Știri
Știri din categoria Fiscalitate
ANAF își întărește capacitatea de control pe prețuri de transfer, după ce 35 de inspectori fiscali au fost instruiți timp de trei zile de experți ai OCDE și ai administrației fiscale britanice, pe tema serviciilor intragrup – o zonă cu miză directă pentru companiile multinaționale și pentru riscul de ajustări fiscale. Informațiile apar într-o notă prezentată de Economedia, pe baza comunicării ANAF.
Programul de instruire s-a desfășurat în perioada 7–9 iulie 2026 și a fost susținut de doi experți ai Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și un expert din cadrul administrației fiscale din Marea Britanie, potrivit ANAF.
Sesiunile au vizat cele mai recente evoluții privind prețurile de transfer pentru serviciile intragrup, în contextul în care OCDE a lansat în consultare publică un nou Capitol VII din Liniile directoare privind prețurile de transfer pentru întreprinderile multinaționale și administrațiile fiscale.
În cadrul discuțiilor, inspectorii au abordat teme tehnice care, în practică, pot sta la baza ajustărilor în inspecții, precum:
La instruire au participat 35 de inspectori fiscali din structurile de inspecție fiscală și antifraudă fiscală, precum și din echipa responsabilă cu emiterea acordurilor de preț în avans și gestionarea procedurilor amiabile, conform informării ANAF.
Programul a inclus studii de caz, schimburi de experiență și discuții tehnice despre provocările întâlnite în practica administrațiilor fiscale. ANAF nu a indicat, în informarea citată, pași următori sau modificări procedurale concrete care să decurgă imediat din acest program.
Recomandate
Marii contribuabili vor trebui să depună anual, din 2026, dosarul prețurilor de transfer , ceea ce mută obligația din zona „la cerere, în inspecție” într-un regim de raportare periodică, cu termen fix și expunere mai mare la analize de risc înainte de controale, potrivit Agerpres , care citează o analiză PwC România. ANAF a publicat pe 2 iulie două ordine care schimbă semnificativ modul în care companiile vor gestiona prețurile de transfer pentru tranzacțiile aferente anului 2026. Primul ordin transformă dosarul prețurilor de transfer într-o obligație anuală de raportare electronică pentru marii contribuabili, iar al doilea modifică regulile privind acordurile de preț în avans (APA), inclusiv prin introducerea mecanismului de „roll-back” (aplicare și pentru perioade fiscale anterioare, în anumite condiții). Ce se schimbă operațional pentru marii contribuabili Până acum, marii contribuabili pregăteau dosarul și îl prezentau autorităților fiscale, de regulă, doar la solicitare, în contextul unei inspecții. Din 2026, dosarul va trebui întocmit anual și depus electronic la ANAF, prin Spațiul Privat Virtual (SPV), într-un termen specific, arată analiza PwC. Consultanții PwC indică trei efecte practice principale: termen fix de depunere , care elimină posibilitatea de a amâna pregătirea dosarului până la o eventuală solicitare a ANAF; volum de muncă mai mare , deoarece dosarul va include o analiză distinctă pentru fiecare tranzacție cu fiecare persoană afiliată care depășește noile praguri, susținută de studii de comparabilitate mai detaliate și raportată într-un format standardizat; transparență mai mare pentru ANAF , care va avea anual o imagine completă a tranzacțiilor cu părți afiliate, cu potențial de utilizare în analize de risc înainte de inspecții. PwC avertizează că, în lipsa unui dosar conform, ANAF poate considera „în mod arbitrar” că prețurile de transfer nu reflectă valoarea de piață și poate impune ajustări, cu impozite suplimentare, dobânzi și penalități. APA și „roll-back”: mai multă certitudine fiscală, inclusiv pentru trecut În paralel, ordinul privind acordurile de preț în avans (APA) actualizează procedura, cu scopul declarat de clarificare și extindere a utilizării instrumentului. Printre modificări, PwC menționează: posibilitatea aplicării unui APA și pentru perioade fiscale anterioare („roll-back”), de până la 5 ani, în anumite condiții; cerințe mai detaliate privind documentația și studiile de comparabilitate; formalizarea interacțiunii cu ANAF pe parcursul procedurii, inclusiv discuții preliminare și etape suplimentare de clarificare. În interpretarea consultanților, noile reguli pot face procedura APA mai atractivă pentru contribuabilii care urmăresc un grad ridicat de certitudine fiscală și reducerea riscului de dispute privind prețurile de transfer. De ce contează și la ce să se aștepte companiile Mesajul central al analizei este că autoritățile fiscale își intensifică atenția asupra tranzacțiilor intragrup și a documentării prețurilor de transfer. Pentru companiile cu tranzacții relevante cu persoane afiliate, schimbările cresc nivelul de conformare cerut, dar pot fi folosite și ca instrument de reducere a riscurilor, inclusiv prin evaluarea din timp a situației existente și, unde este cazul, ajustări voluntare și pregătirea politicilor de prețuri de transfer pentru tranzacțiile viitoare. [...]
