Știri
Știri din categoria Externe
Declarațiile lui Trump despre o posibilă operațiune în Cuba ridică miza riscului geopolitic în emisfera vestică, într-un moment în care președintele SUA admite că un conflict cu Iranul „durează mai mult” decât anticipase, potrivit Stirile Pro TV, care citează Axios.
În emisiunea „The Axios Show”, Donald Trump a spus că este „posibil” ca o eventuală invazie a Cubei să semene cu capturarea rapidă a președintelui venezuelean Nicolás Maduro, în ianuarie. Întrebat direct dacă o operațiune în Cuba ar putea arăta ca cea din Venezuela, Trump a răspuns:
„Posibil. Este posibil.”
Potrivit materialului, Trump încearcă să proiecteze puterea militară a Statelor Unite în emisfera vestică, într-un al doilea mandat descris ca fiind caracterizat de utilizarea forței și ambiții expansioniste. În același timp, el a recunoscut că disputa cu Iranul se prelungește, invocând faptul că Iranul are o armată „mai puternică” și este la o distanță mare de SUA.
În contrast, Trump a sugerat că Cuba ar fi mai ușor de învins militar, argumentând inclusiv prin proximitate. El a comparat distanța până în Iran cu cea până în Venezuela și Cuba, afirmând că „Venezuela este relativ aproape, iar Cuba este la o aruncătură de băț”.
Trump a indicat și o diferență legată de resursele naturale, în contextul comparației dintre Cuba și Venezuela:
„Venezuela are petrol. Cuba nu are. Cuba are proprietăți frumoase și un litoral frumos.”
În ceea ce privește Iranul, el a susținut că operațiunea ar fi „mult mai mare și mult mai puternică” din perspectiva armamentului implicat decât cea din Venezuela, deși a descris Venezuela drept „un stat foarte militarizat”. Trump a mai spus că acțiunea din Venezuela „a durat, de fapt, 48 de minute”, referindu-se la o operațiune care a implicat o armată cu „foarte mulți soldați”.
Conform articolului, Trump a declarat în repetate rânduri că preferă o „preluare prietenoasă” a Cubei și o tranziție pașnică spre „o insulă liberă”. Totuși, administrația sa ar fi elaborat scenarii militare pentru situația în care regimul de la Havana s-ar prăbuși, posibil chiar în cursul acestei veri.
Materialul notează și că armata Cubei nu mai are capacitățile de altădată: după prăbușirea Uniunii Sovietice și pierderea sprijinului sovietic în anii 1990, forțele armate cubaneze s-au redus semnificativ, iar o parte importantă din echipamentele aflate încă în serviciu provin din perioada sovietică.
Recomandate
Amenințarea lui Trump privind Strâmtoarea Hormuz ridică riscul unui șoc pe piața petrolului , într-un moment în care negocierile SUA–Iran din Elveția sunt deja tensionate, potrivit Libertatea . Președintele SUA, Donald Trump , a sugerat că Statele Unite ar putea „prelua controlul” asupra Strâmtorii Hormuz dacă nu se ajunge la un acord oficial cu Iranul, relatează CNN, citată de publicație. Hormuz este prezentată drept una dintre cele mai importante rute maritime pentru transportul global de petrol, iar orice blocaj sau control militar în zonă ar putea destabiliza piețele energetice și financiare. Reacția Teheranului: „disperare” și avertisment militar Negociatorul-șef al Iranului, Mohammad Bagher Ghalibaf, a denunțat public „disperarea” Washingtonului și a respins eficiența amenințărilor americane, într-o postare pe platforma X. „Oare nu se gândesc niciodată că, dacă amenințările lor ar fi funcționat cu adevărat, nu ar fi ajuns astăzi la acest nivel de disperare?” În același mesaj, oficialul iranian a susținut că Teheranul nu se va lăsa intimidat la masa tratativelor și a avertizat că forțele armate iraniene sunt în stare de alertă pentru a răspunde la orice provocare în regiunea Golfului Persic. „Nu luăm absolut deloc în serios amenințările americanilor.” „Ar face bine să își măsoare cuvintele cu mare atenție. Forțele noastre armate sunt pregătite să le ofere un răspuns într-un mod complet diferit. Indiferent cât de mult vorbesc ei, noi suntem cei care trecem la acțiune.” Semnal mixt de la Washington: deschidere condiționată, în paralel cu retorica dură Pe fondul escaladării verbale, vicepreședintele SUA, JD Vance, a transmis înaintea reuniunii la nivel înalt