Știri
Știri din categoria Externe
Senatul SUA a votat oprirea oficială a monedei de 1 cent, o măsură care ar aduce economii anuale de 56 de milioane de dolari (aprox. 250 milioane lei), după ce Monetăria americană a încetat deja producția în 2025, potrivit Mediafax.
Proiectul de lege cere guvernului federal să nu mai fabrice moneda de un cent, oferind acoperire legală deciziei administrației Trump de anul trecut, conform Associated Press (AP), citată de publicație. Moneda, introdusă printre primele emisiuni după înființarea Monetăriei în 1792, a devenit tot mai costisitoare de produs și este folosită de tot mai puțini consumatori, pe fondul extinderii plăților digitale.
Monetăria SUA susține că producția unui cent costă „aproape 4 cenți”, iar oprirea fabricării ar genera „economii imediate de 56 de milioane de dolari anual” (aprox. 250 milioane lei). Din perspectiva cheltuirii banilor publici, argumentul central este reducerea risipei: statul plătește semnificativ mai mult decât valoarea monedei pe care o pune în circulație.
Inițiativa legislativă, denumită „Legea Cenților Comuni”, a fost susținută bipartizan de Lisa McClain (republicană, Michigan) și Robert Garcia (democrat, California). Garcia a justificat măsura prin raportul cost–beneficiu al monedei:
„Când vine vorba de gestionarea risipei și de asigurarea faptului că banii din taxe sunt cheltuiți cu înțelepciune, este de bun simț să nu mai fabricăm o monedă a cărei producție costă de aproape patru ori mai mult decât merită.”
Încetarea producției nu înseamnă dispariția imediată a monedelor de 1 cent din economie. Acestea rămân în circulație, iar consumatorii și magazinele le pot folosi în continuare, notează Mediafax.
Proiectul de lege introduce însă proceduri pentru perioada de tranziție, pe măsură ce moneda este „eliminată treptat”, inclusiv posibilitatea ca magazinele să rotunjească valoarea tranzacțiilor în sus sau în jos la cei mai apropiați 5 cenți.
Ca reper al dimensiunii circulației, Monetăria a declarat că a produs 3,2 miliarde de monede de un cent în 2024.
Potrivit sursei, se așteaptă ca președintele Donald Trump să semneze proiectul de lege. El a scris anul trecut, într-o postare pe rețelele sociale, că SUA a produs moneda de 1 cent „mult prea mult timp”.
Recomandate
China și SUA încearcă să deblocheze reducerea tarifelor, dar fără acord înaintea întâlnirii Xi–Trump . Potrivit Digi24 , cele două țări au discutat despre scăderea tarifelor vamale și despre comerțul cu produse agricole în prima reuniune a consiliului comercial bilateral, organizată cu câteva zile înaintea summitului programat joi, la Shenzhen, în marja APEC . Miza economică imediată este pachetul de reduceri tarifare reciproce discutat după summitul din septembrie de la Washington: un total de 60 de miliarde de dolari, care ar include și un aranjament de tip „30 de miliarde de dolari pentru 30 de miliarde de dolari”, conform Ministerului Comerțului din China, citat de Reuters. Deocamdată, autoritățile nu au anunțat încheierea unui acord. Tarifele, condiție pentru creșterea importurilor agricole Beijingul insistă ca Washingtonul să pună în aplicare angajamentele privind reducerea tarifelor, prezentând acest pas drept condiție prealabilă pentru majorarea importurilor de produse agricole americane. În ecuație intră și angajamentul Chinei de a cumpăra anual produse agricole din SUA în valoare de 17 miliarde de dolari până în 2028. Totuși, acordul nu a fost finalizat până acum, iar incertitudinile persistă inclusiv în privința volumelor viitoare de achiziții. O analiză Reuters, bazată pe date vamale, arată că achizițiile chineze de produse agricole americane (cu excepția soiei) sunt pe cale să ajungă în acest an la cel mai scăzut nivel din ultimii șapte ani, în pofida angajamentelor asumate. Ce urmează: discuțiile se mută la nivel de lideri Consiliul comercial bilateral va continua să fie folosit pentru a aborda problemele rămase, a extinde cooperarea și a reduce divergențele nerezolvate, potrivit Ministerului Comerțului din China. Următorul test este întâlnirea dintre Donald Trump și Xi Jinping, programată joi, la Shenzhen, unde tarifele și schimburile agricole sunt printre temele centrale ale dialogului economic bilateral. [...]
