Știri
Știri din categoria Externe
„Un acord nuclear este posibil dacă încrederea se reconstruiește”, a declarat duminică ministrul iranian de externe, Abbas Araghchi, într-un interviu pentru CNN, în ciuda tensiunilor tot mai ridicate dintre Teheran și Washington, marcate de manevre militare în Strâmtoarea Ormuz și amenințări reciproce. Diplomatul iranian a precizat că discuțiile pot avansa doar cu ajutorul medierei regionale și dacă Statele Unite redevin un partener credibil: „Din păcate, ne-am pierdut încrederea în SUA ca partener de negociere”, a spus acesta, într-un mesaj transmis în paralel cu exerciții navale ale Gărzii Revoluționare în apropierea navelor americane.
În aceeași zi, liderul suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei, a avertizat că orice atac american ar declanșa „un război regional” care ar destabiliza întreg Orientul Mijlociu. Declarația a fost percepută ca un avertisment adresat atât Washingtonului, cât și aliaților săi regionali, în contextul unui climat diplomatic tensionat, dar încă activ. Reacția președintelui american Donald Trump a fost una de sfidare: „Avem cele mai mari și mai puternice nave de război din lume acolo, foarte aproape. Sperăm că vom încheia un acord. Dacă nu, vom vedea dacă a avut sau nu dreptate”, a spus acesta, potrivit Anadolu Agency.
Araghchi a reafirmat că Iranul este dispus să negocieze doar în privința programului nuclear, fără a accepta discuții legate de rachetele balistice sau sprijinul acordat grupărilor armate din regiune:
„Să nu vorbim despre lucruri imposibile”, a spus el într-un interviu citat de Anews.
Statele Unite, în schimb, cer un pachet extins de concesii din partea Teheranului:
Pe fondul acestui impas, secretarul Consiliului Suprem de Securitate Națională al Iranului, Ali Larijani, a transmis că „aranjamentele structurale pentru negocieri progresează”, fără a oferi detalii, în contextul vizitei ministrului de externe al Qatarului la Teheran.
Pentru a sublinia capacitatea sa de apărare, Iranul a desfășurat timp de două zile exerciții navale în Strâmtoarea Ormuz, una dintre cele mai importante rute energetice ale lumii. Comandamentul Central al SUA a condamnat aceste acțiuni și a avertizat că nu va tolera „comportamente nesigure” în apropierea navelor sale. Tensiunile vin pe fondul unui conflict anterior, din vara anului trecut, când SUA și Israelul au bombardat mai multe facilități nucleare iraniene într-o operațiune care, potrivit ambelor părți, „nu a fost încheiată”.
În plan diplomatic, Iranul a reacționat dur și față de decizia Uniunii Europene de a desemna Garda Revoluționară ca organizație teroristă. Parlamentul de la Teheran a declarat la rândul său că toate forțele militare europene sunt considerate „grupări teroriste”, iar parlamentarii au apărut în plen purtând uniforma Gărzii Revoluționare, într-un gest simbolic de sprijin.
Chiar dacă există mișcări diplomatice și semnale de deschidere, pozițiile fundamentale ale SUA și Iranului rămân profund divergente. Medierea regională poate temporiza tensiunile, dar șansele unui acord real par încă fragile, într-un context geopolitic instabil și profund marcat de neîncredere reciprocă.
