Știri
Știri din categoria Externe

Mutarea atenției Casei Albe spre Iran riscă să accelereze decuplarea de securitate a Europei de SUA, pe fondul percepției că sprijinul american pentru Ucraina devine tot mai incert, potrivit unei analize citate de Libertatea. În acest context, oficiali europeni vorbesc despre „urgența” creșterii autonomiei strategice, inclusiv prin ideea unei Uniuni Europene de Apărare.
De peste două luni, războiul din Iran captează atenția Statelor Unite, iar conflictul din Ucraina a coborât ca prioritate la Casa Albă. Un oficial european anonim spune că „lucrurile par să fie blocate și au nevoie de un nou impuls”, însă „ultimele 24 de ore” ar fi arătat că speranțele pentru o schimbare rapidă sunt nerealiste.
În material sunt enumerate mai multe acțiuni recente ale lui Donald Trump: criticarea cancelarului Germaniei pe rețelele sociale, surprinderea Pentagonului cu o amenințare privind reducerea prezenței trupelor americane în trei țări europene (inclusiv Germania) și o discuție telefonică extinsă cu Vladimir Putin. În urma convorbirii, cei doi ar fi convenit asupra unui armistițiu temporar fără consultarea Ucrainei.
În paralel, liderii europeni par să se adapteze la perspectiva unei Americi „tot mai distante” și discută măsuri de reducere a dependenței de Washington, inclusiv explorarea unei Uniuni Europene de Apărare.
„Este o urgență să ne asigurăm mai multă autonomie”, a declarat un oficial european.
Totodată, războiul din Iran și criza energetică din Strâmtoarea Ormuz sunt prezentate ca factori care ar fi întărit hotărârea Europei de a sprijini Ucraina.
„Dacă e ceva ce acest conflict din Iran a întărit, este hotărârea noastră de a fi alături de Ucraina”, a adăugat oficialul.
Pe măsură ce sprijinul SUA devine mai incert, Ucraina își reconfigurează strategia: Volodimir Zelenski ar urma să se orienteze către Turcia pentru următoarele negocieri cu Rusia.
În același timp, Ucraina începe să-și evidențieze capacitățile tehnologice și militare, prin contracte de vânzare de tehnologii de apărare cu drone către aliați din Europa și din Golf.
„Țările încep să realizeze că au nevoie de Ucraina la fel de mult cum au nevoie de noi”, a spus aceeași sursă europeană.
Materialul citează și un sondaj al Institutului Internațional de Sociologie din Kiev: doar 40% dintre ucraineni mai cred că SUA vor oferi sprijinul necesar, în scădere cu 17 puncte procentuale față de începutul anului.
Statele europene discută formarea unor noi coaliții de securitate. Andrius Kubilius, comisarul european pentru apărare, a propus ca țări din afara UE – precum Marea Britanie, Norvegia și Ucraina – să fie incluse într-o Uniune Europeană de Apărare, idee care ar putea oferi Ucrainei „o garanție puternică de securitate după stabilirea păcii”, potrivit unui oficial european citat.
În plus, este menționat că summitul Comunității Politice Europene din Armenia a invitat, pentru prima dată, un lider non-european: premierul canadian Mark Carney, care a pledat la Davos pentru o reconfigurare geopolitică menită să reducă dependența de SUA.
Fostul secretar general NATO Anders Fogh Rasmussen a declarat pentru Euro News că situația actuală îl face să concluzioneze că Europa trebuie să reducă dependența de SUA.
„Încă din copilărie, am admirat Statele Unite. Dar acum trebuie să acceptăm realitatea că este necesar să ne bazăm mai mult pe forțele proprii”, a spus Rasmussen.
Totuși, unii oficiali europeni consideră în continuare că implicarea SUA rămâne importantă pentru rezolvarea conflictului din Ucraina, pe motiv că Washingtonul „are o influență serioasă”, dar insistă că Europa trebuie să-și asume un rol mai mare în negocieri – cu condiția ca americanii să continue sprijinul pentru Ucraina și să garanteze acordurile viitoare.
