Știri
Știri din categoria Externe

SUA își mențin blocada asupra porturilor iraniene și cresc presiunea economică în timpul unui armistițiu, în paralel cu reechiparea și ajustarea dispozitivului militar american din Orientul Mijlociu, potrivit Stirile Pro TV, care citează CNN. Mesajul transmis de la vârful Pentagonului este că restricțiile vor rămâne în vigoare „atât timp cât va fi necesar”, iar nerespectarea lor ar putea atrage inclusiv folosirea forței.
În acest interval de „pauză” în lupte, forțele americane din regiune „se reînarmează”, se reechipează și își ajustează „tacticile, tehnicile și procedurile”, a declarat amiralul Brad Cooper, șeful Comandamentului Central al SUA (CENTCOM), care coordonează operațiunile americane în Orientul Mijlociu.
Secretarul american al apărării, Pete Hegseth, a avertizat conducerea de la Teheran să „aleagă cu înțelepciune” și a spus că SUA vor menține blocajul asupra porturilor iraniene, în timp ce Departamentul Trezoreriei „maximizează presiunea economică”. În același context, Hegseth a amenințat că SUA ar putea viza infrastructura și obiectivele energetice dacă Iranul „alege greșit”.
„Între timp şi atât timp cât va fi necesar, vom menţine acest blocaj de succes. Dar dacă Iranul alege greşit, atunci va avea parte de un blocaj şi de bombe care vor cădea asupra infrastructurii, energiei electrice şi energetice.”
Președintele Comitetului Șefilor de Stat Major, generalul Dan Caine, a spus că, pe durata acestei pauze, forțele SUA rămân „în poziție” și pregătite să reia lupte majore. Tot el a avertizat că SUA ar putea aborda nave sau ar putea folosi chiar forța împotriva celor care nu respectă blocada.
Caine a precizat că 13 nave „s-au întors” până acum și că, până joi dimineață, SUA nu a fost nevoită să abordeze „nicio navă anume”. El a adăugat că armata americană va urmări navele din orice țară care ar putea oferi „sprijin material” Iranului în alte regiuni.
Hegseth a susținut că Iranul „dezgroapă” rachete și lansatoare din instalațiile bombardate și că nu își poate reface capacitățile militare, invocând lipsa unei industrii de apărare capabile să înlocuiască echipamentele pierdute. În sprijinul acestei idei, materialul menționează că CNN a relatat anterior despre imagini din satelit care ar arăta utilaje săpând după lansatoare de rachete blocate sub pământ.
În plus, Hegseth a respins informațiile potrivit cărora China ar intenționa să trimită arme în Iran, afirmând că SUA ar fi primit asigurări că acest lucru nu se va întâmpla și că subiectul ar fi fost discutat între Donald Trump și Xi Jinping.
Menținerea unei blocade asupra porturilor și „maximizarea presiunii economice” indică o strategie de constrângere care combină instrumente militare și financiare, cu efecte directe asupra fluxurilor comerciale ale Iranului și asupra riscului operațional pentru transportul maritim din regiune. În același timp, avertismentul că SUA ar putea aborda nave care nu respectă blocada ridică miza pentru operatorii care tranzitează zona și pentru statele care ar putea fi acuzate de „sprijin material” pentru Teheran.
