Știri
Știri din categoria Externe
Iranul introduce un permis de tranzit și un „coridor sigur” în Strâmtoarea Ormuz, o schimbare cu potențial direct asupra fluxurilor de energie și a costurilor de transport, într-un punct prin care trece o parte importantă din aprovizionarea globală cu petrol și gaze, potrivit Libertatea.
Noul mecanism, anunțat marți seara de regimul de la Teheran, vine după ce președintele american Donald Trump a suspendat operațiunea de escortare a navelor comerciale pe această rută maritimă.
Conform sistemului descris, navele care vor să traverseze Strâmtoarea Ormuz ar urma să intre într-un proces de autorizare înainte de tranzit:
În paralel, Marina Corpului Gărzilor Revoluționare Islamice a transmis un avertisment navelor: singura rută considerată „sigură” este un coridor desemnat de Iran, iar în caz contrar acestea s-ar putea confrunta cu „măsuri”.
Detaliile de funcționare ale mecanismului, reglementările concrete privind tranzitul și modul în care Iranul ar trata presupusele încălcări „rămân neclare”, relatează The New York Times, citat de Libertatea. Press TV susține că mecanismul este „deja operațional în Ormuz”.
Strâmtoarea Ormuz a fost „practic închisă” de Iran de la declanșarea operațiunii militare americano-israeliene „Epic Fury”, pe 28 februarie, măsură care, potrivit sursei, a afectat aproximativ 20% din aprovizionarea mondială cu petrol și gaze. În oglindă, Statele Unite au impus o blocadă asupra porturilor iraniene.
Donald Trump a anunțat marți suspendarea operațiunii „Proiectul Libertate” de escortare a navelor, invocând „progrese semnificative” în negocierile de pace. În mesajul publicat pe Truth Social, președintele SUA a scris:
„Am convenit de comun acord că, deşi blocada va rămâne în vigoare, Proiectul Libertate va fi suspendat pentru o perioadă scurtă pentru a vedea dacă acordul poate fi finalizat şi semnat”
După suspendare, contractele futures pe țițeiul Brent au scăzut cu 1,2%, la 108,60 dolari pe baril (aprox. 500 lei), iar West Texas Intermediate (WTI) a coborât tot cu 1,2%, la 101,06 dolari pe baril (aprox. 465 lei), conform datelor citate.
Secretarul de stat Marco Rubio și alți oficiali din administrația Trump au declarat că Iranului „nu i se poate permite să controleze” traficul prin strâmtoare. Rubio a mai spus că faza ofensivă a conflictului cu Iran s-a „încheiat”, declarații făcute înainte ca Trump să anunțe suspendarea escortării.
Pentru companiile din transport și energie, miza imediată este dacă „noile proceduri” impuse de Iran vor funcționa predictibil și dacă vor reduce sau, dimpotrivă, vor amplifica riscul operațional pe una dintre cele mai sensibile rute maritime din lume.
