Știri
Știri din categoria Externe
La doar câteva zile după critici publice la adresa Israelului, Donald Trump a schimbat registrul și l-a lăudat pe Benjamin Netanyahu, pe fondul tensiunilor legate de luptele din Liban și al riscului ca acestea să afecteze negocierile SUA–Iran, potrivit Stirile Pro TV.
Trump a făcut declarațiile la Baza Comună Andrews, în timpul unui discurs în care a prezentat un nou avion prezidențial oferit cadou de Qatar. În intervenția sa, președintele american l-a descris pe premierul israelian drept „un prim-ministru războinic” și a spus că ar trebui „să-i acorde credit”.
Potrivit materialului, laudele vin după o perioadă în care Trump și administrația sa au criticat „aspru și în mod repetat” oficiali israelieni, din cauza temerilor că operațiunile militare din Liban ar putea deraia negocierile dintre SUA și Iran.
Cu o zi înainte, vicepreședintele JD Vance a stârnit reacții în Israel după ce a afirmat că Trump ar fi „singurul șef de stat din întreaga lume care simpatizează cu națiunea Israel” și a sugerat că, în locul guvernului israelian, nu ar „ataca singurul aliat puternic” rămas.
Israelul și Hezbollah au convenit ulterior să reînnoiască armistițiul, după o serie de atacuri mortale. În același context, Vance și-a anulat o călătorie planificată pentru semnarea oficială a acordului SUA–Iran.
Materialul nu oferă detalii despre termenii armistițiului reînnoit sau despre calendarul următorilor pași în negocierile SUA–Iran.
Recomandate
Refuzul lui Donald Trump de a accepta planul Iranului pentru deblocarea Strâmtorii Ormuz menține incertitudinea asupra unei rute maritime strategice , în condițiile în care Washingtonul contestă explicit că Teheranul ar avea control asupra pasajului, potrivit Euronews . Propunerea iraniană a fost transmisă Statelor Unite în timpul negocierilor indirecte de la New York, desfășurate săptămâna aceasta la ONU. Teheranul nu a făcut public conținutul documentului, dar a susținut că aplicarea lui ar permite redeschiderea rutei maritime în șapte zile. Donald Trump a declarat că respinge oferta și a susținut că SUA au „control total” asupra Strâmtorii Ormuz. „Resping propunerea lor. Vor să încheie un acord prin care să deschidă imediat strâmtoarea, pentru că pierd rău de tot. (...) Avem control total asupra Strâmtorii Ormuz. (...) acest acord nu poate fi acceptat.” Ce cere Iranul și cum își justifică planul „în șapte zile” Ministrul iranian de Externe, Abbas Araghchi , a afirmat că Iranul a transmis un „plan concret” prin intermediul Qatarului și că reluarea traficului maritim normal ar fi posibilă în termen de șapte zile, dacă sunt îndeplinite condițiile cerute de Teheran. Iranul nu a detaliat public aceste condiții. „Iranul a transmis Statelor Unite, prin intermediul Qatarului, un plan concret pe șapte zile. Dacă sunt îndeplinite condițiile necesare, strâmtoarea poate fi redeschisă (...) Alegerea aparține acum Statelor Unite.” În aceeași declarație, Araghchi a spus că Iranul „nu acceptă constrângerea, amenințările sau intimidarea” și că nu va renunța la „drepturile sale suverane sub presiune”. Poziția Washingtonului: Iranul „nu controlează” strâmtoarea Un oficial american citat în material a indicat că, în pofida refuzului exprimat de Trump, discuțiile dintre Washington și Teheran continuă prin mediatori regionali, inclusiv pe dosarul nuclear. În plus, potrivit unei surse citate de publicația Axios (menționată de Euronews), negociatorii americani le-ar fi transmis omologilor iranieni că Teheranul nu controlează calea navigabilă strategică și, „prin urmare, nu poate ridica pretenții” în legătură cu aceasta. Separat, înainte de respingerea oficială, Trump a publicat pe rețeaua sa de socializare o hartă în care Strâmtoarea Ormuz era redenumită „Strâmtoarea Trump”, ca semnal că nu intenționează să cedeze. [...]
