Știri
Știri din categoria Externe
Donald Trump spune că un acord cu Iranul este „foarte posibil” după „discuții foarte bune” în ultimele 24 de ore, potrivit Agerpres, care citează AFP.
Declarația președintelui american indică o posibilă detensionare pe canalul diplomatic dintre Washington și Teheran, într-un moment în care evoluțiile din regiune pot influența direct riscul geopolitic și, implicit, costurile de transport și energie.
În materialul Agerpres nu sunt oferite detalii despre conținutul potențialului acord, calendarul negocierilor sau condițiile discutate.
Recomandate
Iranul introduce un permis de tranzit și un „coridor sigur” în Strâmtoarea Ormuz , o schimbare cu potențial direct asupra fluxurilor de energie și a costurilor de transport, într-un punct prin care trece o parte importantă din aprovizionarea globală cu petrol și gaze, potrivit Libertatea . Noul mecanism, anunțat marți seara de regimul de la Teheran, vine după ce președintele american Donald Trump a suspendat operațiunea de escortare a navelor comerciale pe această rută maritimă. Ce se schimbă pentru navele comerciale Conform sistemului descris, navele care vor să traverseze Strâmtoarea Ormuz ar urma să intre într-un proces de autorizare înainte de tranzit: vor primi un e-mail de la o așa-numită „Autoritate a Strâmtorii Golfului Persic”, cu reglementările în vigoare; vor obține un permis de tranzit înainte de traversare. În paralel, Marina Corpului Gărzilor Revoluționare Islamice a transmis un avertisment navelor: singura rută considerată „sigură” este un coridor desemnat de Iran, iar în caz contrar acestea s-ar putea confrunta cu „măsuri”. Ce rămâne neclar Detaliile de funcționare ale mecanismului, reglementările concrete privind tranzitul și modul în care Iranul ar trata presupusele încălcări „rămân neclare”, relatează The New York Times, citat de Libertatea. Press TV susține că mecanismul este „deja operațional în Ormuz”. Context: blocadă, suspendarea escortării și reacția pieței Strâmtoarea Ormuz a fost „practic închisă” de Iran de la declanșarea operațiunii militare americano-israeliene „Epic Fury”, pe 28 februarie, măsură care, potrivit sursei, a afectat aproximativ 20% din aprovizionarea mondială cu petrol și gaze. În oglindă, Statele Unite au impus o blocadă asupra porturilor iraniene. Donald Trump a anunțat marți suspendarea operațiunii „ Proiectul Libertate ” de escortare a navelor, invocând „progrese semnificative” în negocierile de pace. În mesajul publicat pe Truth Social, președintele SUA a scris: „Am convenit de comun acord că, deşi blocada va rămâne în vigoare, Proiectul Libertate va fi suspendat pentru o perioadă scurtă pentru a vedea dacă acordul poate fi finalizat şi semnat” După suspendare, contractele futures pe țițeiul Brent au scăzut cu 1,2%, la 108,60 dolari pe baril (aprox. 500 lei), iar West Texas Intermediate (WTI) a coborât tot cu 1,2%, la 101,06 dolari pe baril (aprox. 465 lei), conform datelor citate. Poziția SUA: respingerea controlului iranian asupra traficului Secretarul de stat Marco Rubio și alți oficiali din administrația Trump au declarat că Iranului „nu i se poate permite să controleze” traficul prin strâmtoare. Rubio a mai spus că faza ofensivă a conflictului cu Iran s-a „încheiat”, declarații făcute înainte ca Trump să anunțe suspendarea escortării. Pentru companiile din transport și energie, miza imediată este dacă „noile proceduri” impuse de Iran vor funcționa predictibil și dacă vor reduce sau, dimpotrivă, vor amplifica riscul operațional pe una dintre cele mai sensibile rute maritime din lume. [...]
