Știri
Știri din categoria Externe
$558.90-10.29%EWL$64.60+0.32%CL1$90.87-0.91%XBR/USD$98.31-1.67%WTI/USD$90.86-0.97%CO1$98.32-1.66%Redeschiderea Strâmtorii Hormuz și relaxarea sancțiunilor ar putea debloca fluxuri comerciale și petroliere dacă proiectul de memorandum SUA–Iran, obținut de CNN, va fi confirmat și transpus într-un acord final. Documentul în 14 puncte descrie termenii unui armistițiu, măsuri pentru reluarea traficului maritim și un cadru de „ușurare financiară” pentru Iran, dar nu a fost publicat oficial, iar Casa Albă susține că textul scurs „nu reflectă” memorandumul real.
Potrivit proiectului, memorandumul ar urma să fie semnat formal vineri, în Elveția, iar apoi să deschidă o fereastră de 60 de zile pentru negocierea termenilor finali. Un oficial american a declarat pentru CNN că textul ar reflecta un acord semnat digital duminică de președintele Donald Trump, vicepreședintele JD Vance și președintele Parlamentului iranian, Mohammad Bagher Ghalibaf. Conținutul ar fi fost confirmat și de un diplomat care l-a văzut la summitul G7 din Franța, precum și de alte două surse diplomatice familiarizate cu negocierile.
În forma descrisă, proiectul are implicații directe pentru transportul maritim și pentru piața energiei, prin două seturi de măsuri:
Proiectul prevede un angajament american de a pune capăt, pe un calendar ce ar urma să fie convenit în acordul final, „tuturor tipurilor de sancțiuni” care vizează Iranul, inclusiv cele legate de Consiliul de Securitate al ONU, Consiliul Guvernatorilor AIEA (Agenția Internațională pentru Energie Atomică) și sancțiunile unilaterale americane, atât „primare”, cât și „secundare” (punctul 7).
Separat, textul menționează că, în funcție de progresul negocierilor, fonduri și active iraniene înghețate sau restricționate ar urma să fie eliberate și făcute „pe deplin disponibile”, urmând să fie utilizate conform deciziilor băncii centrale a Iranului (punctul 11).
Un element central al proiectului este reiterarea de către Iran că „nu va produce niciodată arme nucleare” (punctul 8). Totuși, proiectul, așa cum este descris, nu include detalii despre ce se va întâmpla cu uraniul iranian puternic îmbogățit, precizează CNN.
Până la un acord final, ambele părți ar urma să mențină „status quo”-ul: Iranul își menține programul nuclear la nivelul actual, iar SUA nu impun sancțiuni noi și nu își întăresc forțele în regiune (punctul 9).
Documentul scurs este prezentat ca un „document politic” de către oficiali americani citați de CNN, care au minimalizat importanța lui și au susținut că nu reflectă angajamente „critice” din canale neoficiale, în special pe viitorul programului nuclear iranian. Casa Albă nu a răspuns unei solicitări de comentariu, iar un purtător de cuvânt a spus că textul nu reflectă memorandumul real. Agenția iraniană semi-oficială Tasnim a descris versiunile scurse ca fiind inexacte; Bloomberg a publicat anterior o versiune a proiectului, potrivit CNN.
Dacă memorandumul va fi semnat vineri, el ar urma să declanșeze o perioadă de 60 de zile pentru negocierea acordului final, care, conform proiectului, ar urma să fie aprobat printr-o rezoluție obligatorie a Consiliului de Securitate al ONU (punctul 14). În acest moment, rămâne neclar cât din formularea proiectului va ajunge în textul final.
