Știri
Știri din categoria Externe
Statele Unite nu au în vedere un atac militar iminent asupra Iranului, dar desfășoară sisteme suplimentare de apărare aeriană în regiune pentru a descuraja o posibilă escaladare. Informația a fost transmisă de oficiali ai Pentagonului publicației The Wall Street Journal. Măsura vine în contextul unor tensiuni accentuate între Washington și Teheran și reflectă o strategie duală: presiune militară și deschidere diplomatică.
Oficialii americani precizează că, deși forțele SUA pot executa lovituri limitate dacă președintele Donald Trump le va ordona, o ofensivă extinsă ar necesita o protecție mult mai amplă a trupelor americane și a aliaților din regiune. În prezent, SUA dispun de sisteme defensive navale și terestre în Orientul Mijlociu, însă Pentagonul a decis să întărească aceste capacități prin dislocarea de noi sisteme Patriot și THAAD (Terminal High Altitude Area Defense), în special în baze din Qatar, Arabia Saudită și Iordania.
Acțiunile vin pe fondul unei temeri generale că un eventual atac asupra Iranului ar declanșa represalii severe, inclusiv atacuri cu rachete asupra bazelor americane sau a teritoriului israelian. În paralel, statele din Golf își consolidează propriile rețele de apărare antirachetă. Potrivit unui oficial din regiune citat de The Wall Street Journal, Arabia Saudită a recepționat deja mai multe baterii THAAD achiziționate recent.
În ciuda acumulării militare, diplomația rămâne activă. Ayatollahul Ali Khamenei a declarat duminică că orice atac american ar duce la un „război regional”, dar a respins amenințările ca fiind recurente. În același timp, președintele Trump a susținut, într-o conferință de presă la bordul Air Force One, că Iranul ar purta „discuții serioase” cu SUA și că există speranțe pentru un acord menit să împiedice Teheranul să obțină arme nucleare.
Pe scurt, Washingtonul încearcă să mențină o poziție de forță fără a declanșa un conflict deschis, apelând la o combinație de apărare extinsă și eforturi diplomatice. Strategia reflectă o preocupare majoră pentru stabilitatea regiunii, dar și o dorință de a evita un război cu potențial de extindere rapidă.
Recomandate
Acuzațiile reciproce de încălcare a armistițiului pun sub semnul întrebării aplicarea încetării focului de trei zile , negociată de SUA și anunțată de președintele american Donald Trump , potrivit Agerpres . Ucraina și Rusia s-au acuzat sâmbătă, 9 mai, că nu respectă încetarea focului, pe fondul unei înțelegeri valabile trei zile. Informația este relatată de Agerpres , care citează agențiile AFP și dpa. Materialul Agerpres este disponibil integral doar abonaților, astfel că detaliile privind natura acuzațiilor și eventualele incidente invocate de cele două părți nu pot fi verificate din textul public accesibil. [...]