Recomandate

Donald Trump a justificat acordul-cadru cu Iranul prin riscul unei „catastrofe economice” dacă războiul ar fi continuat , iar una dintre mizele imediate este redeschiderea Strâmtorii Ormuz , potrivit Agerpres . Președintele SUA a spus că înțelegerea permite „punerea capăt conflictului actual” și susține că Washingtonul își atinge obiectivele stabilite. Trump a declarat la finalul summitului G7 de la Evian (Franța) că, fără acord, conflictul ar fi putut continua prin bombardamente „încă două, trei, patru săptămâni, chiar doi ani”, dar „Strâmtoarea Ormuz nu ar fi fost niciodată redeschisă”. Ce prevede acordul și ce rămâne în negociere Înțelegerea este descrisă ca un acord-cadru, sub forma unui memorandum de înțelegere în 14 puncte, care ar urma să fie semnat vineri, la o ceremonie în Elveția. Conform informațiilor din material, documentul include: redeschiderea Strâmtorii Ormuz; ridicarea de către SUA a blocadei asupra porturilor iraniene. În același timp, cele mai sensibile teme au fost lăsate pentru negocieri ulterioare, care ar urma să aibă loc în următoarele 60 de zile, în special: situația programului nuclear iranian, inclusiv ce se întâmplă cu stocul de uraniu îmbogățit; sancțiunile americane împotriva Iranului. Riscul de escaladare rămâne pe masă Trump a avertizat că textul convenit „nu este definitiv” și a spus că ar putea relua atacurile aeriene împotriva Iranului dacă Teheranul nu respectă înțelegerea. Într-o declarație separată, tot la Evian, a susținut că ar putea decide oricând că „nu-i place” acordul și, în acest caz, ar relua bombardamentele dacă Iranul „nu se comportă bine”. Context diplomatic: mulțumiri pentru „neutralitate” Președintele american le-a mulțumit liderilor Rusiei și Chinei, Vladimir Putin și Xi Jinping, pentru ceea ce a descris drept „neutralitatea” lor în războiul început în februarie de SUA și Israel împotriva Iranului, afirmând că aceasta a făcut încheierea acordului „mai ușoară”. [...]

Un posibil acord SUA–Iran care ar „deschide Strâmtoarea Ormuz ” ar reduce riscul de șoc pe piața petrolului , dacă se confirmă calendarul anunțat de Donald Trump, potrivit Antena 3 . Președintele american a spus la summitul G7 din Franța că, în lipsa unei înțelegeri, SUA ar fi putut continua războiul cu Iranul „încă doi ani”. Trump a afirmat că acordul ar urma să fie semnat „joi sau vineri” și că ar pune capăt războiului din Orientul Mijlociu, ar „deschide” Strâmtoarea Ormuz și ar împiedica Iranul să dețină sau să producă arme nucleare. În același context, el a avertizat că bombardamentele ar putea fi reluate dacă „următoarea fază a discuțiilor eșuează”, în timp ce, potrivit CNN (citat de Antena 3), mai mulți aliați din administrația republicană ar fi interesați de încheierea conflictului. Ce ar conține înțelegerea, în versiunea prezentată de Trump În declarațiile de la G7, Trump a indicat trei direcții principale: Angajament nuclear : Iranul „nu va produce și nici nu va achiziționa arme nucleare”, formulare pe care Trump a spus că o consideră importantă inclusiv pentru a bloca achiziții din alte țări. Uraniul îmbogățit : discuțiile privind „eliminarea stocurilor” ar urma să înceapă imediat după semnarea memorandumului. Componenta „non-nucleară” : negocieri care ar implica statele din Golful Persic și ar include „rachetele balistice convenționale” ale Iranului; Trump a sugerat că Teheranul va păstra totuși „câteva” rachete. Miza economică: Ormuz și riscul de volatilitate Strâmtoarea Ormuz este un punct critic pentru transporturile de petrol, iar orice semnal de detensionare care ar „deschide” ruta poate reduce prima de risc inclusă în prețuri. Totuși, chiar în versiunea lui Trump, rămâne un element de incertitudine: el a condiționat stabilitatea înțelegerii de succesul etapelor următoare ale negocierilor și a lăsat deschisă posibilitatea reluării loviturilor. Fondul de 300 de miliarde de dolari, respins de Trump Trump a negat informațiile potrivit cărora Iranul ar primi acces la un fond de reconstrucție de 300 de miliarde de dolari (aprox. 1.350 miliarde lei), catalogându-le drept „știri false”. „Nu le dăm bani. Nu le dăm nimic din toate astea.” El a adăugat că Teheranul ar urma să beneficieze de fondurile obținute din vânzarea de țiței doar dacă respectă înțelegerea. „Schimbarea de regim”, o afirmație fără detalii verificabile în material Trump a susținut că în Iran ar exista „un nou grup de lideri” și că, în timpul săptămânilor de război, ar fi avut loc o „schimbare de regim”, argumentând că mai multe grupuri de lideri „au dispărut complet”. Materialul nu oferă detalii independente care să confirme această afirmație. În perioada imediat următoare, atenția piețelor va fi pe două repere: dacă acordul este semnat în intervalul indicat de Trump și dacă discuțiile ulterioare (uraniu îmbogățit, rachete) avansează fără escaladări care să readucă riscul asupra fluxurilor prin Ormuz. [...]