Benjamin Netanyahu a transmis că Israelul își calibrează poziția de securitate în „coordonare totală” cu SUA pe fondul evoluțiilor din negocierile Washington–Teheran, potrivit The Jerusalem Post . Mesajul vizează direct miza operațională: obiectivul declarat este eliminarea materialului îmbogățit din Iran și desființarea capacităților de îmbogățire, în timp ce armata israeliană rămâne în alertă pentru „orice scenariu”. Netanyahu a spus că nu este surprins de recentele evoluții ale negocierilor SUA–Iran și că există „coordonare totală” între Statele Unite și Israel. El a descris un contact aproape zilnic cu președintele american Donald Trump și discuții zilnice între echipele celor două părți, inclusiv în ziua declarațiilor, menționând că urma să vorbească din nou cu Trump în cursul serii. „Menținem un contact continuu cu prietenii noștri din SUA. Vorbesc cu președintele Trump aproape zilnic.” Miza operațională: condițiile Israelului și pregătirea pentru escaladare Premierul israelian a indicat că cele două state „împărtășesc obiective comune”, iar „cel mai important” ar fi: „îndepărtarea întregului material îmbogățit” din Iran; „dismantlarea capacităților de îmbogățire” ale Iranului. În același timp, Netanyahu a afirmat că Israelul este pregătit pentru orice scenariu și că aceasta este directiva dată Forțelor de Apărare ale Israelului (IDF) și agențiilor de securitate. El a adăugat că „Israelul este mai puternic ca niciodată”, iar „Iranul și proxy-urile sale sunt mai slabe ca niciodată”. Context regional: semnale prudente din Pakistan și obstacolul uraniului Materialul notează și o reacție din Pakistan, unde oficiali ar exprima un optimism prudent privind posibilitatea unui progres diplomatic între SUA și Iran, după ce Trump a ordonat o pauză în „Project Freedom”, descris ca un demers de folosire a activelor americane din regiune pentru a ajuta navele din Golful Persic să traverseze Strâmtoarea Hormuz . Un analist pakistanez de politică externă, Omer Azhar, a spus că în cercurile oficiale din Pakistan ar exista așteptarea unei posibile „înțelegeri de tip memorandum” (MoU), mai degrabă decât a unui acord cuprinzător, care să pregătească terenul pentru negocieri ulterioare. Totuși, el a precizat că nu există semne concrete la fața locului care să indice un summit iminent. Potrivit aceleiași surse, principalul obstacol rămâne stocul Iranului de aproximativ 400 kg de uraniu îmbogățit la 60%, despre care se anticipează că va fi punctul central de blocaj în orice negocieri. [...]
Disputa Washington–Havana pe „blocada petrolieră” ridică riscuri directe pentru aprovizionarea energetică a Cubei , după ce secretarul de stat american Marco Rubio a negat existența unei astfel de măsuri, iar autoritățile cubaneze l-au acuzat public de minciună, pe fondul unor sancțiuni care vizează sectorul energetic, potrivit Stirile Pro TV . Ministrul cubanez de Externe, Bruno Rodriguez , a susținut într-o postare pe X că Rubio „a ales pur și simplu să mintă” și că ar fi negat un „asediu petrolier criminal” pe care, potrivit Havanei, l-ar fi propus chiar el președintelui american Donald Trump. Rodriguez a mai acuzat că furnizorii de petrol ai Cubei ar fi „intimidați” și „amenințați”, invocând încălcarea regulilor comerțului liber și a libertății navigației. În același mesaj, șeful diplomației cubaneze a legat tensiunile de „noi sancțiuni” anunțate de Donald Trump la 1 mai, despre care afirmă că afectează sectorul energetic, și a spus că Rubio „știe foarte bine pagubele și suferințele” provocate populației cubaneze. Poziția SUA: „nu există o blocadă petrolieră” Marco Rubio a declarat, la o conferință de presă la Casa Albă, că: „Nu există o blocadă petrolieră a Cubei în sine.” El a acuzat Cuba că ar fi fost obișnuită să primească petrol „gratuit” din Venezuela și că ar fi revândut o parte din acesta „pe devize”. În interpretarea lui Rubio, „singura blocadă” ar fi faptul că Venezuela ar fi decis să nu mai ofere acest petrol. Contextul sancțiunilor și al livrărilor de petrol Materialul notează că Washingtonul aplică o politică de „presiune maximă” împotriva Cubei și amintește că Trump a semnat, la sfârșitul lui ianuarie, un decret prezidențial prin care Cuba este calificată drept o „amenințare extraordinară” la adresa SUA. Totodată, Trump ar fi amenințat cu represalii orice țară care ar vrea să furnizeze petrol Cubei. În același context, Washingtonul ar fi autorizat doar venirea unui singur petrolier rus în Cuba, potrivit informațiilor din articol. Ce urmează: discuții la Vatican Rubio urmează să efectueze joi o vizită la Vatican City, descris ca mediator istoric între cele două țări, care „au recunoscut că poartă negocieri”. Secretarul de stat american a spus că va fi „încântat” să discute despre „problema Cuba” și urmează să fie primit de Papa american Pope Leo XIV, conform sursei citate. [...]