Acordul Trump–Putin pentru motorină a slăbit credibilitatea sancțiunilor SUA fără să reducă prețurile , după ce livrările promise nu au ajuns în porturile americane, iar Rusia și-a redirecționat exporturile către alte piețe, potrivit unei analize citate de Digi24 . Înțelegerea, anunțată de Donald Trump în octombrie, urmărea să tempereze scumpirea motorinei în SUA înaintea alegerilor de la jumătatea mandatului din noiembrie. Planul a provocat însă reacții negative în rândul aliaților europeni și al Ucrainei, pentru că punea sub semnul întrebării politica de sancțiuni împotriva Moscovei, arată The Independent . La o lună de la anunț, situația descrisă în analiză indică un bilanț invers față de obiectivul inițial: prețurile la pompă au continuat să crească, iar livrările rusești către SUA au rămas blocate sau redirecționate, în timp ce Rusia a reușit să-și intensifice exporturile în alte direcții. Ce prevedea înțelegerea și de ce a devenit vulnerabilă legal Conform detaliilor prezentate, acordul presupunea suspendarea temporară a unor dispoziții dintr-o nouă lege americană privind sancțiunile impuse Rusiei. În schimb, Moscova urma să exporte „imediat” 300.000 de tone de motorină (aprox. 2,25 milioane de barili) către SUA și piețele internaționale, apoi încă 500.000 de tone în noiembrie și un milion de tone „imediat după aceea”. Licența temporară ar fi permis exporturile către SUA doar până la 7 aprilie anul următor. În practică, potrivit datelor de trafic maritim invocate în articol, primul transport a fost oprit în largul coastei de est a SUA, după avertismente legate de legalitatea acostării. Petrolierul „Agioi Fanendes” (pavilion Malta), cu aproximativ 300.000 de barili (circa 40.000 de tone metrice), și-a schimbat cursul la circa 400 de mile marine (aprox. 740 km) de New York, potrivit Bloomberg și Kyiv Post, menționate în material. Alte două nave au renunțat anterior la ruta către SUA, una întorcându-se spre Marea Mediterană, cealaltă schimbând destinația către Brazilia. Pe plan intern, acordul a întâmpinat opoziție politică și juridică: guvernatoarea democrată a statului New Jersey, Mikie Sherrill, a avertizat operatorii portuari să nu accepte transporturi din Rusia, susținând că ar încălca legislația federală și ar putea expune companiile la sancțiuni civile și penale. În plus, senatori din ambele partide au invocat interdicția importurilor de energie din Rusia până la încetarea agresiunii împotriva Ucrainei. Impact economic limitat: cantități prea mici, timp prea scurt Analiza citată de Digi24 arată că volumele negociate erau insuficiente pentru a influența semnificativ piața americană. Acordul viza 1,8 milioane de tone (aprox. 13,5 milioane de barili), în condițiile în care SUA consumă în jur de 3,6 milioane de barili de motorină pe zi. În paralel, prețul motorinei a continuat să urce: un galon costa 6,19 dolari pe 5 octombrie și 6,29 dolari o lună mai târziu, pe 2 noiembrie. Materialul mai notează că, înaintea crizei din Orientul Mijlociu, un galon era aproximativ 3,75 dolari, iar prețul „actual” era cu circa 40% mai mare. Cui i-a folosit, în final: Rusia și-a crescut exporturile, SUA a creat un precedent Chiar dacă SUA nu au primit motorina promisă, relaxarea restricțiilor a oferit industriei petroliere rusești posibilitatea de a-și relua exporturile către alte piețe, susține analiza. Rusia a exportat 271.000 de barili de motorină pe zi în octombrie, de peste două ori mai mult decât în septembrie (135.000 de barili/zi), potrivit furnizorului de date Kpler. În același timp, ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a afirmat într-un articol din Kommersant că acordul este „deja pus în aplicare” și că ar fi contribuit la scăderea prețurilor globale la combustibil. Pe partea americană, însă, Digi24 notează că până la 13 noiembrie nu fusese înregistrată nicio intrare de motorină rusească în SUA. Pe dimensiunea de reglementare și încredere între aliați, materialul citează o evaluare a lui Stephen Sestanovich (Consiliul pentru Relații Externe – CFR), potrivit căreia înțelegerea a arătat disponibilitatea SUA de a începe ridicarea sancțiunilor unilateral, „chiar dacă acest lucru încălca propriile legi”. În plan politic intern, acordul nu a livrat efectul economic așteptat înainte de alegeri: scrutinul de la jumătatea mandatului s-a încheiat, potrivit articolului, cu un rezultat „dezastruos” pentru Trump, democrații obținând controlul atât asupra Senatului, cât și asupra Camerei Reprezentanților. [...]