Participarea Iranului la Cupa Mondială 2026 depinde de garanții de intrare și securitate , iar Teheranul pune pe masă un set de condiții pentru SUA, Canada și Mexic, pe fondul războiului declanșat în februarie și al tensiunilor legate de vize, potrivit Al Jazeera . Federația iraniană de fotbal a transmis că echipa națională masculină „va participa cu siguranță” la turneul care începe în iunie, dar cere ca gazdele să îi „ia în considerare îngrijorările”. Mesajul vine după ce Canada a refuzat luna trecută intrarea șefului federației, înaintea Congresului FIFA, invocând presupuse legături cu Corpul Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC), pe care Ottawa l-a desemnat „grup terorist” în 2024. Condițiile cerute: vize, simboluri naționale și protecție logistică Președintele federației iraniene (FFIRI), Mehdi Taj , a declarat la televiziunea de stat că Teheranul are 10 condiții pentru a participa, solicitând asigurări privind tratamentul delegației. Printre cereri se numără: acordarea vizelor; respect pentru stafful echipei, drapel și imn național în timpul competiției; securitate ridicată la aeroporturi, hoteluri și pe rutele către stadioane. Într-o declarație publicată pe site-ul oficial, federația a mai precizat că va participa „fără niciun recul” față de „credințe, cultură și convingeri”. Poziția SUA și a FIFA: „jucătorii sunt bineveniți”, dar delegația poate fi filtrată Secretarul de stat al SUA, Marco Rubio, a spus că fotbaliștii iranieni ar fi bineveniți la turneu, însă a avertizat că Statele Unite ar putea totuși să refuze intrarea unor membri ai delegației cu legături cu IRGC, organizație pe care Washingtonul o desemnează drept teroristă. Mehdi Taj a cerut explicit ca „toți jucătorii și stafful tehnic”, inclusiv cei care și-au efectuat serviciul militar în IRGC, să primească vize „fără probleme”, menționându-i pe Mehdi Taremi și Ehsan Hajsafi. La rândul său, președintele FIFA, Gianni Infantino, a reiterat că Iranul își va disputa meciurile din Cupa Mondială în SUA, conform programului. Calendar și implicații operaționale Turneul are loc între 11 iunie și 19 iulie. Iranul ar urma să fie cantonat la Tucson, Arizona, și să joace în Grupa G cu Noua Zeelandă, Belgia și Egipt, debutul fiind programat pe 15 iunie, la Los Angeles, contra Noii Zeelande. În acest context, disputa se mută din zona sportivă în cea operațională și de reglementare: accesul pe teritoriul țărilor-gazdă, regimul vizelor și criteriile de securitate pot influența direct logistica unei delegații naționale, chiar și după calificarea sportivă. Federația iraniană susține că „nicio putere externă” nu poate priva Iranul de participarea la un turneu la care „s-a calificat pe merit”. [...]
Incertitudinea privind cine decide la Teheran riscă să blocheze negocierile cu SUA , în condițiile în care noul lider suprem al Iranului, Mojtaba Khamenei , rămâne ascuns și, potrivit evaluărilor serviciilor americane de informații, este rănit, dar ar influența strategia de război și de negociere. Informațiile sunt prezentate de Antena 3 , care citează CNN și surse familiarizate cu rapoarte ale comunității de informații din SUA. Potrivit acestor surse, Khamenei nu a mai fost văzut în public din primele zile ale războiului și ar comunica doar prin întâlniri față în față cu lideri ai regimului sau prin mesaje transmise prin curier. În același timp, oficialii americani nu ar fi reușit să-i confirme vizual locația și nu ar ști nici cât de grav a fost rănit, nici în ce măsură persoanele care pretind că au acces la el transmit informații reale. Ce înseamnă pentru negocierile cu SUA Evaluările serviciilor americane de informații indică faptul că Mojtaba Khamenei „contribuie cel mai probabil” la coordonarea modului în care Iranul gestionează negocierile cu SUA pentru încheierea războiului. Totuși, există indicii că ar fi mai puțin implicat în deciziile zilnice, fiind doar ocazional accesibil, ceea ce complică stabilirea interlocutorilor reali și a lanțului de comandă. În paralel, în interiorul comunității de informații există îndoieli că unele persoane din structura de putere a Iranului ar putea pretinde că au acces la Khamenei pentru a-i folosi autoritatea în promovarea propriilor agende, potrivit surselor citate. Starea liderului, între versiunea SUA și cea a Teheranului Sursele familiarizate cu rapoartele americane susțin că liderul suprem rămâne izolat și primește tratament medical, inclusiv pentru arsuri grave pe o parte a corpului, care i-ar afecta fața, brațul, trunchiul și piciorul. Pe de altă parte, Mazaher Hosseini, șeful protocolului din biroul liderului suprem, a declarat vineri că Khamenei se recuperează și „este acum în deplină stare de sănătate”, susținând că ar fi avut răni ușoare la picior și în zona lombară și că „un mic fragment de schijă l-a lovit în spatele urechii”. „Slavă Domnului, este în stare bună de sănătate”, a declarat Hosseini unei mulțimi din Iran. „Inamicul răspândește tot felul de zvonuri și afirmații false. Vor să îl vadă și să îl găsească, dar oamenii trebuie să aibă răbdare și să nu se grăbească. Vă va vorbi când va fi momentul potrivit.” Președintele Iranului, Masoud Pezeshkian, a afirmat presei de stat iraniene că a avut o întâlnire de două ore și jumătate cu Khamenei, descrisă drept prima întâlnire raportată față în față între un oficial iranian de rang înalt și noul lider suprem. Context operațional: armistițiu prelungit, dar tensiuni în teren Administrația Trump urmărește o soluție diplomatică, iar armistițiul dintre cele două țări se prelungește de peste o lună, conform materialului. Totuși, forțele americane și iraniene ar fi continuat să se confrunte în ultimele zile, în ciuda armistițiului, iar traficul prin Strâmtoarea Ormuz s-a redus „aproape complet”, ambele părți revendicând controlul asupra zonei. Evaluări despre capacitatea Iranului de a rezista Potrivit rapoartelor de informații americane citate, războiul a degradat capacitățile militare ale Iranului, fără să le distrugă. CNN a relatat anterior că aproximativ jumătate dintre lansatoarele de rachete ale Iranului ar fi supraviețuit loviturilor americane, iar un raport recent ar fi ridicat estimarea la două treimi, parțial pe fondul armistițiului care ar fi permis recuperarea unor lansatoare îngropate sau afectate. Separat, un raport al CIA ar fi concluzionat că Iranul ar putea rezista până la încă patru luni de blocadă americană fără destabilizarea completă a economiei, potrivit surselor; The Washington Post este menționat ca publicația care a relatat prima aceste evaluări. Un oficial de informații a declarat pentru CNN că „blocada președintelui produce daune reale, cumulative”, iar Casa Albă, prin purtătoarea de cuvânt Anna Kelly, a susținut că Iranul „a devenit mai slab pe zi ce trece” și că administrația nu comentează „chestiuni care țin de informații sensibile”. De ce contează Miza imediată, din perspectiva SUA, nu este doar starea liderului suprem, ci funcționalitatea deciziei politice la Teheran : dacă autoritatea reală este neclară sau fragmentată, negocierile pentru încheierea războiului pot deveni mai lente și mai imprevizibile, chiar și în condițiile unui armistițiu prelungit. În același timp, informațiile rămân parțial neconfirmate public, iar diferențele dintre evaluările americane și declarațiile oficialilor iranieni indică un nivel ridicat de incertitudine. [...]
Acuzațiile Moscovei privind mii de „încălcări” ale armistițiului de trei zile ridică semne de întrebare asupra aplicării acordului mediat de SUA , într-un moment în care Rusia susține că a fost nevoită să răspundă „simetric”, potrivit Adevărul . Ministerul rus al Apărării a transmis, într-un comunicat citat de Agerpres, că forțele ucrainene ar fi atacat pozițiile trupelor ruse „cu drone și artilerie”, în pofida armistițiului instituit de Ziua Victoriei. Potrivit aceleiași versiuni, armata ucraineană ar fi avut 12 tentative de a avansa spre poziții deținute de armata rusă în mai multe sectoare ale frontului. Ce susține Rusia că s-a întâmplat în timpul armistițiului Autoritățile ruse afirmă că au fost vizate inclusiv obiective de infrastructură civilă din: Crimeea (peninsula anexată de Rusia); regiuni de frontieră; Caucaz; alte zone, inclusiv Moscova și Perm (în regiunea Uralilor). În plus, Moscova estimează că ar fi avut loc 8.900 de încălcări ale armistițiului de la intrarea acestuia în vigoare, la miezul nopții. În această cifră, potrivit Ministerului rus al Apărării, ar intra peste 7.000 de atacuri cu drone și peste 1.000 de atacuri cu tancuri, artilerie, lansatoare de rachete și mortiere. Pe acest fond, ministerul susține că trupele ruse au fost nevoite să răspundă „simetric”. Context: armistițiul anunțat de Trump și mesajele de la Kremlin Vineri seară, președintele american Donald Trump a anunțat că Rusia și Ucraina au ajuns la un acord pentru un armistițiu de trei zile, valabil de sâmbătă până luni, informație confirmată ulterior atât de Kremlin, cât și de președintele ucrainean Volodimir Zelenski (menționat de publicație și într-un material separat: Adevărul ). Anterior acuzațiilor privind încălcarea armistițiului, Kremlinul a negat că Ucraina ar fi încercat să saboteze parada militară din Piața Roșie. Purtătorul de cuvânt Dmitri Peskov a declarat presei locale: „Nu au încercat nimic. Totul a decurs bine.” [...]