Recomandate

Donald Trump își apără public secretarul Apărării, Pete Hegseth , dar presiunea politică asupra conducerii Pentagonului crește după alegerile de la jumătatea mandatului, care au adus democraților controlul asupra ambelor camere ale Congresului, potrivit Digi24 . Miza imediată este una operațională: capacitatea administrației de a împinge prin Congres un pachet major de cheltuieli pentru apărare, în condițiile în care Hegseth ar putea deveni ținta unor investigații și chiar a unor discuții interne privind înlocuirea sa. Trump a respins ideea schimbării lui Hegseth, întrebat dacă ia în calcul înlocuirea acestuia, și a spus că „face o treabă foarte bună”. Totuși, în același timp, surse citate în material afirmă că președintele SUA „l-ar putea înlocui totuși” pe Hegseth, pe măsură ce republicanii își evaluează pierderile electorale. De ce contează: pachetul de 1,5 trilioane de dolari pentru apărare Un punct central al tensiunilor este legat de relația lui Hegseth cu legislatorii și de impactul asupra agendei bugetare. Senatorul republican Thom Tillis a declarat pentru CBS News că Hegseth va avea de dat socoteală, iar relația sa tensionată cu Congresul subminează eforturile administrației de a promova un pachet de cheltuieli pentru apărare de 1,5 trilioane de dolari . Tillis a indicat și o fereastră de timp scurtă pentru decizii, afirmând că, după alegeri, trebuie stabilit dacă Hegseth este persoana potrivită pentru a susține aceste nevoi în fața Congresului, în condițiile în care sesiunea curentă ar mai avea „doar 60 de zile”. Războiul cu Iranul, cost politic și potențial „țap ispășitor” Contextul politic al apărării lui Hegseth este legat de nemulțumirea alegătorilor față de războiul cu Iranul, menționată ca factor în rezultatul alegerilor. Vicepreședintele JD Vance a pus public sub semnul întrebării dacă războiul „a meritat efortul” și a spus că acesta i-a costat pe republicani controlul asupra Congresului. Un consilier al lui Trump, citat în articol, a susținut că Hegseth „ar putea fi pe lista celor care vor fi dați afară” din cauza războiului, pe logica găsirii unui vinovat pentru costul politic al conflictului. Investigații și riscuri de demitere Pe lângă presiunea politică, Hegseth se confruntă cu riscuri de anchete și proceduri în Congres: un legislator republican, Thomas Massie, a depus la începutul anului o cerere de impeachment împotriva lui Hegseth, acuzându-l de abuz în serviciu prin declanșarea ostilităților împotriva Iranului fără aprobarea Congresului; democrații au promis să-l investigheze pe Hegseth și modul în care a condus Pentagonul, investigațiile putând viza, potrivit materialului, inclusiv gestionarea războiului cu Iranul și „epurările” unor ofițeri militari de rang înalt. Casa Albă a îndrumat Reuters către declarațiile publice ale lui Trump despre Hegseth, iar Departamentul Apărării a transmis că acesta este „100 la sută dedicat” conducerii Pentagonului până la finalul mandatului lui Trump, care se încheie pe 20 ianuarie 2029. [...]

Donald Trump ia în calcul schimbarea conducerii Pentagonului după eșecul electoral al republicanilor , un scenariu care ar putea adânci incertitudinea asupra direcției politicii de apărare a SUA și a gestionării războiului cu Iranul, potrivit Digi24 , care citează surse CBS News . Conform CBS News , Trump și-a întrebat consilierii și interlocutori cu care a vorbit la telefon dacă secretarul Apărării, Pete Hegseth, ar trebui să rămână în funcție, în urma „pierderilor catastrofale” suferite de republicani la alegerile de la jumătatea mandatului. Aceleași surse spun însă că președintele nu a luat încă o decizie privind înlocuirea lui Hegseth. Presiune politică după alegeri și risc de proceduri în Congres Înainte de alegeri, democrații încercau deja să-l pună sub acuzare pe Hegseth, iar probabilitatea unei proceduri de destituire ar putea crește în contextul în care democrații au „majorități solide” în ambele camere ale Congresului, potrivit informațiilor citate. În paralel, unii consilieri de la Casa Albă ar anticipa că o parte din vină pentru înfrângerile electorale va fi aruncată asupra unor lideri militari implicați în coordonarea războiului cu Iranul, respectiv amiralul Brad Cooper (șeful Comandamentului Central al SUA) și generalul Dan Caine (președintele Comitetului Șefilor de Stat Major). Posibil înlocuitor: Ron DeSantis , potrivit unei surse O sursă citată de CBS News afirmă că guvernatorul republican al Floridei, Ron DeSantis, este vehiculat ca posibil înlocuitor al lui Hegseth. Argumentul invocat este că DeSantis ar putea trece prin procedura de confirmare în Senat în perioada de tranziție și ar putea prelua funcția după expirarea mandatului său de guvernator, pe 5 ianuarie. Casa Albă: „încredere deplină” în Hegseth Întrebată despre informațiile privind viitorul lui Hegseth, purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Anna Kelly, a transmis într-un comunicat că Trump „are încredere deplină” în secretarul Apărării. În același mesaj, Kelly a lăudat operațiunile militare din Iran și Venezuela și eforturile lui Hegseth de a inversa prioritățile Pentagonului din perioada Biden legate de „DEI și ideologia woke” (DEI se referă la politici de diversitate, echitate și incluziune). JD Vance pune înfrângerea pe seama războiului Vicepreședintele JD Vance a atribuit eșecul republicanilor războiului, într-o postare amplă pe X, publicată miercuri dimineață, în care susține că problema nu a fost prezența la vot, ci faptul că o parte dintre votanții Trump/Vance din 2024 au ales democrații în 2026. Postarea este disponibilă aici: X . În mesaj, Vance mai indică drept teme care au contat pentru electorat: încheierea războiului, costul vieții și relația SUA–Israel, și cere o schimbare de priorități în administrație după pierderea controlului asupra Camerei Reprezentanților și Senatului. Trump: îl apără public pe Hegseth, dar scenariul rămâne deschis Separat de discuțiile relatate pe surse, Trump a declarat presei, întrebat despre o posibilă înlocuire a lui Hegseth, că vrea să-l păstreze în funcție. În același timp, materialul menționează că numele lui Hegseth este vehiculat ca posibil succesor al senatoarei republicane Marsha Blackburn, aleasă guvernatoare a statului Tennessee, ceea ce ar putea deschide o altă pistă pentru viitorul său politic. Marsha Blackburn nu și-a anunțat însă intențiile, potrivit informațiilor citate. [...]

