Știri
Știri din categoria Externe
Muntenegru ar putea deveni următorul stat admis în UE, însă cu „garanții” și posibile restricții temporare de vot, într-un scenariu care ar fixa reguli mai dure pentru extindere și ar influența direct modul în care vor fi tratate candidaturi mari, precum Ucraina, potrivit Libertatea.
Miza pentru Bruxelles nu este atât costul integrării unei țări mici, cât precedentul instituțional: Muntenegru are puțin peste 600.000 de locuitori, iar diplomați citați în material avertizează că „ușurința” admiterii ar putea fi folosită ulterior ca argument împotriva extinderii către state mult mai mari. În același timp, majoritatea statelor membre ar considera extinderea o prioritate strategică, iar Muntenegru este prezentat ca singurul candidat cu șanse reale de aderare în următorii ani.
Conform informațiilor dintr-un articol al publicației sârbe Blic, statele membre au dezbătut intens propunerea de a crea un grup de lucru pentru redactarea tratatului de aderare a Muntenegrului. Deși inițial au existat rețineri din partea unor țări precum Franța, Germania și Olanda, în final s-a ajuns la un acord, iar obiecțiile ar fi vizat mai ales nevoia de reforme interne în UE, nu opoziția față de Muntenegru ca atare.
În discuții apare și ideea unei perioade de tranziție în care Muntenegru ar putea avea drepturi limitate de vot în procesul decizional al UE.
Separat, potrivit unor surse diplomatice citate de Jutarnji list, unele state ar susține includerea unor „garanții” în tratatul de aderare, care ar permite sancționarea Muntenegrului dacă ar exista regrese în respectarea valorilor fundamentale ale Uniunii.
Materialul notează că aderarea Muntenegrului nu ar reprezenta o povară financiară sau instituțională semnificativă pentru UE, tocmai din cauza dimensiunii reduse. Însă diplomații citați avertizează că acest element ar putea alimenta argumente împotriva țărilor candidate mai mari, precum Ucraina, a cărei populație este de aproape 100 de ori mai mare decât cea a Muntenegrului. În același timp, dimensiunea unui stat candidat este deja luată în calcul în evaluările privind impactul extinderii.
În paralel, sunt menționate dezbateri despre formule noi de extindere. Un model numit „proces invers de extindere” ar presupune acceptarea unui stat candidat cu anumite restricții, urmând ca acesta să îndeplinească restul cerințelor după aderare. Ideea ar fi apărut în contextul aspirațiilor Ucrainei de a intra rapid în UE, mai ales în eventualitatea unui acord de pace cu Rusia, dar nu ar fi obținut sprijin suficient.
O variantă considerată mai realistă este „integrarea treptată”, care ar permite țărilor candidate să participe înainte de aderare la programe și proiecte ale UE (de la reuniuni la nivel înalt până la achiziții comune și inițiative în energie sau transport). Totuși, procesul de aderare rămâne, deocamdată, guvernat de regulile actuale, până la o eventuală revizuire prin consens.
În acest context, jurnaliștii Blic citați în articol susțin că amânarea integrării unor state candidate în următorii doi până la patru ani ar putea afecta încrederea în politica de extindere, iar aderarea Muntenegrului ar putea fi folosită ca semnal că UE își menține direcția strategică.
Recomandate
Ucraina își întărește apărarea în Donețk și mizează pe o uzură accelerată a forțelor ruse , după ce președintele Volodîmîr Zelenski a spus că Kievul se așteaptă ca în august să fie „eliminați” cel puțin 30.000 de militari ruși, potrivit news.ro . Zelenski a făcut declarația în discursul de vineri seară, după un raport privind situația de pe front prezentat de comandantul-șef Mîhailo Drapatîi. „Mă aștept ca acum, în august, să fie eliminați nu mai puțin de 30.000 de ocupanți.” Consolidarea Sloviansk și Kostiantînivka, prioritate operațională Președintele ucrainean a afirmat că au fost stabilite „măsurile și resursele necesare” pentru consolidarea direcțiilor Sloviansk și Kostiantînivka, două puncte considerate esențiale în centura defensivă a Ucrainei din regiunea Donețk. Potrivit lui Zelenski, forțele ucrainene contracarează atacurile rusești și tentativele de infiltrare în pozițiile defensive. Apărare „mai tehnologizată”, cu accent pe drone Zelenski a mai spus că deciziile luate începând din toamna trecută au permis Ucrainei să avanseze către „o apărare semnificativ mai tehnologizată”, bazată tot mai mult pe drone și alte sisteme fără pilot. În logica acestei strategii, ținta de 30.000 de militari ruși „eliminați” în august reflectă utilizarea tehnologiei pentru a provoca pierderi mari și pentru a încetini înaintarea Rusiei. La începutul săptămânii, Zelenski a declarat că trupele ucrainene au restabilit controlul asupra a 26 de localități pe direcția Oleksandrivka. Context: pierderi mari și contestarea „ireversibilității” câștigurilor teritoriale News.ro notează că, potrivit Kyiv Post, recucerirea unor localități pune sub semnul întrebării eforturile Moscovei de a prezenta teritoriile ocupate drept câștiguri ireversibile. Într-o reuniune a Consiliului de Securitate al ONU din 9 iulie, reprezentantul permanent adjunct al Ucrainei, Volodîmîr Pavlicenko, a declarat că un recrut rus s-ar putea aștepta să supraviețuiască doar între zece zile și trei săptămâni de la sosirea într-un centru de instruire până la moartea pe câmpul de luptă. El a afirmat, de asemenea, că Rusia ar fi pierdut peste 30.000 de militari în luna mai și aproximativ 28.000 în iunie. [...]