SUA condiționează sprijinul pentru Ucraina de o contribuție europeană la deminarea Strâmtorii Ormuz , o legătură care mută o parte din costurile și riscurile de securitate maritimă către Europa și poate influența atât fluxurile de petrol, cât și prețurile de asigurare în transportul naval, potrivit news.ro . La summitul G7 de la Evian-les-Bains , președintele american Donald Trump s-a întâlnit cu omologul ucrainean Volodimir Zelenski și cu alți șase lideri europeni și s-a declarat pregătit să restabilească sancțiunile impuse petrolului rusesc. Trump l-a felicitat pe Zelenski pentru „performanța” armatei ucrainene și a vorbit despre o „dinamică” favorabilă Ucrainei. În spatele acestei repoziționări, doi diplomați care au asistat la negocieri au declarat pentru Politico că Trump a făcut presiuni asupra liderilor europeni pentru a susține acordul cu Iranul și pentru a contribui la deminarea Strâmtorii Ormuz. Unul dintre diplomați a spus că, la rândul lor, liderii G7 așteptau ca Trump „să facă concesii Ucrainei”. Trump a minimalizat public importanța sprijinului european pentru operațiunea de deminare, dar a admis că o contribuție externă ar putea fi utilă. „Nu cred că vom avea nevoie de mult ajutor”, a declarat Trump, recunoscând însă că n-ar fi „o idee proastă să avem una, două nave din câteva țări”. Deminarea Ormuz: condiție politică, risc operațional Președintele francez Emmanuel Macron a anunțat că desfășurarea unor nave de deminare (vânătoare de mine) urmează să fie „solicitată și dorită de către Statele Unite, apoi de către Iran și Oman”, părți vizate în acord. Totuși, demersul depinde de unda verde a Iranului, ceea ce lasă operațiunea într-o zonă de incertitudine. Până atunci, două nave franceze vânătoare de mine – Lyre și Andromède – au fost poziționate în Golful Aden și în Marea Arabiei, în apropierea Strâmtorii Ormuz, și sunt „pregătite să se ducă în zonă”, potrivit ministrului francez al Apărării, Catherine Vautrin. Miza economică: revenirea traficului de petroliere, frânată de mine și asigurări În contextul în care Statele Unite și Iranul urmează să semneze vineri un protocol al unui acord, traficul maritim prin Strâmtoarea Ormuz ar urma să revină la nivelul de dinainte de Războiul din Iran. Trump a susținut public această perspectivă într-o postare pe Truth Social. „Nave din lumea întreagă, porniți-vă motorul! Să curgă petrolul!”, a proclamat Trump. Totuși, materialul notează că revenirea petrolierelor poate dura, deoarece prezența minelor îi descurajează pe armatori și pe asigurători. Pentru piață, asta înseamnă că normalizarea fluxurilor poate rămâne dependentă de ritmul și credibilitatea operațiunilor de securizare a rutei, nu doar de semnarea unui protocol. [...]

