Știri
Știri din categoria Externe
Donald Trump spune că SUA vor încerca să recupereze uraniul îmbogățit al Iranului și să-l aducă pe teritoriul american, într-o mișcare care ar ridica miza negocierilor cu Teheranul și ar menține presiunea asupra fluxurilor comerciale din regiune prin continuarea blocadei navale, potrivit Biziday.
Într-un interviu pentru Reuters, Trump a afirmat că Washingtonul „se va pune de acord” cu Iranul și că echipe americane ar urma să meargă „foarte curând” pentru a recupera ceea ce el a numit „praf nuclear”, o aluzie la ce ar fi rămas după bombardarea instalațiilor nucleare iraniene de către SUA și Israel anul trecut.
Trump a repetat că unul dintre motivele principale ale războiului a fost împiedicarea Iranului să obțină o armă nucleară. Iranul susține, în schimb, că îmbogățirea uraniului are exclusiv scopuri civile.
Conform estimărilor citate, Iranul ar deține peste 440 de kilograme de uraniu îmbogățit, cu o puritate de până la 60% — un nivel care, potrivit materialului, poate fi îmbogățit rapid până la 90%, prag asociat producerii de armament.
Trump a mai spus că acordul „se va încheia foarte repede”, dar a precizat că sunt necesare discuții suplimentare, care ar urma să aibă loc „probabil în weekend”.
În contextul informațiilor publicate de Axios despre discuții privind eliberarea a 20 de miliarde de dolari din fonduri iraniene înghețate de SUA în schimbul renunțării Iranului la stocul de uraniu îmbogățit, Trump a respins scenariul, afirmând că este „total fals” și că „nu se efectuează nicio tranzacție”.
Separat, Trump a indicat că blocada navală impusă de SUA asupra porturilor iraniene va rămâne în vigoare până la finalizarea acordului cu Teheranul. Într-un alt material Biziday, președintele parlamentului iranian a amenințat că Iranul va închide din nou Strâmtoarea Hormuz dacă blocada continuă, iar grupurile maritime au transmis că încă evaluează dacă tranzitul este sigur, potrivit BBC.
Pentru companii și piețe, combinația dintre negocierile pe dosarul nuclear și tensiunile din jurul Strâmtorii Hormuz menține un risc operațional ridicat pentru transportul maritim și, implicit, pentru aprovizionarea cu energie, în condițiile în care orice restricție de navigație poate produce întârzieri și costuri suplimentare pe lanțurile logistice.
Recomandate
Donald Trump a încercat să reducă miza politică a vizitei șefului CIA la Moscova , descriind deplasarea drept „semi-rutină” și sugerând că discuțiile au fost strict între servicii, într-un moment în care Casa Albă caută în continuare o ieșire din războiul din Ucraina , potrivit G4Media . Într-un interviu acordat comentatorului conservator Glenn Beck, președintele SUA a spus că vizita rară a directorului CIA la Moscova a alimentat „numeroase speculații”, dar a insistat că nu a avut legătură nici cu Iranul, nici cu amenințările rusești la adresa NATO. „A fost un fel de semi-rutină. Urăsc să îi dezamăgesc pe oameni.” Ce spune Washingtonul și ce confirmă Kremlinul Trump a susținut că deplasarea nu a vizat subiectele vehiculate public, afirmând, când a fost întrebat despre Iran și NATO: „Nu a fost acolo pentru niciunul dintre lucrurile pe care le menționați.” Dinspre Moscova, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a declarat că John Ratcliffe a venit pentru discuții „între serviciile de informații” și că nu s-a întâlnit cu președintele Vladimir Putin. De ce contează: controlul așteptărilor în jurul Ucrainei Mesajul public al lui Trump pare construit pentru a tempera așteptările legate de o posibilă „descoperire” diplomatică imediată. Totuși, președintele SUA a legat vizita de obiectivul mai larg al opririi războiului, afirmând că și-ar dori ca acesta „să se oprească” și că „ar putea rezulta ceva” din deplasarea directorului CIA. Contextul rămâne unul de rezultate limitate: încercările anterioare ale lui Trump de a pune capăt conflictului, inclusiv un summit organizat în Alaska cu Vladimir Putin „în urmă cu puțin peste un an”, nu au dus până acum la un deznodământ, potrivit aceleiași relatări. [...]