Protestul diplomatic din sala Adunării Generale a ONU a însoțit discursul lui Benjamin Netanyahu , după ce zeci de delegați au părăsit joi plenul în momentul în care premierul israelian a urcat la tribună, potrivit Mediafax . Episodul a accentuat tensiunile din jurul războiului cu Iranul și al operațiunilor militare din Gaza, într-un cadru în care ONU rămâne o platformă-cheie pentru presiune politică și poziționare internațională. O mare parte dintre locurile din sală au rămas goale după plecarea delegaților, iar președintele Adunării Generale, Khalilur Rahman, a cerut în repetate rânduri restabilirea ordinii. Discursul a fost însoțit de aplauze, huiduieli și un protest colectiv. Reacția lui Netanyahu: „lași morali” și mesaj de forță Netanyahu a reacționat direct la gestul delegaților, folosind o formulare dură de la tribuna ONU: „Dacă mai sunt alți lași morali care nu au părăsit încă sala, vă rog să o faceți acum.” În intervenția sa, liderul israelian a reluat referirile la atacul Hamas din 7 octombrie 2023 și a susținut că Israelul „nu are altă opțiune” decât să continue lupta. „Vom câștiga, nu avem altă opțiune.” Contextul protestului: apelul misiunii palestiniene Potrivit informațiilor citate, misiunea palestiniană la ONU îndemnase anterior delegațiile să părăsească sala în timpul discursului premierului israelian, ceea ce explică caracterul coordonat al gestului din plen. Iran, Gaza și acuzațiile de genocid, în centrul disputei Netanyahu a abordat și conflictul cu Iranul, afirmând că decizia de a ordona atacul a fost „una dintre cele mai ușoare” pe care le-a luat. Totodată, el a susținut că Israelul apără inclusiv state ai căror reprezentanți au părăsit sala. În același discurs, Netanyahu a respins acuzațiile de genocid în Fâșia Gaza, pe care le-a numit „cea mai mare minciună a secolului”. Materialul menționează că o comisie de anchetă a ONU afirmase în iunie că Israelul ar fi vizat deliberat copii palestinieni în timpul campaniei militare din Gaza și a concluzionat că au fost comise genocid, crime împotriva umanității și crime de război. Separat, președintele palestinian Mahmoud Abbas a susținut, într-o intervenție video, că populația din Gaza se confruntă cu un „război genocidar” și o „catastrofă umanitară fără precedent”. Mesaj către Washington: elogii pentru Donald Trump În intervenția de la New York, Netanyahu l-a elogiat și pe președintele american Donald Trump: „Nu avem un partener mai important decât președintele Trump.” În ansamblu, momentul din plenul Adunării Generale indică o polarizare tot mai vizibilă în jurul conflictelor din regiune, cu efect direct asupra capacității ONU de a funcționa ca spațiu de dialog, nu doar de confruntare simbolică. [...]
