Știri
Știri din categoria Externe
Volodimir Zelenski acuză SUA că ignoră dovezi despre sprijinul Rusiei pentru Iran, potrivit News.ro, care citează un interviu acordat de președintele ucrainean pentru podcastul „The Rest is Politics”, realizat de Alastair Campbell și relatat de The Guardian.
Zelenski susține că a încercat să atragă atenția Casei Albe asupra colaborării dintre Moscova și Teheran. El afirmă că sateliți militari ruși ar fi fotografiat obiective de infrastructură energetică din statele din Golf și din Israel, precum și locațiile bazelor armatei americane din regiune, iar Kremlinul ar fi transmis aceste informații Iranului pentru a facilita atacuri.
„Problema este că au încredere în Putin. Și este păcat”, a declarat Zelenski, după ce a întrebat retoric dacă SUA au reacționat față de Rusia pe acest subiect.
În același interviu, liderul ucrainean spune că echipa lui Donald Trump nu ar fi reușit să înțeleagă „detaliile” a ceea ce își dorește Rusia. Zelenski îi menționează pe negociatorii lui Trump, Steve Witkoff și Jared Kushner, despre care afirmă că au „petrecut prea mult timp” cu Putin și oficiali de rang înalt, precizând că cei doi au mers la Moscova de cinci ori anul trecut și nu au vizitat Kievul.
Pe fondul presiunilor asupra Ucrainei privind cedarea Donbasului și al ideii unui armistițiu condiționat de renunțarea la teritoriu, Zelenski afirmă că Putin nu se va opri dacă ar cuceri Donbasul și că ar încerca ulterior să preia capitale regionale precum Dnipro și Harkov. El mai spune că americanii ar percepe parțial Donbasul ca nefiind important pentru Ucraina și că ar subestima riscul ca Putin să își încalce promisiunile.
Zelenski a calificat drept „inutilă” vizita vicepreședintelui SUA, JD Vance, la Budapesta, marți și miercuri, pentru a face campanie pentru premierul Ungariei, Viktor Orbán. Totuși, a adăugat că nu intenționează să se amestece în alegerile de duminică, susținând că decizia aparține electoratului maghiar.
În contextul în care SUA amenință că se retrag din NATO, Zelenski cere Europei să își maximizeze capacitatea de descurajare și propune formarea unui bloc militar mai larg. În viziunea sa, UE ar trebui să își unească forțele cu:
El argumentează că fără Ucraina și Turcia Europa nu ar avea o armată comparabilă cu cea a Rusiei, iar împreună cu Ucraina, Turcia, Norvegia și Regatul Unit ar putea „controla securitatea pe mări”. Zelenski spune, totodată, că este convins că Ucraina va adera la UE la un moment dat.
Recomandate
Sute de oameni au protestat la Berlin împotriva războaielor din Orientul Mijlociu , într-o manifestație care a vizat explicit acțiunile SUA și Israelului în Iran și atacurile Israelului în Gaza , potrivit Al Jazeera . Demonstrația a avut loc în pofida ploii torențiale și a inclus mesaje împotriva a ceea ce publicația numește „agresiunea americano-israeliană asupra Iranului”, dar și împotriva atacurilor israeliene asupra Gazei. În același context, protestatarii au denunțat și războiul, respectiv invazia Israelului în Liban, conform materialului publicat pe 19 aprilie 2026. [...]