Planul Washingtonului de a strânge șurubul economic Iranului depinde de China , dar Beijingul respinge sancțiunile americane și avertizează că va riposta, ceea ce ridică riscul unei escaladări cu efecte directe asupra comerțului și finanțelor globale, potrivit CNN . Miza este simplă: China rămâne „colacul de salvare” economic pentru Teheran, cumpărând cea mai mare parte a exporturilor iraniene de petrol, evaluate de CNN la „zeci de miliarde de dolari” anul trecut, pe lângă alte schimburi comerciale. În acest context, inițiativa anunțată de secretarul Trezoreriei SUA, Scott Bessent – „ Operation Economic Outcast ”, care amenință cu noi sancțiuni țările ce refuză să oprească afacerile cu Iranul – poate eșua fără cooperarea Beijingului. De ce e greu de adus Beijingul „de partea” SUA China respinge de mult timp sancțiunile americane pe care le numește „unilaterale” și își apără dreptul la comerț „normal” cu parteneri precum Iranul și Rusia. După conferința de presă a lui Bessent, Ministerul chinez de Externe a spus că va lua „toate măsurile necesare” pentru a-și proteja „drepturile și interesele legitime”. Purtătorul de cuvânt Lin Jian a criticat explicit abordarea de „război economic” și „presiune maximă”, avertizând asupra efectelor de propagare în economie și finanțe: „Războiul economic și presiunea maximă nu vor ajuta la rezolvarea problemei; ele vor intensifica doar tensiunile și conflictele, vor crea riscuri de propagare și vor perturba ordinea economică și financiară globală.” În paralel, dosarul Iran se suprapune peste o agendă bilaterală sensibilă: o vizită a lui Xi Jinping în SUA este așteptată luna viitoare, iar cele două părți ar putea discuta prelungirea unui armistițiu comercial care urmează să expire în toamnă. CNN notează și că Beijingul ar presupune că Washingtonul ar evita o confruntare economică mai largă care ar lovi ambele economii, înaintea alegerilor de la mijloc de mandat din SUA. Cum funcționează „plasa” prin care intră petrolul iranian în China Potrivit analizei, importurile de petrol iranian sunt realizate printr-un sistem conceput să fie izolat de dolar și de expunerea la sancțiuni. Un rol central îl au rafinăriile private mici, așa-numitele „teapot refineries”, care cumpără și procesează țiței iranian sancționat, folosind o rețea de porturi, instituții financiare și petroliere „firewalled” (separate operațional pentru a limita expunerea internațională). China nu mai înregistrează oficial aceste achiziții de ani de zile, de când SUA au reimpus sancțiuni după retragerea primei administrații Trump din acordul nuclear cu Iranul. Unde ar putea apăsa SUA și ce riscă în schimb Deși sistemul este opac, există „puncte de presiune”, spun analiști citați de CNN. Un argument este că, în amonte, unele entități sunt deținute direct sau indirect de mari companii de stat chineze integrate în sistemul dolarului. Max Meizlish, analist la Foundation for Defense of Democracies, susține că sancționarea filialelor ar putea forța companiile-mamă să se retragă pentru a evita acuzația că sprijină entități sancționate. Bessent a spus anterior că Washingtonul a avertizat două bănci chineze nenumite pentru rolul lor în tranzacții legate de Iran. Întrebat ce măsuri ar urma pentru bănci și firme de transport care nu se conformează, el a afirmat că „nimeni nu este mai presus” de sancțiuni. Totuși, Beijingul a văzut și în