Întâlnirea Trump–Xi–Putin de la APEC riscă să rămână fără rezultate concrete pe dosarele cu miză economică , în condițiile în care Casa Albă spune din start că nu se așteaptă la un acord pe un nou tratat nuclear, iar războiul din Iran continuă să țină Strâmtoarea Hormuz închisă și prețurile energiei volatile, potrivit Al Jazeera . Întâlnirea trilaterală – prima de acest tip – va avea loc la Shenzhen, în marja summitului APEC din 18-19 noiembrie, după confirmarea Casei Albe. Discuțiile sunt anunțate ca fiind centrate pe „proliferarea nucleară”, însă vin pe fondul unor crize care apasă direct pe piețe și lanțuri de aprovizionare: războiul Rusiei în Ucraina, războiul SUA–Israel cu Iranul și tensiunile comerciale SUA–China. Dosarele care pot influența energia și comerțul Pe agenda probabilă apar trei teme cu impact economic indirect, dar relevant: Un nou cadru pentru controlul armelor nucleare după expirarea, în februarie, a tratatului New START (semnat în 2010), care limita arsenalele strategice ale SUA și Rusiei. Trump a respins anterior prelungirea și a cerut un acord „nou, îmbunătățit și modernizat” care să includă și China, însă Beijingul este descris ca reticent să intre într-un aranjament pe care nu l-a negociat. Un oficial de rang înalt din administrația Trump a declarat pentru Reuters că subiectul va deschide discuția, dar că „nu ne așteptăm să obținem vreun fel de acord”. Războiul cu Iranul , lansat de SUA și Israel pe 28 februarie, care a intrat într-un blocaj: loviturile la scară largă s-au oprit „deocamdată”, dar Strâmtoarea Hormuz rămâne închisă după mai mult de 100 de zile, iar prețurile petrolului și gazelor sunt încă volatile, pe fondul atacurilor iraniene și al minelor marine. Înainte de război, o treime din aprovizionarea Chinei cu țiței tranzita strâmtoarea, iar conflictul afectează și cererea pentru exporturile chineze, potrivit articolului. Rivalitatea comercială SUA–China , inclusiv competiția pentru microcipuri folosite în inteligența artificială. Materialul notează că Trump a impus anul trecut o majorare de taxe de 145% pentru China, iar Beijingul a răspuns cu tarife de 125% la importurile din SUA. Ulterior, cele două părți au redus tarifele și au încheiat „mai multe înțelegeri”, dar un scandal recent la Nvidia a reaprins tensiunile, după ce SUA ar fi acuzat China de spionaj asupra directorului general Jensen Huang, acuzație negată de Beijing. Ucraina, probabil în afara discuției Deși contextul geopolitic este dominat de războiul din Ucraina, articolul susține că este „foarte puțin probabil” ca subiectul să fie abordat la trilaterală. Un oficial al administrației Trump a spus că președintele SUA nu va ridica tema, în timp ce China a calificat războiul drept o problemă europeană. Washingtonul ar urmări negocieri de pace pe un canal separat, cu emisari americani care au vizitat în această săptămână atât Ucraina, cât și Rusia. Ce urmărește fiecare lider Al Jazeera descrie obiective diferite, cu accent pe poziționare și imagine, mai degrabă decât pe acorduri rapide: Rusia ar vedea întâlnirea ca pe o oportunitate de imagine și de proiectare a puterii, în timp ce conflictul din Ucraina este „ocolit”. Analistul Alexander Bratersky spune că Putin ar putea folosi formatul pentru a se prezenta intern drept „primul între egali”. China ar urmări o detensionare a războiului cu Iranul, care îi afectează energia, și ar încerca să evite presiunea de a intra într-un tratat nuclear trilateral. Ministerul chinez de Externe a afirmat luna trecută că nu este „nici corect, nici rezonabil, nici realist” să i se ceară Chinei să participe acum la astfel de negocieri. SUA ar avea ca prioritate includerea Chinei și Rusiei într-un nou acord privind reducerea armelor nucleare. Olivia Wales, purtătoare de cuvânt a Casei Albe, a spus că Trump consideră proliferarea „foarte periculoasă”. În același timp, articolul sugerează că Trump ar putea folosi întâlnirea pentru a proiecta influență diplomatică, în condițiile în care Iranul nu acceptă cererile SUA pentru încheierea războiului. Mai mult „performanță” decât decizii Unul dintre experții citați, profesorul Simon Mabon (Universitatea Lancaster), anticipează „fotografii” și retorică, dar puține rezultate care să închidă conflictele majore. În plus, înfrângerea severă a republicanilor la alegerile de la mijloc de mandat, menționată în articol, ar putea reduce marja de manevră a lui Trump, pe fondul unui Congres condus de democrați, probabil mai favorabil Ucrainei. În Rusia, oficiali au ridicat miza simbolică: Pyotr Tolstoy a vorbit despre posibilitatea unui „nou Ialta”, iar purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a numit întâlnirea „extrem de semnificativă”, avertizând totuși că eventualele înțelegeri nu pot fi impuse altor state. Pentru piețe, semnalul imediat rămâne că dosarele cu impact direct – energia prin Hormuz și comerțul SUA–China – vor fi discutate, dar fără garanția unor rezultate rapide. [...]
