Știri
Știri din categoria Externe
China ar putea deveni actorul-cheie pentru redeschiderea Strâmtorii Hormuz și limitarea șocului economic global, pe fondul intensificării eforturilor de armistițiu între SUA și Iran, potrivit Al Jazeera. În acest context, ministrul iranian de externe Abbas Araghchi s-a întâlnit miercuri la Beijing cu omologul său chinez Wang Yi, într-un moment în care Washingtonul a anunțat o pauză a încercărilor de a forța deschiderea Strâmtorii Hormuz.
Miza imediată este traficul maritim prin Strâmtoarea Hormuz, rută prin care trece aproximativ o cincime din petrolul și gazele lumii, iar perturbarea transporturilor a produs deja unde de șoc în economia globală. Iranul a restricționat transportul prin strâmtoare după izbucnirea războiului, iar SUA au impus, după armistițiul din aprilie, o blocadă asupra porturilor iraniene pentru a forța Teheranul să accepte condițiile Washingtonului în negocieri.
Wang Yi a transmis, la începutul întâlnirii, că un armistițiu cuprinzător „nu suportă amânare” și că reluarea ostilităților este „neprudentă”, potrivit imaginilor difuzate de Phoenix TV (Hong Kong).
Vizita are loc cu o săptămână înainte ca președintele american Donald Trump să se întâlnească la Beijing cu președintele chinez Xi Jinping, pe 14-15 mai. În paralel, secretarul de stat american Marco Rubio a cerut Chinei să preseze Iranul să reducă blocada asupra Strâmtorii Hormuz.
Analiza indică un interes comun SUA–China pentru redeschiderea rutei și securizarea unui armistițiu, pe fondul costurilor economice: China este „deosebit de afectată” de întreruperea fluxurilor de energie din Golf către Asia de Est, iar SUA se confruntă cu un declin economic și cu creșterea prețurilor interne la combustibil înaintea alegerilor de la jumătatea mandatului, potrivit sursei.
Pe parcursul conflictului, Beijingul a încercat să combine criticile la adresa SUA cu apeluri la stabilitate regională. Potrivit agenției iraniene semioficiale Tasnim, Wang a condamnat acțiunile militare ale SUA și Israelului împotriva Iranului ca fiind „ilegale”.
În același timp, China a respins presiunile americane privind legăturile economice cu Teheranul, după ce Washingtonul a sancționat firme chineze acuzate că au cumpărat petrol iranian. Beijingul a răspuns instruind companiile chineze să nu respecte sancțiunile, în timp ce secretarul Trezoreriei SUA, Scott Bessent, a cerut public Chinei să-și folosească influența pentru detensionare, semn al unei încălziri recente a relațiilor SUA–China după un acord comercial preliminar de anul trecut.
Jodie Wen, cercetător la Center for International Security and Strategy (CISS) din cadrul Universității Tsinghua, a spus că mesajele Chinei se concentrează pe prevenirea instabilității în jurul strâmtorii, vitală pentru importurile energetice și comerțul Chinei.
China este prezentată drept „cea mai importantă linie de salvare economică” a Iranului după ani de sancțiuni americane. Publicația notează că Beijingul cumpără cea mai mare parte a exporturilor de petrol ale Iranului, adesea la prețuri reduse, iar veniturile iraniene sunt direcționate în mare măsură către achiziția de bunuri și servicii chineze. Dependența s-a adâncit după parteneriatul strategic pe 25 de ani semnat în 2021, care acoperă infrastructura, comerțul și cooperarea în domeniul securității.
Chris Doyle, director al Council for Arab-British Understanding, a declarat că Teheranul ar urmări să afle cât de departe este dispus Beijingul să meargă în sprijinul Iranului dacă acesta acceptă să reducă tensiunile în Strâmtoarea Hormuz, inclusiv prin susținere la ONU pentru blocarea unor eventuale sancțiuni suplimentare legate de strâmtoare.
Pentru Beijing, stabilitatea și libera circulație a mărfurilor prin Strâmtoarea Hormuz sunt esențiale, deoarece o perturbare prelungită amenință economia Chinei, piețele globale și securitatea energetică. În același timp, China vede Iranul ca pe un contrabalans regional la influența SUA și nu ar dori slăbirea semnificativă a guvernului iranian.