Recomandate
SUA și Iranul discută devansarea semnării memorandumului pentru a redeschide mai repede Strâmtoarea Ormuz , un pas cu impact direct asupra fluxurilor de energie și transportului maritim, potrivit Mediafax , care citează surse Axios. În forma actuală, semnarea memorandumului de înțelegere este programată pentru vineri, însă părțile și mediatorii analizează fie amânarea, fie varianta unei semnări „electronice” chiar astăzi. Chiar și în acest scenariu, întâlnirea negociatorilor rămâne planificată pentru 19 iunie, în Elveția, potrivit acelorași surse. Miza accelerării calendarului ar fi intrarea mai rapidă în vigoare a prevederilor legate de Strâmtoarea Ormuz. O sursă diplomatică citată de Axios spune că discuțiile au urmărit „deschiderea strâmtorii Ormuz mai devreme de vineri”, deoarece ambele părți ar fi fost de acord asupra acestui punct. De ce contează: publicarea textului și incertitudinea asupra semnării Sursele Axios mai susțin că autoritățile iraniene au insistat ca textul memorandumului să nu fie publicat înainte de semnarea oficială. Dacă documentul ar fi devansat, SUA ar putea publica „în sfârșit” textul acordului, după intrarea în vigoare a prevederilor, conform relatării. Există însă neclarități privind stadiul real al semnării. Vicepreședintele american J.D. Vance a afirmat că memorandumul ar fi fost deja semnat electronic pe 14 iunie, dar sursele Axios oferă versiuni diferite: una confirmă semnarea, cu precizarea că ar fi necesară o a doua semnătură, iar o altă sursă susține că memorandumul nu a fost încă semnat. Ce urmează: negocieri pe nuclear, după semnarea oficială Statele Unite și Iranul au anunțat că au ajuns la acorduri de pace în noaptea de 15 iunie. După semnarea oficială a memorandumului, părțile ar urma să înceapă negocieri de 60 de zile privind programul nuclear iranian și alte chestiuni, potrivit ministrului iranian de externe, Abbas Araghchi . Delegația SUA ar urma să fie condusă de vicepreședintele J.D. Vance, iar cea iraniană de președintele Parlamentului, Mohammad Bagher Ghalibaf, iar pe agenda discuțiilor din Elveția este menționată și începerea negocierilor privind programul nuclear iranian, conform surselor Axios citate de Mediafax. [...]
Un proiect de acord SUA–Iran ar lega redeschiderea Strâmtorii Ormuz și înghețarea escaladării de un pachet financiar de cel puțin 300 de miliarde de dolari (aprox. 1.380 mld. lei) și de relaxarea sancțiunilor , potrivit Mediafax , care citează o copie a documentului obținută de CNN. Textul nu a fost publicat oficial, iar CNN notează că rămâne neclar dacă este forma finală a documentului ce ar urma să fie semnat vineri, în Elveția. Documentul este structurat în 14 puncte și prevede încetarea imediată și „definitivă” a războiului „pe toate fronturile, inclusiv în Liban”, plus angajamentul părților de a se abține de la acțiuni ostile și de la amenințarea cu forța. Miza economică: petrol, transport maritim și un fond de dezvoltare În proiect, SUA ar urma să permită Iranului să își vândă petrolul și produsele petrochimice, iar Departamentul Trezoreriei ar emite derogări (excepții) pentru exporturi și servicii conexe, inclusiv bancare, de asigurări și transport. În paralel, Iran ar urma să ia măsuri pentru reluarea traficului navelor comerciale între Golful Persic și Marea Omanului, în termen de 30 de zile, inclusiv prin neutralizarea minelor. Textul menționează și ridicarea blocadei navale de către SUA și restabilirea traficului „la capacitate maximă” în cel mult 30 de zile. Un element central este angajamentul SUA, împreună cu parteneri regionali, de a elabora un plan de reabilitare și dezvoltare economică pentru Iran, cu o finanțare de „cel puțin 300 de miliarde de dolari” (aprox. 1.380 mld. lei), iar mecanismul de implementare ar urma să fie formulat în 60 de zile. Sancțiuni și active înghețate: calendarul ridicării și deblocării Proiectul prevede că SUA s-ar angaja să pună capăt, pe un calendar ce urmează să fie convenit, „tuturor tipurilor de sancțiuni” care vizează Iranul, inclusiv cele legate de rezoluții ale Consiliului de Securitate al ONU și ale Consiliului Guvernatorilor AIEA, precum și sancțiunilor unilaterale americane, „primare și secundare”. Separat, documentul include deblocarea fondurilor și activelor înghețate sau restricționate ale Iranului, „în funcție de progresul negocierilor”, cu utilizarea lor stabilită de banca centrală iraniană. Nuclear: angajament politic, dar fără detalii despre uraniul îmbogățit Iran „reiterează că nu va produce niciodată arme nucleare”, iar părțile ar urma să trateze într-un acord final „soarta materialului îmbogățit” și celelalte chestiuni nucleare. În același timp, textul prezentat indică explicit că documentul nu precizează clar ce se va întâmpla cu uraniul îmbogățit al Iranului. Până la încheierea unui acord final, părțile ar urma să mențină „statu quo-ul”: Iranul în privința programului nuclear, iar SUA fără noi sancțiuni și fără consolidarea forțelor în regiune. Calendar și pașii următori Memorandumul de înțelegere ar urma să fie semnat vineri, în Elveția, declanșând o perioadă de 60 de zile pentru negocierea termenilor finali ai acordului, termen care poate fi prelungit de comun acord. Documentul mai prevede instituirea unui mecanism de supraveghere a implementării și faptul că acordul final ar urma să fie aprobat printr-o rezoluție cu caracter obligatoriu a Consiliului de Securitate al ONU. [...]