Recomandate
Donald Trump își apără public secretarul Apărării, Pete Hegseth , dar presiunea politică asupra conducerii Pentagonului crește după alegerile de la jumătatea mandatului, care au adus democraților controlul asupra ambelor camere ale Congresului, potrivit Digi24 . Miza imediată este una operațională: capacitatea administrației de a împinge prin Congres un pachet major de cheltuieli pentru apărare, în condițiile în care Hegseth ar putea deveni ținta unor investigații și chiar a unor discuții interne privind înlocuirea sa. Trump a respins ideea schimbării lui Hegseth, întrebat dacă ia în calcul înlocuirea acestuia, și a spus că „face o treabă foarte bună”. Totuși, în același timp, surse citate în material afirmă că președintele SUA „l-ar putea înlocui totuși” pe Hegseth, pe măsură ce republicanii își evaluează pierderile electorale. De ce contează: pachetul de 1,5 trilioane de dolari pentru apărare Un punct central al tensiunilor este legat de relația lui Hegseth cu legislatorii și de impactul asupra agendei bugetare. Senatorul republican Thom Tillis a declarat pentru CBS News că Hegseth va avea de dat socoteală, iar relația sa tensionată cu Congresul subminează eforturile administrației de a promova un pachet de cheltuieli pentru apărare de 1,5 trilioane de dolari . Tillis a indicat și o fereastră de timp scurtă pentru decizii, afirmând că, după alegeri, trebuie stabilit dacă Hegseth este persoana potrivită pentru a susține aceste nevoi în fața Congresului, în condițiile în care sesiunea curentă ar mai avea „doar 60 de zile”. Războiul cu Iranul, cost politic și potențial „țap ispășitor” Contextul politic al apărării lui Hegseth este legat de nemulțumirea alegătorilor față de războiul cu Iranul, menționată ca factor în rezultatul alegerilor. Vicepreședintele JD Vance a pus public sub semnul întrebării dacă războiul „a meritat efortul” și a spus că acesta i-a costat pe republicani controlul asupra Congresului. Un consilier al lui Trump, citat în articol, a susținut că Hegseth „ar putea fi pe lista celor care vor fi dați afară” din cauza războiului, pe logica găsirii unui vinovat pentru costul politic al conflictului. Investigații și riscuri de demitere Pe lângă presiunea politică, Hegseth se confruntă cu riscuri de anchete și proceduri în Congres: un legislator republican, Thomas Massie, a depus la începutul anului o cerere de impeachment împotriva lui Hegseth, acuzându-l de abuz în serviciu prin declanșarea ostilităților împotriva Iranului fără aprobarea Congresului; democrații au promis să-l investigheze pe Hegseth și modul în care a condus Pentagonul, investigațiile putând viza, potrivit materialului, inclusiv gestionarea războiului cu Iranul și „epurările” unor ofițeri militari de rang înalt. Casa Albă a îndrumat Reuters către declarațiile publice ale lui Trump despre Hegseth, iar Departamentul Apărării a transmis că acesta este „100 la sută dedicat” conducerii Pentagonului până la finalul mandatului lui Trump, care se încheie pe 20 ianuarie 2029. [...]
Înfrângerea republicanilor la alegerile de la jumătatea mandatului riscă să blocheze agenda Casei Albe , pe fondul unui climat intern descris de colaboratori drept „haos” și „iad”, potrivit Digi24 , care citează interviuri realizate de canalul MS NOW cu persoane din anturajul administrației Trump. Miza, dincolo de episodul politic, este una operațională: sursele intervievate vorbesc despre un moral „la pământ”, despre plecări iminente și despre dificultatea de a menține aparatul prezidențial funcțional și concentrat pe programul politic în următorii doi ani. Moral scăzut și risc de plecări din administrație Potrivit mai multor colaboratori ai Casei Albe intervievați de MS NOW, faptul că Donald Trump „nu își asumă nicio responsabilitate” după eșecul electoral i-a făcut pe unii să își piardă speranța și să se teamă că președintele va fi greu de ținut „concentrat asupra programului său politic”. Un fost funcționar, care spune că păstrează contacte regulate cu oameni rămași la Washington, descrie o administrație în care intenția de plecare nu mai este ascunsă și în care unii caută deja ieșiri. „Nimeni nu-și mai ascunde dorința de a pleca. Unii dau deja telefoane pentru a încerca să părăsească nava.” Același fost oficial afirmă că unor angajați li s-ar recomanda, „din precauție”, să solicite aviz juridic, fără ca materialul să detalieze motivele concrete ale acestei recomandări. „Doi ani de haos” și recrutare mai dificilă Sursele citate anticipează intensificarea luptelor interne în următorii doi ani, într-un context politic pe care îl descriu drept tot mai conflictual. „Toată lumea își va pune bețe în roate. Va fi un adevărat iad.” În paralel, apare și o problemă de resurse umane: găsirea de noi colaboratori ar urma să fie mai grea, în condițiile în care, potrivit unui fost funcționar citat, candidații ar fi reticenți să renunțe la „locurile de muncă bine plătite din sectorul privat” pentru un post perceput ca precar și de scurtă durată. În același context, sursa îl descrie pe Trump drept „o rață șchioapă” – expresie folosită în politica americană pentru un lider aflat spre final de mandat, cu influență redusă. Contextul imediat: reacția publică a lui Trump după eșec Digi24 notează că prima apariție publică a lui Trump după înfrângerea electorală a fost la șantierul noii sale săli de bal de la Casa Albă, unde a discutat cu presa despre detalii precum marmura aleasă pentru pardoseală, limitând comentariile despre scrutin „la strictul necesar”. În ansamblu, tabloul descris de sursele intervievate indică o administrație care intră într-o perioadă cu risc crescut de disfuncționalități interne, ceea ce poate reduce capacitatea executivului de a-și împinge agenda mai departe în următorii doi ani. [...]
