Știri
Știri din categoria Externe
Donald Trump a respins public ideea unui fond american de 300 de miliarde de dolari pentru Iran, spunând că SUA „nu investesc” și „nu au un fond”, potrivit The Jerusalem Post. Declarațiile, făcute în marja summitului G7, vin pe fondul discuțiilor despre un memorandum de înțelegere (MoU) cu Teheranul și au rolul de a tăia speculațiile privind o eventuală finanțare masivă care ar schimba miza economică a acordului.
Trump a afirmat că informația despre un fond de 300 de miliarde de dolari este „o poveste falsă” și a insistat că Washingtonul nu pune „nici 10 cenți”. El a adăugat că nu le-a cerut nici statelor din Golf să investească în Iran, subliniind că „oamenii pot decide să facă asta”, dar ar fi o decizie a lor.
În același context, Trump a prezentat MoU drept „un lucru grozav” în primul rând pentru că, susține el, ar garanta că Iranul „nu va avea niciodată o armă nucleară”. A avertizat că, dacă Iranul ar obține o astfel de armă, „se va dezlănțui iadul” asupra sa.
Totodată, Trump a spus că MoU nu este final și că SUA ar putea relua o campanie de bombardamente dacă nu îi va „plăcea” cum se comportă Iranul, formulând explicit posibilitatea revenirii la lovituri militare.
Trump a declarat că nu a fost preocupat de schimbarea regimului de la Teheran, argumentând că „schimbările de regim” „nu funcționează”. El a descris interlocutorii actuali drept „raționali” și „mai puțin radicalizați” decât grupuri anterioare.
În paralel, a comparat MoU-ul aflat în lucru cu acordul nuclear din 2015 (JCPOA), criticându-l pe fostul președinte Barack Obama și susținând că acesta ar fi oferit Iranului 1,7 miliarde de dolari „în numerar”.
Trump a afirmat că înțelegerea ar supraviețui chiar dacă Israelul ar lovi în Liban, unde a indicat Hezbollah drept problemă recurentă. El a criticat modul în care Israelul ar acționa împotriva Hezbollah, spunând că nu ar trebui „dărâmat un bloc” de fiecare dată când este căutat „cineva”, din cauza victimelor colaterale.
A mai spus că a discutat cu lideri israelieni despre lovituri asupra Beirutului și că „nu i-a plăcut” faptul că armata israeliană ar fi bombardat Beirutul cu câteva ore înainte de semnarea acordului. În același timp, Trump i-a mulțumit emirului Qatarului, Tamim bin Hamad Al Thani, pentru sprijinul în negocierea înțelegerii.
Reuters a contribuit la relatare, notează publicația.
Recomandate
SUA și Iranul discută devansarea semnării memorandumului pentru a redeschide mai repede Strâmtoarea Ormuz , un pas cu impact direct asupra fluxurilor de energie și transportului maritim, potrivit Mediafax , care citează surse Axios. În forma actuală, semnarea memorandumului de înțelegere este programată pentru vineri, însă părțile și mediatorii analizează fie amânarea, fie varianta unei semnări „electronice” chiar astăzi. Chiar și în acest scenariu, întâlnirea negociatorilor rămâne planificată pentru 19 iunie, în Elveția, potrivit acelorași surse. Miza accelerării calendarului ar fi intrarea mai rapidă în vigoare a prevederilor legate de Strâmtoarea Ormuz. O sursă diplomatică citată de Axios spune că discuțiile au urmărit „deschiderea strâmtorii Ormuz mai devreme de vineri”, deoarece ambele părți ar fi fost de acord asupra acestui punct. De ce contează: publicarea textului și incertitudinea asupra semnării Sursele Axios mai susțin că autoritățile iraniene au insistat ca textul memorandumului să nu fie publicat înainte de semnarea oficială. Dacă documentul ar fi devansat, SUA ar putea publica „în sfârșit” textul acordului, după intrarea în vigoare a prevederilor, conform relatării. Există însă neclarități privind stadiul real al semnării. Vicepreședintele american J.D. Vance a afirmat că memorandumul ar fi fost deja semnat electronic pe 14 iunie, dar sursele Axios oferă versiuni diferite: una confirmă semnarea, cu precizarea că ar fi necesară o a doua semnătură, iar o altă sursă susține că memorandumul nu a fost încă semnat. Ce urmează: negocieri pe nuclear, după semnarea oficială Statele Unite și Iranul au anunțat că au ajuns la acorduri de pace în noaptea de 15 iunie. După semnarea oficială a memorandumului, părțile ar urma să înceapă negocieri de 60 de zile privind programul nuclear iranian și alte chestiuni, potrivit ministrului iranian de externe, Abbas Araghchi . Delegația SUA ar urma să fie condusă de vicepreședintele J.D. Vance, iar cea iraniană de președintele Parlamentului, Mohammad Bagher Ghalibaf, iar pe agenda discuțiilor din Elveția este menționată și începerea negocierilor privind programul nuclear iranian, conform surselor Axios citate de Mediafax. [...]