Un posibil acord SUA–Iran care ar „deschide Strâmtoarea Ormuz ” ar reduce riscul de șoc pe piața petrolului , dacă se confirmă calendarul anunțat de Donald Trump, potrivit Antena 3 . Președintele american a spus la summitul G7 din Franța că, în lipsa unei înțelegeri, SUA ar fi putut continua războiul cu Iranul „încă doi ani”. Trump a afirmat că acordul ar urma să fie semnat „joi sau vineri” și că ar pune capăt războiului din Orientul Mijlociu, ar „deschide” Strâmtoarea Ormuz și ar împiedica Iranul să dețină sau să producă arme nucleare. În același context, el a avertizat că bombardamentele ar putea fi reluate dacă „următoarea fază a discuțiilor eșuează”, în timp ce, potrivit CNN (citat de Antena 3), mai mulți aliați din administrația republicană ar fi interesați de încheierea conflictului. Ce ar conține înțelegerea, în versiunea prezentată de Trump În declarațiile de la G7, Trump a indicat trei direcții principale: Angajament nuclear : Iranul „nu va produce și nici nu va achiziționa arme nucleare”, formulare pe care Trump a spus că o consideră importantă inclusiv pentru a bloca achiziții din alte țări. Uraniul îmbogățit : discuțiile privind „eliminarea stocurilor” ar urma să înceapă imediat după semnarea memorandumului. Componenta „non-nucleară” : negocieri care ar implica statele din Golful Persic și ar include „rachetele balistice convenționale” ale Iranului; Trump a sugerat că Teheranul va păstra totuși „câteva” rachete. Miza economică: Ormuz și riscul de volatilitate Strâmtoarea Ormuz este un punct critic pentru transporturile de petrol, iar orice semnal de detensionare care ar „deschide” ruta poate reduce prima de risc inclusă în prețuri. Totuși, chiar în versiunea lui Trump, rămâne un element de incertitudine: el a condiționat stabilitatea înțelegerii de succesul etapelor următoare ale negocierilor și a lăsat deschisă posibilitatea reluării loviturilor. Fondul de 300 de miliarde de dolari, respins de Trump Trump a negat informațiile potrivit cărora Iranul ar primi acces la un fond de reconstrucție de 300 de miliarde de dolari (aprox. 1.350 miliarde lei), catalogându-le drept „știri false”. „Nu le dăm bani. Nu le dăm nimic din toate astea.” El a adăugat că Teheranul ar urma să beneficieze de fondurile obținute din vânzarea de țiței doar dacă respectă înțelegerea. „Schimbarea de regim”, o afirmație fără detalii verificabile în material Trump a susținut că în Iran ar exista „un nou grup de lideri” și că, în timpul săptămânilor de război, ar fi avut loc o „schimbare de regim”, argumentând că mai multe grupuri de lideri „au dispărut complet”. Materialul nu oferă detalii independente care să confirme această afirmație. În perioada imediat următoare, atenția piețelor va fi pe două repere: dacă acordul este semnat în intervalul indicat de Trump și dacă discuțiile ulterioare (uraniu îmbogățit, rachete) avansează fără escaladări care să readucă riscul asupra fluxurilor prin Ormuz. [...]