Tensiunile din Strâmtoarea Hormuz cresc riscul de șoc pe piața petrolului , după ce Iranul a catalogat drept „neconvingător” răspunsul SUA la condițiile pentru redeschiderea rutei, iar președintele american Donald Trump a confirmat lovituri asupra unei insule iraniene din apropiere, potrivit Al Jazeera . Iranul poartă discuții indirecte cu SUA pe baza unei propuneri de redeschidere a strâmtorii în două zile, dacă Washingtonul acceptă șapte cerințe ale Teheranului, inclusiv ridicarea sancțiunilor și încetarea unei blocade navale americane. În pofida unor semnale de progres în ultimele zile, Mohsen Rezaei, secretarul Consiliului Suprem de Securitate Națională al Iranului, a spus că răspunsul SUA „nu a fost convingător” și a cerut ca cele șapte condiții să fie abordate „pe deplin și explicit” și puse în aplicare, avertizând că doar atunci Strâmtoarea Hormuz va fi redeschisă. Diplomație sub presiune, cu Qatar în rol de intermediar Pe fondul riscului de escaladare, Qatarul și-a intensificat eforturile diplomatice. Majed al-Ansari, purtător de cuvânt al Ministerului de Externe din Qatar, a declarat că discuțiile continuă și că ambele părți „rămân angajate în procesul de negociere”, Doha facilitând schimbul „în timp real” de propuneri între SUA și Iran. Lovituri confirmate de Trump și avertismente privind noi acțiuni La Washington, Trump a confirmat că SUA au lovit Iranul marți dimineață, spunând pentru Fox News că ținta a fost o instalație antiaeriană. El a descris operațiunea drept un „atac minor” și a susținut că „nu a fost război”. Presa iraniană a relatat că loviturile au vizat insula Qeshm, în Golful Persic, lângă Strâmtoarea Hormuz. În paralel, oficiali americani citați de presa din SUA au spus că loviturile ar fi fost „defensive” și ar fi urmat unor focuri iraniene asupra unei aeronave americane. Totodată, Trump a repetat avertismentele privind posibile acțiuni militare suplimentare, afirmând că nu urmărește „să omoare mulți oameni”, dar că „dacă va trebui, va trebui”. Atacuri asupra navelor comerciale și acuzații reciproce Riscul operațional pentru transportul de țiței a fost accentuat de noi incidente pe mare. Corpul Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC) a susținut că patru petroliere au fost distruse după ce ar fi lovit mine navale în timp ce încercau să tranziteze o rută „interzisă” la sud de strâmtoare; alte două nave ar fi fost reținute pentru încălcarea restricțiilor de navigație, potrivit unei declarații preluate de agenția oficială IRNA. Separat, United Kingdom Maritime Trade Operations (UKMTO) a raportat că două proiectile neidentificate au lovit camera motoarelor unui petrolier la circa 14 mile marine (aprox. 26 km) nord-est de satul de coastă Limah din Oman, fără victime. Publicația notează că nu a putut fi verificat independent dacă incidentul descris de UKMTO are legătură cu afirmațiile IRGC. IRGC a mai afirmat că a doborât o dronă MQ-9 de fabricație americană deasupra strâmtorii la 4:30 ora locală (01:00 GMT), prezentând-o drept a 56-a aeronavă de acest tip doborâtă. De ce contează: riscul de escaladare se mută direct pe ruta energetică Combinația dintre negocieri blocate, lovituri confirmate de SUA și atacuri asupra transportului comercial amplifică riscul ca tensiunile să se traducă în perturbări ale tranzitului prin Hormuz, un punct critic pentru fluxurile energetice globale. În material, politologul american John Mearsheimer avertizează că o nouă campanie de bombardamente ar putea să nu atingă obiectivele Washingtonului și că o ripostă iraniană ar putea împinge SUA într-o confruntare mai lungă, cu efecte mai mari asupra economiei globale. [...]