China ar putea deveni actorul-cheie pentru redeschiderea Strâmtorii Hormuz și limitarea șocului economic global , pe fondul intensificării eforturilor de armistițiu între SUA și Iran, potrivit Al Jazeera . În acest context, ministrul iranian de externe Abbas Araghchi s-a întâlnit miercuri la Beijing cu omologul său chinez Wang Yi, într-un moment în care Washingtonul a anunțat o pauză a încercărilor de a forța deschiderea Strâmtorii Hormuz. Miza imediată este traficul maritim prin Strâmtoarea Hormuz , rută prin care trece aproximativ o cincime din petrolul și gazele lumii, iar perturbarea transporturilor a produs deja unde de șoc în economia globală. Iranul a restricționat transportul prin strâmtoare după izbucnirea războiului, iar SUA au impus, după armistițiul din aprilie, o blocadă asupra porturilor iraniene pentru a forța Teheranul să accepte condițiile Washingtonului în negocieri. Wang Yi a transmis, la începutul întâlnirii, că un armistițiu cuprinzător „nu suportă amânare” și că reluarea ostilităților este „neprudentă”, potrivit imaginilor difuzate de Phoenix TV (Hong Kong). De ce contează Beijingul: energie, comerț și presiune politică Vizita are loc cu o săptămână înainte ca președintele american Donald Trump să se întâlnească la Beijing cu președintele chinez Xi Jinping, pe 14-15 mai. În paralel, secretarul de stat american Marco Rubio a cerut Chinei să preseze Iranul să reducă blocada asupra Strâmtorii Hormuz. Analiza indică un interes comun SUA–China pentru redeschiderea rutei și securizarea unui armistițiu, pe fondul costurilor economice: China este „deosebit de afectată” de întreruperea fluxurilor de energie din Golf către Asia de Est, iar SUA se confruntă cu un declin economic și cu creșterea prețurilor interne la combustibil înaintea alegerilor de la jumătatea mandatului, potrivit sursei. „Echilibrul” Chinei între sprijin politic și stabilitate regională Pe parcursul conflictului, Beijingul a încercat să combine criticile la adresa SUA cu apeluri la stabilitate regională. Potrivit agenției iraniene semioficiale Tasnim, Wang a condamnat acțiunile militare ale SUA și Israelului împotriva Iranului ca fiind „ilegale”. În același timp, China a respins presiunile americane privind legăturile economice cu Teheranul, după ce Washingtonul a sancționat firme chineze acuzate că au cumpărat petrol iranian. Beijingul a răspuns instruind companiile chineze să nu respecte sancțiunile, în timp ce secretarul Trezoreriei SUA, Scott Bessent, a cerut public Chinei să-și folosească influența pentru detensionare, semn al unei încălziri recente a relațiilor SUA–China după un acord comercial preliminar de anul trecut. Jodie Wen, cercetător la Center for International Security and Strategy (CISS) din cadrul Universității Tsinghua, a spus că mesajele Chinei se concentrează pe prevenirea instabilității în jurul strâmtorii, vitală pentru importurile energetice și comerțul Chinei. Ce caută Iranul: garanții diplomatice și protecție la ONU China este prezentată drept „cea mai importantă linie de salvare economică” a Iranului după ani de sancțiuni americane. Publicația notează că Beijingul cumpără cea mai mare parte a exporturilor de petrol ale Iranului, adesea la prețuri reduse, iar veniturile iraniene sunt direcționate în mare măsură către achiziția de bunuri și servicii chineze. Dependența s-a adâncit după parteneriatul strategic pe 25 de ani semnat în 2021, care acoperă infrastructura, comerțul și cooperarea în domeniul securității. Chris Doyle, director al Council for Arab-British Understanding, a declarat că Teheranul ar urmări să afle cât de departe este dispus Beijingul să meargă în sprijinul Iranului dacă acesta acceptă să reducă tensiunile în Strâmtoarea Hormuz, inclusiv prin susținere la ONU pentru blocarea unor