cu delegația Iranului că Washingtonul este dispus să „transforme în mod fundamental” relațiile bilaterale cu Teheranul, descriind discuțiile drept fără precedent la acest nivel. „Niciodată până acum conducerea iraniană și cea americană nu s-au mai întâlnit la un nivel atât de înalt.” Potrivit declarațiilor citate, deschiderea SUA vine însă cu condiții: Iranul ar trebui să renunțe la rolul de factor de instabilitate regională și să ofere garanții pe termen lung că nu va dezvolta arme nucleare. De ce contează economic În logica prezentată de publicație, miza imediată este riscul ca o confruntare sau o militarizare a Strâmtorii Hormuz să afecteze fluxurile de petrol și, implicit, prețurile energiei. În acest context, evoluția negocierilor din Elveția și tonul declarațiilor publice rămân elemente-cheie pentru percepția de risc din piețe. [...]
Delegația Iranului a suspendat discuțiile cu SUA în Elveția , după ce președintele american Donald Trump a amenințat cu noi lovituri împotriva Iranului, potrivit Global Times . Mișcarea ridică semne de întrebare asupra implementării memorandumului de înțelegere (MoU) Iran–SUA, care include, între altele, scutiri temporare de sancțiuni pentru exporturile iraniene de petrol și acces la active înghețate. Agenția semi-oficială iraniană Tasnim a relatat, citând o sursă apropiată delegației, că „negocierile s-au oprit în urmă cu câteva minute”. În paralel, Press TV (post de stat iranian) a citat o sursă potrivit căreia delegația a ridicat obiecții direct în fața părții americane și „evaluează condițiile pentru a da un răspuns adecvat” la amenințarea lui Trump. Amenințarea lui Trump și reacția Teheranului Trump a scris pe Truth Social că Iranul trebuie „să-și oprească imediat PROXIES-ii bine plătiți din Liban” și că, în caz contrar, SUA vor lovi Iranul „foarte dur din nou, ca săptămâna trecută, doar mai puternic”. Șeful delegației iraniene, președintele Parlamentului Mohammad Bagher Ghalibaf , a respins amenințarea și a spus că forțele armate ale Iranului sunt pregătite să răspundă. „Ar face bine să fie atenți la comentariile lor... Orice ar spune, noi suntem cei care acționăm.” Ce era pe masă la negocierile din Elveția: petrol, Hormuz și active înghețate Potrivit agenției semi-oficiale Fars, discuțiile din Elveția vizau implementarea Paragrafului 13 din MoU-ul semnat recent, care stabilește condițiile pentru lansarea negocierilor unui acord final. Conform aceleiași relatări, condițiile includ: încetarea războiului pe toate fronturile, inclusiv în Liban; ridicarea blocadei navale americane; redeschiderea Strâmtorii Hormuz ; emiterea de derogări (waivers) pentru exporturile de petrol ale Iranului; eliberarea activelor iraniene înghețate. Hossein Ghorbanzadeh, membru al delegației, a declarat (citat de Fars) că alte prevederi din MoU nu vor fi implementate până la încheierea războiului din Liban. Tot el a spus că un proiect de scutire temporară de sancțiuni pentru exporturile iraniene de petrol și derivate a fost finalizat și ar urma să intre în vigoare în curând. Context regional: armistițiul din Liban, dar fără retragere din „zona de securitate” MoU-ul ar fi fost semnat digital joi, iar ulterior a intrat în vigoare un armistițiu între Liban și Israel, vineri după-amiază, conform materialului. Sâmbătă, premierul israelian Benjamin Netanyahu și ministrul apărării Israel Katz ar fi ordonat armatei încetarea focului în Liban, însă Katz a declarat duminică faptul că armata nu se va retrage din „zona de securitate” pe care o deține în sudul Libanului. În același timp, surse libaneze au raportat continuarea atacurilor israeliene în ultimele zile, în pofida armistițiului, potrivit informațiilor prezentate. De ce contează În forma descrisă, blocarea negocierilor riscă să amâne tocmai elementele cu impact economic direct din MoU — în special scutirea temporară de sancțiuni pentru exporturile de petrol și pașii privind activele înghețate — și să lege din nou progresul diplomatic de evoluțiile militare din Liban și de poziționările publice ale Washingtonului și Teheranului. Materialul nu precizează când ar putea fi reluate discuțiile. [...]