Ucraina încearcă să taie finanțarea războiului prin presiune asupra cumpărătorilor de petrol rusesc , iar președintele Volodîmîr Zelenski le-a cerut explicit Chinei și Indiei să-și folosească influența asupra Moscovei, pe fondul unei intensificări a atacurilor rusești din ultima săptămână, potrivit Kyiv Post . Într-o declarație publicată duminică, 27 septembrie, pe Telegram (link în sursă), Zelenski a spus că Rusia a lansat „peste 2.200” de drone de atac, aproximativ 1.650 de bombe aeriene ghidate (KAB) și 38 de rachete asupra Ucrainei „doar în această săptămână”. El a adăugat că o parte semnificativă dintre rachetele folosite au fost balistice. De ce miza este China și India: petrolul și lanțurile de aprovizionare Zelenski a susținut că lipsește „o poziție constant puternică” din partea Chinei și Indiei, dar și a altor state mari din afara Occidentului, inclusiv Brazilia și Africa de Sud, precum și din partea unor țări din G20 și „Sudul Global”. Mesajul central: fiecare dintre aceste țări „are influență asupra Rusiei” și ar putea contribui la transformarea păcii „în realitate”. Contextul economic invocat de publicație este că China și India sunt cei mai mari cumpărători de țiței rusesc la nivel global , iar aceste achiziții generează venituri care ajută la susținerea efortului de război al Moscovei. În plus, materialul notează că Beijingul furnizează Rusiei componente folosite la fabricarea de armament, iar India rămâne unul dintre cei mai mari cumpărători de armament rusesc. Atacuri asupra infrastructurii civile și a centrelor de date În aceeași declarație, Zelenski a afirmat că loviturile rusești din timpul nopții au ucis trei persoane în regiunea Zaporojie și un bărbat la Kiev. Tot duminică dimineață, forțele ruse ar fi lovit de două ori un centru de date din Kiev; în primul atac, potrivit lui Zelenski, trei persoane – inclusiv doi copii – au fost rănite. Materialul mai menționează că atacurile au vizat și clădiri rezidențiale, facilități energetice și alte obiective de infrastructură civilă în mai multe regiuni, între care Odesa, Harkiv, Sumî, Nikolaev, Herson, Poltava, Jîtomîr și Kiev. Separat, primarul Kievului, Vitali Kliciko, este citat cu informația că o femeie și doi adolescenți de 16 ani au fost internați duminică dimineață, după o lovitură asupra unei clădiri nerezidențiale din districtul Șevcenkivskîi. Presiune suplimentară prin tarife americane: instrumentul există, aplicarea e incertă Kyiv Post notează că președintele SUA Donald Trump a obținut noi puteri legislative pentru a viza principalii cumpărători de petrol și gaze rusești cu tarife de până la 100%, după ce a promulgat pe 18 septembrie „Lindsey O. Graham Sanctioning Russia and Iran Act”. Publicația subliniază însă că nu este clar dacă Trump va folosi aceste instrumente împotriva Chinei , întrucât astfel de tarife ar putea afecta stabilitatea relațiilor comerciale pe care Washingtonul încearcă să o păstreze cu Beijingul. În acest context, Zelenski a cerut în mod repetat ca Trump să-și folosească noile prerogative, pe măsură ce Rusia își intensifică loviturile asupra infrastructurii civile, potrivit aceleiași surse. Ce urmează: apeluri diplomatice, dar semnale slabe de la Moscova Pe linie diplomatică, materialul arată că 51 de țări au susținut miercuri o declarație comună la Adunarea Generală a ONU , cerând Kremlinului să accepte o încetare completă a focului și să intre în negocieri „semnificative”. În paralel, Washingtonul l-a invitat pe Vladimir Putin la summitul G20 din Miami, în decembrie, iar Trump i-ar fi cerut să „încheie războiul”. În contrapondere, Kyiv Post relatează că ministrul rus de externe Serghei Lavrov a spus că Rusia nu își va opri „operațiunea militară specială” nici măcar în timpul negocierilor, iar Putin a respins până acum propunerile pentru o întâlnire directă. Zelenski a rezumat poziția sa astfel: „A fost la fel cu el ani de zile – și toți partenerii noștri simt asta. Caută scuze ca să continue războiul.” [...]