eventuale sancțiuni suplimentare legate de strâmtoare. Ce vrea China: rute deschise, influență regională și rol de mediator Pentru Beijing, stabilitatea și libera circulație a mărfurilor prin Strâmtoarea Hormuz sunt esențiale, deoarece o perturbare prelungită amenință economia Chinei, piețele globale și securitatea energetică. În același timp, China vede Iranul ca pe un contrabalans regional la influența SUA și nu ar dori slăbirea semnificativă a guvernului iranian. Al Jazeera mai notează că Iranul a promovat tot mai mult utilizarea yuanului în tranzacțiile petroliere, sprijinind eforturile Chinei de a crește rolul internațional al monedei, în contextul dominației dolarului. Ce urmează: o posibilă rezoluție ONU și o fereastră îngustă pentru diplomație În zilele următoare, evoluțiile pot deveni decisive. SUA și state aliate din Golf au redactat un proiect de rezoluție ONU pentru garantarea trecerii în siguranță prin Strâmtoarea Hormuz, potrivit agenției germane DPA. Draftul ar cere Iranului, între altele: să oprească atacurile asupra transportului maritim; să îndepărteze minele marine; să înceteze perceperea taxelor de tranzit. Textul ar fi fost revizuit pentru a obține sprijinul Rusiei și Chinei. Doyle apreciază că situația oferă Beijingului o oportunitate rară de a se poziționa ca mediator major, dar avertizează că rămâne un context volatil, cu „multă tehnică militară” și „foarte puțină încredere” între părți. Totuși, apropiata vizită a lui Trump la Beijing și interesul ambelor puteri de a evita un șoc economic mai profund ar putea crea, potrivit analiștilor citați, o deschidere limitată pentru un acord de pace pe termen mai lung. [...]
Președintele Germaniei avertizează că reducerea trupelor SUA obligă Europa să-și crească rapid efortul de apărare , pe fondul planurilor Washingtonului de a retrage mii de militari din Germania într-un interval de un an. Într-o declarație făcută la Stockholm, Frank-Walter Steinmeier a cerut Statelor Unite să rămână o forță pe care aliații europeni să se poată baza în cadrul NATO, potrivit TVR Info . Steinmeier a spus că aliații europeni sunt pregătiți să-și asume o responsabilitate mai mare în alianță, dar că, în continuare, au nevoie de protecția SUA și „trebuie să se poată baza pe asta”. În același timp, a transmis că Berlinul a înțeles mesajul venit de la Washington după anunțul de săptămâna trecută. „Cu cât sunt mai puține trupe americane în Europa, cu atât Europa trebuie să facă mai mult pentru ea însăși.” Ce schimbări sunt discutate la Washington Potrivit informațiilor prezentate, Pentagonul a anunțat că secretarul apărării, Pete Hegseth, a ordonat retragerea a circa 5.000 de militari americani de la bazele din Germania. Președintele Donald Trump a declarat ulterior că numărul celor retrași va fi mai mare. În plus, Washingtonul ar intenționa să anuleze desfășurarea rachetelor cu rază medie de acțiune în Germania, conform aceleiași relatări. De ce contează pentru Europa: infrastructura militară din Germania Baze americane din Europa au o importanță majoră pentru operațiunile globale ale SUA, inclusiv în Orientul Mijlociu. În Germania sunt menționate explicit: Comandamentul European al SUA din Stuttgart; Baza Aeriană Ramstein (Renania-Palatinat), descrisă ca un centru pentru Forțele Aeriene ale SUA. Conform datelor armatei americane din aprilie, aproximativ 86.000 de militari americani sunt staționați în Europa, dintre care circa 39.000 în Germania, cu variații periodice legate de rotații și exerciții. Contextul politic al tensiunilor Anunțul privind retragerile a venit pe fondul unei escaladări a tensiunilor transatlantice, după ce Trump s-a arătat indignat de comentariile cancelarului german Friedrich Merz, care a acuzat Washingtonul că nu are o strategie clară în Iran. [...]