Rusia ridică miza diplomatică acuzând SUA că sprijină atacuri ucrainene în interiorul teritoriului său , prin furnizarea de informații secrete, într-un moment în care negocierile pentru încheierea războiului sunt blocate, potrivit HotNews . Ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov , a declarat la televiziunea de stat că Moscova a adresat „o serie de întrebări” Departamentului de Stat al SUA, solicitând un comentariu inclusiv despre „problema datelor de informații” și despre ceea ce el numește o implicare „mult mai profundă ” a Washingtonului în „organizarea și executarea” unor atacuri „în adâncul teritoriului rus” împotriva unor „ținte civile”. Până la momentul relatării, SUA nu au oferit un comentariu public privind acuzațiile. Negocierile de pace, în impas și cu versiuni contradictorii Lavrov a susținut că președintele Vladimir Putin i-ar fi spus președintelui american Donald Trump, la un summit „de acum un an”, că Moscova era gata să susțină propunerile de pace ale SUA, în forma primită, cu mențiunea că unele aspecte ar necesita compromisuri. Această versiune a fost contrazisă anterior de secretarul de stat al SUA, Marco Rubio, care a negat că s-ar fi ajuns la un acord la acel summit și a argumentat că, dacă ar fi existat, războiul s-ar fi încheiat deja. În același timp, Lavrov a afirmat că Putin ar fi dispus să primească din nou emisari ai lui Trump pe tema Ucrainei, adăugând: „Întrebarea este ce vor aduce cu ei”. Amenințări privind lovirea livrărilor occidentale și presiune pe infrastructura energetică Pe fondul acestor acuzații, Lavrov a spus că Rusia își va intensifica eforturile de a distruge aprovizionarea occidentală destinată armatei ucrainene, vorbind despre „metode mult mai dure” pentru a „demonta” ceea ce „alimentează din Occident mașina de război a Kievului”. În paralel, Ucraina își concentrează tot mai mult atacurile asupra infrastructurii energetice și logistice a Rusiei — rafinării, terminale petroliere, conducte și petroliere — cu obiectivul de a reduce veniturile energetice ale Moscovei și de a perturba logistica ce susține efortul de război. Publicația notează că portul petrolier baltic Ust-Luga a fost atacat cu 54 de drone, iar atacul a venit la două zile după lovirea terminalului petrolier Sheskharis din Novorossisk. Pentru context despre Ust-Luga, HotNews trimite la articolul său anterior: HotNews . În lipsa unui răspuns public al SUA și cu negocierile înghețate, acuzațiile Moscovei și amenințările privind intensificarea loviturilor asupra fluxurilor de armament occidental indică o escaladare pe linia diplomatică, cu potențial de a complica și mai mult orice reluare a discuțiilor. [...]