Respingerea de către Trump a armistițiului propus de Iran prelungește riscul de șoc pe piața energiei , într-un moment în care Strâmtoarea Hormuz rămâne practic blocată, iar costurile politice și economice ale conflictului cresc pentru ambele părți, potrivit Al Jazeera . Donald Trump a spus sâmbătă că respinge propunerea Teheranului de a opri războiul și de a redeschide Hormuz, argumentând că Iranul „pierde foarte rău” și că vrea un acord, dar „acel acord nu ar fi acceptabil”. Duminică, ministrul iranian de externe Abbas Araghchi a declarat că Iranul a văzut reacția inițială a lui Trump, însă nu a primit încă un răspuns prin intermediari; Qatar ar fi avut un rol de mediere în discuții purtate în marja Adunării Generale a ONU de la New York. Ce cerea Iranul și de ce contează pentru fluxurile de energie Propunerea iraniană, descrisă ca un plan pe șapte zile, includea o succesiune de pași care ar fi legat redeschiderea Strâmtorii Hormuz de concesii economice și de securitate din partea SUA. Concret, Teheranul cerea: ridicarea blocadei navale asupra porturilor iraniene; renunțarea la sancțiuni privind vânzările de petrol iranian; eliberarea a circa 12 miliarde de dolari (aprox. 54 miliarde lei) din active iraniene înghețate; respectarea unui armistițiu regional mai larg, inclusiv în Liban și Yemen. În schimb, Iranul ar fi redeschis Hormuz și ar fi început negocieri cu Washingtonul pentru un acord final. Miza economică este directă: închiderea „esențială” a strâmtorii a perturbat fluxurile de petrol și gaze din statele din Golf, care depind de exporturile energetice pentru finanțarea bugetelor, notează publicația. De ce Casa Albă crede că poate „aștepta” un acord mai bun Experții citați de Al Jazeera spun că respingerea indică o strategie de negociere în care Washingtonul mizează pe faptul că presiunea economică asupra Iranului nu și-a epuizat efectele. Andreas Krieg (King’s College London) apreciază că Trump vede propunerea Teheranului mai degrabă ca pe un semn de slăbiciune decât ca pe o oportunitate care trebuie acceptată imediat. În acest cadru, administrația Trump ar fi intensificat presiunea prin: întărirea blocadei navale; sancțiuni care vizează veniturile Iranului din petrol; amenințarea cu sancțiuni secundare (adică penalizări pentru țări/companii terțe care fac afaceri cu Iranul); sancțiuni în domeniul aviației, menite să perturbe zborurile. Richard Weitz (NATO Defence College) a declarat că Washingtonul ar putea crede că poate „aștepta puțin și obține termeni mai buni”, inclusiv din cauza îngrijorărilor legate de ordinea pașilor propusă de Iran. Riscul politic și economic pentru SUA: prețuri mai mari și presiune electorală Așteptarea nu este lipsită de costuri pentru Trump, avertizează analiștii. Un sondaj Reuters/Ipsos din august (citat de Al Jazeera) indica faptul că 63% dintre americani se opun războiului SUA-Israel cu Iranul, iar 31% îl susțin. În plus, creșterea costurilor cu combustibilul și transportul poate alimenta nemulțumiri legate de costul vieții înaintea alegerilor de la mijloc de mandat din noiembrie. Mohamad Elmasry (Doha Institute for Graduate Studies) spune că oferta Iranului poate fi interpretată ca o încercare de a-i oferi lui Trump o cale către scăderea prețurilor la petrol și gaze înainte de vot, dar avertizează că Teheranul ar putea decide să „îl facă să plătească” pentru refuz, inclusiv prin escaladare în apropierea alegerilor. De ce prelungirea conflictului poate lovi și transportul maritim global Krieg avertizează că Trump ar putea confunda „durerea” economică a Iranului cu disponibilitatea de a capitula, iar presiunea suplimentară nu garantează concesii suplimentare. În schimb, Iranul ar putea crește costurile conflictului pentru adversari, inclusiv prin Hormuz, infrastructură regională și, potențial, Bab al-Mandeb (strâmtoare între Yemen și Cornul Africii). În acest context, Al Jazeera notează că importanța Bab al-Mandeb a crescut după ce houthiții aliniați Iranului și-au extins controlul asupra coastei yemenite la Marea Roșie, obținând acces „neîngrădit” la această rută îngustă, cu implicații pentru transportul maritim. Gruparea a anunțat deja o blocadă navală asupra navelor saudite în Marea Roșie, după ce Riadul a început să folosească ruta ca alternativă pentru exporturile sale de petrol. Ce urmează: un conflict „prelungit” și o negociere pe termen Ross Harrison (Middle East Institute) apreciază că Teheranul ar putea fi acum „mai puțin îngrijorat” să nu exagereze și mai preocupat să nu pară dispus la compromisuri prea devreme. Într-un interviu difuzat sâmbătă de Al Jazeera, președintele iranian Masoud Pezeshkian a spus că Iranul nu mai are încredere în negocierile cu Washingtonul după atacuri în timpul rundelor anterioare și sancțiuni ulterioare: „Nu avem nicio încredere în partea americană și nu știm pe ce bază se poate ajunge la o înțelegere cu ea.” Concluzia experților citați este că „prelungirea” conflictului este scenariul cel mai probabil: ambele părți ar avea nevoie de un acord, dar fiecare crede că timpul îi va îmbunătăți poziția de negociere. Pentru piețele de energie și transport, asta înseamnă menținerea riscului de perturbări și a presiunii asupra prețurilor atât timp cât Hormuz rămâne un punct de blocaj. [...]