Recomandate
Benjamin Netanyahu a transmis că Israelul își calibrează poziția de securitate în „coordonare totală” cu SUA pe fondul evoluțiilor din negocierile Washington–Teheran, potrivit The Jerusalem Post . Mesajul vizează direct miza operațională: obiectivul declarat este eliminarea materialului îmbogățit din Iran și desființarea capacităților de îmbogățire, în timp ce armata israeliană rămâne în alertă pentru „orice scenariu”. Netanyahu a spus că nu este surprins de recentele evoluții ale negocierilor SUA–Iran și că există „coordonare totală” între Statele Unite și Israel. El a descris un contact aproape zilnic cu președintele american Donald Trump și discuții zilnice între echipele celor două părți, inclusiv în ziua declarațiilor, menționând că urma să vorbească din nou cu Trump în cursul serii. „Menținem un contact continuu cu prietenii noștri din SUA. Vorbesc cu președintele Trump aproape zilnic.” Miza operațională: condițiile Israelului și pregătirea pentru escaladare Premierul israelian a indicat că cele două state „împărtășesc obiective comune”, iar „cel mai important” ar fi: „îndepărtarea întregului material îmbogățit” din Iran; „dismantlarea capacităților de îmbogățire” ale Iranului. În același timp, Netanyahu a afirmat că Israelul este pregătit pentru orice scenariu și că aceasta este directiva dată Forțelor de Apărare ale Israelului (IDF) și agențiilor de securitate. El a adăugat că „Israelul este mai puternic ca niciodată”, iar „Iranul și proxy-urile sale sunt mai slabe ca niciodată”. Context regional: semnale prudente din Pakistan și obstacolul uraniului Materialul notează și o reacție din Pakistan, unde oficiali ar exprima un optimism prudent privind posibilitatea unui progres diplomatic între SUA și Iran, după ce Trump a ordonat o pauză în „Project Freedom”, descris ca un demers de folosire a activelor americane din regiune pentru a ajuta navele din Golful Persic să traverseze Strâmtoarea Hormuz . Un analist pakistanez de politică externă, Omer Azhar, a spus că în cercurile oficiale din Pakistan ar exista așteptarea unei posibile „înțelegeri de tip memorandum” (MoU), mai degrabă decât a unui acord cuprinzător, care să pregătească terenul pentru negocieri ulterioare. Totuși, el a precizat că nu există semne concrete la fața locului care să indice un summit iminent. Potrivit aceleiași surse, principalul obstacol rămâne stocul Iranului de aproximativ 400 kg de uraniu îmbogățit la 60%, despre care se anticipează că va fi punctul central de blocaj în orice negocieri. [...]
China ar putea deveni actorul-cheie pentru redeschiderea Strâmtorii Hormuz și limitarea șocului economic global , pe fondul intensificării eforturilor de armistițiu între SUA și Iran, potrivit Al Jazeera . În acest context, ministrul iranian de externe Abbas Araghchi s-a întâlnit miercuri la Beijing cu omologul său chinez Wang Yi, într-un moment în care Washingtonul a anunțat o pauză a încercărilor de a forța deschiderea Strâmtorii Hormuz. Miza imediată este traficul maritim prin Strâmtoarea Hormuz , rută prin care trece aproximativ o cincime din petrolul și gazele lumii, iar perturbarea transporturilor a produs deja unde de șoc în economia globală. Iranul a restricționat transportul prin strâmtoare după izbucnirea războiului, iar SUA au impus, după armistițiul din aprilie, o blocadă asupra porturilor iraniene pentru a forța Teheranul să accepte condițiile Washingtonului în negocieri. Wang Yi a transmis, la începutul întâlnirii, că un armistițiu cuprinzător „nu suportă amânare” și că reluarea ostilităților este „neprudentă”, potrivit imaginilor difuzate de Phoenix TV (Hong Kong). De ce contează Beijingul: energie, comerț și presiune politică Vizita are loc cu o săptămână înainte ca președintele american Donald Trump să se întâlnească la Beijing cu președintele chinez Xi Jinping, pe 14-15 mai. În paralel, secretarul de stat american Marco Rubio a cerut Chinei să preseze Iranul să reducă blocada asupra Strâmtorii Hormuz. Analiza indică