Aliații europeni din G7 condiționează sprijinul pentru Iran de un acord credibil, pe fondul riscurilor pentru fluxurile de petrol prin Hormuz , potrivit Politico . Mesajul transmis la summitul de la Évian-les-Bains este că Europa ar putea contribui la pașii următori – inclusiv la o operațiune dificilă de deminare a Strâmtorii Hormuz – dar numai dacă administrația Trump poate demonstra că înțelegerea de încetare a războiului este „solidă” și acceptată în regiune. Miza economică: redeschiderea rapidă a Strâmtorii Hormuz Administrația SUA a pus accent, în discuțiile din această săptămână, pe obținerea cooperării internaționale pentru deminarea strâmtorii, pe unde ar fi trecut aproximativ o cincime din petrolul mondial înainte de izbucnirea războiului. În acest context, Trump a insistat în discuțiile cu liderii G7 asupra „redeschiderii Hormuz” și a necesității de a curăța zona de mine, potrivit unui oficial G7 citat sub protecția anonimatului. Războiul din Orientul Mijlociu a zguduit piețele globale de energie, a perturbat aprovizionarea și a alimentat presiuni inflaționiste, cu efecte resimțite dincolo de regiune. Politico notează că, deși SUA au suportat costuri economice, impactul a fost mai puternic în țările mai dependente de această rută. Chiar și în scenariul unei înțelegeri funcționale, revenirea la operațiuni normale ar putea dura săptămâni, pe măsură ce administrația Trump și partenerii „stabilesc calea de urmat”. Ce oferă europenii și ce condiții pun Liderii europeni au transmis disponibilitate, dar cu rezerve legate de condiții, mandat și calendar: Franța : Emmanuel Macron a spus că ar putea fi pregătit să desfășoare rapid avioane de luptă și fregate, însă o solicitare ar trebui să vină nu doar din partea SUA, ci și din partea Iranului și Omanului . Marea Britanie : un oficial britanic a declarat că Regatul Unit „este pregătit” să trimită capabilități în regiune, fără a detalia condițiile sau un termen. Germania : cancelarul Friedrich Merz a indicat că sprijinul ar veni doar după ce sunt îndeplinite „condițiile necesare” și a afirmat că Germania a trimis deja primele nave pentru deminare în regiune: „Am trimis deja primele nave sau vase de deminare în regiune. Suntem pregătiți.” Italia : Giorgia Meloni a spus, potrivit unui diplomat italian citat anonim, că Italia este dispusă să continue contribuțiile la misiuni care garantează securitatea comerțului, dar a insistat și asupra unor soluții de durată, în special pentru Gaza și Liban , care ar putea deveni obstacole pentru acordul lui Trump cu Iranul. În paralel, Franța și Marea Britanie au susținut planuri pentru o misiune multinațională de protecție a transportului maritim și de sprijin la deminare, iar scafandri militari britanici s-ar fi pregătit pentru operațiuni de curățare a minelor, potrivit publicației. De ce ezită Europa: detaliile acordului nu sunt publice Prudența europenilor este legată de faptul că memorandumul de înțelegere cu Iranul – așteptat să fie semnat vineri, dar încă nepublicat – nu a fost făcut public de Casa Albă, ceea ce complică discuțiile despre contribuții concrete și despre riscul de a fi atrași într-o operațiune fără o bază politică stabilă. Suzanne Maloney, analist pe Orientul Mijlociu și directoare a programului de politică externă al Brookings Institution, a rezumat dilema europenilor: experiența lor în negocierile cu Iranul îi face reticenți să fie „lăsați să țină sacul” dacă acordul se dovedește fragil. Ce urmează: sprijin posibil, dar doar după „dovada” acordului Un oficial de rang înalt din administrația Trump a spus că participarea țărilor G7 ar putea fi „foarte utilă” pentru revenirea rapidă la normal. Totuși, din relatarea Politico reiese că, înainte de orice desfășurări semnificative, europenii vor să vadă termenii reali ai înțelegerii și un cadru de cooperare care să includă actorii regionali relevanți. În lipsa acestor clarificări, disponibilitatea declarată rămâne, deocamdată, mai degrabă un semnal politic decât un angajament operațional ferm, într-un dosar cu efect direct asupra securității transportului maritim și a stabilității pieței petroliere. [...]