Redeschiderea Strâmtorii Hormuz și relaxarea sancțiunilor ar putea debloca fluxuri comerciale și petroliere dacă proiectul de memorandum SUA–Iran, obținut de CNN , va fi confirmat și transpus într-un acord final. Documentul în 14 puncte descrie termenii unui armistițiu, măsuri pentru reluarea traficului maritim și un cadru de „ușurare financiară” pentru Iran, dar nu a fost publicat oficial, iar Casa Albă susține că textul scurs „nu reflectă” memorandumul real. Potrivit proiectului, memorandumul ar urma să fie semnat formal vineri, în Elveția, iar apoi să deschidă o fereastră de 60 de zile pentru negocierea termenilor finali. Un oficial american a declarat pentru CNN că textul ar reflecta un acord semnat digital duminică de președintele Donald Trump, vicepreședintele JD Vance și președintele Parlamentului iranian, Mohammad Bagher Ghalibaf. Conținutul ar fi fost confirmat și de un diplomat care l-a văzut la summitul G7 din Franța, precum și de alte două surse diplomatice familiarizate cu negocierile. Miza economică: Hormuz, petrolul iranian și un fond de 300 mld. dolari În forma descrisă, proiectul are implicații directe pentru transportul maritim și pentru piața energiei, prin două seturi de măsuri: Ridicarea blocadei navale și reluarea traficului : SUA ar urma să ridice blocada navală și să „restabilească traficul” în maximum 30 de zile la capacitate deplină, proporțional cu volumele de dinainte de război (punctul 4). Iranul ar urma să ia măsuri pentru reluarea circulației navelor comerciale între Golful Persic și Marea Oman, tot în 30 de zile, inclusiv prin „neutralizarea minelor” și eliminarea obstacolelor tehnice (punctul 5). Permisiunea de a vinde petrol și produse petrochimice : Trezoreria SUA ar urma să emită derogări (waivere) pentru exporturile de țiței iranian, produse petrochimice și servicii conexe (bănci, asigurări, transport) până la ridicarea sancțiunilor (punctul 10). Plan de reabilitare și dezvoltare cu finanțare de cel puțin 300 mld. dolari (aprox. 1.380 mld. lei): SUA și partenerii regionali s-ar angaja să creeze un plan „cuprinzător” pentru reabilitarea și dezvoltarea economică a Iranului, cu mecanism de implementare ce ar urma să fie definit în 60 de zile (punctul 6). Într-un pasaj separat, proiectul notează că Teheranul „ar putea” accesa un fond de dezvoltare de 300 mld. dolari dacă își îndeplinește angajamentele privind programul nuclear în negocierile ulterioare. Sancțiuni și bani blocați: calendarul rămâne de negociat Proiectul prevede un angajament american de a pune capăt, pe un calendar ce ar urma să fie convenit în acordul final, „tuturor tipurilor de sancțiuni” care vizează Iranul, inclusiv cele legate de Consiliul de Securitate al ONU , Consiliul Guvernatorilor AIEA (Agenția Internațională pentru Energie Atomică) și sancțiunile unilaterale americane, atât „primare”, cât și „secundare” (punctul 7). Separat, textul menționează că, în funcție de progresul negocierilor, fonduri și active iraniene înghețate sau restricționate ar urma să fie eliberate și făcute „pe deplin disponibile”, urmând să fie utilizate conform deciziilor băncii centrale a Iranului (punctul 11). Componenta nucleară: angajament politic, dar fără detalii despre uraniul îmbogățit Un element central al proiectului este reiterarea de către Iran că „nu va produce niciodată arme nucleare” (punctul 8). Totuși, proiectul, așa cum este descris, nu include detalii despre ce se va întâmpla cu uraniul iranian puternic îmbogățit, precizează CNN. Până la un acord final, ambele părți ar urma să mențină „status quo”-ul: Iranul își menține programul nuclear la nivelul actual, iar SUA nu impun sancțiuni noi și nu își întăresc forțele în regiune (punctul 9). Ce urmează și care sunt limitele informației Documentul scurs este prezentat ca un „document politic” de către oficiali americani citați de CNN, care au minimalizat importanța lui și au susținut că nu reflectă angajamente „critice” din canale neoficiale, în special pe viitorul