Știri
Știri din categoria Externe
Participarea Iranului la Cupa Mondială 2026 depinde de garanții de intrare și securitate, iar Teheranul pune pe masă un set de condiții pentru SUA, Canada și Mexic, pe fondul războiului declanșat în februarie și al tensiunilor legate de vize, potrivit Al Jazeera.
Federația iraniană de fotbal a transmis că echipa națională masculină „va participa cu siguranță” la turneul care începe în iunie, dar cere ca gazdele să îi „ia în considerare îngrijorările”. Mesajul vine după ce Canada a refuzat luna trecută intrarea șefului federației, înaintea Congresului FIFA, invocând presupuse legături cu Corpul Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC), pe care Ottawa l-a desemnat „grup terorist” în 2024.
Președintele federației iraniene (FFIRI), Mehdi Taj, a declarat la televiziunea de stat că Teheranul are 10 condiții pentru a participa, solicitând asigurări privind tratamentul delegației. Printre cereri se numără:
Într-o declarație publicată pe site-ul oficial, federația a mai precizat că va participa „fără niciun recul” față de „credințe, cultură și convingeri”.
Secretarul de stat al SUA, Marco Rubio, a spus că fotbaliștii iranieni ar fi bineveniți la turneu, însă a avertizat că Statele Unite ar putea totuși să refuze intrarea unor membri ai delegației cu legături cu IRGC, organizație pe care Washingtonul o desemnează drept teroristă.
Mehdi Taj a cerut explicit ca „toți jucătorii și stafful tehnic”, inclusiv cei care și-au efectuat serviciul militar în IRGC, să primească vize „fără probleme”, menționându-i pe Mehdi Taremi și Ehsan Hajsafi.
La rândul său, președintele FIFA, Gianni Infantino, a reiterat că Iranul își va disputa meciurile din Cupa Mondială în SUA, conform programului.
Turneul are loc între 11 iunie și 19 iulie. Iranul ar urma să fie cantonat la Tucson, Arizona, și să joace în Grupa G cu Noua Zeelandă, Belgia și Egipt, debutul fiind programat pe 15 iunie, la Los Angeles, contra Noii Zeelande.
În acest context, disputa se mută din zona sportivă în cea operațională și de reglementare: accesul pe teritoriul țărilor-gazdă, regimul vizelor și criteriile de securitate pot influența direct logistica unei delegații naționale, chiar și după calificarea sportivă. Federația iraniană susține că „nicio putere externă” nu poate priva Iranul de participarea la un turneu la care „s-a calificat pe merit”.
Recomandate
Incertitudinea privind cine decide la Teheran riscă să blocheze negocierile cu SUA , în condițiile în care noul lider suprem al Iranului, Mojtaba Khamenei , rămâne ascuns și, potrivit evaluărilor serviciilor americane de informații, este rănit, dar ar influența strategia de război și de negociere. Informațiile sunt prezentate de Antena 3 , care citează CNN și surse familiarizate cu rapoarte ale comunității de informații din SUA. Potrivit acestor surse, Khamenei nu a mai fost văzut în public din primele zile ale războiului și ar comunica doar prin întâlniri față în față cu lideri ai regimului sau prin mesaje transmise prin curier. În același timp, oficialii americani nu ar fi reușit să-i confirme vizual locația și nu ar ști nici cât de grav a fost rănit, nici în ce măsură persoanele care pretind că au acces la el transmit informații reale. Ce înseamnă pentru negocierile cu SUA Evaluările serviciilor americane de informații indică faptul că Mojtaba Khamenei „contribuie cel mai probabil” la coordonarea modului în care Iranul gestionează negocierile cu SUA pentru încheierea războiului. Totuși, există indicii că ar fi mai puțin implicat în deciziile zilnice, fiind doar ocazional accesibil, ceea ce complică stabilirea interlocutorilor reali și a lanțului de comandă. În paralel, în interiorul comunității de informații există îndoieli că unele persoane din structura de putere a Iranului ar putea pretinde că au acces la Khamenei pentru a-i folosi autoritatea în promovarea propriilor agende, potrivit surselor citate. Starea liderului, între versiunea SUA și cea a Teheranului Sursele familiarizate cu rapoartele americane susțin că liderul suprem rămâne izolat și primește tratament medical, inclusiv pentru arsuri grave pe o parte a corpului, care i-ar afecta fața, brațul, trunchiul și piciorul. Pe de altă parte, Mazaher Hosseini, șeful protocolului din biroul liderului suprem, a declarat vineri că Khamenei se recuperează și „este acum în deplină stare de sănătate”, susținând că ar fi avut răni ușoare la picior și în zona lombară și că „un mic fragment de schijă l-a lovit în spatele urechii”. „Slavă Domnului, este în stare bună de sănătate”, a declarat Hosseini unei mulțimi din Iran. „Inamicul răspândește tot felul de zvonuri și afirmații false. Vor să îl vadă și să îl găsească, dar