luni, nu de săptămâni. Yenul rămâne sub presiune înaintea deciziei Băncii Japoniei Separat de efectul geopolitic, yenul japonez a slăbit până la 160,150 per dolar, rămânând în jurul nivelului de 160, considerat de piață o zonă sensibilă, asociată cu riscul unei intervenții oficiale. Banca Japoniei urmează să încheie pe 16 iunie o ședință de două zile, iar Reuters relatează că instituția este așteptată să majoreze dobânzile la un maxim al ultimilor 31 de ani și să semnalizeze că poate continua creșterile, în linie cu tendința de înăsprire a politicii monetare observată și la alte bănci centrale, inclusiv Banca Centrală Europeană. [...]
Dolarul s-a stabilizat, iar piețele valutare au intrat într-un regim de așteptare , pe fondul incertitudinii legate de negocierile din Orientul Mijlociu și de următoarele semnale de politică monetară ale marilor bănci centrale, potrivit Reuters . Indicele dolarului, care măsoară evoluția monedei americane față de un coș de valute (inclusiv yenul și euro), era neschimbat la 99,00, după ce săptămâna trecută a scăzut cu 0,4%. Mișcarea vine pe fondul speranțelor privind un acord între SUA și Iran care ar permite redeschiderea Strâmtorii Hormuz pentru transporturile de petrol. Geopolitica ține dolarul „în priză” prin canalul petrolului Reuters notează că petrolul a urcat la începutul sesiunii după ce Israelul a ordonat trupelor să avanseze mai mult în Liban, în confruntarea cu Hezbollah, grupare susținută de Iran. Președintele SUA, Donald Trump, a declarat vineri că va decide în curând asupra unui acord propus pentru extinderea armistițiului cu Iranul. Un astfel de acord ar prelungi armistițiul SUA–Iran cu 60 de zile și ar permite reluarea traficului prin Strâmtoarea Hormuz, rută care, în vremuri normale, este folosită pentru circa o cincime din transporturile globale de țiței și gaze naturale lichefiate (GNL). Un oficial iranian a spus pentru Reuters că un acord este aproape, dar nu a fost încă aprobat. Datele din SUA și băncile centrale pot schimba rapid direcția Atenția se mută și pe datele din SUA: raportul privind locurile de muncă (non-farm payrolls) din 5 iunie este așteptat să indice o rată a șomajului de 4,3% și o creștere de 85.000 de joburi, potrivit unui sondaj Reuters. Joseph Capurso, șeful departamentului FX (piața valutară) la Commonwealth Bank of Australia , a spus că dolarul va fi influențat puternic de evoluțiile din războiul SUA–Iran și de raportul privind piața muncii din SUA. El a adăugat că, odată redeschisă strâmtoarea, în timp efectul prețului petrolului ar urma să se estompeze, iar dobânzile să redevină un factor mai important pentru dolar. În paralel, piețele financiare pariază că următoarea mișcare a Rezervei Federale (Fed) va fi o creștere a dobânzii-cheie din intervalul actual 3,50%–3,75%, probabil până la finalul anului, după ce înainte de izbucnirea războiului din Iran oficialii luau în calcul o reducere. În Europa, Isabel Schnabel, membră în boardul Băncii Centrale Europene (BCE), a declarat pentru Reuters săptămâna trecută că BCE ar trebui să majoreze dobânzile luna aceasta chiar și dacă se ajunge la un acord de pace SUA–Iran; ea urma să vorbească luni în Coreea de Sud. În Japonia, un discurs al guvernatorului Băncii Japoniei, Kazuo Ueda, programat pentru miercuri, este urmărit pentru indicii privind o posibilă majorare a dobânzii în săptămâna următoare. Totodată, două surse familiarizate cu discuțiile au spus că, deși nu există încă un consens în interiorul băncii, o pauză în reducerea achizițiilor de obligațiuni guvernamentale este tot mai des văzută drept opțiunea preferată. Cursuri: euro și yenul au cedat ușor în fața dolarului În tranzacțiile de luni dimineață, euro a scăzut cu 0,08% la 1,165 dolari, yenul s-a depreciat cu 0,08% la 159,41 yeni/dolar, iar lira sterlină a coborât cu 0,07% la 1,3449 dolari. Ministerul japonez de Finanțe a anunțat vineri că guvernul a cheltuit 11,7 trilioane yeni (aprox. 324 miliarde lei) pentru intervenții pe piața valutară în luna precedentă, pentru a sprijini yenul, confirmând ceea ce traderii suspectau deja. Dolarul australian era neschimbat la 0,7181 dolari, iar dolarul neozeelandez a scăzut cu 0,17% la 0,5978 dolari. [...]