programului nuclear iranian. Casa Albă nu a răspuns unei solicitări de comentariu, iar un purtător de cuvânt a spus că textul nu reflectă memorandumul real. Agenția iraniană semi-oficială Tasnim a descris versiunile scurse ca fiind inexacte; Bloomberg a publicat anterior o versiune a proiectului, potrivit CNN. Dacă memorandumul va fi semnat vineri, el ar urma să declanșeze o perioadă de 60 de zile pentru negocierea acordului final, care, conform proiectului, ar urma să fie aprobat printr-o rezoluție obligatorie a Consiliului de Securitate al ONU (punctul 14). În acest moment, rămâne neclar cât din formularea proiectului va ajunge în textul final. [...]
Donald Trump a avertizat că SUA ar relua loviturile asupra Iranului dacă Teheranul nu „se comportă” , semnalând că acordul SUA–Iran de încetare a războiului rămâne fragil și condiționat, potrivit CNN . Într-o declarație făcută miercuri, 17 iunie 2026, în timpul unei întâlniri cu președintele Egiptului, Abdel Fattah el-Sisi , Trump a spus că înțelegerea cu Iranul „nu este un acord final” și că Statele Unite vor relua atacurile dacă Iranul nu „se comportă”. „Dacă nu se comportă, ne întoarcem imediat la aruncatul bombelor chiar în mijlocul capului lor”, a spus Trump, referindu-se la Iran. De ce contează Mesajul introduce un element de incertitudine în jurul acordului prezentat ca fiind menit să oprească războiul: în locul unei înțelegeri definitive, președintele SUA descrie aranjamentul ca pe unul provizoriu, cu o condiționalitate explicită și cu amenințarea reluării loviturilor militare. În termeni practici, asta sugerează că riscul de escaladare rămâne ridicat, chiar și după semnarea unui acord de încetare a conflictului. Ce urmează În același context mediatic, Trump a indicat că ar putea face public textul acordului „în câteva zile”, într-un „cadru formal”, inclusiv prin citirea documentului în fața camerelor, potrivit materialelor video asociate publicate de CNN. [...]
Declarațiile și gesturile lui Donald Trump la G7 au pus din nou în prim-plan riscul de impredictibilitate în coordonarea deciziilor comune , într-un moment în care liderii celor mai dezvoltate economii discută despre sancțiuni și sprijin militar pentru Ucraina, potrivit Antena 3 . La summitul G7 din Franța, Trump le-a spus celorlalți lideri, după ce a ajuns ultimul la masă: „Eu sunt șeful”, remarcă ce a stârnit râsete, relatează AFP, citată de Agerpres. Președintele american i-a strâns din mers mâna lui Emmanuel Macron și s-a oprit pentru scurt timp în capul mesei înainte să se așeze. În același cadru, Trump s-a plâns că este prea cald în sală, notează materialul, într-un episod care a completat seria de momente informale din jurul reuniunii. De ce contează: semnale despre disponibilitatea SUA de a susține decizii comune Dincolo de episodul de la masă, AFP apreciază că, de la sosirea la Evian, Trump a avut o atitudine „mai degrabă conciliantă”. Publicația amintește că liderul de la Casa Albă nu agreează, în general, reuniunile multilaterale și comunicatele comune, însă de această dată a semnat inclusiv un text privind Ucraina adoptat de participanți și, ulterior, nu l-a contrazis, cum s-a întâmplat în Canada, în timpul primului său mandat. Ce au convenit liderii G7 privind Rusia și Ucraina Canada, Franța, Germania, Italia, Japonia, SUA și Regatul Unit s-au angajat la summit să crească „presiunile asupra economiei de război a Rusiei”, prin sancțiuni care să vizeze în special exporturile de energie din Rusia. Totodată, au convenit să furnizeze Ucrainei mai multe capacități de apărare antiaeriană, sisteme de interceptare și arme cu rază lungă de acțiune. Declarația comună salută și acordul dintre SUA și Iran, „obținut sub conducerea fermă a președintelui Donald Trump”, o formulare despre care AFP notează că ar fi fost pe placul acestuia. Trump a acceptat, de asemenea, să își prelungească vizita în Franța pentru a participa, miercuri seara, ca oaspete al lui Macron, la un dineu la Versailles. [...]