Pactul de apărare semnat la Mecca de Arabia Saudită, Turcia și Pakistan poate accelera reconfigurarea alianțelor din Orientul Mijlociu , cu efecte potențiale asupra echilibrelor de securitate și a cooperării regionale în care Israelul miza, până recent, pe o apropiere de state din Golf, potrivit unei analize din The Jerusalem Post . Acordul, semnat pe 7 august, este prezentat ca prima formalizare a apariției lente a unui bloc sunnit conservator, gândit ca o contrapondere strategică atât față de Israel, cât și față de Iran. Publicația notează că miza nu este doar simbolică: nucleul acestui demers se sprijină pe relații bilaterale în creștere în comerț, economie și cooperare militară. Ce prevede pactul și cât valorează, practic, garanția de apărare Textul comun al acordului promite întărirea „descurajării colective” și introduce o formulare de tip „un atac asupra unuia este un atac asupra tuturor”, evocând Articolul 5 din NATO. Totuși, analiza avertizează că puțini cred că documentul ar obliga automat statele semnatare să intre în război în scenarii concrete (de exemplu, Turcia într-un conflict India–Pakistan sau Pakistan într-o confruntare directă cu Iranul). În plus, pactul ar fi fost deja „testat” indirect: după atacuri ulterioare ale houthiților asupra Arabiei Saudite, nu ar fi existat un răspuns din partea noilor parteneri ai Riadului din pact, ceea ce sugerează limite operaționale ale angajamentului. Motorul real: axa Turcia–Pakistan și cooperarea militară Elementul central al noii arhitecturi este relația bilaterală Turcia–Pakistan, consolidată în ultimul deceniu prin proiecte și achiziții militare. Analiza indică drept reper un contract din 2018, în valoare de 1,5 miliarde de dolari (aprox. 6,9 miliarde lei), prin care marina pakistaneză a cumpărat patru nave MILGEM din Turcia – descris ca cel mai mare export de apărare al Ankarei la acel moment. În același cadru, cele două țări cooperează la dezvoltarea dronelor, iar Turcia a contribuit la modernizarea flotei pakistaneze de avioane F-16. Turcia este, potrivit articolului, al patrulea cel mai mare furnizor de armament al Pakistanului (principalul fiind China). De ce intră Arabia Saudită în ecuație: „hedging” pe fondul retragerii SUA Pentru Arabia Saudită, participarea este descrisă ca mai complicată. Înainte de războiul început în regiune „acum trei ani”, prințul moștenitor Mohammed bin Salman era asociat cu o orientare a unor lideri din Golf (inclusiv Emiratele Arabe Unite și Bahrain) spre dezvoltare economică și tehnologică și spre o apropiere de Israel, în linia Acordurilor Abraham din 2020 . Analiza susține că Riadul nu ar fi abandonat neapărat această direcție, dar că în „noua” ordine regională, apărarea și simbolurile religioase revin în prim-plan. În acest context, Arabia Saudită ar fi luat act de ceea ce percepe drept incapacitatea SUA de a-și atinge obiectivele împotriva Iranului sau de a apăra suficient statele din Golf de atacuri iraniene, pe fondul unei tendințe mai largi a Washingtonului de a reduce angajamentele majore în Orientul Mijlociu. Concluzia: Riadul „se asigură” (hedging) pentru a semnala SUA și aliaților regionali că are alternative și parteneri potențiali, chiar dacă aceștia pot oferi, în practică, garanții limitate în fața Iranului și a rețelei sale de actori afiliați. Extinderea blocului: Qatar și noul regim din Siria, plus dimensiunea anti-Israel Pactul nu include toți actorii pe care analiza îi vede ca parte a axei emergente. Qatar și regimul islamist sunnit aflat în formare în Siria sunt descrise ca „componente” ale blocului, iar Qatar este indicat drept al treilea membru-cheie al grupului alături de Turcia și Pakistan. Din perspectiva Israelului, articolul punctează că această alianță (Turcia–Pakistan–Qatar) este, la nivel retoric, „extrem de anti-Israel”, iar retorica ar fi susținută de acțiuni: Turcia și Qatar sunt menționate drept susținători practici majori ai Hamas, alături de Iran. Analiza adaugă și un element operațional în Siria: Turcia ar fi implicată în construirea unei noi armate siriene de 200.000 de oameni, controlată și încadrată de comandanți islamiști suniți, în timp ce Turcia și Qatar sunt descrise ca principalii aliați ai noului regim de la Damasc. În final, este citat un reportaj al postului israelian Channel 11 (fără a numi țările) despre un sfat transmis între două state din Orientul Mijlociu: încheierea unui acord cu Israel pentru a câștiga timp, a construi forță, apoi a rupe acordul și a porni război. Analiza sugerează că logica strategică regională ar indica Siria drept statul „sfătuit”, iar Turcia sau Qatar drept statul „sfătuitor” – o interpretare care rămâne însă inferență, în lipsa numelor. Pentru mediul de afaceri și investitori, semnalul principal este că regiunea intră într-o fază de aliniamente mai dure, în care cooperarea economică și cea de securitate se amestecă, iar riscul geopolitic poate crește inclusiv în jurul rutelor comerciale, al energiei și al proiectelor transfrontaliere. [...]