Al Jazeera mai notează că Iranul a promovat tot mai mult utilizarea yuanului în tranzacțiile petroliere, sprijinind eforturile Chinei de a crește rolul internațional al monedei, în contextul dominației dolarului.
În zilele următoare, evoluțiile pot deveni decisive. SUA și state aliate din Golf au redactat un proiect de rezoluție ONU pentru garantarea trecerii în siguranță prin Strâmtoarea Hormuz, potrivit agenției germane DPA. Draftul ar cere Iranului, între altele:
Textul ar fi fost revizuit pentru a obține sprijinul Rusiei și Chinei. Doyle apreciază că situația oferă Beijingului o oportunitate rară de a se poziționa ca mediator major, dar avertizează că rămâne un context volatil, cu „multă tehnică militară” și „foarte puțină încredere” între părți. Totuși, apropiata vizită a lui Trump la Beijing și interesul ambelor puteri de a evita un șoc economic mai profund ar putea crea, potrivit analiștilor citați, o deschidere limitată pentru un acord de pace pe termen mai lung.
Recomandate
Vizita ministrului de Externe al Iranului la Beijing vine pe fondul tensiunilor care amenință transportul de energie prin Strâmtoarea Hormuz , într-un moment în care piețele urmăresc riscul unor noi perturbări ale aprovizionării cu petrol. Potrivit Global Times , Seyyed Abbas Araghchi va merge în China miercuri, la invitația Beijingului, iar ministrul chinez de Externe Wang Yi urmează să aibă discuții cu el. Întâlnirea este prezentată ca parte a unei „ofensive diplomatice” mai largi a Teheranului către parteneri-cheie. Conform unei declarații scurte a Ministerului iranian de Externe, citată de Press TV, agenda include cooperarea bilaterală, dar și subiecte regionale și internaționale. De ce contează: riscul pentru rutele de transport și piața petrolului Al Arabiya a relatat că deplasarea la Beijing ar fi prima vizită a lui Araghchi în China de când loviturile SUA și Israel au declanșat „cel mai sever șoc global al aprovizionării cu petrol din istorie”, potrivit aceleiași surse. În acest context, unele publicații internaționale, inclusiv Anadolu Ajansi și The National, au legat vizita de situația din Strâmtoarea Hormuz. Separat, Araghchi a scris pe contul său de pe X că evenimentele din Hormuz arată că „nu există o soluție militară la o criză politică”. Tot pe X, președintele Parlamentului iranian, Mohammad Bagher Ghalibaf, a afirmat că „noua ecuație” a Strâmtorii Hormuz este în curs de consolidare și că securitatea transportului maritim și a tranzitului de energie a fost pusă în pericol de SUA și aliații săi prin încălcarea încetării focului și impunerea unei blocade. Ce urmărește China și ce ar putea intra pe agendă Un expert chinez citat de publicație, Liu Zhongmin (Institutul de Studii pentru Orientul Mijlociu, Universitatea de Studii Internaționale din Shanghai), susține că Beijingul a jucat „un rol constructiv” în detensionarea situației după loviturile asupra Iranului și că vizita se înscrie în aceste eforturi. Acesta afirmă că China s-a concentrat pe reducerea tensiunilor dintre Iran și statele din Consiliul de Cooperare al Golfului (GCC), pentru a preveni extinderea și escaladarea conflictelor regionale. Liu mai spune că, pe lângă dosarele regionale, cele două părți ar putea explora și cooperarea în energie și alte domenii, fără a oferi detalii. Context diplomatic și mesaje publice Publicația amintește că, într-o convorbire telefonică din 15 aprilie cu omologul iranian, Wang Yi a declarat că China susține menținerea „impulsului” pentru încetarea focului și negocieri, potrivit unui comunicat al Ministerului chinez de Externe. În același schimb, Araghchi ar fi apreciat eforturile Chinei de detensionare și ar fi cerut un rol activ în promovarea păcii și încheierea conflictului. Pe linie americană, armata SUA a susținut că două nave comerciale au tranzitat în siguranță Strâmtoarea Hormuz luni, în cadrul inițiativei „Project Freedom” anunțate de președintele Donald Trump, potrivit CBS News. Tot CBS News a relatat că Trump a descris situația drept un „mini-război” cu Iranul. Într-o declarație din 22 aprilie, purtătorul de cuvânt al Ministerului chinez de Externe, Guo Jiakun, a spus că prioritatea este prevenirea reluării luptelor și că Beijingul sprijină continuarea efortului politic și diplomatic pentru „o încetare a focului completă și durabilă” și pentru menținerea stabilității în Orientul Mijlociu și regiunea Golfului. [...]