Benjamin Netanyahu condiționează „eliminarea” amenințării iraniene de un guvern de uniune națională , cerându-i rivalului său Gadi Eisenkot să intre în negocieri „fără condiții prealabile”, potrivit news.ro , care citează AFP. Miza imediată este formarea rapidă a unei majorități capabile să ia decizii de securitate pe termen lung, într-un context în care Netanyahu susține că doar o astfel de formulă poate „garanta securitatea Israelului” în fața Iranului. Într-o declarație video, Netanyahu a spus că întâlnirea de joi cu Eisenkot i-a întărit convingerea că este „esențial” un guvern de uniune națională „care să poată garanta securitatea Israelului pentru mulți ani de acum înainte”. În același mesaj, premierul în exercițiu a reluat promisiunea de a elimina „odată pentru totdeauna” amenințarea iraniană la adresa Israelului. Ce îi cere Netanyahu lui Eisenkot Netanyahu îi solicită rivalului său să înceapă discuțiile fără condiții și să lase deoparte disputele politice, cu obiectivul de a ajunge la acorduri pe teme de securitate și guvernare. În declarația citată de news.ro, el formulează explicit invitația la negocieri: „Să intrăm în sala de negocieri, fără condiţii prealabile.” Totodată, Netanyahu spune că părțile ar trebui să „lase deoparte toate disputele şi toate boicoturile” pentru a conveni asupra „securității și viitorului Israelului”, inclusiv asupra „problemei recrutării obligatorii”. Contextul politic: Eisenkot are mandatul de a forma guvernul Potrivit aceleiași relatări, președintele Israelului l-a desemnat sâmbăta trecută pe Gadi Eisenkot – prezentat drept cel mai puternic rival al lui Netanyahu – să încerce formarea unui nou guvern. În acest cadru, apelul lui Netanyahu la o formulă de uniune națională devine și o încercare de a influența arhitectura viitoarei coaliții, prin plasarea temei Iranului și a securității în centrul negocierilor. [...]
Turcia încearcă să lege Libanul de rute comerciale prin Siria, într-un demers care ar putea redesena influența economică în estul Mediteranei , pe fondul schimbării echilibrului regional după căderea regimului Assad, potrivit unei analize din The Jerusalem Post . Contextul imediat este vizita de trei zile în Liban a lui Bilal Erdoğan , fiul președintelui turc, care a combinat întâlniri politice la nivel înalt cu gesturi simbolice și mesaje despre cooperare și „sprijin”. Vizita a inclus Beirut, Tripoli și Akkar, zone în care Ankara are legături istorice și religioase, dar și întâlniri cu actori politici din afara bazinului tradițional sunnit din nordul Libanului: președintele Parlamentului, Nabih Berri, liderul druz Walid Jumblatt și Bahia Hariri, vicepreședinte al Mișcării Viitorul. Miza operațional-economică: coridor terestru și feroviar prin Siria Un element central al vizitei, relatat de cotidianul libanez Al-Akhbar (asociat în material cu o orientare pro-Hezbollah), este discutarea unor propuneri de extindere a comerțului și investițiilor și de revigorare a conexiunilor rutiere și feroviare dintre Liban și Turcia, prin Siria . Pentru Liban, Siria este descrisă drept principala rută terestră care îl conectează de Turcia și de piețele europene, ceea ce ar face din infrastructură și tranzit o pârghie economică majoră. Analiza notează însă explicit o limitare: vizita nu demonstrează că proiectele ar fi fost aprobate sau finanțate, iar o eventuală reconstrucție a legăturilor de transport ar depinde de investiții substanțiale, infrastructură și stabilitate de securitate în Siria. De ce contează Tripoli și nordul Libanului În Tripoli, a doua ca mărime din Liban, vizita a fost primită cu o vizibilitate neobișnuită, inclusiv prin decorarea Turnului cu Ceas Hamidiyeh (din epoca otomană) cu steaguri libaneze și turcești. Al-Akhbar a descris recepția drept „excepțională” și i-a atribuit o semnificație politică și economică, comparând-o cu primirea mai rezervată acordată președintelui libanez Joseph Aoun cu circa două săptămâni înainte. Itinerariul a inclus și opriri cu încărcătură simbolică (piețe vechi, Marea