Mesajul negociatorului-șef iranian sugerează că Teheranul vede un spațiu de presiune politică asupra Washingtonului după votul din SUA , pe fondul nemulțumirilor legate de războiul cu Iranul și de costul vieții, potrivit Digi24 . Mohammad Bagher Ghalibaf , prezentat drept negociatorul-șef al Iranului în discuțiile cu Statele Unite și președinte al Parlamentului iranian, a afirmat că americanii au spus „NU RĂZBOIULUI” la alegerile de la jumătatea mandatului prezidențial, după înfrângerea Partidului Republican condus de Donald Trump în fața democraților. Într-o postare pe X, Ghalibaf a legat rezultatul electoral de două teme interne: conștiința alegătorilor și presiunea costului vieții. „Fie din conştiinţă, fie din cauza costului vieţii, americanii au spus NU RĂZBOIULUI, iar noi susţinem acest mesaj.” Tot el a adăugat un avertisment la adresa administrației SUA, susținând că, dacă guvernul „trădează voința poporului” pentru a servi interesele unor „finanțatori și șantajiști internaționali”, răspunsul Iranului va fi un „NU” care „vine însoțit de un coșmar”, formulare pe care Digi24 o descrie drept „misterioasă”. De ce contează: războiul și costul vieții, transformate în pârghii de negociere Din perspectiva Teheranului, mesajul încearcă să capitalizeze politic pe schimbarea de raport de forțe din Congresul SUA. Digi24 notează că democrații au preluat controlul atât asupra Senatului, cât și asupra Camerei Reprezentanților , obținând victorii inclusiv în zone tradițional republicane. În același timp, contextul intern american descris în articol indică o combinație de factori care au alimentat votul: frustrarea față de războiul nepopular cu Iranul, îngrijorările privind costul ridicat al vieții și nemulțumirea față de modul în care Donald Trump a condus țara. Contextul politic din SUA invocat în articol Potrivit informațiilor prezentate, democrații și-au construit campania pe două direcții principale: corupția; accesibilitatea prețurilor, cu acuzații că politica tarifară a lui Trump și războiul cu Iranul au dus la creșterea costurilor. Articolul mai menționează că democrații au subliniat și „miliardele de dolari” pe care familia Trump le-ar fi câștigat de la revenirea acestuia la Casa Albă, fără a oferi însă o cifră exactă. Ce urmează Din datele disponibile în material, nu rezultă măsuri concrete anunțate de SUA sau Iran imediat după alegeri. Semnalul principal rămâne unul politic: Teheranul încearcă să lege continuarea războiului de costuri electorale interne pentru Washington, într-un moment în care Congresul a trecut sub control democrat. [...]