un interes comun SUA–China pentru redeschiderea rutei și securizarea unui armistițiu, pe fondul costurilor economice: China este „deosebit de afectată” de întreruperea fluxurilor de energie din Golf către Asia de Est, iar SUA se confruntă cu un declin economic și cu creșterea prețurilor interne la combustibil înaintea alegerilor de la jumătatea mandatului, potrivit sursei. „Echilibrul” Chinei între sprijin politic și stabilitate regională Pe parcursul conflictului, Beijingul a încercat să combine criticile la adresa SUA cu apeluri la stabilitate regională. Potrivit agenției iraniene semioficiale Tasnim, Wang a condamnat acțiunile militare ale SUA și Israelului împotriva Iranului ca fiind „ilegale”. În același timp, China a respins presiunile americane privind legăturile economice cu Teheranul, după ce Washingtonul a sancționat firme chineze acuzate că au cumpărat petrol iranian. Beijingul a răspuns instruind companiile chineze să nu respecte sancțiunile, în timp ce secretarul Trezoreriei SUA, Scott Bessent, a cerut public Chinei să-și folosească influența pentru detensionare, semn al unei încălziri recente a relațiilor SUA–China după un acord comercial preliminar de anul trecut. Jodie Wen, cercetător la Center for International Security and Strategy (CISS) din cadrul Universității Tsinghua, a spus că mesajele Chinei se concentrează pe prevenirea instabilității în jurul strâmtorii, vitală pentru importurile energetice și comerțul Chinei. Ce caută Iranul: garanții diplomatice și protecție la ONU China este prezentată drept „cea mai importantă linie de salvare economică” a Iranului după ani de sancțiuni americane. Publicația notează că Beijingul cumpără cea mai mare parte a exporturilor de petrol ale Iranului, adesea la prețuri reduse, iar veniturile iraniene sunt direcționate în mare măsură către achiziția de bunuri și servicii chineze. Dependența s-a adâncit după parteneriatul strategic pe 25 de ani semnat în 2021, care acoperă infrastructura, comerțul și cooperarea în domeniul securității. Chris Doyle, director al Council for Arab-British Understanding, a declarat că Teheranul ar urmări să afle cât de departe este dispus Beijingul să meargă în sprijinul Iranului dacă acesta acceptă să reducă tensiunile în Strâmtoarea Hormuz, inclusiv prin susținere la ONU pentru blocarea unor eventuale sancțiuni suplimentare legate de strâmtoare. Ce vrea China: rute deschise, influență regională și rol de mediator Pentru Beijing, stabilitatea și libera circulație a mărfurilor prin Strâmtoarea Hormuz sunt esențiale, deoarece o perturbare prelungită amenință economia Chinei, piețele globale și securitatea energetică. În același timp, China vede Iranul ca pe un contrabalans regional la influența SUA și nu ar dori slăbirea semnificativă a guvernului iranian. Al Jazeera mai notează că Iranul a promovat tot mai mult utilizarea yuanului în tranzacțiile petroliere, sprijinind eforturile Chinei de a crește rolul internațional al monedei, în contextul dominației dolarului. Ce urmează: o posibilă rezoluție ONU și o fereastră îngustă pentru diplomație În zilele următoare, evoluțiile pot deveni decisive. SUA și state aliate din Golf au redactat un proiect de rezoluție ONU pentru garantarea trecerii în siguranță prin Strâmtoarea Hormuz, potrivit agenției germane DPA. Draftul ar cere Iranului, între altele: să oprească atacurile asupra transportului maritim; să îndepărteze minele marine; să înceteze perceperea taxelor de tranzit. Textul ar fi fost revizuit pentru a obține sprijinul Rusiei și Chinei. Doyle apreciază că situația oferă Beijingului o oportunitate rară de a se poziționa ca mediator major, dar avertizează că rămâne un context volatil, cu „multă tehnică militară” și „foarte puțină încredere” între părți. Totuși, apropiata vizită a lui Trump la Beijing și interesul ambelor puteri de a evita un șoc economic mai profund ar putea crea, potrivit analiștilor citați, o deschidere limitată pentru un acord de pace pe termen mai lung. [...]