Amenințările cu noi lovituri ale SUA asupra Iranului cresc riscul de escaladare în Liban , chiar în timp ce Washingtonul negociază cu Teheranul o posibilă detensionare, inclusiv pe tema activelor iraniene blocate, potrivit Adevărul . Donald Trump a transmis duminică, pe platforma Truth Social , că Statele Unite ar putea lansa noi atacuri împotriva Iranului dacă Teheranul nu își „controlează” aliații din Liban, în contextul confruntărilor dintre gruparea șiită Hezbollah și armata israeliană în sudul Libanului. „Iranul trebuie imediat să împiedice grupările afiliate din Liban, plătite masiv, să cauzeze probleme. În caz contrar, vom lovi Iranul din nou foarte puternic, aşa cum am făcut săptămâna trecută, dacă nu chiar mai puternic”, a transmis Donald Trump. Negocieri SUA–Iran–Qatar în Elveția, pe fondul tensiunilor din Liban Declarațiile vin în timp ce reprezentanți ai Statelor Unite, Iranului și Qatarului participă la o rundă de negocieri în Elveția , axată pe situația din Liban și pe problema activelor iraniene blocate. Televiziunea de stat iraniană a relatat că discuțiile au loc într-un hotel din centrul Elveției, la câteva zile după încheierea unui „protocol de acord” între Washington și Teheran. Presa iraniană a descris reuniunea drept una tripartită, cu subiecte legate de încetarea focului în Liban și activele iraniene blocate. Delegația americană, condusă de JD Vance: „Negocieri istorice” Delegația SUA este condusă de vicepreședintele JD Vance, care a prezentat discuțiile drept un moment de inflexiune în relația cu Iranul. „Ceea ce ne-a cerut preşedintele să facem este să întoarcem o nouă pagină în scopul transformării relaţiei noastre cu poporul iranian şi a întinde o mână către iranieni”, a declarat Vance la începutul reuniunii desfășurate în stațiunea elvețiană Burgenstock. Vance a calificat negocierile drept „istorice”, sugerând că ar putea deschide calea unei noi etape în relațiile dintre Washington și Teheran, deși, în paralel, mesajul lui Trump indică menținerea opțiunii militare dacă situația din Liban se deteriorează. [...]