Schimbarea de gardă din Congresul SUA riscă să încetinească mecanismele prin care Ucraina obține bani și arme , chiar dacă democrații au preluat controlul asupra ambelor camere, potrivit Digi24 , care citează o analiză Kyiv Post. Miza nu este doar „câte voturi” mai are Kievul, ci pierderea unor legislatori cu influență în comisii și experiență în negocierea alocărilor bugetare și a pachetelor de ajutor. Alegerile intermediare din 3 noiembrie au produs, pe de o parte, o majoritate democrată care poate controla mai bine calendarul legislativ și instrumentele de supraveghere (audieri, solicitări de documente, anchete), iar pe de altă parte au scos din Congres mai mulți republicani proeminenți pro-Ucraina. Kyiv Post arată că plecările vin atât din înfrângeri în alegerile generale, cât și din primare și retrageri anunțate din timp, în ambele partide. Cine sunt aliații pro-Ucraina care au ieșit din joc În Senat, Susan Collins (republicană, Maine) a pierdut în fața democratului Troy Jackson. Potrivit analizei, Collins avea o pârghie directă asupra cheltuielilor federale ca președintă a Comisiei pentru alocări bugetare și fusese implicată în supravegherea bipartizană a politicii SUA față de Ucraina, inclusiv în discuții despre întreruperi ale serviciilor de satelit considerate vitale pentru forțele ucrainene. Tot în Senat, Darline Graham (republicană, Carolina de Sud) a fost învinsă de democrata Annie Andrews; ea este prezentată ca susținătoare a legislației privind sancțiunile împotriva Rusiei, asociată cu numele fratelui său, Lindsey Graham. În Camera Reprezentanților, Brian Fitzpatrick (republican, Pennsylvania), copreședinte al Grupului parlamentar pentru Ucraina, a pierdut mandatul în fața democratului Bob Harvie. Kyiv Post notează că Fitzpatrick a fost printre puținii republicani dispuși să conteste poziția administrației față de Moscova și a încercat în repetate rânduri să forțeze votarea ajutorului pentru Ucraina în plen. Analiza mai enumeră și alți republicani învinși: Mike Lawler (New York), Rob Bresnahan (Pennsylvania), Mike Carey (Ohio) și Jen Kiggans (Virginia), care au pierdut în fața democraților Cait Conley, Paige Cognetti, Don Leonard și Elaine Luria. De ce contează: experiența din comisii și „lanțul” ajutorului Kyiv Post susține că efectul imediat pentru Kiev nu se reduce la aritmetica voturilor, deoarece cei care pleacă au ocupat poziții influente în comisii, au negociat legi și au mobilizat colegi reticenți în momente de blocaj politic. Chiar dacă succesorii pot fi favorabili Ucrainei, intră într-un Congres în care adoptarea proiectelor de lege, alocările bugetare și presiunea asupra administrației rămân „provocări politice distincte”. Analiza insistă și pe diferența dintre decizia politică și livrarea efectivă pe front: autorizarea creează cadrul juridic, alocarea dă autoritatea bugetară, iar angajarea fondurilor duce la cheltuieli, însă achizițiile și logistica stabilesc când ajung armele. În acest context, legislatorii experimentați pot influența fiecare etapă, inclusiv după ce un proiect de lege a fost semnat, prin contestarea întârzierilor. Sprijinul pentru Ucraina scade automat? Nu neapărat Kyiv Post argumentează că pierderea unor republicani pro-Ucraina nu înseamnă automat un sprijin mai mic, deoarece locurile lor sunt preluate de democrați, iar noua majoritate poate programa mai ușor măsuri favorabile Ucrainei și poate intensifica supravegherea deciziilor executive. Este dat și un exemplu: în Texas, deși John Cornyn a pierdut primarele în fața lui Ken Paxton (care a atacat sprijinul pentru Ucraina), Paxton a pierdut ulterior alegerile generale în fața democratului James Talarico, descris ca susținător declarat al Ucrainei. În Ohio, Sherrod Brown (democrat) revine în Senat, fiind prezentat ca susținător consacrat al Ucrainei. Totuși, analiza avertizează că „problema crucială” rămâne eficacitatea instituțională: un nou ales poate oferi același vot din prima zi, dar influența în comisii, greutatea în partid și relațiile interpartinice se construiesc în timp. Ce poate face un Congres controlat de democrați și unde rămân limitele Controlul democrat crește influența asupra calendarului legislativ, anchetelor și cheltuielilor federale, dar nu oferă control unilateral asupra politicii externe. Kyiv Post amintește că, potrivit regulilor Senatului, închiderea dezbaterilor pentru majoritatea actelor legislative necesită, de regulă, 60 de voturi, ceea ce menține importantă cooperarea republicană pentru pachete de ajutor sau sancțiuni contestate. În plus, președintele Donald Trump își păstrează dreptul de veto, iar depășirea unui veto cere două treimi din voturile exprimate în fiecare cameră, cu cvorumul întrunit. Concluzia analizei: chiar și cu democrații la conducere, întrebarea-cheie este câți republicani rămași vor fi dispuși să se distanțeze de propriul președinte pentru a susține Ucraina. Pe zona de supraveghere, o majoritate democrată ar putea folosi audieri și anchete pentru a crește costul politic al unor decizii ale administrației, inclusiv pe teme precum acordurile privind motorina din Rusia, derogările de la sancțiuni și restricțiile care afectează capacitățile militare ale Ucrainei, fără ca acest lucru să anuleze automat deciziile executive. Ce urmează: fereastra de tranziție și refacerea coaliției În timp ce noul Congres urmează să se reunească în ianuarie, analiza indică existența unei ultime „ferestre de oportunitate” în sesiunea de tranziție a legislativului aflat la final de mandat, când conducerea actuală a comisiilor încă poate acționa. Pentru Kiev, miza imediată este dublă: să construiască relații de lucru cu noii democrați și, în același timp, să păstreze legături cu republicanii pragmatici, ale căror voturi rămân necesare pentru legislația contestată. Kyiv Post concluzionează că noua majoritate deschide căi pentru supraveghere și autorizarea ajutorului, dar începe mandatul exact când „arhitecții veterani” ai sprijinului bipartizan părăsesc Capitoliul. [...]