Președintele Germaniei avertizează că reducerea trupelor SUA obligă Europa să-și crească rapid efortul de apărare , pe fondul planurilor Washingtonului de a retrage mii de militari din Germania într-un interval de un an. Într-o declarație făcută la Stockholm, Frank-Walter Steinmeier a cerut Statelor Unite să rămână o forță pe care aliații europeni să se poată baza în cadrul NATO, potrivit TVR Info . Steinmeier a spus că aliații europeni sunt pregătiți să-și asume o responsabilitate mai mare în alianță, dar că, în continuare, au nevoie de protecția SUA și „trebuie să se poată baza pe asta”. În același timp, a transmis că Berlinul a înțeles mesajul venit de la Washington după anunțul de săptămâna trecută. „Cu cât sunt mai puține trupe americane în Europa, cu atât Europa trebuie să facă mai mult pentru ea însăși.” Ce schimbări sunt discutate la Washington Potrivit informațiilor prezentate, Pentagonul a anunțat că secretarul apărării, Pete Hegseth, a ordonat retragerea a circa 5.000 de militari americani de la bazele din Germania. Președintele Donald Trump a declarat ulterior că numărul celor retrași va fi mai mare. În plus, Washingtonul ar intenționa să anuleze desfășurarea rachetelor cu rază medie de acțiune în Germania, conform aceleiași relatări. De ce contează pentru Europa: infrastructura militară din Germania Baze americane din Europa au o importanță majoră pentru operațiunile globale ale SUA, inclusiv în Orientul Mijlociu. În Germania sunt menționate explicit: Comandamentul European al SUA din Stuttgart; Baza Aeriană Ramstein (Renania-Palatinat), descrisă ca un centru pentru Forțele Aeriene ale SUA. Conform datelor armatei americane din aprilie, aproximativ 86.000 de militari americani sunt staționați în Europa, dintre care circa 39.000 în Germania, cu variații periodice legate de rotații și exerciții. Contextul politic al tensiunilor Anunțul privind retragerile a venit pe fondul unei escaladări a tensiunilor transatlantice, după ce Trump s-a arătat indignat de comentariile cancelarului german Friedrich Merz, care a acuzat Washingtonul că nu are o strategie clară în Iran. [...]
China alimentează lanțul de aprovizionare pentru dronele „Shahed”, iar sancțiunile SUA par să nu oprească fluxul de motoare, microcipuri și alte componente către Iran și Rusia, potrivit Adevărul . Miza este una operațională: menținerea producției și utilizării dronelor kamikaze folosite inclusiv în atacurile Rusiei asupra orașelor ucrainene, în pofida regimurilor de sancțiuni occidentale. Datele vamale chineze indică expedierea a „sute de containere” cu astfel de componente către fabrici din Iran și Rusia. În material este menționată compania Xiamen Victory Technology , care comercializează motoare Limbach L550, descrise ca element-cheie în construcția dronelor Shahed-136. Cum sunt ocolite sancțiunile Potrivit oficialilor americani din Departamentul Trezoreriei și experților în armament citați, o parte dintre exportatori au folosit, o perioadă, declarații vamale cu date false pentru a eluda sancțiunile SUA și UE. Totuși, aceeași sursă arată că, în multe cazuri, practicile au devenit „mai puțin sofisticate”, uneori fără măsuri de acoperire. Foști oficiali americani susțin că China a funcționat de mult timp ca punct de tranzit pentru componente fabricate în SUA și Europa, redirecționate ulterior către Iran și Rusia. În prezent, tot mai multe piese ar fi produse direct în China, inclusiv în unități mici care nu se tem de sancțiuni. Rolul Hong Kong și al companiilor-paravan O investigație a Departamentului Trezoreriei SUA indică faptul că aproape toate componentele de origine americană și europeană erau redirecționate prin distribuitori autorizați către comercianți din China continentală sau Hong Kong, care ulterior le trimiteau către Iran și Rusia. În același timp, plățile ar fi fost făcute frecvent prin companii-paravan înregistrate în Hong Kong, folosite pentru a ascunde destinația finală a transporturilor. Ce arată sancțiunile și de ce contează În 2024, Trezoreria SUA a sancționat o rețea de companii-fantomă din Hong Kong legată de Hamed Dehghan, descris ca furnizor-cheie pentru programele iraniene de drone și rachete. La un an distanță, o nouă rețea de firme din Hong Kong „ar fi preluat” rolul de intermediar, potrivit materialului. „Autoritățile chineze au închis ochii la acest flux, chiar și atunci când rolul lor a fost documentat în repetate rânduri în rapoarte publice și în cadrul regimurilor de sancțiuni”, a declarat Miad Maleki, fost oficial al Trezoreriei SUA, care a condus programele de sancțiuni din cadrul OFAC. Organizația britanică Conflict Armament Research a raportat o creștere semnificativă a utilizării componentelor fabricate în China în dronele de tip Shahed, iar datele vamale chineze sugerează o disponibilitate tot mai mare a firmelor locale de a comercializa deschis astfel de componente, în pofida sancțiunilor. Concluzia operațională, potrivit oficialilor americani actuali și foști citați, este că Washingtonul nu poate opri complet fluxul comercial; obiectivul ar fi, mai degrabă, să crească costurile și dificultățile logistice pentru Iran și Rusia. [...]