Memorandumul provizoriu SUA–Iran a mutat centrul de greutate al crizei din Strâmtoarea Hormuz și a redus, cel puțin temporar, șansele unei misiuni maritime europene , cu efect direct asupra modului în care Europa își poate proteja interesele energetice și de transport într-un punct-cheie pentru comerțul global, potrivit unei analize din The Jerusalem Post . Acordul, prezentat de Washington drept un cadru pentru încetarea ostilităților și redeschiderea strâmtorii, a transformat summitul G7 de la Évian dintr-un test de coordonare occidentală într-o scenă pentru o inițiativă diplomatică în principal americană. Înainte și în timpul reuniunii, lideri europeni discutaseră despre o posibilă implicare navală – de la deminare la escortarea navelor și sprijin pentru „libertatea de navigație” –, pe fondul riscurilor economice: prețuri la petrol, costuri de transport, prime de asigurare și inflație. De ce contează: redeschiderea „pe hârtie” nu e suficientă pentru piață Analiza ridică problema centrală rămasă nerezolvată: dacă Strâmtoarea Hormuz poate fi redeschisă „sigur și durabil” într-un mod acceptabil pentru operatorii comerciali, asigurători, statele din Golf și guvernele europene. Chiar dacă un anunț diplomatic reduce tensiunea, companiile de shipping și asigurătorii se uită la indicatori concreți: trafic real, risc rezidual de mine, comportamentul unităților navale iraniene, existența escortelor și apariția unor amenințări noi. Un consilier al Departamentului de Stat al SUA, prezentat doar cu prenumele Willian, susține că „situația este în mare parte rezolvată” și că o pistă europeană de tip misiune maritimă a fost depășită de evenimente. El argumentează că minele au fost doar o parte a problemei, iar miza ar fi capacitatea Iranului de a impune restricții prin mijloace navale, în special prin activele Corpului Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC). De la deminare la „mediu permisiv”: ce ar presupune o misiune europeană Connor McLemore, analist de cercetare operațională și membru al ProbabilityManagement.org, spune că o eventuală operațiune ar depinde, înainte de orice, de un „mediu permisiv” de securitate – adică încetarea ostilităților și condiții care să permită desfășurarea în siguranță. În practică, cooperarea guvernelor relevante ar face intervenția „mai sigură, mai rapidă și mai puțin controversată politic”. În scenariul descris, o misiune europeană ar tinde să înceapă cu verificarea și cartografierea unor culoare de tranzit sigure, nu cu „curățarea” integrală a strâmtorii. Sunt menționate capabilități europene în domeniul contramăsurilor împotriva minelor (Franța, Regatul Unit, Belgia, Olanda), dar și faptul că astfel de operațiuni sunt lente și cer resurse specializate: nave specializate de vânătoare/distrugere a minelor și sisteme fără echipaj (subacvatice și de suprafață); sonare, vehicule operate de la distanță și echipe de neutralizare a munițiilor explozive; sprijin de comandă-control și logistică, plus protecție/escortă, deoarece aceste nave sunt lente și vulnerabile. McLemore subliniază că deminarea nu elimină complet riscul, ci îl reduce până la un nivel considerat acceptabil de guverne și actori comerciali, iar condițiile locale (adâncime, curenți, trafic intens, „clutter” pe fundul mării și riscul reluării atacurilor) pot complica detectarea. Europa, între costul inacțiunii și riscul de a intra târziu Consilierul american este tranșant în privința Europei, afirmând că „a stat pe margine” și că o operațiune de deminare lansată după încetarea focului ar fi „stânjenitoare diplomatic” și „inutilă operațional”. Analiza notează însă că această evaluare minimizează expunerea economică europeană: pentru capitalele europene, Hormuz nu este doar o chestiune militară, ci una de energie, inflație, transport și ordine juridică maritimă. În același timp, memorandumul SUA–Iran este descris ca incomplet și fragil. Președintele SUA, Donald Trump, îl prezintă în termeni puternici, dar avertizează că acțiunea militară ar putea fi reluată dacă Iranul nu respectă înțelegerea. Willian indică și incertitudini de calendar privind redeschiderea completă, sugerând că așteptarea unei deschideri „100% până vineri” este improbabilă. În concluzie, acordul a redus urgența unei misiuni navale europene, dar nu a eliminat incertitudinea comercială și de securitate. Pentru Europa, miza imediată se mută spre verificarea faptului că redeschiderea este efectivă și credibilă pentru piață și că accesul prin Hormuz nu devine un „privilegiu negociat”, ci rămâne un principiu al navigației internaționale. [...]