Qatar va găzdui săptămâna aceasta, la Doha, discuții indirecte pregătitoare între SUA și Iran , într-un demers care poate influența direct stabilitatea regională și, implicit, riscurile pentru rutele energetice din Golf, potrivit The Jerusalem Post , care citează Agence France-Presse. Întâlnirile vin în contextul în care, deși Pakistanul a fost prezentat în ultimele luni drept principal mediator între Washington și Teheran, Qatar ar fi avut un rol „din culise” în susținerea negocierilor și în pregătirea unor înțelegeri ce urmează să fie semnate oficial vineri, în Elveția, conform anunțului făcut acolo. Diplomație „din culise” și presiune mediatică Publicația Al-Araby Al-Jadeed (deținută de Qatar și cu sediul la Londra) susține că, în săptămânile premergătoare anunțului acordului, Doha și-a intensificat activitatea diplomatică prin vizite și contacte directe cu oficiali de rang înalt iranieni și americani, folosindu-și relațiile cu ambele părți și experiența în dosare de mediere. În paralel, raportul menționează o „campanie mediatică” împotriva Qatarului, care ar fi acuzat că ar fi coordonat cu Iranul decizii operaționale privind producția de energie, fie pentru a servi interesele Teheranului, fie pentru a influența evoluțiile regionale. Acuzații privind „înțelegeri secrete” și infrastructura energetică Materialul notează că The Washington Post a relatat vineri că Qatar ar fi oferit Iranului o „înțelegere secretă” înainte de începerea operațiunilor Roaring Lion și Epic Fury, pe 28 februarie, în schimbul unei promisiuni că Iranul nu va lovi infrastructura energetică a Qatarului. În același context, ministrul energiei din Iran, Abbas Aliabadi, a declarat că Iranul va conecta rețeaua sa electrică la cea a Qatarului, precizând că „studiile sunt în faza finală” și că începe etapa de implementare. Au existat și afirmații potrivit cărora Qatar ar fi exagerat sau chiar ar fi fabricat amploarea pagubelor la instalația de gaze naturale lichefiate (GNL) de la Ras Laffan, ca pretext pentru oprirea acesteia după atacuri cu rachete atribuite Iranului. Biroul Internațional de Presă al Qatarului a respins acuzațiile, calificându-le drept „complet false și total nefondate”, și a susținut că provin din materiale fabricate de părți care ar urmări sabotarea eforturilor de mediere și afectarea parteneriatului strategic Qatar–SUA. Contacte la nivel înalt cu Teheranul și Washingtonul Potrivit relatării, delegații qatareze de rang înalt au efectuat mai multe vizite la Teheran, inclusiv una „cu doar câteva ore” înainte de anunțarea acordului. În paralel, prim-ministrul și ministrul de externe al Qatarului, șeicul Mohammed bin Abdulrahman bin Jassim Al Thani , a vizitat Washingtonul de două ori (la final de martie și la mijlocul lui mai) și s-a întâlnit cu vicepreședintele SUA JD Vance , pentru discuții despre implicațiile războiului din regiune și condițiile necesare unui acord. La final de mai, Doha ar fi găzduit și o delegație iraniană de rang înalt, inclusiv pe președintele Parlamentului și negociatorul-șef Mohammad-Bagher Ghalibaf și pe ministrul de externe Abbas Araghchi. Discuțiile ar fi vizat, între altele, un posibil acord de încetare a războiului, active iraniene înghețate, securitatea navigației maritime, deschiderea Strâmtorii Hormuz și măsuri de consolidare a încrederii între Teheran și Washington. Observatori din Golf, citați în articol, descriu rolul Qatarului mai degrabă ca pe unul de canal de comunicare și aliniere a pozițiilor, nu de mediator direct. [...]