China alimentează lanțul de aprovizionare pentru dronele „Shahed”, iar sancțiunile SUA par să nu oprească fluxul de motoare, microcipuri și alte componente către Iran și Rusia, potrivit Adevărul . Miza este una operațională: menținerea producției și utilizării dronelor kamikaze folosite inclusiv în atacurile Rusiei asupra orașelor ucrainene, în pofida regimurilor de sancțiuni occidentale. Datele vamale chineze indică expedierea a „sute de containere” cu astfel de componente către fabrici din Iran și Rusia. În material este menționată compania Xiamen Victory Technology , care comercializează motoare Limbach L550, descrise ca element-cheie în construcția dronelor Shahed-136. Cum sunt ocolite sancțiunile Potrivit oficialilor americani din Departamentul Trezoreriei și experților în armament citați, o parte dintre exportatori au folosit, o perioadă, declarații vamale cu date false pentru a eluda sancțiunile SUA și UE. Totuși, aceeași sursă arată că, în multe cazuri, practicile au devenit „mai puțin sofisticate”, uneori fără măsuri de acoperire. Foști oficiali americani susțin că China a funcționat de mult timp ca punct de tranzit pentru componente fabricate în SUA și Europa, redirecționate ulterior către Iran și Rusia. În prezent, tot mai multe piese ar fi produse direct în China, inclusiv în unități mici care nu se tem de sancțiuni. Rolul Hong Kong și al companiilor-paravan O investigație a Departamentului Trezoreriei SUA indică faptul că aproape toate componentele de origine americană și europeană erau redirecționate prin distribuitori autorizați către comercianți din China continentală sau Hong Kong, care ulterior le trimiteau către Iran și Rusia. În același timp, plățile ar fi fost făcute frecvent prin companii-paravan înregistrate în Hong Kong, folosite pentru a ascunde destinația finală a transporturilor. Ce arată sancțiunile și de ce contează În 2024, Trezoreria SUA a sancționat o rețea de companii-fantomă din Hong Kong legată de Hamed Dehghan, descris ca furnizor-cheie pentru programele iraniene de drone și rachete. La un an distanță, o nouă rețea de firme din Hong Kong „ar fi preluat” rolul de intermediar, potrivit materialului. „Autoritățile chineze au închis ochii la acest flux, chiar și atunci când rolul lor a fost documentat în repetate rânduri în rapoarte publice și în cadrul regimurilor de sancțiuni”, a declarat Miad Maleki, fost oficial al Trezoreriei SUA, care a condus programele de sancțiuni din cadrul OFAC. Organizația britanică Conflict Armament Research a raportat o creștere semnificativă a utilizării componentelor fabricate în China în dronele de tip Shahed, iar datele vamale chineze sugerează o disponibilitate tot mai mare a firmelor locale de a comercializa deschis astfel de componente, în pofida sancțiunilor. Concluzia operațională, potrivit oficialilor americani actuali și foști citați, este că Washingtonul nu poate opri complet fluxul comercial; obiectivul ar fi, mai degrabă, să crească costurile și dificultățile logistice pentru Iran și Rusia. [...]