oamenii trebuie să aibă răbdare și să nu se grăbească. Vă va vorbi când va fi momentul potrivit.” Președintele Iranului, Masoud Pezeshkian, a afirmat presei de stat iraniene că a avut o întâlnire de două ore și jumătate cu Khamenei, descrisă drept prima întâlnire raportată față în față între un oficial iranian de rang înalt și noul lider suprem. Context operațional: armistițiu prelungit, dar tensiuni în teren Administrația Trump urmărește o soluție diplomatică, iar armistițiul dintre cele două țări se prelungește de peste o lună, conform materialului. Totuși, forțele americane și iraniene ar fi continuat să se confrunte în ultimele zile, în ciuda armistițiului, iar traficul prin Strâmtoarea Ormuz s-a redus „aproape complet”, ambele părți revendicând controlul asupra zonei. Evaluări despre capacitatea Iranului de a rezista Potrivit rapoartelor de informații americane citate, războiul a degradat capacitățile militare ale Iranului, fără să le distrugă. CNN a relatat anterior că aproximativ jumătate dintre lansatoarele de rachete ale Iranului ar fi supraviețuit loviturilor americane, iar un raport recent ar fi ridicat estimarea la două treimi, parțial pe fondul armistițiului care ar fi permis recuperarea unor lansatoare îngropate sau afectate. Separat, un raport al CIA ar fi concluzionat că Iranul ar putea rezista până la încă patru luni de blocadă americană fără destabilizarea completă a economiei, potrivit surselor; The Washington Post este menționat ca publicația care a relatat prima aceste evaluări. Un oficial de informații a declarat pentru CNN că „blocada președintelui produce daune reale, cumulative”, iar Casa Albă, prin purtătoarea de cuvânt Anna Kelly, a susținut că Iranul „a devenit mai slab pe zi ce trece” și că administrația nu comentează „chestiuni care țin de informații sensibile”. De ce contează Miza imediată, din perspectiva SUA, nu este doar starea liderului suprem, ci funcționalitatea deciziei politice la Teheran : dacă autoritatea reală este neclară sau fragmentată, negocierile pentru încheierea războiului pot deveni mai lente și mai imprevizibile, chiar și în condițiile unui armistițiu prelungit. În același timp, informațiile rămân parțial neconfirmate public, iar diferențele dintre evaluările americane și declarațiile oficialilor iranieni indică un nivel ridicat de incertitudine. [...]
Un acord SUA–Iran care ignoră rețeaua de miliții susținute de Teheran ar risca să stabilizeze pe termen scurt piețele, dar să lase intactă principala pârghie de destabilizare regională , avertizează o analiză publicată de The Jerusalem Post , în contextul informațiilor potrivit cărora Washingtonul și Teheranul s-ar apropia de o înțelegere ce ar combina relaxarea sancțiunilor cu limitarea îmbogățirii uraniului și oprirea blocadelor reciproce din zona Strâmtorii Hormuz . Potrivit textului semnat de Dan Perry, discuțiile ar putea duce, după circa o lună de negocieri, la o formulă asemănătoare acordului nuclear din era Obama ( JCPOA ), din care administrația Trump s-a retras în 2018. Miza imediată ar fi detensionarea situației din jurul Strâmtorii Hormuz, un punct-cheie pentru comerțul maritim, după ce blocajele au perturbat sever economia globală și au creat fracturi între SUA și aliații occidentali. De ce contează: riscul unui „armistițiu economic” care nu taie finanțarea proxy-urilor Analiza susține că o înțelegere limitată la dosarul nuclear și la navigația prin Hormuz ar oferi Iranului „oxigen” economic, fără a atinge a doua dimensiune considerată „indiscutabilă” a problemei: sprijinul de lungă durată pentru miliții și grupări armate din regiune. În această categorie sunt enumerate Hamas, Hezbollah, Houthi și miliții șiite din Irak, descrise ca instrumente prin care Iranul „subminează regiunea”. Argumentul central este unul operațional și economic: dacă presiunea se reduce fără restricții asupra acestor rețele, Teheranul ar putea păstra capacitatea de a reaplica tactica de blocare a rutelor maritime atunci când este amenințat, ceea ce ar crea un precedent și ar putea încuraja imitatori în alte „gâturi de sticlă” ale comerțului global. Ce ar include, potrivit analizei, cadrul unui posibil acord Textul descrie parametrii care „par” să se contureze în spațiul public, cu precizarea că, în negocieri secrete, „orice se spune în public” trebuie privit cu prudență. În această logică, cadrul ar include: revenirea la situația de dinaintea conflictului în Strâmtoarea Hormuz, inclusiv încetarea blocadei SUA; angajamentul Iranului de a nu îmbogăți uraniul peste niveluri civile, cu verificări și inspecții extinse, pentru un număr de ani; deblocări semnificative de active și ridicări de sancțiuni. Autorul apreciază că o astfel