China își securizează interesele energetice și comerciale indiferent de deznodământul războiului din Iran , mizând simultan pe dezescaladare diplomatică și pe menținerea unor canale de sprijin economic care pot ajuta Teheranul, potrivit Antena 3 . Beijingul ar fi contribuit la obținerea unui armistițiu „fragil” la începutul lunii aprilie, după o ofensivă diplomatică în care șeful diplomației chineze, Wang Yi , a avut 26 de convorbiri telefonice cu părți implicate și actori regionali. În paralel, companii chineze ar fi continuat livrări către Iran de materiale „cu dublă utilizare” (bunuri care pot avea atât întrebuințare civilă, cât și militară), iar serviciile americane de informații ar fi indicat inclusiv o tentativă de a trimite rachete portabile antiaeriene. Miza economică: energie, rute maritime și volatilitate în piețe Din perspectiva Chinei, conflictul are o componentă economică directă, legată de energie și transport maritim. La începutul războiului, armata iraniană ar fi „închis efectiv” Strâmtoarea Ormuz pentru majoritatea navelor, permițând trecerea doar a celor care transportau petrol iranian, inclusiv către China. Chiar și așa, economia chineză ar fi fost lovită de creșterea prețurilor globale la energie, iar Beijingul resimte și efectele blocadei navale americane, care ar împiedica unele nave să plece din porturile iraniene. În același timp, China ar avea de câștigat și dintr-un război prelungit, în măsura în care SUA își consumă muniția și își golesc stocurile, iar atenția administrației americane este deturnată de la Asia, notează materialul citat de Antena 3 (The New York Times). Summitul Trump–Xi: comerțul riscă să fie împins în plan secund Summitul dintre Donald Trump și Xi Jinping este programat să înceapă pe 14 mai, la Beijing, pentru două zile. Întâlnirea fusese gândită inițial în jurul tarifelor și comerțului, însă războiul din Iran „riscă acum să-l domine complet”. În acest context, Trump ar fi reacționat „cu o nonșalanță surprinzătoare” la informațiile privind livrări chineze către Iran, tocmai pentru a nu periclita reuniunea. În articol sunt redate și declarații ale lui Trump pentru CNBC, din 21 aprilie, după ce infanteriștii marini ar fi găsit pe o navă sub pavilion iranian materiale despre care președintele SUA a spus că „nu erau foarte drăguțe” și că ar fi putut fi „un cadou din partea Chinei”. „Am fost puțin surprins, pentru că am o relație foarte bună și credeam că am o înțelegere cu președintele Xi. Dar n-are nimic. Așa e în război, nu?” „Dublă utilizare” și presiune calibrată: cum își acoperă China flancurile Potrivit articolului, Beijingul nu ar fi adoptat o poziție fermă, urmărind obiective multiple și acționând prudent. Pe de o parte, China ar împinge Iranul spre negocieri cu SUA; pe de altă parte, ar permite discret sprijin comercial care ar putea ajuta armata iraniană dacă SUA revin la un război pe scară largă. Un purtător de cuvânt al Ambasadei Chinei la Washington, Liu Pengyu, a criticat blocada navală americană, numind-o „o mișcare periculoasă și iresponsabilă”, și a spus că prioritatea este prevenirea reluării luptelor. În privința livrărilor, el a afirmat că China gestionează exporturile militare „cu prudență și responsabilitate” și controlează strict exportul de articole cu dublă utilizare. Ce urmează: rol diplomatic mai mare, dar cu limite În Iran, oficiali din Corpul Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC) ar discuta despre extinderea legăturilor cu China după război, inclusiv pentru a obține un tip de sprijin militar comparabil cu cel oferit de Beijing Pakistanului, potrivit lui Ali Vaez (International Crisis Group), citat în articol. În regiune, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite ar încerca să determine China să joace un rol diplomatic mai mare, iar Pakistanul s-ar baza, la rândul său, pe Beijing pentru impulsionarea negocierilor. Totuși, unii analiști citați avertizează că apetitul Chinei pentru a prelua „provocările de securitate” ale Orientului Mijlociu ar putea fi limitat, Beijingul urmărind în primul rând acces sigur la resurse energetice și piețe stabile pentru exporturi. [...]