trecut amenințări americane care au fost apoi retrase. În plus, China are pârghii economice semnificative asupra SUA, inclusiv controlul asupra unor lanțuri de aprovizionare cu minerale rare strategice. Un pas precum sancționarea unor bănci chineze majore ar putea declanșa reacții care să deterioreze rapid climatul politic înaintea unui summit Trump–Xi, avertizează un expert citat de CNN. Ce ar putea urma: „diplomație discretă”, nu aliniere la sancțiuni CNN descrie perioada următoare drept una de „diplomație discretă” – formularea folosită de Bessent – în care SUA ar încerca să obțină conformare prin presiuni private asupra partenerilor economici ai Iranului. În același timp, analiști chinezi văd spațiu limitat pentru cererile Washingtonului, pe ideea că Beijingul nu va accepta ca SUA să decidă ce pot tranzacționa legal companiile chineze cu țări terțe. Pe fond, China ar putea face mișcări tactice fără a valida public regimul de sancțiuni: reducerea discretă a achizițiilor de petrol sau intensificarea mesajelor politice către Teheran pentru reținere. De altfel, achizițiile chineze de petrol iranian „au scăzut deja puternic” față de anul trecut, pe fondul blocadei americane care a constrâns exporturile iraniene, mai notează CNN. În plan diplomatic, Beijingul își leagă mesajele de stabilitatea rutelor comerciale: Xi Jinping a cerut „restabilirea trecerii normale” prin Strâmtoarea Hormuz și o „soluție cuprinzătoare” a conflictului, iar vice-ministrul de Externe Miao Deyu a spus că China este „activ angajată” în promovarea discuțiilor de pace. Chiar și așa, analiza subliniază că Beijingul evită rolul de mediator direct și nu vrea ca o eventuală cooperare să fie interpretată drept „un favor” făcut lui Trump sau o aliniere la strategia americană de „presiune maximă”. [...]
Serviciul Secret american investighează o posibilă amenințare la adresa familiei prezidențiale , după ce televiziunea de stat iraniană a difuzat un material video în care se discută despre un potențial complot de asasinare a lui Barron Trump , fiul cel mic al președintelui Donald Trump, potrivit Agerpres . Într-un răspuns transmis prin e-mail, purtătorul de cuvânt al Serviciului Secret, Nate Herring, a declarat că instituția „este la curent cu videoul” și că „investighează orice lucru ce poate fi perceput drept o amenințare față de cei pe care îi protejăm”, fără a oferi detalii suplimentare „din motive de securitate operațională”. Ce conține materialul video invocat Înregistrarea, cu o durată de trei minute, a fost difuzată de postul public de televiziune din Iran și include discuții despre un presupus complot care l-ar viza pe Barron Trump, în vârstă de 20 de ani. În video se afirmă că acesta ar fi monitorizat și se susține că ar fi fost oferită o recompensă de 10 milioane de dolari (aprox. 45 milioane lei) pentru uciderea lui. Context: escaladarea retoricii SUA–Iran Washingtonul și Teheranul au menținut o retorică ostilă, în special după lansarea campaniei militare israeliano-americane împotriva Iranului, la 28 februarie. Tot în acest context, Reuters a relatat anterior, potrivit informațiilor preluate de Agerpres, că SUA ar fi primit în ultimul an mai multe avertismente din Israel privind intenția Iranului de a-l asasina pe Donald Trump. Președintele american s-a descris, la rândul său, drept „numărul 1 pe lista țintelor de ucis pentru Iran”. [...]