de formulă ar semăna, în esență, cu JCPOA, chiar dacă ar putea fi prezentată politic drept un regim de inspecții „mai bun”. Condițiile „de victorie” propuse: proxy-uri, rachete și represiune internă În contrapondere, analiza susține că SUA ar trebui să condiționeze orice relaxare majoră de sancțiuni de cerințe mai largi, în special: un angajament „de neclintit” de oprire a sprijinului pentru milițiile proxy; plafonarea programului de rachete; compensații pentru victimele ucise în timpul revoltelor, sancționarea oficialilor implicați și un angajament de a nu mai reprima protestele. Textul notează și că, teoretic, îmbogățirea civilă ar putea fi acceptată, invocând statutul Iranului de semnatar al Tratatului de Neproliferare Nucleară, ceea ce ar face cererea de „zero îmbogățire” mai greu de susținut. Ce urmează, dacă nu există acord: presiune economică prelungită și costuri globale Dacă Iranul nu acceptă condiții care să includă proxy-urile și rachetele, analiza susține că SUA ar trebui să accepte absența unui acord nuclear (așa cum s-a întâmplat după 2018) și să mențină blocada totală, cu efectul de a „măcina” economia iraniană, chiar cu prețul unor consecințe economice mai largi. În acest scenariu, autorul argumentează că Washingtonul ar avea nevoie de o coordonare mai strânsă cu aliații NATO și de refacerea relațiilor politice cu Europa pentru a susține o strategie de presiune pe termen lung, fără a reveni neapărat la o campanie de bombardamente. [...]
Riscul de blocaj în Strâmtoarea Hormuz rămâne un șoc major pentru energie și lanțuri de aprovizionare , într-un context în care presa arabă descrie atât fragmentarea deciziei la Teheran după dispariția liderului suprem, cât și dificultatea de a transforma o încetare a focului într-o stabilizare durabilă, potrivit unei sinteze publicate de The Jerusalem Post . Într-un comentariu preluat din Al-Masry Al-Youm (Egipt), autorul leagă prelungirea încetării focului de „absența” ayatollahului Ali Khamenei și de incertitudinea succesiunii, pe care o descrie drept un test structural pentru sistemul construit după 1979. În această logică, slăbirea autorității centrale ar alimenta apariția mai multor centre de putere, cu efecte directe asupra coeziunii interne și a predictibilității strategice. Hormuz, „punctul de strangulare” cu efecte globale Analiza notează că tensiunea se vede cel mai bine în Strâmtoarea Hormuz, unde amenințările Iranului la adresa navigației se intersectează cu eforturile SUA de a limita veniturile petroliere ale Teheranului. Consecința invocată este creșterea prețurilor la energie și destabilizarea lanțurilor de aprovizionare, într-un „punct de strangulare” (chokepoint) care poate produce episoade recurente de escaladare. O a doua perspectivă, din Asharq Al-Awsat (Marea Britanie), cuantifică miza economică și descrie o aproape oprire a navigației după izbucnirea războiului din 28 februarie: prin strâmtoare ar trece aproximativ 30% din exporturile globale de petrol și 20% din gazul natural lichefiat, alături de volume importante de îngrășăminte și produse petrochimice. Textul mai arată că în 2025 au tranzitat zona circa 30.000 de nave, transportând exporturi energetice de peste 600 miliarde dolari (aprox. 2.760 miliarde lei), iar o închidere prelungită ar putea împinge pierderile globale dincolo de 8 trilioane dolari anual (aprox. 36.800 miliarde lei). De ce e greu de „închis” criza prin negocieri În lectura din Al-Masry Al-Youm, ascensiunea Gardienilor Revoluției este prezentată ca probabilă, inclusiv prin rolul lor de rețea securitară și economică, dar nu neapărat ca factor de stabilizare: fragmentarea autorității ar putea complica mandatul negociatorilor și implementarea oricărui acord, mai ales în raport cu cererile SUA privind îmbogățirea uraniului, programele de rachete și activele strategice. Asharq Al-Awsat susține că statele afectate ar trebui să urmărească o acțiune internațională coordonată pentru redeschiderea rutei, pentru a evita ca strâmtoarea să rămână „ostatică” negocierilor SUA–Iran. Textul menționează și o propunere de rezoluție în Consiliul de Securitate al ONU, blocată de Rusia și China, precum și inițiative alternative, precum o coaliție condusă de Regatul Unit și Franța, condiționată de o încetare a focului durabilă. Implicația pentru economie: volatilitate prelungită, nu „revenire la normal” În ansamblu, sinteza indică un scenariu în care obiectivul realist pe termen scurt ar fi redeschiderea strâmtorii, nu o pace cuprinzătoare, ceea ce ar menține o ecuație de securitate cu efecte economice cumulative: presiune pe prețurile energiei, risc pentru transportul maritim și incertitudine pentru lanțurile globale de aprovizionare. [...]