Ordinul ANAF 827/2026 introduce „rollback” la acordurile de preț în avans , adică posibilitatea ca efectele unui acord să se extindă, în anumite condiții, și asupra unor perioade fiscale anterioare, potrivit Ziarul Financiar . Schimbarea vizează direct companiile cu tranzacții intragrup (între persoane afiliate), în special multinaționalele, pentru care prețurile de transfer sunt o zonă majoră de risc fiscal. Ordinul nr. 827/2026 a fost publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 543, și intră în vigoare de la data publicării. Actul aprobă o nouă procedură privind emiterea și modificarea acordurilor de preț în avans (APA – „Advance Pricing Agreements”), instrument prin care contribuabilii pot obține, înainte sau în timpul derulării tranzacțiilor, confirmarea ANAF asupra metodei de stabilire a prețurilor între entități afiliate. Ce se schimbă: „rollback”, pentru prima dată reglementat explicit Cea mai importantă noutate este introducerea explicită a mecanismului de „rollback”. În practică, acesta permite ca un acord de preț în avans să producă efecte și pentru perioade fiscale trecute, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și dacă situația analizată este comparabilă cu cea pentru care se solicită acordul. Până acum, legislația românească nu reglementa detaliat această posibilitate, deși mecanismul este folosit în jurisdicții cu sisteme fiscale mature, notează publicația. Impact pentru companii: mai multă predictibilitate, dar și proceduri mai stricte Noua procedură aduce și reguli mai clare pentru modificarea acordurilor deja emise. Ordinul stabilește condițiile în care un APA poate fi revizuit sau extins atunci când apar schimbări semnificative ale circumstanțelor economice, juridice sau operaționale avute în vedere la emiterea acordului. Totodată, sunt detaliate: conținutul cererilor pentru emiterea/modificarea unui APA; documentația necesară; etapele administrative pe care contribuabilii trebuie să le parcurgă în relația cu ANAF. În contextul intensificării controalelor pe prețuri de transfer și al alinierii la standardele OCDE , interesul pentru APA a crescut, în special în rândul grupurilor multinaționale cu tranzacții de valoare ridicată, potrivit articolului. Context: pachet mai larg pe prețuri de transfer, în paralel cu Ordinul 828/2026 Ordinul 827 apare simultan cu Ordinul nr. 828/2026, care modifică regulile privind dosarul prețurilor de transfer. Împreună, cele două acte normative rescriu cadrul procedural aplicabil tranzacțiilor intragrup, cu obiective declarate de simplificare a conformării, creștere a predictibilității și uniformizare a practicii administrative. Ministerul Finanțelor a indicat, într-un comunicat citat de ZF, trei direcții principale ale schimbărilor: clarificarea situațiilor în care un APA poate fi aplicat și pentru perioade anterioare (rollback), în condiții de comparabilitate; reguli mai clare pentru acordurile bilaterale sau multilaterale (cu administrații fiscale din alte state), relevante pentru reducerea riscului de dublă impunere; clarificarea documentelor și informațiilor ce trebuie depuse pentru obținerea unui APA. Ministerul Finanțelor și ANAF spun că vor urmări aplicarea noilor reguli și vor continua dialogul cu mediul de afaceri și specialiștii, astfel încât reglementările să răspundă atât nevoii de certitudine fiscală, cât și obiectivului unei administrări fiscale moderne. [...]