Un acord SUA–Iran care ignoră rețeaua de miliții susținute de Teheran ar risca să stabilizeze pe termen scurt piețele, dar să lase intactă principala pârghie de destabilizare regională , avertizează o analiză publicată de The Jerusalem Post , în contextul informațiilor potrivit cărora Washingtonul și Teheranul s-ar apropia de o înțelegere ce ar combina relaxarea sancțiunilor cu limitarea îmbogățirii uraniului și oprirea blocadelor reciproce din zona Strâmtorii Hormuz . Potrivit textului semnat de Dan Perry, discuțiile ar putea duce, după circa o lună de negocieri, la o formulă asemănătoare acordului nuclear din era Obama ( JCPOA ), din care administrația Trump s-a retras în 2018. Miza imediată ar fi detensionarea situației din jurul Strâmtorii Hormuz, un punct-cheie pentru comerțul maritim, după ce blocajele au perturbat sever economia globală și au creat fracturi între SUA și aliații occidentali. De ce contează: riscul unui „armistițiu economic” care nu taie finanțarea proxy-urilor Analiza susține că o înțelegere limitată la dosarul nuclear și la navigația prin Hormuz ar oferi Iranului „oxigen” economic, fără a atinge a doua dimensiune considerată „indiscutabilă” a problemei: sprijinul de lungă durată pentru miliții și grupări armate din regiune. În această categorie sunt enumerate Hamas, Hezbollah, Houthi și miliții șiite din Irak, descrise ca instrumente prin care Iranul „subminează regiunea”. Argumentul central este unul operațional și economic: dacă presiunea se reduce fără restricții asupra acestor rețele, Teheranul ar putea păstra capacitatea de a reaplica tactica de blocare a rutelor maritime atunci când este amenințat, ceea ce ar crea un precedent și ar putea încuraja imitatori în alte „gâturi de sticlă” ale comerțului global. Ce ar include, potrivit analizei, cadrul unui posibil acord Textul descrie parametrii care „par” să se contureze în spațiul public, cu precizarea că, în negocieri secrete, „orice se spune în public” trebuie privit cu prudență. În această logică, cadrul ar include: revenirea la situația de dinaintea conflictului în Strâmtoarea Hormuz, inclusiv încetarea blocadei SUA; angajamentul Iranului de a nu îmbogăți uraniul peste niveluri civile, cu verificări și inspecții extinse, pentru un număr de ani; deblocări semnificative de active și ridicări de sancțiuni. Autorul apreciază că o astfel de formulă ar semăna, în esență, cu JCPOA, chiar dacă ar putea fi prezentată politic drept un regim de inspecții „mai bun”. Condițiile „de victorie” propuse: proxy-uri, rachete și represiune internă În contrapondere, analiza susține că SUA ar trebui să condiționeze orice relaxare majoră de sancțiuni de cerințe mai largi, în special: un angajament „de neclintit” de oprire a sprijinului pentru milițiile proxy; plafonarea programului de rachete; compensații pentru victimele ucise în timpul revoltelor, sancționarea oficialilor implicați și un angajament de a nu mai reprima protestele. Textul notează și că, teoretic, îmbogățirea civilă ar putea fi acceptată, invocând statutul Iranului de semnatar al Tratatului de Neproliferare Nucleară, ceea ce ar face cererea de „zero îmbogățire” mai greu de susținut. Ce urmează, dacă nu există acord: presiune economică prelungită și costuri globale Dacă Iranul nu acceptă condiții care să includă proxy-urile și rachetele, analiza susține că SUA ar trebui să accepte absența unui acord nuclear (așa cum s-a întâmplat după 2018) și să mențină blocada totală, cu efectul de a „măcina” economia iraniană, chiar cu prețul unor consecințe economice mai largi. În acest scenariu, autorul argumentează că Washingtonul ar avea nevoie de o coordonare mai strânsă cu aliații NATO și de refacerea relațiilor politice cu Europa pentru a susține o strategie de presiune pe termen lung, fără a reveni neapărat la o campanie de bombardamente. [...]