Acceptarea de către Donald Trump a unei vizite în China în noiembrie mută discuția comercială SUA–China într-un nou calendar politic , cu două repere majore în următoarele luni (APEC și G20), potrivit Agerpres . Anunțul vine după vizita de stat de trei zile a lui Xi Jinping la Washington, în care tensiunile comerciale dintre cele mai mari două economii ale lumii au fost un subiect central. Trump a transmis pe platforma Truth Social că se va întâlni din nou cu Xi Jinping în noiembrie, în China, și apoi la summitul G20 din decembrie, la Miami, Florida, susținând că „multe lucruri au fost realizate și vor fi realizate”. Ce s-a decis și cum a fost făcut anunțul Invitația a fost adresată de Xi Jinping în timpul unei ceremonii de servire a ceaiului la Casa Albă, unde liderul chinez a spus că cei doi ar mai putea avea două ocazii să se întâlnească în acest an: summitul APEC din China și summitul G20 din Miami, în decembrie. În relatarea Agerpres, Xi a formulat invitația explicit, iar Trump a acceptat-o pe loc: „Îl invităm pe președinte și pe soția sa să viziteze China”, a declarat Xi. „Ei bine, vă mulțumesc foarte mult, vom veni”, a răspuns Trump. „Și vom vorbi mult.” Xi Jinping și soția sa, Peng Liyuan, au sosit miercuri la Washington pentru vizita de stat de trei zile, pe care Trump a descris-o drept marcată de „prietenie, forță și succes” pentru ambele țări. Miza: disputa comercială și următorii pași anunțați Potrivit oficialilor chinezi citați în material, discuțiile au vizat și conflicte internaționale, inclusiv războiul din Orientul Mijlociu și războiul Rusiei împotriva Ucrainei, însă un loc important l-au avut tensiunile comerciale SUA–China. Deși cei doi lideri și-au adresat public „cuvinte călduroase”, întâlnirile directe au produs „puține rezultate concrete”, iar Statele Unite urmează să prezinte luni mai multe detalii despre progresele înregistrate în soluționarea disputei comerciale, mai notează Agerpres. Calendarul întâlnirilor: APEC în Shenzhen, G20 la Miami China găzduiește în acest an summitul APEC, programat la jumătatea lunii noiembrie, în Shenzhen, iar Statele Unite vor găzdui summitul G20 la Miami, în decembrie. În acest context, președintele rus Vladimir Putin a declarat că intenționează să participe la reuniunea APEC, ceea ce a alimentat speculațiile privind o posibilă întâlnire trilaterală între Xi Jinping, Donald Trump și Vladimir Putin. O astfel de întâlnire nu a fost însă confirmată. Trump și Xi s-au întâlnit ultima dată la Beijing, în luna mai. Cei doi au mai avut discuții și în jurul summitului APEC de anul trecut, în Coreea de Sud, când părțile au convenit asupra unui armistițiu mai amplu în disputa comercială, cunoscut ulterior drept „ acordul de la Busan ”. [...]