Redeschiderea Strâmtorii Hormuz și relaxarea sancțiunilor ar putea debloca fluxuri comerciale și petroliere dacă proiectul de memorandum SUA–Iran, obținut de CNN , va fi confirmat și transpus într-un acord final. Documentul în 14 puncte descrie termenii unui armistițiu, măsuri pentru reluarea traficului maritim și un cadru de „ușurare financiară” pentru Iran, dar nu a fost publicat oficial, iar Casa Albă susține că textul scurs „nu reflectă” memorandumul real. Potrivit proiectului, memorandumul ar urma să fie semnat formal vineri, în Elveția, iar apoi să deschidă o fereastră de 60 de zile pentru negocierea termenilor finali. Un oficial american a declarat pentru CNN că textul ar reflecta un acord semnat digital duminică de președintele Donald Trump, vicepreședintele JD Vance și președintele Parlamentului iranian, Mohammad Bagher Ghalibaf. Conținutul ar fi fost confirmat și de un diplomat care l-a văzut la summitul G7 din Franța, precum și de alte două surse diplomatice familiarizate cu negocierile. Miza economică: Hormuz, petrolul iranian și un fond de 300 mld. dolari În forma descrisă, proiectul are implicații directe pentru transportul maritim și pentru piața energiei, prin două seturi de măsuri: Ridicarea blocadei navale și reluarea traficului : SUA ar urma să ridice blocada navală și să „restabilească traficul” în maximum 30 de zile la capacitate deplină, proporțional cu volumele de dinainte de război (punctul 4). Iranul ar urma să ia măsuri pentru reluarea circulației navelor comerciale între Golful Persic și Marea Oman, tot în 30 de zile, inclusiv prin „neutralizarea minelor” și eliminarea obstacolelor tehnice (punctul 5). Permisiunea de a vinde petrol și produse petrochimice : Trezoreria SUA ar urma să emită derogări (waivere) pentru exporturile de țiței iranian, produse petrochimice și servicii conexe (bănci, asigurări, transport) până la ridicarea sancțiunilor (punctul 10). Plan de reabilitare și dezvoltare cu finanțare de cel puțin 300 mld. dolari (aprox. 1.380 mld. lei): SUA și partenerii regionali s-ar angaja să creeze un plan „cuprinzător” pentru reabilitarea și dezvoltarea economică a Iranului, cu mecanism de implementare ce ar urma să fie definit în 60 de zile (punctul 6). Într-un pasaj separat, proiectul notează că Teheranul „ar putea” accesa un fond de dezvoltare de 300 mld. dolari dacă își îndeplinește angajamentele privind programul nuclear în negocierile ulterioare. Sancțiuni și bani blocați: calendarul rămâne de negociat Proiectul prevede un angajament american de a pune capăt, pe un calendar ce ar urma să fie convenit în acordul final, „tuturor tipurilor de sancțiuni” care vizează Iranul, inclusiv cele legate de Consiliul de Securitate al ONU , Consiliul Guvernatorilor AIEA (Agenția Internațională pentru Energie Atomică) și sancțiunile unilaterale americane, atât „primare”, cât și „secundare” (punctul 7). Separat, textul menționează că, în funcție de progresul negocierilor, fonduri și active iraniene înghețate sau restricționate ar urma să fie eliberate și făcute „pe deplin disponibile”, urmând să fie utilizate conform deciziilor băncii centrale a Iranului (punctul 11). Componenta nucleară: angajament politic, dar fără detalii despre uraniul îmbogățit Un element central al proiectului este reiterarea de către Iran că „nu va produce niciodată arme nucleare” (punctul 8). Totuși, proiectul, așa cum este descris, nu include detalii despre ce se va întâmpla cu uraniul iranian puternic îmbogățit, precizează CNN. Până la un acord final, ambele părți ar urma să mențină „status quo”-ul: Iranul își menține programul nuclear la nivelul actual, iar SUA nu impun sancțiuni noi și nu își întăresc forțele în regiune (punctul 9). Ce urmează și care sunt limitele informației Documentul scurs este prezentat ca un „document politic” de către oficiali americani citați de CNN, care au minimalizat importanța lui și au susținut că nu reflectă angajamente „critice” din canale neoficiale, în special pe viitorul programului nuclear iranian. Casa Albă nu a răspuns unei solicitări de comentariu, iar un purtător de cuvânt a spus că textul nu reflectă memorandumul real. Agenția iraniană semi-oficială Tasnim a descris versiunile scurse ca fiind inexacte; Bloomberg a publicat anterior o versiune a proiectului, potrivit CNN. Dacă memorandumul va fi semnat vineri, el ar urma să declanșeze o perioadă de 60 de zile pentru negocierea acordului final, care, conform proiectului, ar urma să fie aprobat printr-o rezoluție obligatorie a Consiliului de Securitate al ONU (punctul 14). În acest moment, rămâne neclar cât din formularea proiectului va ajunge în textul final. [...]