BNR separă discuția despre „curs ținut” de cea despre stabilitate , argumentând că nivelul cursului leu/euro și volatilitatea din piața valutară sunt concepte diferite, cu efecte diferite asupra economiei și care nu ar trebui tratate ca echivalente în dezbaterile publice, potrivit unei analize semnate de prim-viceguvernatorul Leonardo Badea , publicată de Economedia . În contextul episoadelor frecvente de volatilitate pe piețele internaționale și al tensiunilor politice și economice interne din ultimul an, Badea notează că tema cursului de schimb revine recurent în prim-plan, inclusiv prin ipoteze privind „supraaprecierea” leului și prin discuții despre intervențiile băncii centrale. Problema, susține el, este că aceste două subiecte sunt adesea puse în relație de echivalență, deși nu descriu același lucru. De ce contează distincția: efecte diferite în economie, fiscal și finanțe Punctul central al analizei este că nivelul cursului și volatilitatea cursului influențează diferit echilibrele macro-financiare și, implicit, calibrul politicilor economice. Cursul de schimb este descris ca un „nod” de interacțiuni între economia reală, politica fiscală și monetară și sistemul financiar, ceea ce face ca interpretările simplificate să fie riscante. Pentru a discuta despre „nivel”, Badea introduce conceptul de curs real de schimb , care exprimă prețul relativ al bunurilor între două țări, și oferă un exemplu didactic (compararea prețului unui croissant în Franța și România) pentru a arăta cum se poate aproxima această relație. În aceeași logică, el indică cursul real efectiv de schimb (REER) ca indicator utilizat pentru evaluarea competitivității externe, deoarece compară moneda națională cu un coș de valute ale partenerilor comerciali și ajustează diferențele de inflație. Evaluarea „sub/supraaprecierii” nu se face dintr-un singur indicator Analiza trece apoi la ideea de curs de schimb de echilibru , unde sunt menționate mai multe metode din literatura de specialitate, inclusiv: BEER (Behavioural Equilibrium Exchange Rate): abordare empirică ce combină factori fundamentali de lungă durată (productivitate, poziția activelor externe nete, datoria publică etc.) cu factori temporari/ciclici, mai apropiați de dinamica piețelor financiare; FEER (Fundamental Equilibrium Exchange Rate): urmărește un nivel al cursului compatibil simultan cu echilibrul intern (funcționare aproape de PIB potențial) și echilibrul extern (poziție sustenabilă a contului curent pe termen mediu). Badea argumentează că o discuție despre sub/supraapreciere ar trebui să pornească de la comparații între REER și estimări de tip FEER/BEER, înainte de a ajunge la cursul nominal. El preia și un exemplu dintr-o prezentare a FMI („Macroeconomic Balance Approach”), pentru a ilustra că astfel de evaluări depind de ipoteze precum nivelul „de echilibru” al contului curent și elasticități estimate econometric, iar rezultatul surprinde doar o parte a tabloului (dezechilibrul extern). În plus, Badea dă un exemplu de canal fiscal: dacă o parte importantă a datoriei publice este în valută, deprecierea monedei poate deteriora automat situația bugetară, cu efecte ulterioare și asupra contului curent. Intervențiile valutare pot reduce volatilitatea fără să „demonstreze” un curs greșit Pe componenta de volatilitate, Badea citează lucrări care discută rolul intervențiilor băncii centrale în piața valutară din perspectiva stabilizării și a costurilor/beneficiilor de bunăstare (în termeni de consum). Concluzia pe care o extrage este că intervențiile pot fi benefice în anumite circumstanțe , dar nu indică automat că moneda este subevaluată sau supraevaluată față de o monedă de referință. El adaugă că ipotezele despre evaluarea monedei trebuie privite și prin prisma rezervelor internaționale : o reducere semnificativă a rezervelor valutare poate semnala dificultăți în susținerea cursului și creșterea vulnerabilității externe, iar literatura despre crize valutare arată episoade în care diminuarea rezervelor a precedat crize. Convergența economică poate schimba atât nivelul, cât și regimul de volatilitate În cazul economiilor emergente aflate în „catching-up” (recuperare față de economiile dezvoltate), Badea indică relevanța efectului Balassa–Samuelson : pe măsură ce productivitatea și salariile cresc mai repede, cursul real efectiv se poate aprecia, ceea ce poate eroda competitivitatea externă. Ajustarea poate veni ulterior prin deprecierea cursului nominal, fără ca acest lucru să fie, în sine, dovada unei monede „supraevaluate”. În același timp, etapa de convergență poate influența și volatilitatea. Concluzia analizei este că volatilitatea redusă într-o perioadă nu spune, direct, dacă nivelul cursului este „corect” , iar o volatilitate mică nu este echivalentă cu „menținerea artificială” a unui anumit nivel. Din această perspectivă, Badea susține că adecvarea politicii de curs nu poate fi evaluată decât prin abordări riguroase și rezultate robuste, care pot lua în calcul atât nivelul cursului, cât și eventuale intervenții pentru reducerea volatilității. [...]