Rusia pregătește o ofensivă terestră în sud-estul Ucrainei, cu ținta Donbas până în septembrie , iar escaladarea atacurilor cu rachete și drone crește riscul de noi avarii la infrastructura energetică a Ucrainei, deja afectată, potrivit Digi24 . Evaluarea aparține serviciilor de informații militare ucrainene (GUR) și este prezentată de Vadim Skibițki, adjunctul instituției, care a declarat pentru Financial Times că Moscova își consolidează prezența pe câmpul de luptă și intensifică loviturile la distanță, potrivit Kyiv Post . Presiune operațională: trupe suplimentare și ritm ridicat al loviturilor Skibițki susține că Rusia desfășoară încă 20.000 de soldați din rezerva strategică, ceea ce ar duce efectivele rusești din Ucraina la aproximativ 680.000. În paralel, Rusia își intensifică atacurile cu rachete: ar produce circa 60 de rachete Iskander pe lună și și-ar fi extins capacitatea de lansare, ceea ce pune presiune suplimentară pe apărarea aeriană ucraineană. Vulnerabilitate economică: infrastructura energetică, din nou în prima linie Oficialul GUR avertizează că Ucraina duce lipsă de sisteme avansate de apărare aeriană, precum Patriot (fabricat în SUA), iar asta face ca infrastructura critică – „în special instalațiile energetice grav avariate în timpul atacurilor de iarnă” – să rămână expusă. În lectura serviciilor ucrainene, intensificarea atacurilor cu rachete și drone ar face parte dintr-o strategie de degradare a infrastructurii și de „modelare” a câmpului de luptă înaintea ofensivei planificate pentru primăvară-vară. Negocierile de pace, în impas: Kievul acuză lipsă de seriozitate Skibițki, implicat și în negocierile de pace, afirmă că pregătirile militare indică faptul că Moscova nu tratează cu seriozitate discuțiile și prioritizează câștigurile pe front. Președintele Volodimir Zelenski a declarat pe 31 martie că Rusia ar fi transmis un ultimatum de două luni: retragerea Ucrainei din Donbas sau acceptarea unor termeni de pace mai duri. Zelenski a respins propunerea ca nerealistă și a contestat ideea că Rusia ar putea cuceri regiunea în două luni. În același context, Digi24 notează că discuțiile de pace conduse de SUA cu Rusia au rămas blocate, iar Washingtonul își mută tot mai mult atenția către războiul din Iran. [...]
Războiul din Iran tensionează resursele SUA și poate deschide spațiu pentru presiuni chineze „sub pragul războiului” asupra Taiwanului , într-un moment în care Washingtonul își consumă muniții și își redistribuie sisteme de apărare, potrivit unei analize prezentate de Digi24 , care citează The Diplomat . Armistițiul convenit pe 7 aprilie între SUA și Iran a adus o pauză temporară după aproape șapte săptămâni de lupte, însă o pace durabilă rămâne incertă: o rundă de discuții s-a încheiat fără acord, iar SUA au anunțat o blocadă navală a Iranului. În acest context, analiza indică faptul că postura de apărare americană în Indo-Pacific este „tensionată” de cerințe operaționale concurente. Conflictul din Orientul Mijlociu a generat costuri operaționale directe pentru SUA: cheltuieli de miliarde de dolari în rachete, realocarea unei Unități Expediționare a Pușcașilor Marini din Japonia și mutarea a 48 de interceptoare THAAD în largul Peninsulei Coreene. Reaprovizionarea stocurilor și redistribuirea sistemelor de armament ar urma să necesite timp și bani, ceea ce înseamnă, pe termen scurt, mai puține capabilități disponibile în Indo-Pacific. De ce contează pentru Taiwan: fereastra pentru coerciție, nu neapărat pentru invazie Pe fondul acestor constrângeri, unii comentatori se tem că Beijingul ar putea interpreta momentul drept oportun pentru a avansa obiectivul „unificării” cu Taiwanul, iar îngrijorarea este împărtășită și de oficiali taiwanezi din domeniul securității, potrivit textului. Totuși, până acum, China ar fi aplicat mai ales măsuri de persuasiune și nu ar fi escaladat militar în Strâmtoarea Taiwan, rămânând probabil descurajată să facă acest pas. Analiza sugerează însă că războiul din Iran ar putea crea oportunități pentru intensificarea tacticilor coercitive „în afara războiului”, menite să testeze