Controalele ANAF pe prețuri de transfer au generat obligații fiscale suplimentare de 655 milioane lei în ultimele 12 luni, semnalând o intensificare a riscului de ajustări pentru companiile cu tranzacții intra-grup, inclusiv atunci când documentația este pregătită la termen, potrivit Wall-Street . În perioada analizată, inspectorii fiscali au verificat tranzacții intra-grup de peste 199 miliarde lei și au stabilit obligații suplimentare de aproximativ 655 milioane lei. Din total, peste 386 milioane lei reprezintă impozit pe profit suplimentar, iar aproape jumătate din această componentă (46%, respectiv 179 milioane lei) provine din ajustări de prețuri de transfer (adică ajustări ale prețurilor practicate între companii afiliate, pentru a le alinia la niveluri de piață). De ce contează: dosarul nu mai este „scut” dacă nu reflectă realitatea operațională Mesajul transmis de rezultate, dincolo de suma în sine, este că ANAF nu se limitează la verificarea existenței dosarului de prețuri de transfer sau a actualizării analizei de comparabilitate („benchmark”, comparație cu prețuri/marje de piață). Accentul se mută pe coerența dintre documentație și modul în care compania funcționează efectiv: funcții, active, riscuri, justificarea economică a tranzacțiilor intra-grup, nivelul marjelor și documentarea serviciilor primite de la entități afiliate. Un punct recurent în controale este întrebarea dacă modelul de business descris în documentație este aliniat cu realitatea din teren. Exemplul dat este cel al distribuitorilor „cu risc limitat”: în acte apar ca entități cu funcții reduse și marje stabile, dar în practică pot negocia condiții comerciale relevante, pot stabili discounturi sau gestiona relații importante cu clienții. Aceste diferențe nu schimbă automat profilul, însă trebuie explicate și susținute în dosar pentru a evita interpretări contrare în inspecție. Pierderile și marjele mici nu sunt automat problemă, dar trebuie susținute cu date Materialul subliniază că pierderile sau profitabilitatea redusă nu indică, prin ele însele, o problemă de prețuri de transfer. Totuși, explicațiile generale („piața a fost dificilă”, „au crescut costurile”) au valoare limitată fără o analiză care cuantifică impactul economic și îl leagă de profilul funcțional al companiei. Cu alte cuvinte, în inspecții devine esențial dacă rezultatul financiar este compatibil cu rolul și riscurile asumate de entitatea locală, așa cum sunt descrise în documentație. Serviciile intra-grup, zonă sensibilă: ANAF caută dovezi de beneficiu concret O altă arie de risc evidențiată este cea a serviciilor intra-grup. Contractele-cadru, facturile generice sau prezentările standard sunt, de regulă, insuficiente. În practică, autoritățile cer tot mai des dovezi ale prestării efective și ale beneficiului concret, precum: e-mailuri și intervenții punctuale; minute ale întâlnirilor; versiuni de documente cu modificări („track changes”); fluxuri de aprobare; documente utilizate efectiv local; dovezi de implementare și impact operațional sau financiar observabil. Concluzia practică a analizei este că firmele ar trebui să își revizuiască periodic documentația și, mai ales, să verifice dacă aceasta „ține” în fața unui control care testează realitatea operațională, nu doar conformarea formală. Textul sursă este un material de opinie semnat de Adelina Bobe, Senior Manager, Prețuri de Transfer, Deloitte România . [...]
ANAF extinde controalele la persoane fizice, aducând Antifrauda în verificarea veniturilor nejustificate , ceea ce poate crește capacitatea de control și riscul de impuneri rapide pentru contribuabilii vizați, potrivit Economica . Măsura urmărește verificarea situației fiscale personale în vederea impozitării cu 70% a veniturilor din surse neidentificate obținute de persoane fizice. Schimbarea este introdusă prin Ordinul ANAF nr. 768/2026 , publicat în Monitorul Oficial, care modifică și completează Ordinul președintelui ANAF nr. 2.778/2020 privind competența de exercitare a verificării situației fiscale personale și a activităților preliminare. Ce se schimbă operațional: intră și Direcția Antifraudă Până acum, verificarea documentară a veniturilor persoanelor fizice a căror sursă nu este identificată putea fi făcută doar de trei structuri ANAF: Direcția generală control venituri persoane fizice (din aparatul propriu ANAF); serviciile de verificări fiscale din cadrul direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice; structurile de inspecție fiscală persoane fizice din cadrul unităților subordonate direcțiilor regionale. Prin noul ordin, competența se extinde și către inspectorii Direcției generale antifraudă fiscală din cadrul aparatului propriu al ANAF, conform informațiilor citate de StartupCafe.ro în materialul preluat de Economica (sursa secundară: StartupCafe.ro ). De ce contează: impozit 70% și accesorii, dacă sursa veniturilor nu e identificată Potrivit legii, veniturile constatate de organele fiscale, în condițiile Codului de procedură fiscală, pentru care sursa nu a fost identificată, se impozitează cu o cotă de 70% aplicată asupra bazei impozabile ajustate. În plus, prin decizia de impunere, organele fiscale stabilesc nu doar impozitul, ci și dobânzile și penalitățile de întârziere. [...]