Moschee Mansouri), iar evenimentele au reunit atât lideri religioși musulmani, cât și creștini, ceea ce, potrivit analizei, a dat vizitei un caracter public mai larg. În Akkar, Bilal Erdoğan a avut întâlniri la Dar al-Fatwa din Halba și a mers în al-Kawashra, localitate cu rădăcini turkmene și legături vechi cu Turcia. Ankara își lărgește baza: dincolo de partenerii sunniți Un semnal relevant pentru arhitectura de influență este că delegația – care, potrivit agenției turce Anadolu, i-a inclus pe ambasadorul Turciei la Beirut, Murat Lutem, și pe președintele Institutului Yunus Emre, Selim Argun – a avut întâlniri cu lideri care acoperă mai multe comunități și centre de putere din Liban. Institutul Yunus Emre este prezentat ca instrument de promovare a limbii și culturii turce în străinătate, indicând componenta de „diplomație culturală” a demersului. Potrivit Anadolu, Walid Jumblatt a evidențiat rolul Turciei în încurajarea dialogului regional și a susținut extinderea cooperării politice, culturale și economice, iar biroul lui Nabih Berri a transmis că discuțiile au vizat relațiile bilaterale și evoluțiile regionale. Context regional: Siria post-Assad și competiția pentru influență Analiza plasează această ofensivă de relații în contextul în care căderea regimului Bashar al-Assad în decembrie 2024 ar fi schimbat mediul strategic dintre Turcia și Liban, Ankara dezvoltând relații cu noua conducere de la Damasc și căutând un rol în reconstrucția politică și economică a Siriei. În paralel, materialul amintește competiția tradițională a puterilor regionale în Liban: Iran susține Hezbollah, iar Arabia Saudită și alte state din Golf au avut, istoric, roluri importante – cu mențiunea că influența saudită ar fi scăzut în ultimii ani. În acest cadru, întrebarea deschisă rămâne dacă inițiativele discutate – în special cele legate de transport și comerț prin Siria – se vor transforma în proiecte concrete și, implicit, într-o influență economică durabilă a Turciei în Liban și în estul Mediteranei. [...]
O amenințare cu bombă a declanșat evacuarea pe o rază de 1,6 km și o percheziție amplă la o fabrică de biocombustibili din Illinois , după ce autoritățile au identificat în apropiere un dispozitiv considerat „amenințare credibilă”, potrivit news.ro , care citează Reuters. Ordinul de evacuare a fost ridicat sâmbătă, după ce tehnicienii au securizat dispozitivul și nu a fost găsit nimic „îngrijorător” în urma verificărilor. Intervenția a vizat o fabrică de etanol a BioUrja din Peoria , un oraș cu aproximativ 110.000 de locuitori, aflat la circa 240 km sud-vest de Chicago. Dispozitivul a fost descoperit în apropierea facilității, iar autoritățile au cerut evacuarea locuitorilor dintr-o zonă cu o rază de o milă (aprox. 1,6 km), pe fondul riscului potențial de explozie. Percheziție la scară mare și implicarea agențiilor federale Șeful Poliției din Peoria, Brad Dixon, a declarat că percheziția s-a încheiat sâmbătă după-amiază, după verificări în cadrul unui complex descris ca având dimensiunea a 44,5 terenuri de fotbal american. Autoritățile au precizat că raza de risc a fost stabilită ținând cont nu doar de dispozitiv, ci și de materialele aflate în apropiere. La operațiune au participat forțe de ordine la nivel statal și federal, iar reprezentanți ai FBI și ai Biroului american pentru alcool, tutun, arme de foc și explozivi au spus că personalul lor, inclusiv experți în explozivi, sprijină percheziția și identificarea persoanei responsabile. Ce se știe despre dispozitiv și anchetă Incidentul a început vineri, după ce fabrica a informat poliția că a primit o amenințare cu bombă. Sâmbătă, Dixon a spus că nu va numi dispozitivul „bombă”, deoarece determinarea compoziției era încă în desfășurare. „Vă pot spune doar că a fost considerată o amenințare credibilă”, a declarat Dixon, adăugând că „se desfășoară o anchetă penală amplă”. Proprietarul fabricii, BioUrja Group din Houston, Texas, nu a răspuns imediat solicitării de comentarii, potrivit informațiilor citate. [...]
