Statele UE discută redactarea tratatului de aderare pentru Muntenegru - în joc: „garanții” de sancționare și posibil vot limitat în perioada de tranziție

Muntenegru ar putea deveni următorul stat admis în UE, însă cu „garanții” și posibile restricții temporare de vot , într-un scenariu care ar fixa reguli mai dure pentru extindere și ar influența direct modul în care vor fi tratate candidaturi mari, precum Ucraina, potrivit Libertatea . Miza pentru Bruxelles nu este atât costul integrării unei țări mici, cât precedentul instituțional: Muntenegru are puțin peste 600.000 de locuitori, iar diplomați citați în material avertizează că „ușurința” admiterii ar putea fi folosită ulterior ca argument împotriva extinderii către state mult mai mari. În același timp, majoritatea statelor membre ar considera extinderea o prioritate strategică, iar Muntenegru este prezentat ca singurul candidat cu șanse reale de aderare în următorii ani. Tratat de aderare cu clauze de sancționare și tranziție Conform informațiilor dintr-un articol al publicației sârbe Blic , statele membre au dezbătut intens propunerea de a crea un grup de lucru pentru redactarea tratatului de aderare a Muntenegrului. Deși inițial au existat rețineri din partea unor țări precum Franța, Germania și Olanda, în final s-a ajuns la un acord, iar obiecțiile ar fi vizat mai ales nevoia de reforme interne în UE, nu opoziția față de Muntenegru ca atare. În discuții apare și ideea unei perioade de tranziție în care Muntenegru ar putea avea drepturi limitate de vot în procesul decizional al UE. Separat, potrivit unor surse diplomatice citate de Jutarnji list, unele state ar susține includerea unor „garanții” în tratatul de aderare, care ar permite sancționarea Muntenegrului dacă ar exista regrese în respectarea valorilor fundamentale ale Uniunii. De ce contează: precedentul pentru Ucraina și regulile extinderii Materialul notează că aderarea Muntenegrului nu ar reprezenta o povară financiară sau instituțională semnificativă pentru UE, tocmai din cauza dimensiunii reduse. Însă diplomații citați avertizează că acest element ar putea alimenta argumente împotriva țărilor candidate mai mari, precum Ucraina, a cărei populație este de aproape 100 de ori mai mare decât cea a Muntenegrului. În același timp, dimensiunea unui stat candidat este deja luată în calcul în evaluările privind impactul extinderii. Modele alternative discutate, dar fără consens În paralel, sunt menționate dezbateri despre formule noi de extindere. Un model numit „proces invers de extindere” ar presupune acceptarea unui stat candidat cu anumite restricții, urmând ca acesta să îndeplinească restul cerințelor după aderare. Ideea ar fi apărut în contextul aspirațiilor Ucrainei de a intra rapid în UE, mai ales în eventualitatea unui acord de pace cu Rusia, dar nu ar fi obținut sprijin suficient. O variantă considerată mai realistă este „ integrarea treptată ”, care ar permite țărilor candidate să participe înainte de aderare la programe și proiecte ale UE (de la reuniuni la nivel înalt până la achiziții comune și inițiative în energie sau transport). Totuși, procesul de aderare rămâne, deocamdată, guvernat de regulile actuale, până la o eventuală revizuire prin consens. În acest context, jurnaliștii Blic citați în articol susțin că amânarea integrării unor state candidate în următorii doi până la patru ani ar putea afecta încrederea în politica de extindere, iar aderarea Muntenegrului ar putea fi folosită ca semnal că UE își menține direcția strategică. [...]