Escaladarea ciocnirilor din Strâmtoarea Hormuz menține riscul asupra fluxurilor globale de petrol , în condițiile în care SUA și Iran nu par mai aproape de o încheiere a războiului, iar armistițiul anunțat în aprilie este pus la încercare, potrivit Reuters . În ultimele zile au avut loc cele mai puternice episoade de lupte în și în jurul Strâmtorii Hormuz de la începutul armistițiului, iar Emiratele Arabe Unite (EAU) au fost din nou atacate vineri. Washingtonul așteaptă răspunsul Teheranului la o propunere americană care ar urma să încheie formal războiul, înaintea unor negocieri pe teme mai sensibile, inclusiv programul nuclear iranian. Secretarul de stat Marco Rubio a spus la Roma că SUA se așteptau la un răspuns vineri, însă un purtător de cuvânt al ministerului iranian de externe a indicat că Teheranul încă își cântărește poziția. Strâmtoarea Hormuz: armistițiul, testat de incidente repetate Ciocniri sporadice între forțe iraniene și nave americane au continuat vineri în Strâmtoarea Hormuz, potrivit agenției semi-oficiale iraniene Fars. Ulterior, Tasnim a citat o sursă militară iraniană care a spus că situația s-a calmat, dar a avertizat că sunt posibile noi confruntări. Armata SUA a anunțat că a lovit două nave asociate Iranului care încercau să intre într-un port iranian, un avion de vânătoare american lovind coșurile de fum ale acestora și forțându-le să se întoarcă. Iranul a blocat în mare parte transportul maritim neiranian prin strâmtoare de la începutul războiului declanșat de lovituri aeriene SUA–Israel asupra Iranului, pe 28 februarie. Înainte de război, aproximativ o cincime din oferta mondială de petrol tranzita această rută maritimă îngustă. Pârghia economică a Washingtonului, sub semnul întrebării SUA au impus luna trecută o blocadă asupra navelor iraniene. Totuși, o evaluare a CIA ar indica faptul că Iranul nu ar resimți o presiune economică severă dintr-o blocadă americană a porturilor iraniene timp de încă aproximativ patru luni, potrivit unui oficial american familiarizat cu subiectul. Această concluzie ridică semne de întrebare privind pârghia președintelui Donald Trump asupra Teheranului, într-un conflict descris ca nepopular în rândul alegătorilor și al aliaților SUA. Un oficial de rang înalt din zona de informații a caracterizat drept false „afirmațiile” despre analiza CIA, despre care Reuters notează că a fost relatată inițial de Washington Post. Lovituri în Golf și presiune diplomatică asupra aliaților Dincolo de strâmtoare, EAU au transmis că apărarea antiaeriană a interceptat vineri două rachete balistice și trei drone lansate din Iran; trei persoane au suferit răni moderate. Iranul a vizat în mod repetat EAU și alte state din Golf care găzduiesc baze militare americane. Trump a declarat joi că armistițiul anunțat pe 7 aprilie „încă se menține”, în pofida escaladărilor, în timp ce Iranul a acuzat SUA că l-ar fi încălcat. Ministrul iranian de externe, Abbas Araqchi, a spus vineri: „De fiecare dată când o soluție diplomatică este pe masă, SUA optează pentru o aventură militară nesăbuită.” Agenția iraniană Mehr a relatat că un membru al echipajului a fost ucis, 10 au fost răniți și șase sunt dați dispăruți după un atac al Marinei SUA asupra unei nave comerciale iraniene, târziu joi. SUA combină negocierile cu sancțiuni noi, inclusiv pe filiera China–Hong Kong În paralel cu demersurile diplomatice, Washingtonul a intensificat sancțiunile. Trezoreria SUA a anunțat vineri sancțiuni împotriva a 10 persoane și companii, inclusiv din China și Hong Kong, acuzate că au sprijinit eforturile armatei iraniene de a obține arme și materii prime folosite la construirea dronelor Shahed. Rubio a pus public sub semnul întrebării lipsa de sprijin a Italiei și a altor aliați pentru redeschiderea strâmtorii, avertizând asupra precedentului pe care l-ar crea situația în care Teheranul ar controla o cale navigabilă internațională. Trezoreria a mai transmis că este pregătită să acționeze împotriva oricărei companii străine care sprijină comerțul ilicit iranian și că ar putea impune sancțiuni secundare (măsuri care vizează terți ce fac afaceri cu entități sancționate) inclusiv unor instituții financiare străine, între care cele conectate la rafinăriile independente de petrol din China. [...]