limite și să împingă un nou status quo, în timp ce Taipei și Washington sunt nevoite să-și calibreze răspunsul într-un mediu mai încărcat operațional. De ce o invazie rapidă rămâne „puțin probabilă”: trei riscuri pentru Beijing Deși Beijingul ar putea lua în calcul o accelerare a planurilor, o invazie pe termen scurt este descrisă drept puțin probabilă, din cauza a trei riscuri majore: Îndoieli privind capacitatea PLA de a cuceri Taiwanul prin forță , pe fondul epurărilor din armată: din 2022, Xi Jinping ar fi epurat peste 100 de oficiali de rang înalt, iar în 2025 au fost demiși inclusiv comandantul și adjunctul Comandamentului Teatrului de Est (responsabil de Strâmtoarea Taiwan). În prezent, doar 21% dintre pozițiile-cheie de conducere ale PLA ar fi ocupate. Un raport al Departamentului Apărării al SUA din 2025 avertizează că aceste demiteri riscă să provoace perturbări pe termen scurt ale eficacității operaționale, iar exercițiile ar necesita planificare mai lungă și ar părea mai puțin organizate decât înainte. Incertitudinea legată de reacția SUA , în condițiile în care administrația Trump ar fi arătat un apetit mai mare pentru acțiune militară decât predecesorii. Disponibilitatea Washingtonului de a apăra Taiwanul – și percepția Beijingului asupra acestui lucru – rămâne decisivă în calculele Chinei. Lipsa de experiență de luptă a PLA, numită de oficiali chinezi „boala păcii” , în contrast cu operațiunile recente ale SUA, descrise ca demonstrând coordonare și putere de foc. PLA nu ar mai fi purtat un conflict convențional major și susținut din 1979, iar experiența navală ar fi rămas limitată la misiuni expediționare mici, precum cele anti-piraterie din Golful Aden. Presiune prin energie și dezinformare: „unificare” fără război Textul mai arată că invazia nu este singura cale: comunitatea de informații a SUA, în Evaluarea Anuală a Amenințărilor din 2026 , ar fi apreciat că liderii chinezi nu intenționează în prezent să execute o invazie în 2027, ci încearcă probabil să creeze condițiile pentru o eventuală unificare în caz de conflict. În această logică, sunt menționate trei instrumente care pot fi folosite separat sau împreună: persuasiunea , coerciția (inclusiv amenințări economice și militare) și operațiuni cinetice limitate (utilizarea restrictivă a forței letale). Un exemplu invocat este oferta Beijingului din 18 martie, prin care ar fi promis Taiwanului „garanții energetice” în schimbul acceptării unificării pașnice, pe fondul vulnerabilității energetice a insulei: Taiwan importă 96% din energia sa, iar importurile ar fi în scădere. În paralel, China ar fi amplificat presiunea prin dezinformare pe rețele sociale, inclusiv postări pe Douyin care ar fi susținut fals că Taiwanul își va epuiza rezervele de gaze naturale lichefiate în mai puțin de două săptămâni. În ansamblu, analiza indică faptul că, pe măsură ce SUA își gestionează simultan angajamentele din Orientul Mijlociu și Indo-Pacific, riscul imediat pentru Taiwan ar putea veni mai degrabă din intensificarea presiunilor graduale decât dintr-o decizie rapidă de invazie. Limitarea importantă: materialul discută scenarii și evaluări, nu confirmă intenții sau decizii operative ale Beijingului. [...]
Un acord SUA–Iran care se limitează la scoaterea uraniului îmbogățit și la suspendarea îmbogățirii ar risca să alimenteze financiar și operațional regimul de la Teheran , avertizează Jacob Nagel într-o analiză publicată de The Jerusalem Post , argumentând că o astfel de înțelegere ar lăsa intacte pârghiile militare și politice care mențin amenințarea pe termen lung. Autorul susține că recenta campanie israeliano-americană a lovit „părți semnificative” din infrastructura nucleară a Iranului, precum și din capacitățile sale de rachete balistice și drone (UAV) și din facilitățile de producție. În acest context, el invocă și un raport al The New York Times (menționat ca posibil „nu pe deplin exact”), potrivit căruia estimările serviciilor americane de informații ar indica faptul că Iranul ar mai avea aproximativ 40% din drone și circa 60% din lansatoare și rachete față de nivelul