Antifrauda ANAF primește oficial atribuții de verificare a situațiilor fiscale personale , o schimbare cu impact direct asupra modului în care pot fi inițiate controalele ce vizează impozitarea cu 70% a veniturilor din surse neidentificate, potrivit HotNews . Măsura este prevăzută într-un ordin publicat în Monitorul Oficial luni și extinde competența de „verificare a situației fiscale personale” și către inspectorii Direcției generale antifraudă fiscală din cadrul aparatului propriu al ANAF. Ce se schimbă, concret Până acum, verificarea situației fiscale personale era asociată, în practică, cu structuri specializate pe acest tip de control. Prin ordinul menționat, și Antifrauda poate face aceste verificări, în vederea aplicării impozitului de 70% pentru veniturile obținute de persoane fizice din surse neidentificate (denumite și „venituri nejustificate”). De ce contează pentru contribuabili Extinderea atribuțiilor către Antifraudă poate însemna o capacitate operațională mai mare de control pe zona persoanelor fizice, în special în cazurile în care Fiscul consideră că există diferențe între veniturile declarate și situația financiară reală. În material este menționat și un link către o preluare pe StartupCafe.ro . [...]
Controalele ANAF asupra facilității „profit reinvestit” au ajuns să genereze datorii cu accesorii care pot depăși debitul și să blocheze conturi , în condițiile în care inspectorii ar aplica un criteriu pe care legea îl declară irelevant, potrivit unei analize Economica . Miza pentru companii este una de reglementare cu efect financiar direct: aceeași investiție este tratată diferit în funcție de interpretarea echipei de control, iar deciziile de impunere vin cu dobânzi și penalități calculate retroactiv. Unde apare ruptura: sursa finanțării, deși norma o exclude Articolul 22 din Codul fiscal prevede scutirea de impozit pentru profitul reinvestit în echipamente și programe informatice puse în funcțiune. Normele metodologice (HG 1/2016, pct. 11 alin. 2) precizează că profitul se determină „fără a lua în considerare sursele proprii sau atrase de finanțare” ale activelor. Analiza descrie însă o practică opusă la control: inspectorii ar împărți investiția după sursa banilor și ar anula facilitatea pentru partea finanțată din granturi (de exemplu, fonduri europene nerambursabile). Consecința este că firmele care au aplicat scutirea conform textului normelor ajung să fie reîncadrate fiscal și obligate la plată. Costul imediat: accesorii care pot ajunge la 36,5% pe an Peste sumele stabilite ca debit principal, ANAF calculează accesorii (dobânzi și penalități) care, cumulate, pot ajunge la 0,1% pe zi, echivalentul a circa 36,5% pe an, potrivit calculelor prezentate în analiză: dobândă: 0,02% pe zi; penalitate de întârziere: 0,01% pe zi; penalitate de nedeclarare (pentru sumele stabilite la control): 0,08% pe zi. În situațiile în care interpretarea este aplicată retroactiv, cu efect asupra anilor anteriori, accesoriile acumulate ajung frecvent la 30–50% din debit încă de la comunicarea deciziei și pot depăși debitul însuși, mai arată publicația. Pentru un IMM, o astfel de creanță poate însemna blocaje de conturi și risc de insolvență. Semnal oficial, fără soluție publică: CCF cere clarificare și suspendarea controalelor Camera Consultanților Fiscali (CCF) a sesizat oficial Ministerul Finanțelor și conducerea ANAF, invocând verificări la nivel național și „abordări neunitare și chiar contradictorii” în aplicarea art. 22. CCF a cerut clarificare urgentă, suspendarea controalelor și sesizarea Comisiei Fiscale Centrale (mecanism prevăzut de OMF 1059/2021 pentru tranșarea divergențelor de interpretare). Potrivit analizei, sesizarea inițială (ianuarie 2026) a fost urmată de o a doua adresă (10 februarie 2026), însă la aproape șase luni de la prima sesizare nu exista o soluție publicată a Comisiei Fiscale Centrale și nici o clarificare oficială „opozabilă” structurilor de control (adică obligatorie pentru acestea). În spațiul public, subiectul a fost documentat și de alte publicații și organizații, inclusiv Avocatnet , StartupCafe , Juridice.ro , EY România și Digi24 . Ce urmează: contestații și litigii, pe fondul lipsei unei interpretări unitare Analiza notează că, deși președintele ANAF, Adrian Nica, a anunțat public la finalul lunii ianuarie 2026 că a dispus întreruperea controalelor până la clarificare, deciziile de impunere ar fi continuat să fie emise. În lipsa unei poziții unitare, companiile afectate sunt împinse spre contestații administrative și acțiuni în contencios, iar unele ar putea ajunge să sesizeze instituțiile europene privind tratamentul aplicat beneficiarilor de fonduri UE, potrivit aceleiași surse. Miza practică rămâne una de predictibilitate fiscală: dacă facilitatea din Codul fiscal se aplică „indiferent de sursele de finanțare”, așa cum indică normele metodologice citate, atunci interpretarea de control devine un risc financiar major pentru investițiile realizate cu granturi. [...]