China alimentează lanțul de aprovizionare pentru dronele „Shahed”, iar sancțiunile SUA par să nu oprească fluxul de motoare, microcipuri și alte componente către Iran și Rusia, potrivit Adevărul . Miza este una operațională: menținerea producției și utilizării dronelor kamikaze folosite inclusiv în atacurile Rusiei asupra orașelor ucrainene, în pofida regimurilor de sancțiuni occidentale. Datele vamale chineze indică expedierea a „sute de containere” cu astfel de componente către fabrici din Iran și Rusia. În material este menționată compania Xiamen Victory Technology , care comercializează motoare Limbach L550, descrise ca element-cheie în construcția dronelor Shahed-136. Cum sunt ocolite sancțiunile Potrivit oficialilor americani din Departamentul Trezoreriei și experților în armament citați, o parte dintre exportatori au folosit, o perioadă, declarații vamale cu date false pentru a eluda sancțiunile SUA și UE. Totuși, aceeași sursă arată că, în multe cazuri, practicile au devenit „mai puțin sofisticate”, uneori fără măsuri de acoperire. Foști oficiali americani susțin că China a funcționat de mult timp ca punct de tranzit pentru componente fabricate în SUA și Europa, redirecționate ulterior către Iran și Rusia. În prezent, tot mai multe piese ar fi produse direct în China, inclusiv în unități mici care nu se tem de sancțiuni. Rolul Hong Kong și al companiilor-paravan O investigație a Departamentului Trezoreriei SUA indică faptul că aproape toate componentele de origine americană și europeană erau redirecționate prin distribuitori autorizați către comercianți din China continentală sau Hong Kong, care ulterior le trimiteau către Iran și Rusia. În același timp, plățile ar fi fost făcute frecvent prin companii-paravan înregistrate în Hong Kong, folosite pentru a ascunde destinația finală a transporturilor. Ce arată sancțiunile și de ce contează În 2024, Trezoreria SUA a sancționat o rețea de companii-fantomă din Hong Kong legată de Hamed Dehghan, descris ca furnizor-cheie pentru programele iraniene de drone și rachete. La un an distanță, o nouă rețea de firme din Hong Kong „ar fi preluat” rolul de intermediar, potrivit materialului. „Autoritățile chineze au închis ochii la acest flux, chiar și atunci când rolul lor a fost documentat în repetate rânduri în rapoarte publice și în cadrul regimurilor de sancțiuni”, a declarat Miad Maleki, fost oficial al Trezoreriei SUA, care a condus programele de sancțiuni din cadrul OFAC. Organizația britanică Conflict Armament Research a raportat o creștere semnificativă a utilizării componentelor fabricate în China în dronele de tip Shahed, iar datele vamale chineze sugerează o disponibilitate tot mai mare a firmelor locale de a comercializa deschis astfel de componente, în pofida sancțiunilor. Concluzia operațională, potrivit oficialilor americani actuali și foști citați, este că Washingtonul nu poate opri complet fluxul comercial; obiectivul ar fi, mai degrabă, să crească costurile și dificultățile logistice pentru Iran și Rusia. [...]