Întâlnirea Trump–Xi a prelungit armistițiul comercial, dar a lăsat nerezolvate mizele care apasă pe lanțurile globale de aprovizionare , iar Beijingul pare confortabil cu o „stabilizare” de formă, potrivit unei analize CNN despre vizita lui Xi Jinping la Washington. Cei doi lideri au schimbat complimente și cadouri, au extins un armistițiu în comerț și au admis posibilitatea de a coopera pentru a limita riscurile dezvoltării inteligenței artificiale. Pentru un summit prezentat drept „istoric”, menit să gestioneze tensiunile dintre cele mai mari puteri economice și geopolitice, deplasarea la Washington a fost, însă, „relativ lipsită de evenimente”, notează analiza. De ce contează: tensiunile structurale rămân, chiar dacă tonul s-a îmblânzit Dincolo de fastul vizitei de stat, disputele de fond au rămas pe masă. CNN subliniază că, în pofida măsurilor protecționiste americane – inclusiv restricții privind importurile chineze, investițiile și utilizarea tehnologiei din SUA – China a continuat să înregistreze exporturi record, să avanseze în AI și robotică și să păstreze controlul asupra unor bunuri și materiale de care SUA au nevoie, precum metalele rare. Acest context îi oferă lui Xi mai multă pârghie decât la precedenta sa vizită la Washington, ceea ce face ca „stilul în locul substanței” să fie suficient, cel puțin pe termen scurt. Analiza plasează această întâlnire și în contextul în care confruntările SUA–China au perturbat geopolitica globală și lanțurile de aprovizionare; de aceea, o stabilizare a relației, obținută mai devreme în acest an, fusese deja văzută ca un câștig de mulți observatori. Semnale slabe pentru mediul de afaceri Un detaliu cu relevanță economică: Xi a venit la Washington fără un grup de executivi de business, spre deosebire de vizita lui Trump la Beijing din mai. Cui Hongjian, cercetător în relații internaționale la Beijing Foreign Studies University, a spus pentru CNN că absența reprezentării corporative indică faptul că relația bilaterală nu a înregistrat „progrese substanțiale” în afaceri sau comerț. „Chiar acum, ambele părți sunt încă într-o fază în care vor să stabilizeze puțin mai mult situația politică”, a declarat Cui Hongjian. Taiwan și AI: subiectele care pot reaprinde fricțiunile Pe fond, una dintre prioritățile lui Xi rămâne reducerea sprijinului american pentru Taiwan. În discuții cu ușile închise, liderul chinez i-a cerut lui Trump să „se opună” independenței Taiwanului, potrivit agenției de presă de stat Xinhua. CNN amintește că SUA mențin de mult timp o ambiguitate intenționată privind suveranitatea Taiwanului, dar au obligația de a-i vinde arme pentru autoapărare în baza Taiwan Relations Act . Deocamdată, SUA nu au emis o declarație despre întâlnirea de joi, potrivit analizei. Un alt punct sensibil este inteligența artificială. Xi a cerut ca SUA să gestioneze „responsabil” dezvoltarea AI împreună cu China, pe fondul îngrijorărilor că modele avansate ar putea scăpa de sub controlul uman. În același timp, analiza notează tensiunile generate de avansul rapid al AI în China, în pofida controalelor americane la exportul de tehnologie, și faptul că oficiali americani au acuzat companii chineze că ar copia modele din SUA, cu posibilitatea unor sancțiuni – la care China a amenințat cu contramăsuri. Context politic la Washington și efecte de imagine CNN mai arată că summitul a fost umbrit de decizia lui Trump de a exclude anumiți reporteri din grupul de presă al Casei Albe, ceea ce a afectat imaginile difuzate și a creat un contrast puternic cu acoperirea „coregrafiată” din presa de stat chineză. Deși o instanță a anulat ulterior interdicția, episodul a ridicat semne de întrebare despre percepția publică a întâlnirii. În plan intern, Trump se confruntă cu presiuni politice înaintea alegerilor de la mijloc de mandat din noiembrie, pe fondul războiului prelungit cu Iranul și al inflației în creștere, potrivit analizei. În concluzie, întâlnirea a livrat o prelungire a armistițiului comercial și un ton mai cooperant, dar fără pași concreți care să reducă riscurile majore pentru comerț, tehnologie și securitate – exact zonele care pot produce noi șocuri în economia globală și în lanțurile de aprovizionare. [...]