Germania pune presiune pentru redeschiderea strâmtorii Ormuz , invocând riscuri pentru energia și economia Europei , după ce ministrul german al apărării, Boris Pistorius , l-a acuzat pe președintele american Donald Trump că poartă responsabilitatea pentru noua închidere anunțată de Iran, potrivit Agerpres . Pistorius a cerut redeschiderea acestei rute maritime esențiale pentru tranzitul global de petrol și gaze, într-un interviu acordat postului public german ARD. El a susținut că Trump este cel care „a forțat dopul în gâtul strâmtorii Ormuz”, adăugând însă că Europa are interesul ca „dopul să fie scos”. „În definitiv, cel care a forțat dopul în gâtul strâmtorii Ormuz este Trump, nu noi, dar noi avem interesul ca dopul să fie scos.” De ce contează pentru Europa: energie și relansare economică Ministrul german a legat explicit accesul sigur prin Ormuz de interesele economice ale Europei, în special de aprovizionarea energetică și de relansarea economică. „Deschiderea strâmtorii Ormuz, sau mai degrabă posibilitatea de a o tranzita în deplină securitate, este în interesul Europei, în interesul aprovizionării noastre energetice și al relansării noastre economice.” Contextul blocajului și ce ar fi necesar pentru redeschidere Strâmtoarea Ormuz fusese blocată în timpul ostilităților declanșate pe 28 februarie, odată cu atacurile americano-israeliene împotriva Iranului. Ulterior, Teheranul acceptase redeschiderea în cadrul unui acord preliminar semnat de Donald Trump și președintele iranian Masud Pezeshkian, iar traficul maritim începuse să fie reluat. Iranul a anunțat însă sâmbătă că va închide din nou strâmtoarea, invocând atacurile israeliene în sudul Libanului. Pistorius a mai spus că orice acord pentru redeschidere ar necesita sprijinul a două părți-cheie: Iranul și Omanul . [...]
Amenințarea lui Trump de noi lovituri asupra Iranului ridică riscul de escaladare într-un moment în care Washingtonul negociază cu Teheranul , cu potențiale efecte asupra stabilității regionale și, implicit, asupra piețelor de energie și a apetitului pentru risc, potrivit Agerpres . Donald Trump a transmis pe platforma Truth Social că Iranul „trebuie imediat să împiedice grupările afiliate din Liban, plătite masiv, să cauzeze probleme”, avertizând că, în caz contrar, SUA „vor lovi Iranul din nou foarte puternic”, „așa cum am făcut săptămâna trecută, dacă nu chiar mai puternic”. Mesajul face trimitere la confruntările dintre Hezbollah , aliată a Teheranului, și armata israeliană, în sudul Libanului. Negocieri SUA–Iran–Qatar în Elveția, pe fondul tensiunilor din Liban În paralel, au început discuții tripartite între SUA, Iran și mediatorul Qatar, care vizează atât situația din Liban, cât și chestiunea activelor iraniene înghețate. Televiziunea iraniană a relatat că reuniunea are loc într-un hotel din centrul Elveției, la câteva zile după încheierea unui protocol de acord iraniano-american. Delegația americană este condusă de vicepreședintele JD Vance , care a descris negocierile drept „istorice”. „Ceea ce ne-a cerut președintele să facem este să întoarcem o nouă pagină în scopul transformării relației noastre cu poporul iranian și a întinde o mână către iranieni.” De ce contează: semnal mixt către piețe și companii Combinația dintre amenințarea explicită cu lovituri și desfășurarea negocierilor introduce un semnal mixt: pe de o parte, presiune militară; pe de altă parte, canal diplomatic deschis. În astfel de episoade, investitorii și companiile expuse la regiune urmăresc în special dacă tensiunile se traduc în întreruperi logistice sau într-o deteriorare rapidă a securității, însă materialul citat nu oferă detalii despre eventuale măsuri concrete sau un calendar al discuțiilor. [...]