SUA și Iranul sunt aproape de un memorandum de încetare a ostilităților care ar debloca Strâmtoarea Hormuz , iar Teheranul ar urma să transmită un răspuns în 48 de ore, potrivit The Jerusalem Post . Miza imediată este reducerea riscului de perturbare a traficului maritim și a fluxurilor energetice printr-un punct-cheie pentru comerțul global. Informația este atribuită unei surse pakistaneze implicate în eforturile de pace, care a declarat pentru Reuters că cele două părți „se apropie” de un document scurt, pe o singură pagină, confirmând un material Axios bazat pe declarațiile a doi oficiali americani. Ministrul de Externe al Pakistanului a spus că Islamabadul lucrează pentru ca înțelegerea să ducă la un „sfârșit permanent” al conflictului. Ce ar conține documentul și de ce contează economic Potrivit Axios, SUA așteaptă în 48 de ore răspunsul Iranului la punctele-cheie ale unui memorandum de înțelegere cu 14 puncte. Un purtător de cuvânt al Ministerului iranian de Externe a declarat ulterior pentru CNBC că propunerea este „evaluată”. Documentul ar prevedea: încetarea ostilităților și începerea unei perioade de negocieri de 30 de zile; ridicarea reciprocă a blocadelor asupra Strâmtorii Hormuz; eliminarea sancțiunilor de către SUA, în schimbul unui moratoriu de 15 ani al Iranului asupra îmbogățirii uraniului; transferul stocului de uraniu puternic îmbogățit al Iranului în afara granițelor, „posibil către SUA”. Pentru piețe și companii, elementul central este Strâmtoarea Hormuz: orice relaxare a tensiunilor și a restricțiilor de navigație reduce riscul de întreruperi logistice și de volatilitate pe lanțurile de aprovizionare dependente de transportul maritim. Negocierile rămân condiționate de un acord final Publicația notează că mai mulți termeni importanți ar rămâne condiționați de un viitor acord „cuprinzător” și că, deși documentul ar fi cel mai apropiat pas de o înțelegere de la începutul războiului (28 februarie), „nu a fost finalizat” niciun acord. Negocierile sunt purtate atât direct, cât și indirect, cu Steve Witkoff și Jared Kushner în echipa americană. Potrivit Axios, discuțiile ulterioare ar putea avea loc la Islamabad sau la Geneva. Secretarul de stat american Marco Rubio a descris marți negocierile drept „foarte complexe și tehnice”, subliniind nevoia unei soluții diplomatice care să definească precis temele negociabile și nivelul concesiilor inițiale. [...]
Întâlnirea de la Beijing dintre șefii diplomațiilor iraniană și chineză pune presiune pe securitatea transporturilor prin Strâmtoarea Hormuz , într-un moment în care China încearcă să limiteze riscurile pentru aprovizionarea cu petrol și să-și protejeze relația cu SUA înaintea summitului Trump–Xi, relatează Reuters . Ministrul iranian de externe Abbas Araqchi s-a întâlnit miercuri, la Beijing, cu ministrul chinez de externe Wang Yi, în prima sa vizită în China de la izbucnirea războiului SUA–Israel cu Iranul, conflict pe care Reuters îl descrie drept declanșatorul „celui mai sever șoc global de aprovizionare cu petrol din istorie” și care a afectat securitatea energetică a Chinei, cel mai mare importator de țiței din lume. De ce contează: Hormuz, punctul critic pentru comerțul cu petrol Întâlnirea are loc pe fondul tensiunilor din Golful Persic legate de controlul Strâmtorii Hormuz, rută esențială pentru transportul maritim de energie. Potrivit Reuters, secretarul Trezoreriei SUA, Scott Bessent, a cerut Chinei să își intensifice eforturile diplomatice pentru a convinge Iranul să redeschidă strâmtoarea pentru navigația internațională. Bessent a mai spus că președintele SUA, Donald Trump, și liderul chinez Xi Jinping vor discuta despre Iran față în față în timpul vizitei lui Trump la Beijing, programată pentru 14–15 mai, în contextul în care cele două părți încearcă să mențină stabilitatea relației bilaterale după un armistițiu comercial convenit în octombrie. Context: atacuri noi și o operațiune navală pusă „pe pauză” Reuters notează că SUA și Iran au lansat noi atacuri în Golf, în timp ce se confruntă pentru controlul strâmtorii prin blocade maritime concurente, ceea ce a pus presiune pe un armistițiu deja fragil. Trump a declarat ulterior că Marina SUA ar urma să ajute navele să tranziteze strâmtoarea, însă operațiunea a fost oprită după ce președintele american a afirmat că s-au înregistrat „progrese mari” către un acord cuprinzător cu Iranul. Publicația precizează că nu a existat o reacție imediată din partea Teheranului. China între diplomație și sancțiuni: miza petrolului iranian Pe plan diplomatic, China a intensificat contactele și a evitat critici dure la adresa modului în care SUA au purtat războiul, pentru ca summitul Trump–Xi (deja amânat o dată din cauza conflictului) să se desfășoare fără sincope, potrivit analiștilor citați de Reuters. Beijingul a cerut în repetate rânduri menținerea încetării focului și ridicarea restricțiilor din strâmtoare, iar Trump a creditat China pentru rolul în aducerea Iranului la negocierile de pace de luna trecută din Pakistan. În paralel, China și-a înăsprit poziția față de sancțiunile americane care vizează rafinării chineze pentru achiziții de țiței iranian. Săptămâna trecută, Ministerul Comerțului a ordonat companiilor să nu se conformeze sancțiunilor SUA împotriva a cinci rafinării independente, inclusiv Hengli Petrochemical , invocând pentru prima dată o lege care permite represalii împotriva entităților ce aplică sancțiuni considerate „ilegale” de Beijing. Un element-cheie al ecuației este dependența Chinei de petrolul iranian: China cumpără peste 80% din petrolul exportat de Iran pe mare, potrivit datelor din 2025 ale firmei de analiză Kpler citate de Reuters. În același timp, petrolul iranian are puțini cumpărători din cauza sancțiunilor SUA, menite să reducă finanțarea programului nuclear al Teheranului. Ce urmează În zilele următoare, atenția se mută pe discuțiile Trump–Xi din 14–15 mai, unde subiectul Iran și accesul la Strâmtoarea Hormuz ar urma să fie pe agendă, în condițiile în care Beijingul încearcă să reducă riscurile pentru fluxurile energetice fără a-și deteriora relațiile cu Washingtonul. Reuters nu oferă detalii despre eventuale rezultate concrete ale întâlnirii Wang–Araqchi sau despre pași agreați privind strâmtoarea. [...]