de dinaintea ultimei runde. Miza economică: sancțiunile și „miliardele” care pot reface capacitățile Iranului Punctul central al argumentului este că prioritatea Teheranului în negocieri ar fi ridicarea sancțiunilor „paralizante” și atragerea de „miliarde de dolari” într-o economie descrisă ca fiind în colaps. Nagel afirmă că chiar și un influx de „câteva miliarde”, combinat cu continuarea comerțului cu petrol către China și India, ar putea: întări capacitatea Gardienilor Revoluției (IRGC) de a reprima disidența internă; oferi timp pentru reconstrucția apărării antiaeriene și refacerea programelor de rachete și drone; permite reluarea sprijinului pentru rețele și forțe proxy; menține pregătirea pentru o „evadare” către arma nucleară după încheierea mandatului lui Donald Trump, potrivit autorului. De ce „uraniul” nu e suficient: diferența dintre material fisil și armă completă Nagel insistă că dezbaterea publică simplifică excesiv problema, confundând existența materialului fisil cu existența unui sistem complet de armă nucleară livrabilă. El susține că există o diferență majoră între „suficient material fisil pentru o bombă” și un „sistem complet” care poate fi montat pe o rachetă și livrat la țintă. În același timp, autorul consideră eliminarea uraniului înalt îmbogățit drept necesară, dar avertizează că un acord „prost” ar putea permite Iranului să manevreze diplomatic și să tragă de timp, proiectând o falsă „senzație de victorie”. Mai mult, el atrage atenția asupra riscului ca Iranul să transfere material fisil împreună cu „câteva sute” de centrifuge avansate, ceea ce ar putea crea o zonă de „imunitate” în privința controlului asupra materialului. Ce ar trebui să includă negocierile, în viziunea autorului În locul unei înțelegeri limitate la uraniu și îmbogățire, Nagel cere „dezafectarea completă” a capacităților rămase ale Iranului, într-un pachet mai larg care să includă: programul nuclear; rachetele balistice; dronele (UAV); încetarea sprijinului pentru terorism și a represiunii interne; deschiderea necondiționată a Strâmtorii Hormuz , despre care spune că Iranul ar fi introdus-o recent în negocieri ca element central de negociere. Autorul mai afirmă că legarea negocierilor cu Iranul de cele cu Libanul este „îngrijorătoare”, sugerând că motivația ar fi dorința lui Trump de a „liniști iranienii” pentru a-i menține la masa discuțiilor. În acest cadru, el susține că doar credibilitatea opțiunii militare și revenirea SUA la cerințe „cuprinzătoare” ar putea schimba comportamentul Teheranului. Articolul se încheie cu ideea că, în ultimă instanță, schimbarea de regim în Iran poate veni doar din interior, prin reluarea protestelor de masă, pe fondul degradării economice și al efectelor distrugerilor, așa cum descrie autorul. [...]
Escaladarea tensiunilor SUA–Iran a împins din nou prețul petrolului în sus , după ce Marina SUA a interceptat și a preluat controlul asupra unei nave sub pavilion iranian în apropierea Strâmtorii Hormuz , iar Teheranul a amenințat cu represalii, potrivit Daily Mail . Mișcarea amplifică riscul de blocaj prelungit pe una dintre cele mai importante rute globale pentru transporturile de energie, cu efect direct asupra costurilor pentru companii și consumatori. În tranzacțiile de luni dimineață, cotația Brent a urcat cu 4,74% la 94,66 dolari (70,11 lire) pe baril, iar West Texas Intermediate (WTI) a crescut cu 5,6% la 88,55 dolari, pe fondul deteriorării perspectivei de reluare rapidă a traficului prin strâmtoare. Publicația notează că o încetare a focului de două săptămâni, anunțată pe 8 aprilie, urmează să expire miercuri. Ce a declanșat noul val de tensiuni în jurul Strâmtorii Hormuz Potrivit informațiilor prezentate, SUA au oprit duminică nava M/V Touska, sub pavilion iranian, după „multiple avertismente”, în cadrul unei operațiuni desfășurate de militari aflați la bordul distrugătorului USS Spruance. Președintele Donald Trump a scris pe Truth Social că nava ar fi încercat să treacă de „blocada navală” americană, iar intervenția a dus la avarierea camerei motoarelor; ulterior, pușcașii marini americani