Relaxarea economică prevăzută în proiectul de memorandum SUA–Iran ar putea finanța rapid refacerea capacităților militare ale Teheranului , potrivit unei evaluări a think tank-ului american Institute for the Study of War (ISW), citată de The Jerusalem Post . Miza, dincolo de disputa privind sumele vehiculate, este că ridicarea unor restricții comerciale și petroliere ar putea genera fluxuri de bani care să ajungă direct în programele de rachete și drone. ISW susține că termenii raportați ai Memorandumului de Înțelegere (MoU) ar oferi Iranului „relaxare economică” suficientă pentru a-și reconstitui „imediat” puterea militară. În același timp, președintele SUA, Donald Trump, a negat la summitul G7 informațiile despre un fond de 300 miliarde dolari (aprox. 1.380 miliarde lei) destinat Iranului, însă analiza notează că oficiali iranieni au indicat deja că fondurile eliberate prin acord ar urma să fie folosite pentru reconstrucția programelor de rachete și drone. În acest context, purtătorul de cuvânt al Ministerului iranian de Externe, Esmail Baghaei, a declarat în mai, pentru presa iraniană, că o parte din banii Iranului sunt cheltuiți pe rachete și drone, justificând această direcție prin nevoia de descurajare. Ce tip de „relaxare” economică este vehiculată Dincolo de suma de 300 miliarde dolari negată de Trump, publicația menționează relatări media neconfirmate care indică măsuri cu impact economic direct. Potrivit unor surse citate în material: presa saudită și The Wall Street Journal au relatat că SUA ar urma să ridice blocada asupra porturilor iraniene și să renunțe la sancțiunile privind exporturile de petrol ale Iranului și „serviciile conexe”, imediat după semnarea MoU; agenția semi-oficială Mehr News Agency a estimat că regimul ar putea genera până la 10 miliarde dolari (aprox. 46 miliarde lei) din doar 60 de zile de exporturi de petrol. Separat, în ultima săptămână, presa internațională a relatat că un comandant al Gardienilor Revoluției (IRGC), generalul-maior Ahmad Vahidi, ar fi insistat ca activele înghețate care ar putea fi eliberate să poată fi alocate cheltuielilor militare. Poziția Casei Albe și calendarul anunțat În pofida îngrijorărilor internaționale, Trump a spus că înțelegerea aflată pe masă este „corectă” și a respins ideea că SUA ar „investi” bani în Iran. Vicepreședintele JD Vance a afirmat că textul MoU va fi făcut public până sâmbătă. Materialul mai notează că evaluarea ISW este în linie cu opinii prezentate anterior de experți israelieni citați de aceeași publicație: chiar dacă aceștia au pus sub semnul întrebării credibilitatea unor relatări inițiale despre MoU apărute în Mehr, ar exista un consens că un astfel de impuls financiar ar funcționa ca o „gură de oxigen” pentru regim. [...]

Donald Trump a semnalat o repoziționare diplomatică în războiul cu Iranul, mulțumindu-le public lui Xi Jinping și Vladimir Putin pentru „neutralitate” , după adoptarea unui acord de încetare a focului, relatează Reuters . Declarațiile au fost făcute la o conferință de presă în marja reuniunii G7 de la Evian-les-Bains (Franța). Trump a spus că liderii Chinei și Rusiei „ar fi putut face mult mai dificil” efortul SUA de a limita ambițiile nucleare ale Teheranului, dar au ales să rămână în afara conflictului. „Vreau să mulțumesc Chinei, președintelui Xi… a rămas neutru, total neutru… Și vreau să-i mulțumesc lui Vladimir Putin, a fost foarte neutru.” Contrast cu presiunea pusă pe aliați Potrivit relatării, tonul conciliant față de Beijing și Moscova contrastează cu criticile lui Trump la adresa aliaților SUA, „de la Japonia la Europa”, pe care i-a acuzat că nu au ajutat în operațiunea militară sau în eforturile ulterioare de a degaja Strâmtoarea Hormuz , rută maritimă de comerț blocată de Iran. Context: legăturile China–Rusia cu Teheranul și acuzațiile SUA Reuters notează că atât Moscova, cât și Beijingul au relații apropiate cu Teheranul. Rusia a avertizat că războiul ar putea duce la o cursă a înarmării nucleare în Orientul Mijlociu, iar China a condamnat atacurile Washingtonului asupra Teheranului, pe care le-a numit o încălcare a suveranității. În același timp, oficiali americani din zona de informații evaluează că Beijingul ar fi furnizat Teheranului bunuri cu potențiale utilizări militare, potrivit unor persoane familiarizate cu subiectul. Separat, rafinăriile independente din China au fost principalii cumpărători de petrol iranian în timpul conflictului, sfidând sancțiunile SUA, mai scrie publicația. Ce spune Trump că a făcut China Trump a susținut că Xi Jinping a fost „de ajutor” în rezolvarea conflictului și că Beijingul a evitat să trimită „armament greu” sau rachete antiaeriene portabile (MANPADS – sisteme lansate de pe umăr). „Președintele Xi m-a ajutat… a încercat să ajute și cred că probabil a ajutat să se rezolve.” Un purtător de cuvânt al ambasadei Chinei la Washington a transmis, într-o declarație, că poziția Beijingului a fost „consecventă” și că a lucrat „neobosit” pentru încetarea luptelor și pace. Ambasada Rusiei la Washington nu a răspuns imediat unei solicitări de comentariu, potrivit Reuters. [...]