Loviturile ucrainene în adâncul Rusiei vizează direct capacitatea Moscovei de a lansa atacuri cu rachete Kinjal , după ce au fost raportate explozii la baza aeriană militară Savasleika, unde sunt staționate avioane MiG-31K, potrivit HotNews . Atacul ar fi avut loc în noaptea de vineri spre sâmbătă, la baza din regiunea Nijni Novgorod, situată la circa 660 km de granița cu Ucraina. Informația este relatată de Kyiv Independent, citat de publicația română, iar în urma exploziilor ar fi fost observate incendii în zona aerodromului, conform canalului de monitorizare Exilenova Plus de pe Telegram. Explozii raportate și la Samara, cu ținte industriale Separat, au fost semnalate mai multe explozii și în orașul rus Samara. Același canal a susținut că rachete de croazieră ucrainene FP-5 „Flamingo” ar fi lovit o unitate importantă de proiectare și producție aerospațială. Guvernatorul regiunii Samara, Viaceslav Fedorișcev, a confirmat că rachete au lovit o „instalație industrială” din regiune, fără să indice locația exactă. Context: atacuri repetate asupra infrastructurii militare ruse Samara se află la aproximativ 800 km de granița Rusiei cu Ucraina, iar baza Savasleika la aproximativ 660 km. În acest context, Ucraina atacă în mod regulat infrastructura militară din interiorul Rusiei și din teritoriile ocupate, cu obiectivul de a reduce capacitatea Moscovei de a continua războiul, potrivit informațiilor citate de HotNews. [...]
Ucraina susține că a lovit cu rachete obiective strategice ale industriei aerospațiale și ale aviației militare ruse : centrul spațial și de rachete al agenției Roscosmos din regiunea Samara și o bază aeriană din Nijni Novgorod, potrivit Agerpres , care citează o declarație a președintelui ucrainean Volodimir Zelenski . Atacul ar fi vizat centrul Roscosmos din regiunea Samara, la circa 900 de kilometri de granița Ucrainei, și o bază aeriană din Nijni Novgorod, oraș aflat la aproximativ 700 de kilometri distanță de Ucraina, conform aceleiași relatări. De ce contează: presiune operațională asupra infrastructurii ruse Țintele indicate de Zelenski sunt legate de capacități cu relevanță directă pentru efortul militar și tehnologic al Rusiei: un centru asociat cu rachete și spațiu ( Roskosmos ) și o bază aeriană. Dacă informațiile se confirmă, loviturile sugerează o extindere a razei operaționale a Ucrainei asupra unor obiective aflate la sute de kilometri în interiorul teritoriului rus. Agerpres notează că informația este atribuită declarației lui Zelenski și că relatarea este preluată de la EFE; articolul integral este disponibil doar abonaților, astfel că detalii suplimentare despre efecte sau pagube nu sunt disponibile în textul accesibil. [...]
Marocul spune că a blocat o nouă tentativă de trecere în masă spre Ceuta , semn că presiunea migrației rămâne un risc operațional și de securitate la granița UE , potrivit Economica . Surse din domeniul securității marocane au declarat pentru EFE că incidentul a avut loc într-o zonă muntoasă de la periferia orașului Castillejos , la sud-vest de Ceuta. Rabatul a mobilizat „mii de forțe de ordine” într-un dispozitiv de securitate menit să prevină o trecere în masă în exclava spaniolă, indicând o intensificare a măsurilor pe teren în contextul apelurilor apărute online. Mesaje postate pe rețelele de socializare îi îndemnau pe oameni să încerce să treacă sâmbătă în Ceuta, pe fondul tensiunilor recente de la finalul lunii iulie. Publicația notează că, după incidentele din 30 și 31 iulie, „zeci de mii de oameni” au pornit pe jos și înot către exclavă, iar demersul s-a soldat cu „cel puțin 141 de morți”, potrivit organizațiilor umanitare. Pentru UE și Spania, episodul sugerează că riscul unor noi valuri bruște de migrație rămâne ridicat, cu implicații directe asupra costurilor de control la frontieră și asupra capacității operaționale de gestionare a situațiilor de criză. Informațiile prezentate provin din declarații ale surselor de securitate marocane către EFE, iar detalii suplimentare despre amploarea exactă a tentativei sau numărul persoanelor oprite nu sunt precizate în material. [...]