au preluat custodia navei. Trump a mai afirmat că Touska se află sub sancțiuni ale Trezoreriei SUA. În paralel, Teheranul a transmis că pregătește o ripostă împotriva a ceea ce a numit „armata teroristă americană”, ca reacție la raidul asupra navei. Conform agenției semi-oficiale Mehr, citată de Daily Mail, Iranul ar fi fost „pregătit” să lovească, dar ar fi amânat atacul „în ultimul moment” din motive de siguranță, menținând însă mesajul că va acționa „când va fi momentul potrivit”. Negocieri incerte, volatilitate mai mare pe energie Pe fondul apropierii termenului de expirare a armistițiului, o delegație americană condusă de vicepreședintele JD Vance ar urma să meargă în Pakistan pentru o nouă rundă de negocieri. Iranul a refuzat însă să participe, susținând că Washingtonul „nu este serios” în privința păcii, potrivit materialului. În aceeași cronologie, Daily Mail consemnează și o informație atribuită Reuters : Trump ar fi spus șefului armatei pakistaneze, Asim Munir, că va lua în calcul ridicarea blocadei navale a porturilor iraniene pentru a depăși blocajul negocierilor. Context de piață: reacție negativă și pe burse Tensiunile din jurul Strâmtorii Hormuz au afectat și sentimentul investitorilor în Europa: FTSE 100 a scăzut cu 0,6%, DAX cu 1,6%, iar CAC 40 cu 1,3% luni dimineață, pe fondul temerilor că reluarea transporturilor, în special a celor energetice, se îndepărtează. În lipsa unui semnal credibil de detensionare și cu amenințări de represalii încă pe masă, riscul principal pentru piețe rămâne prelungirea perturbărilor logistice în zonă, cu efecte în lanț asupra prețurilor la combustibili și a costurilor de transport. [...]
Benjamin Netanyahu susține că atacurile Israelului asupra Iranului din februarie 2025 și iunie au împiedicat obținerea bombei nucleare , afirmând că, în lipsa acestor lovituri, Teheranul „ar avea acum o bombă atomică” pe care ar putea-o folosi împotriva Israelului, potrivit The Jerusalem Post . Declarațiile au fost făcute în cadrul întâlnirii cu persoanele care urmează să aprindă torțele la ceremonia de Ziua Independenței. Premierul a spus că, „cu puțin peste un an” înainte, autoritățile israeliene au ajuns la concluzia că Iranul „pregătea bombe atomice” pentru a distruge Israelul și a insistat că nu este vorba despre „spin” (o prezentare cosmetizată a realității). În același context, Netanyahu a descris un scenariu existențial, afirmând că o astfel de capacitate nucleară ar fi însemnat „începutul sfârșitului pentru poporul evreu” și că Israelul „a fost obligat să acționeze”. Mesajul politic: justificarea operațiunilor și a doctrinei de securitate Ieșirea publică fixează o linie de justificare pentru operațiunile militare recente: Israelul ar fi intervenit preventiv pentru a bloca un prag critic al programului nuclear iranian. Netanyahu a mai afirmat că Israelul „nu doar a schimbat Orientul Mijlociu, ci s-a schimbat și pe sine”, susținând că statul face „lucruri la care nicio țară nu a visat”. În același discurs, premierul a legat tema securității de un context mai larg, spunând că înființarea statului Israel nu a oprit atacurile împotriva evreilor și că antisemitismul nu a dispărut și „nu este de așteptat să dispară”. Context: ceremonia de Ziua Independenței, reluată în format live după încetări ale focului La întâlnirea cu „torchlighters” au participat și ministrul Transporturilor, Miri Regev, precum și Sara Netanyahu. Regev a spus că ceremonia de aprindere a torțelor pentru a 78-a Zi a Independenței va fi una „emoțională” și a invocat „capabilitățile de securitate” ale armatei și ale statului. Publicația notează că evenimentul fusese planificat inițial ca înregistrare, din motive de securitate, însă încetările recente ale focului cu Hezbollah și Iran au permis transmiterea lui în direct, cu o înregistrare realizată la repetiție, conform instrucțiunilor de securitate. Unul dintre invitații la ceremonie este președintele Argentinei, Javier Milei , care a ajuns în Israel duminică și ar urma să se întâlnească și cu președintele Isaac Herzog pentru a primi Medalia Prezidențială de Onoare. [...]