Riscul de blocaj în Strâmtoarea Hormuz rămâne un șoc major pentru energie și lanțuri de aprovizionare , într-un context în care presa arabă descrie atât fragmentarea deciziei la Teheran după dispariția liderului suprem, cât și dificultatea de a transforma o încetare a focului într-o stabilizare durabilă, potrivit unei sinteze publicate de The Jerusalem Post . Într-un comentariu preluat din Al-Masry Al-Youm (Egipt), autorul leagă prelungirea încetării focului de „absența” ayatollahului Ali Khamenei și de incertitudinea succesiunii, pe care o descrie drept un test structural pentru sistemul construit după 1979. În această logică, slăbirea autorității centrale ar alimenta apariția mai multor centre de putere, cu efecte directe asupra coeziunii interne și a predictibilității strategice. Hormuz, „punctul de strangulare” cu efecte globale Analiza notează că tensiunea se vede cel mai bine în Strâmtoarea Hormuz, unde amenințările Iranului la adresa navigației se intersectează cu eforturile SUA de a limita veniturile petroliere ale Teheranului. Consecința invocată este creșterea prețurilor la energie și destabilizarea lanțurilor de aprovizionare, într-un „punct de strangulare” (chokepoint) care poate produce episoade recurente de escaladare. O a doua perspectivă, din Asharq Al-Awsat (Marea Britanie), cuantifică miza economică și descrie o aproape oprire a navigației după izbucnirea războiului din 28 februarie: prin strâmtoare ar trece aproximativ 30% din exporturile globale de petrol și 20% din gazul natural lichefiat, alături de volume importante de îngrășăminte și produse petrochimice. Textul mai arată că în 2025 au tranzitat zona circa 30.000 de nave, transportând exporturi energetice de peste 600 miliarde dolari (aprox. 2.760 miliarde lei), iar o închidere prelungită ar putea împinge pierderile globale dincolo de 8 trilioane dolari anual (aprox. 36.800 miliarde lei). De ce e greu de „închis” criza prin negocieri În lectura din Al-Masry Al-Youm, ascensiunea Gardienilor Revoluției este prezentată ca probabilă, inclusiv prin rolul lor de rețea securitară și economică, dar nu neapărat ca factor de stabilizare: fragmentarea autorității ar putea complica mandatul negociatorilor și implementarea oricărui acord, mai ales în raport cu cererile SUA privind îmbogățirea uraniului, programele de rachete și activele strategice. Asharq Al-Awsat susține că statele afectate ar trebui să urmărească o acțiune internațională coordonată pentru redeschiderea rutei, pentru a evita ca strâmtoarea să rămână „ostatică” negocierilor SUA–Iran. Textul menționează și o propunere de rezoluție în Consiliul de Securitate al ONU, blocată de Rusia și China, precum și inițiative alternative, precum o coaliție condusă de Regatul Unit și Franța, condiționată de o încetare a focului durabilă. Implicația pentru economie: volatilitate prelungită, nu „revenire la normal” În ansamblu, sinteza indică un scenariu în care obiectivul realist pe termen scurt ar fi redeschiderea strâmtorii, nu o pace cuprinzătoare, ceea ce ar menține o ecuație de securitate cu efecte economice cumulative: presiune pe prețurile energiei, risc pentru transportul maritim și incertitudine pentru lanțurile globale de aprovizionare. [...]