Liderii G7 au legat acordul SUA–Iran de securitatea energetică , anunțând că vor accelera diversificarea rutelor de aprovizionare pentru a reduce dependența globală de Strâmtoarea Ormuz , în contextul în care un armistițiu ar urma să permită redeschiderea acestei rute-cheie pentru petrol și gaze, potrivit Reuters . Reuniți la Evian-les-Bains , în Franța, liderii celor șapte economii avansate au salutat acordul interimar dintre Statele Unite și Iran, care ar urma să fie prezentat oficial vineri. În declarația comună, G7 a spus că este pregătit să contribuie la implementarea înțelegerii, inclusiv printr-o coaliție condusă de Marea Britanie și Franța, menită să sprijine securizarea transportului maritim după redeschiderea Strâmtorii Ormuz. Acordul dintre Washington și Teheran, descris ca un „memorandum de înțelegere” (un document-cadru care stabilește principii și pași de urmat, fără a fi neapărat un tratat final), prelungește cu 60 de zile armistițiul anunțat în aprilie, pentru a permite negocieri privind un armistițiu permanent. Liderii G7 au cerut ca negocierile să abordeze „amenințările” pe care le atribuie Iranului și să garanteze că Teheranul „nu va obține niciodată o armă nucleară”. Efectul imediat pe piețele de energie: petrolul coboară, Ormuz revine în prim-plan Reuters notează că prețurile petrolului au scăzut din nou miercuri, pe fondul perspectivei redeschiderii Strâmtorii Ormuz, iar contractele futures pentru Brent au coborât sub 80 de dolari (aprox. 368 lei) pe baril, la cel mai redus nivel de la începutul conflictului SUA–Iran. Un oficial american de rang înalt a declarat că SUA vor renunța la sancțiunile asupra petrolului iranian în baza acordului, ceea ce ar deschide perspectiva unor „milioane” de barili suplimentari pe piață. În același timp, oficiali din industrie citați de Reuters avertizează că revenirea completă a producției de petrol și gaze din Orientul Mijlociu ar putea dura luni. În acest context, G7 a anunțat că vrea să reducă vulnerabilitatea globală față de Ormuz și să își crească stocurile de energie. Presiune pentru încetarea focului în Liban, cu implicații pentru stabilitatea regională Pe lângă componenta energetică, liderii G7 au cerut o „încetare a focului imediată și robustă” în Liban și dezarmarea Hezbollah. Situația rămâne însă complicată: Israelul ocupă încă o parte din sudul Libanului, iar Iranul condiționează un acord permanent de retragerea israeliană, în timp ce Israelul spune că nu se va retrage și își rezervă dreptul de a folosi forța militară. Un purtător de cuvânt al Hezbollah a declarat pentru Reuters că gruparea crede că Iranul nu va accepta un armistițiu permanent dacă ocupația israeliană nu se încheie. Ce urmează: 60 de zile de negocieri și condiționalități economice În următoarele 60 de zile, negocierile ar urma să revină asupra unor dosare sensibile, inclusiv viitorul programului nuclear iranian. Reuters mai relatează că memorandumul include un fond de reconstrucție de 300 de miliarde de dolari (aprox. 1.380 miliarde lei), finanțat de statele din Golf, condiționat de respectarea altor termeni de către Iran. Pentru economii și companii, miza imediată rămâne dublă: dacă redeschiderea Ormuz se materializează, presiunea pe prețurile energiei poate continua, dar calendarul revenirii ofertei și riscurile geopolitice din Liban pot menține volatilitatea ridicată. [...]