Donald Trump a avertizat că SUA ar relua loviturile asupra Iranului dacă Teheranul nu „se comportă” , semnalând că acordul SUA–Iran de încetare a războiului rămâne fragil și condiționat, potrivit CNN . Într-o declarație făcută miercuri, 17 iunie 2026, în timpul unei întâlniri cu președintele Egiptului, Abdel Fattah el-Sisi , Trump a spus că înțelegerea cu Iranul „nu este un acord final” și că Statele Unite vor relua atacurile dacă Iranul nu „se comportă”. „Dacă nu se comportă, ne întoarcem imediat la aruncatul bombelor chiar în mijlocul capului lor”, a spus Trump, referindu-se la Iran. De ce contează Mesajul introduce un element de incertitudine în jurul acordului prezentat ca fiind menit să oprească războiul: în locul unei înțelegeri definitive, președintele SUA descrie aranjamentul ca pe unul provizoriu, cu o condiționalitate explicită și cu amenințarea reluării loviturilor militare. În termeni practici, asta sugerează că riscul de escaladare rămâne ridicat, chiar și după semnarea unui acord de încetare a conflictului. Ce urmează În același context mediatic, Trump a indicat că ar putea face public textul acordului „în câteva zile”, într-un „cadru formal”, inclusiv prin citirea documentului în fața camerelor, potrivit materialelor video asociate publicate de CNN. [...]
Qatar va găzdui săptămâna aceasta, la Doha, discuții indirecte pregătitoare între SUA și Iran , într-un demers care poate influența direct stabilitatea regională și, implicit, riscurile pentru rutele energetice din Golf, potrivit The Jerusalem Post , care citează Agence France-Presse. Întâlnirile vin în contextul în care, deși Pakistanul a fost prezentat în ultimele luni drept principal mediator între Washington și Teheran, Qatar ar fi avut un rol „din culise” în susținerea negocierilor și în pregătirea unor înțelegeri ce urmează să fie semnate oficial vineri, în Elveția, conform anunțului făcut acolo. Diplomație „din culise” și presiune mediatică Publicația Al-Araby Al-Jadeed (deținută de Qatar și cu sediul la Londra) susține că, în săptămânile premergătoare anunțului acordului, Doha și-a intensificat activitatea diplomatică prin vizite și contacte directe cu oficiali de rang înalt iranieni și americani, folosindu-și relațiile cu ambele părți și experiența în dosare de mediere. În paralel, raportul menționează o „campanie mediatică” împotriva Qatarului, care ar fi acuzat că ar fi coordonat cu Iranul decizii operaționale privind producția de energie, fie pentru a servi interesele Teheranului, fie pentru a influența evoluțiile regionale. Acuzații privind „înțelegeri secrete” și infrastructura energetică Materialul notează că The Washington Post a relatat vineri că Qatar ar fi oferit Iranului o „înțelegere secretă” înainte de începerea operațiunilor Roaring Lion și Epic Fury, pe 28 februarie, în schimbul unei promisiuni că Iranul nu va lovi infrastructura energetică a Qatarului. În același context, ministrul energiei din Iran, Abbas Aliabadi, a declarat că Iranul va conecta rețeaua sa electrică la cea a Qatarului, precizând că „studiile sunt în faza finală” și că începe etapa de implementare. Au existat și afirmații potrivit cărora Qatar ar fi exagerat sau chiar ar fi fabricat amploarea pagubelor la instalația de gaze naturale lichefiate (GNL) de la Ras Laffan, ca pretext pentru oprirea acesteia după atacuri cu rachete atribuite Iranului. Biroul Internațional de Presă al Qatarului a respins acuzațiile, calificându-le drept „complet false și total nefondate”, și a susținut că provin din materiale fabricate de părți care ar urmări sabotarea eforturilor de mediere și afectarea parteneriatului strategic Qatar–SUA. Contacte la nivel înalt cu Teheranul și Washingtonul Potrivit relatării, delegații qatareze de rang înalt au efectuat mai multe vizite la Teheran, inclusiv una „cu doar câteva ore” înainte de anunțarea acordului. În paralel, prim-ministrul și ministrul de externe al Qatarului, șeicul Mohammed bin Abdulrahman bin Jassim Al Thani , a vizitat Washingtonul de două ori (la final de martie și la mijlocul lui mai) și s-a întâlnit cu vicepreședintele SUA JD Vance , pentru discuții despre implicațiile războiului din regiune și condițiile necesare unui acord. La final de mai, Doha ar fi găzduit și o delegație iraniană de rang înalt, inclusiv pe președintele Parlamentului și negociatorul-șef Mohammad-Bagher Ghalibaf și pe ministrul de externe Abbas Araghchi. Discuțiile ar fi vizat, între altele, un posibil acord de încetare a războiului, active iraniene înghețate, securitatea navigației maritime, deschiderea Strâmtorii Hormuz și măsuri de consolidare a încrederii între Teheran și Washington. Observatori din Golf, citați în articol, descriu rolul Qatarului mai degrabă ca pe unul de canal de comunicare și aliniere a pozițiilor, nu de mediator direct. [...]