Propunerea lui Donald Trump de a redenumi Lacul Ontario vine pe fondul escaladării disputei comerciale SUA–Canada , într-un moment în care tensiunile riscă să se traducă în costuri și incertitudine pentru lanțurile industriale nord-americane, potrivit Antena 3 . Președintele SUA a scris pe Truth Social că administrația sa ia în considerare „serios” schimbarea numelui Lacului Ontario în „Lacul America”, motivând că „nu ne aşteptăm să mai facem prea multe afaceri cu Ontario”. Contextul imediat este disputa comercială dintre SUA și Canada, declanșată de taxele vamale impuse de Washington. Antena 3 notează că schimbul de replici s-a transformat într-un „război al declarațiilor” între Trump și Doug Ford , șeful guvernului provinciei Ontario, fost susținător al liderului american. Tarife mai mari și amenințări cu măsuri de retorsiune În acest episod, Ford a reacționat după ce Trump a anunțat că tarifele pentru automobilele, piesele auto și oțelul canadiene vor crește cu 50% începând cu ianuarie 2027. Ontario este prezentată ca o provincie în care este concentrată o mare parte din industria auto canadiană. În paralel, Ford a cerut folosirea „tuturor instrumentelor disponibile” împotriva SUA, inclusiv posibilitatea de a restricționa vânzările de electricitate și minerale critice către americani. Ulterior, el a amenințat și cu tarife la exporturile de energie electrică și cu întreruperea furnizării de minerale esențiale către Statele Unite. Escaladare politică, cu ecouri economice Schimbul de acuzații a devenit personal: Trump l-a numit pe Ford „lacheu” al prim-ministrului Mark Carney, iar liderul din Ontario a răspuns numindu-l pe Trump „dictator”, „tiran”, „rege al falimentelor” și „ratat”, potrivit relatării. În acest cadru, propunerea de redenumire a Lacului Ontario apare ca un nou element de presiune simbolică într-o confruntare care, dincolo de retorică, are deja mize comerciale explicite (tarife) și riscă să afecteze fluxuri transfrontaliere sensibile, precum energia și materiile prime critice. Nu este prima propunere de acest tip Antena 3 amintește că Trump a mai avansat idei similare de schimbări de denumiri geografice sau instituționale, inclusiv pentru Golful Mexic („Golful Americii”), Muntele Denali (Muntele McKinley) sau Departamentul Apărării (Departamentul de Război). Deocamdată, informația este prezentată ca o intenție exprimată pe rețelele sociale, fără detalii despre un calendar sau un demers administrativ concret pentru o eventuală redenumire. [...]
Omanul și Iranul negociază redeschiderea parțială a Strâmtorii Ormuz printr-un coridor temporar și deminare , într-un demers cu miză operațională directă pentru fluxurile maritime din Golf, potrivit Economica . Strâmtoarea rămâne blocată de Teheran și este în centrul tensiunilor din Orientul Mijlociu. Ministrul de externe al Omanului, Badr al-Busaidi, a transmis pe X că speră „să anunțe în curând” un nou coridor de navigație și „aranjamente practice pentru restabilirea siguranței navigației”. El a adăugat că orice „soluție permanentă” ar trebui să se bazeze pe memorandumul de înțelegere semnat între Teheran și Washington în iunie , care „a eșuat între timp”, dar pe care Iranul continuă să îl considere reper. Ce include „cadrul etapizat” discutat la Teheran Al-Busaidi și omologul său iranian, Abbas Araghchi, au discutat la Teheran „despre un cadru etapizat”, conform unei declarații publicate de Muscat. Acesta ar urma să includă: „stabilirea unui coridor de navigație temporar comun prin Strâmtoarea Ormuz”; un acord pentru implementarea „unui proiect comun de deminare a strâmtorii”. În paralel, negocierile ar urma să continue pentru stabilirea unui coridor „permanent”, pentru definirea „gestionării viitoare a strâmtorii” și pentru un mecanism de „furnizare a serviciilor de navigație și de securitate necesare”. Cele două țări au subliniat și importanța unor discuții comune cu celelalte state riverane Golfului Persic. Contextul de securitate: mesajul lui Trump despre mine Discuțiile au loc în condițiile în care președintele american Donald Trump a reafirmat pe Truth Social că, potrivit Marinei americane, „toate minele au fost îndepărtate și/sau distruse în apele internaționale ale Strâmtorii Ormuz”. „Iranul a fost informat că orice vas care plasează noi mine noi va fi distrus” În lipsa unor detalii suplimentare în sursă despre calendar sau parametrii tehnici ai coridorului, rămâne de urmărit dacă părțile ajung la un acord aplicabil rapid și cum va fi organizată, în practică, componenta de deminare și furnizare a serviciilor de securitate pentru navigație. [...]