Donald Trump pregătește remanieri în Cabinet după eșecul republicanilor la alegerile de la jumătatea mandatului , semnalând o posibilă schimbare de direcție în administrație într-un moment de presiune politică internă, potrivit Digi24 . Președintele SUA a spus, într-un interviu acordat CBS News (care urmează să fie difuzat duminică, în emisiunea „60 Minutes”), că intenționează să facă „câteva” schimbări și a răspuns afirmativ când a fost întrebat dacă va concedia persoane. Trump a evitat însă să indice nume. „Îmi iubesc Cabinetul. Cred că membrii săi sunt buni, dar probabil voi face câteva schimbări. Nu vreau să spun despre cine este vorba.” Prima schimbare anunțată: șefia de cabinet În aceeași zi, Trump a anunțat că o înlocuiește pe Susie Wiles cu Stephen Miller, descris ca un susținător loial și cunoscut pentru poziții radicale, care a fost anterior consilier principal și a coordonat agenda lui Trump în domeniul imigrației. Digi24 notează că, ulterior, Trump le-a spus jurnaliștilor că plecarea șefei de cabinet „nu are legătură cu alegerile”. „Pur și simplu a venit momentul. Uneori faci schimbări.” Mesaj de continuitate la Apărare, în ciuda criticilor interne Întrebat dacă mai are încredere în secretarul Apărării, Pete Hegseth — pe care unii republicani îl consideră responsabil pentru rezultatele slabe ale partidului — Trump a răspuns că are încredere în el. „Da. Uitați, am câștigat două războaie”. De ce contează Semnalul de remaniere, venit imediat după înfrângerea electorală a Partidului Republican, indică o recalibrare a echipei de la vârful administrației și o încercare de a gestiona consecințele politice ale rezultatului. În perioada următoare, rămâne de urmărit dacă Trump va anunța și alte schimbări în Cabinet și ce portofolii vor fi vizate. [...]
O eventuală reluare a dialogului SUA–Coreea de Nord ar putea tensiona alianțele din Asia , dacă administrația Trump ar accepta concesii care să ocolească obiectivul denuclearizării, cu efecte directe asupra arhitecturii de securitate regionale, potrivit Digi24 , care citează o analiză Reuters. Eșecul suferit de Donald Trump în alegerile intermediare din SUA ar putea să-l împingă să caute un „succes” de politică externă în ultimii doi ani de mandat, iar Asia este văzută de analiști drept zona în care ar avea mai multă marjă de manevră, în condițiile în care dosarele Ucraina și Iran nu au produs încă progrese semnificative. De ce contează: riscul de fractură între Washington, Seul și Tokyo Miza, potrivit analiștilor citați, este că o relansare a negocierilor cu Phenianul ar putea veni cu presiuni pentru concesii americane care să irite aliații regionali. Coreea de Sud și Japonia se opun oricărei înțelegeri care ar lăsa deoparte denuclearizarea, iar oficiali din cele două țări se tem că ar putea fi „excluși” dacă Washingtonul ar negocia direct cu Kim Jong Un, cu un acord tacit al Beijingului și al Moscovei. Leif-Eric Easley, profesor la Universitatea Ewha Womans din Seul, avertizează că un summit care ar evita tema denuclearizării ar submina descurajarea (capacitatea de a preveni un atac prin amenințarea cu represalii) și ar alimenta tensiuni politice între SUA, Coreea de Sud și Japonia. Context: de ce Phenianul are mai puține motive să răspundă Trump s-a întâlnit de trei ori cu Kim în primul mandat, însă summitul din 2019 s-a încheiat fără acord, pe fondul divergențelor privind programul nuclear nord-coreean și ridicarea sancțiunilor. Între timp, potrivit materialului, Coreea de Nord și-a extins arsenalul nuclear și de rachete , iar relațiile sale cu Rusia și China sunt descrise ca fiind la cel mai bun nivel din ultimii ani, ceea ce reduce stimulentele pentru negocieri. Kim Yo Jong, sora liderului nord-coreean, a transmis că dialogul rămâne o cale către pace, dar că Phenianul nu vede acum necesitatea negocierilor și a denunțat „politica ostilă” a Washingtonului. În același timp, Kim Jong Un a indicat anterior că ar fi dispus la discuții dacă SUA ar renunța la cererea