SUA și Iranul sunt aproape de un memorandum de încetare a ostilităților care ar debloca Strâmtoarea Hormuz , iar Teheranul ar urma să transmită un răspuns în 48 de ore, potrivit The Jerusalem Post . Miza imediată este reducerea riscului de perturbare a traficului maritim și a fluxurilor energetice printr-un punct-cheie pentru comerțul global. Informația este atribuită unei surse pakistaneze implicate în eforturile de pace, care a declarat pentru Reuters că cele două părți „se apropie” de un document scurt, pe o singură pagină, confirmând un material Axios bazat pe declarațiile a doi oficiali americani. Ministrul de Externe al Pakistanului a spus că Islamabadul lucrează pentru ca înțelegerea să ducă la un „sfârșit permanent” al conflictului. Ce ar conține documentul și de ce contează economic Potrivit Axios, SUA așteaptă în 48 de ore răspunsul Iranului la punctele-cheie ale unui memorandum de înțelegere cu 14 puncte. Un purtător de cuvânt al Ministerului iranian de Externe a declarat ulterior pentru CNBC că propunerea este „evaluată”. Documentul ar prevedea: încetarea ostilităților și începerea unei perioade de negocieri de 30 de zile; ridicarea reciprocă a blocadelor asupra Strâmtorii Hormuz; eliminarea sancțiunilor de către SUA, în schimbul unui moratoriu de 15 ani al Iranului asupra îmbogățirii uraniului; transferul stocului de uraniu puternic îmbogățit al Iranului în afara granițelor, „posibil către SUA”. Pentru piețe și companii, elementul central este Strâmtoarea Hormuz: orice relaxare a tensiunilor și a restricțiilor de navigație reduce riscul de întreruperi logistice și de volatilitate pe lanțurile de aprovizionare dependente de transportul maritim. Negocierile rămân condiționate de un acord final Publicația notează că mai mulți termeni importanți ar rămâne condiționați de un viitor acord „cuprinzător” și că, deși documentul ar fi cel mai apropiat pas de o înțelegere de la începutul războiului (28 februarie), „nu a fost finalizat” niciun acord. Negocierile sunt purtate atât direct, cât și indirect, cu Steve Witkoff și Jared Kushner în echipa americană. Potrivit Axios, discuțiile ulterioare ar putea avea loc la Islamabad sau la Geneva. Secretarul de stat american Marco Rubio a descris marți negocierile drept „foarte complexe și tehnice”, subliniind nevoia unei soluții diplomatice care să definească precis temele negociabile și nivelul concesiilor inițiale. [...]