Testarea unei noi mobilizări în Rusia ridică riscuri economice și de securitate la granița NATO , inclusiv prin scenariul unui front deschis dinspre Kaliningrad, pe fondul uzurii războiului din Ucraina, potrivit unei analize publicate de HotNews , care preia un comentariu din presa italiană. Miza imediată nu este doar militară, ci și una de funcționare a economiei ruse: o mobilizare în masă ar scoate și mai mulți oameni din piața muncii, într-un moment în care Rusia se confruntă deja cu deficit de forță de muncă, alimentat de înrolări, plecări din țară și atragerea lucrătorilor civili către industria de apărare. În plus, fiecare soldat nou înseamnă costuri bugetare directe (plată, echipare, logistică și eventuale despăgubiri), dar și costuri indirecte prin pierderea unui angajat din sectoare productive. Mobilizarea „intră în planificare”, dar fără o decizie anunțată Analiza citată arată că forțele armate ruse desfășoară exerciții pentru a testa capacitatea de a absorbi o nouă mobilizare: convocarea rezerviștilor, cazarea, hrănirea, echiparea și instruirea lor. Informația este atribuită unor surse din serviciile de informații occidentale, citate de Wall Street Journal , prin intermediul Corriere della Sera. Nu rezultă că decizia ar fi fost luată. Kremlinul ar putea amâna cel puțin până după alegerile parlamentare de la sfârșitul lunii septembrie, însă simplul fapt că procedurile sunt testate indică o opțiune aflată în pregătire concretă. Limita economică: deficit de muncă și costuri duble pentru stat Textul subliniază explicit o constrângere economică: Rusia are deja o lipsă de forță de muncă, iar o mobilizare în masă ar agrava blocajul, inclusiv prin nevoia de a găsi lucrători străini pentru a acoperi golurile. În paralel, costul este „dublu”: statul suportă cheltuieli directe pentru fiecare militar (salariu, hrană, echipament, logistică, compensații); economia pierde un lucrător dintr-o fabrică, o companie de construcții, transporturi sau comerț. De ce Kaliningrad contează operațional pentru NATO Unul dintre exercițiile de mobilizare menționate a avut loc în Kaliningrad, exclava rusă dintre Polonia și Lituania. Importanța ei este strategică: regiunea permite desfășurarea de capabilități militare ruse în proximitatea statelor NATO, dar este și vulnerabilă, fiind separată de restul Federației Ruse. Punctul sensibil este Coridorul Suwalki , o fâșie de aproximativ 60 km la granița polono-lituaniană, între Kaliningrad și Belarus, care reprezintă legătura terestră dintre Polonia și statele baltice. Într-un scenariu de conflict, conectarea forțelor din Kaliningrad cu cele din Belarus ar putea întrerupe această legătură, complicând sau întârziind întăririle NATO către Estonia, Letonia și Lituania. Analiza precizează că nu există dovezi că Vladimir Putin ar fi decis să atace NATO și insistă asupra diferenței dintre pregătirea unei opțiuni militare și intenția de a o folosi. Totuși, Polonia și statele baltice își calibrează evaluările pe baza capabilităților, nu a asigurărilor. Ce urmează: presiune pe flancul estic și un semnal despre uzura războiului O mobilizare de masă ar fi, în primul rând, un semnal al dificultăților Rusiei în Ucraina și al faptului că recrutarea voluntară nu mai acoperă nevoia de personal. În același timp, scenariul Kaliningrad adaugă o dimensiune de risc pentru flancul estic al NATO, prin posibile provocări și incidente (aeriene sau navale), război electronic ori amenințări la adresa Coridorului Suwalki, până la varianta extremă a unei acțiuni limitate care să testeze Articolul 5. În acest context, textul notează că NATO și-a întărit într-o anumită măsură postura pe flancul estic, menținând forțe multinaționale avansate și operațiuni aeriene și navale, precum și exerciții în zona Suwałki Gap. [...]