Iran condiționează orice înțelegere cu SUA de un „acord corect și cuprinzător”, pe fondul blocajului din Strâmtoarea Hormuz care ține sub presiune piața globală a petrolului , potrivit Reuters . Mesajul a fost transmis de ministrul iranian de externe Abbas Araqchi , aflat la Beijing, în timp ce președintele american Donald Trump susține că s-au făcut „progrese mari” și a anunțat o pauză temporară a operațiunii americane de escortare a navelor comerciale prin strâmtoare. Araqchi a declarat, după o întâlnire cu șeful diplomației chineze Wang Yi, că Teheranul își va apăra „drepturile și interesele legitime” în negocierile cu Washingtonul pentru încheierea războiului din Orientul Mijlociu. El nu a comentat direct oferta lui Trump privind pauza în operațiunea de escortă, prezentată ca un stimulent pentru finalizarea unui acord. Strâmtoarea Hormuz rămâne aproape închisă, cu efect direct asupra petrolului Reuters notează că strâmtoarea a fost „practic închisă” de la începutul conflictului, pe 28 februarie, după atacuri aeriene ale SUA și Israelului asupra Iranului. Blocajul afectează aproximativ 20% din aprovizionarea mondială cu petrol și a alimentat o criză energetică globală. După mesajul lui Trump privind „pauza” operațiunii de escortare, cotațiile au scăzut: Brent: minus 1,2%, la 108,60 dolari/baril (aprox. 489 lei), după un declin de 4% în sesiunea anterioară; WTI (SUA): minus 1,2%, la 101,06 dolari/baril (aprox. 455 lei), după o scădere de 3,9% cu o zi înainte. Casa Albă nu a răspuns imediat solicitărilor Reuters privind natura progreselor și durata pauzei. Escaladare militară și un armistițiu fragil Potrivit aceleiași surse, SUA și oficiali de rang înalt, inclusiv secretarul de stat Marco Rubio, au spus că Iranul nu poate fi lăsat să controleze traficul prin strâmtoare. Iranul ar fi „sigilat” efectiv zona prin amenințări cu mine, drone, rachete și ambarcațiuni rapide, în timp ce SUA au răspuns prin blocarea porturilor iraniene și organizarea de tranzite escortate pentru nave comerciale. Armata americană a anunțat că a distrus mai multe ambarcațiuni iraniene mici, precum și rachete de croazieră și drone. În paralel, un armistițiu „fragil”, convenit în urmă cu patru săptămâni, se menține. Context: cost economic și negocieri fără rezultat Războiul a provocat mii de morți și s-a extins dincolo de Iran, către Liban și zona Golfului, afectând economia globală. Șefa Fondului Monetar Internațional a declarat că, chiar dacă conflictul s-ar încheia imediat, ar fi nevoie de trei-patru luni pentru a gestiona consecințele, mai notează Reuters. Eforturile diplomatice nu au produs încă rezultate: oficiali americani și iranieni au avut o rundă de discuții directe, însă încercările de a organiza întâlniri suplimentare au eșuat. [...]