ca Nordul să abandoneze armele nucleare — o linie roșie pentru Seul și Tokyo. Semnalul care ar schimba jocul: acceptarea statutului nuclear al Coreei de Nord Trump a descris Coreea de Nord drept o putere nucleară, statut pe care aliații din regiune și din Occident refuză să-l recunoască. Profesorul Kazuhiro Maeshima, de la Universitatea Sophia din Japonia, spune că dacă discuțiile ar duce la acceptarea de către Washington a acestui statut, „contextul de securitate din Asia s-ar schimba radical”, numind scenariul „o situație gravă”. În paralel, materialul notează că arsenalul nord-coreean este acum mai avansat decât în perioada 2018–2019, incluzând mai multe arme și rachete, vehicule hipersonice planante, o flotă în creștere de nave de război și submarine moderne, precum și capacități îmbunătățite privind dronele. Ce urmează și ce limite există Chiar dacă Trump ar reuși să-l readucă pe Kim la masa negocierilor, analiștii citați sugerează că ar putea fi nevoie de oferte mai mari decât o relaxare parțială a sancțiunilor. În plus, orice concesii ar putea întâmpina obstacole interne, inclusiv din partea unui Congres controlat de democrați, și ar fi afectate de orizontul limitat al mandatului. Stephen Biegun, fost secretar de stat adjunct care a condus negocierile cu Coreea de Nord în primul mandat Trump, apreciază că Phenianul are în prezent puține avantaje și chiar posibile dezavantaje dintr-o astfel de întâlnire. [...]
Ordinul lui Donald Trump care declară Biroul Oval „monument național” ridică semne de întrebare privind forța juridică și limitele de aplicare , întrucât un succesor ar putea, în principiu, să-l revoce sau să-l conteste în instanță, potrivit Libertatea , care citează BBC. Măsura este prezentată ca o încercare de a bloca „orice schimbare semnificativă” care ar afecta structura istorică sau caracterul arhitectural al încăperii, fără să interzică redecorarea sau modificările operaționale necesare. Trump a susținut public că Biroul Oval nu ar trebui „atins” pentru a fi schimbat de „oameni proști”, în contextul în care fiecare președinte a avut, tradițional, libertatea de a reamenaja spațiul. Ce restricționează, concret, ordinul Din informațiile prezentate, ordinul nu oprește schimbările de decor sau mobilier, dar trasează o linie la intervențiile care ar afecta elementele considerate istorice sau arhitecturale. În același timp, documentul cere ca Biroul Oval să fie inclus în administrarea Serviciului Parcurilor Naționale, „într-un mod” care să protejeze caracterul istoric și integritatea arhitecturală, precum și asocierea cu Președinția. Terenul Casei Albe are deja statut de Monument Istoric Național, însă ordinul adaugă o protecție specifică pentru Biroul Oval, care, în forma cunoscută astăzi, datează din anii 1930, când a fost amenajat la inițiativa președintelui Franklin D. Roosevelt. De ce este contestată decizia Experți în conservarea patrimoniului au acuzat ipocrizie, pe fondul altor proiecte atribuite administrației Trump. Avocatul Greg Werkheiser, citat de BBC, a spus că ordinul este „ipocrit” și „lipsit de sens din punct de vedere legal”, invocând, între altele, proiecte controversate și planuri blocate temporar de un judecător federal. În articol este menționat și faptul că ordinul a fost semnat la câteva luni după ce Trump ar fi inițiat un proiect criticat de demolare a Aripii de Est a Casei Albe, fără aprobarea Congresului, pentru a construi o nouă sală de bal, ceea ce a alimentat discuția despre respectarea legislației și prioritățile de conservare. Ce urmează și cât poate dura efectul ordinului Rămâne neclar dacă ordinul va rezista în timp. Libertatea notează că majoritatea ordinelor executive pot fi revocate de un succesor sau contestate în instanță. Ca precedent, este amintit faptul că Trump a redus în 2017 suprafața a două teritorii desemnate anterior drept monumente naționale în Utah, o decizie contestată intens, dar care, potrivit materialului, nu a fost încă anulată prin litigiu. [...]