Întâlnirea de la Beijing dintre șefii diplomațiilor iraniană și chineză pune presiune pe securitatea transporturilor prin Strâmtoarea Hormuz , într-un moment în care China încearcă să limiteze riscurile pentru aprovizionarea cu petrol și să-și protejeze relația cu SUA înaintea summitului Trump–Xi, relatează Reuters . Ministrul iranian de externe Abbas Araqchi s-a întâlnit miercuri, la Beijing, cu ministrul chinez de externe Wang Yi, în prima sa vizită în China de la izbucnirea războiului SUA–Israel cu Iranul, conflict pe care Reuters îl descrie drept declanșatorul „celui mai sever șoc global de aprovizionare cu petrol din istorie” și care a afectat securitatea energetică a Chinei, cel mai mare importator de țiței din lume. De ce contează: Hormuz, punctul critic pentru comerțul cu petrol Întâlnirea are loc pe fondul tensiunilor din Golful Persic legate de controlul Strâmtorii Hormuz, rută esențială pentru transportul maritim de energie. Potrivit Reuters, secretarul Trezoreriei SUA, Scott Bessent, a cerut Chinei să își intensifice eforturile diplomatice pentru a convinge Iranul să redeschidă strâmtoarea pentru navigația internațională. Bessent a mai spus că președintele SUA, Donald Trump, și liderul chinez Xi Jinping vor discuta despre Iran față în față în timpul vizitei lui Trump la Beijing, programată pentru 14–15 mai, în contextul în care cele două părți încearcă să mențină stabilitatea relației bilaterale după un armistițiu comercial convenit în octombrie. Context: atacuri noi și o operațiune navală pusă „pe pauză” Reuters notează că SUA și Iran au lansat noi atacuri în Golf, în timp ce se confruntă pentru controlul strâmtorii prin blocade maritime concurente, ceea ce a pus presiune pe un armistițiu deja fragil. Trump a declarat ulterior că Marina SUA ar urma să ajute navele să tranziteze strâmtoarea, însă operațiunea a fost oprită după ce președintele american a afirmat că s-au înregistrat „progrese mari” către un acord cuprinzător cu Iranul. Publicația precizează că nu a existat o reacție imediată din partea Teheranului. China între diplomație și sancțiuni: miza petrolului iranian Pe plan diplomatic, China a intensificat contactele și a evitat critici dure la adresa modului în care SUA au purtat războiul, pentru ca summitul Trump–Xi (deja amânat o dată din cauza conflictului) să se desfășoare fără sincope, potrivit analiștilor citați de Reuters. Beijingul a cerut în repetate rânduri menținerea încetării focului și ridicarea restricțiilor din strâmtoare, iar Trump a creditat China pentru rolul în aducerea Iranului la negocierile de pace de luna trecută din Pakistan. În paralel, China și-a înăsprit poziția față de sancțiunile americane care vizează rafinării chineze pentru achiziții de țiței iranian. Săptămâna trecută, Ministerul Comerțului a ordonat companiilor să nu se conformeze sancțiunilor SUA împotriva a cinci rafinării independente, inclusiv Hengli Petrochemical , invocând pentru prima dată o lege care permite represalii împotriva entităților ce aplică sancțiuni considerate „ilegale” de Beijing. Un element-cheie al ecuației este dependența Chinei de petrolul iranian: China cumpără peste 80% din petrolul exportat de Iran pe mare, potrivit datelor din 2025 ale firmei de analiză Kpler citate de Reuters. În același timp, petrolul iranian are puțini cumpărători din cauza sancțiunilor SUA, menite să reducă finanțarea programului nuclear al Teheranului. Ce urmează În zilele următoare, atenția se mută pe discuțiile Trump–Xi din 14–15 mai, unde subiectul Iran și accesul la Strâmtoarea Hormuz ar urma să fie pe agendă, în condițiile în care Beijingul încearcă să reducă riscurile pentru fluxurile energetice fără a-și deteriora relațiile cu Washingtonul. Reuters nu oferă detalii despre eventuale rezultate concrete ale întâlnirii Wang–Araqchi sau despre pași agreați privind strâmtoarea. [...]