Europa ar putea rămâne expusă la șocuri energetice și volatilitate a prețurilor dacă Washingtonul intră într-o perioadă de confruntare politică internă, iar Donald Trump își păstrează libertatea de manevră în politica externă, potrivit unei analize citate de Digi24 . Miza pentru economiile europene este dublă: riscul unui nou val de tensiuni comerciale și, mai ales, persistența presiunilor pe energie, cu efect direct asupra costului vieții și asupra industriei. După alegerile din SUA, democrații au câștigat controlul asupra Senatului și au obținut câștiguri decisive în Camera Reprezentanților, ceea ce deschide calea pentru anchete și audieri extinse asupra administrației Trump. În paralel, analiza notează că președintele SUA păstrează o marjă considerabilă de acțiune în domenii-cheie precum politica externă, securitatea națională și politica comercială, inclusiv prin decrete și veto. Energia: de ce Europa nu ar trebui să se aștepte la ieftiniri rapide Unul dintre punctele centrale pentru Europa este evoluția prețurilor la energie. Analiza avertizează că o scădere nu este un scenariu pe care să se poată „paria” ușor, în condițiile în care tensiunile din Orientul Mijlociu rămân un factor major. În acest context, POLITICO indică drept element critic Strâmtoarea Ormuz : fără un acord de pace cu Teheranul care să permită redeschiderea rutei, șocul energetic care împinge prețurile în sus în Europa ar putea continua, cu efecte negative asupra politicii europene și asupra crizei costului vieții. Sursa menționează și un reper de piață: țițeiul Brent se tranzacționa la 108 dolari pe baril (aprox. 497 lei), chiar dacă prețurile petrolului au înregistrat cea mai rapidă scădere din august. Efecte economice colaterale: aviația avertizează asupra unei „crize” Impactul nu se oprește la facturile la energie. Pentru transportul aerian și industria aeronautică, directorul general al Ryanair, Michael O’Leary, avertizează că, în lipsa unui acord, industria s-ar putea confrunta cu „o adevărată criză” până în martie sau aprilie anul viitor. Această presiune ar putea alimenta costuri mai mari de operare și, implicit, tensiuni suplimentare asupra prețurilor și cererii, într-un moment în care economiile europene sunt sensibile la noi șocuri. Context politic la Washington: risc de blocaj și efecte indirecte asupra Europei Analiza mai arată că SUA ar putea deveni atât de absorbită de „războiul politic” intern, încât politica externă să treacă pe plan secund. Într-un astfel de scenariu, incertitudinea ar crește, iar Europa ar putea rămâne fără un partener american previzibil în dosare care influențează direct economia – de la securitatea energetică la comerț. În paralel, există și riscul ca Trump să își intensifice confruntările cu Europa, un diplomat german avertizând că ar urma „mai multă acrimonie” și mai multe pretenții față de aliații europeni, în timp ce Casa Albă își poate folosi pârghiile pe tarife și acorduri comerciale. Pentru Europa, concluzia practică este că perioada următoare poate aduce mai degrabă volatilitate decât stabilizare: prețurile la energie rămân vulnerabile la decizii geopolitice, iar turbulențele politice din SUA pot întârzia sau complica răspunsurile coordonate cu impact economic. [...]