Posibila găzduire de către China a unui summit Trump–Putin–Xi riscă să o împingă într-o capcană diplomatică pe Ucraina , pentru că ar alimenta percepția unor negocieri „peste capul” Kievului și ar pune Beijingul sub presiune pe tema armelor nucleare, potrivit Digi24 , care citează o analiză The New York Times. Discuțiile ar urma să aibă loc în marja summitului APEC de la Shenzhen , programat la finalul lunii, însă nu este clar dacă reuniunea se va concretiza. China a confirmat că poartă discuții cu Rusia și Statele Unite despre o posibilă întâlnire trilaterală, idee lansată inițial de Kremlin. Pentru Beijing, miza este dublă: pe de o parte, un astfel de format ar consolida statutul Chinei ca actor global „indispensabil”; pe de altă parte, ar contrazice mesajul său public de respingere a „politicii marilor puteri” care decid soarta altora. Ucraina, punctul sensibil pentru Beijing Perspectiva unui summit a stârnit îngrijorări la Kiev, pe fondul temerii că Vladimir Putin ar putea încerca să negocieze cu Donald Trump încheierea războiului și viitorul Ucrainei fără participarea ucrainenilor. Președintele Germaniei, Frank-Walter Steinmeier , aflat în vizită la Beijing, a relatat că Xi Jinping a respins explicit ideea că SUA, Rusia și China ar negocia soarta Ucrainei la Shenzhen: „I se citea iritarea pe chip. A întrebat chiar de unde provin astfel de zvonuri.” Steinmeier a mai spus că liderul chinez ar fi insistat că este „un conflict european” și că europenii trebuie să fie prezenți la masa negocierilor. Și președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, și-a exprimat rezervele, invocând riscul unui „Ialta 2” – o trimitere la conferința din 1945, când marile puteri au luat decizii cu efecte asupra Chinei fără ca aceasta să fie prezentă. Presiunea pe controlul armelor nucleare Un alt motiv de disconfort pentru Beijing este agenda nucleară. Donald Trump a spus că ar vrea să folosească o eventuală întâlnire pentru discuții despre denuclearizare, într-un moment în care ultimul tratat de control al armelor nucleare dintre SUA și Rusia a expirat în februarie, iar China își extinde rapid arsenalul. Potrivit Institutului Internațional de Cercetare pentru Pace de la Stockholm, China ar avea aproximativ 620 de ogive nucleare, față de peste 5.000 în cazul fiecăreia dintre celelalte două puteri. Beijingul s-a opus în repetate rânduri impunerii unor limite asupra dezvoltării arsenalului său, iar purtătoarea de cuvânt a Ministerului chinez de Externe, Mao Ning, a evitat luna trecută un răspuns direct privind participarea la negocieri de dezarmare, susținând că responsabilitatea principală revine Washingtonului. În același timp, analiști chinezi citați în material sugerează că Beijingul ar putea accepta discuții mai înguste, de tip „reducerea riscurilor”, precum îmbunătățirea canalelor de comunicare în criză și menținerea controlului uman asupra deciziilor privind armele nucleare, inclusiv în contextul dezvoltării inteligenței artificiale. De ce ar fi greu pentru China să spună „nu” Deși are rezerve, Beijingul ar putea avea dificultăți să refuze o solicitare venită simultan din partea lui Trump și Putin, spune Ryan Hass (Brookings Institution), fost oficial american, citat în analiză. Acesta afirmă că partea chineză ar vrea să valorifice oportunitatea unei reuniuni istorice, dar ezită să-și asume responsabilitatea pentru un eveniment cu rezultat incert: „De obicei, Xi evită să-și asume responsabilitatea pentru evenimente diplomatice de mare amploare, cu rezultate incerte.” În fundal, rămâne și presiunea occidentală asupra Chinei privind influența pe care o are asupra Moscovei, în condițiile în care Rusia a devenit „extrem de dependentă” de Beijing diplomatic și economic. În 2024, NATO a acuzat China că este un „factor decisiv” în războiul Rusiei împotriva Ucrainei și i-a cerut să oprească livrările de componente și tehnologii cu utilizare militară. Pentru Beijing, linia de apărare este că nu a provocat conflictul și nu l-a susținut militar, iar rolul său – dacă Ucraina ajunge pe agendă – ar fi mai degrabă unul limitat, de „facilitator” și „gazdă”, nu de parte care impune soluții. [...]