Acuzațiile reciproce de încălcare a armistițiului pun sub semnul întrebării aplicarea încetării focului de trei zile , negociată de SUA și anunțată de președintele american Donald Trump , potrivit Agerpres . Ucraina și Rusia s-au acuzat sâmbătă, 9 mai, că nu respectă încetarea focului, pe fondul unei înțelegeri valabile trei zile. Informația este relatată de Agerpres , care citează agențiile AFP și dpa. Materialul Agerpres este disponibil integral doar abonaților, astfel că detaliile privind natura acuzațiilor și eventualele incidente invocate de cele două părți nu pot fi verificate din textul public accesibil. [...]
Scăderea percepției globale asupra SUA riscă să complice cooperarea economică și de securitate cu Europa , pe fondul tensiunilor din NATO și al politicilor comerciale ale administrației Trump, potrivit Agerpres , care citează un sondaj anual despre starea democrației în lume. Ancheta, comandată de fundația daneză „Alianța Democrațiilor” ( Alliance of Democracies Foundation ), arată că percepția asupra Statelor Unite s-a deteriorat pentru al doilea an consecutiv și a ajuns să fie mai negativă decât cea asupra Rusiei. În același timp, SUA au fost menționate cel mai des drept una dintre cele mai mari amenințări la adresa lumii, după Rusia și Israel, fără ca studiul să detalieze criteriile folosite. Ce arată indicatorii din sondaj Sondajul „Indicele de percepție a democrației” măsoară percepția netă pe o scară de la -100% la +100%. Conform datelor citate: percepția netă asupra SUA a coborât la -16% , de la +22% în urmă cu doi ani; SUA se situează sub Rusia (-11%) ; și sub China (+7%) . Studiul nu oferă o explicație pentru sentimentul pozitiv față de China. De ce contează: presiune pe relația transatlantică și pe agenda economică Fondatorul think tank-ului danez, Anders Fogh Rasmussen (fost secretar general al NATO), pune deteriorarea imaginii SUA pe seama politicii externe din ultimele 18 luni, care ar fi pus sub semnul întrebării relația transatlantică, ar fi introdus tarife „la scară largă” și ar fi inclus pretenții privind invadarea teritoriului unei țări din NATO. În material sunt menționate drept factori care au afectat relațiile transatlantice: tarifele impuse de Donald Trump, amenințările repetate privind preluarea controlului asupra Groenlandei, reducerea ajutorului american pentru Ucraina, precum și războiul SUA–Israel împotriva Iranului, urmat de o creștere bruscă a prețului petrolului. În acest context, Trump a declarat în aprilie că ia în considerare retragerea SUA din NATO, după ce state europene ar fi refuzat să trimită forțe navale pentru redeschiderea Strâmtorii Ormuz traficului maritim internațional, potrivit relatării citate. Metodologie și calendar Sondajul a fost realizat de firma Nira Data în perioada 19 martie – 21 aprilie , pe un eșantion de peste 94.000 de respondenți din 98 de țări . Percepțiile la nivel de țară au fost evaluate pe un eșantion de 46.600 de respondenți din 85 de țări . Raportul a fost publicat înaintea Summitului Democrației de la Copenhaga, programat pentru 12 mai , potrivit Reuters, citată de Agerpres. [...]
