COST$1,012.42+1.94%

Riscul unui nou val de restricții SUA–China pe lanțurile de aprovizionare crește, iar companiile din tehnologie, energie și auto ar putea resimți rapid șocuri de cost și de producție dacă „armistițiul” comercial se rupe, potrivit Digi24, care citează o analiză The Guardian.

Pauza din conflictul comercial a temperat escaladarea tarifelor reciproce și a deschis calea către un posibil acord, însă condițiile acestuia nu sunt stabilite. În paralel, nici Washingtonul, nici Beijingul nu ar fi construit „garanții” care să prevină reaprinderea ostilităților, iar rivalitatea este tratată de ambele părți ca prioritate de securitate națională, cu miză economică, tehnologică și militară.

De ce contează: mineralele critice pot deveni „butonul” de presiune

Un punct sensibil îl reprezintă dominația Chinei în aprovizionarea cu minerale critice, folosite în industrii de înaltă tehnologie, inclusiv în aplicații militare. În material este citată Agenția Internațională pentru Energie, care estimează că blocarea accesului SUA și al Europei la magneții din pământuri rare ar putea provoca economiilor occidentale pierderi de aproximativ 1.500 de miliarde de dolari anual.

În acest context, interdependența economică – considerată până nu demult un factor de stabilitate – este descrisă ca vulnerabilitate: accesul la resurse și tehnologii devine instrument de negociere și, la nevoie, de constrângere.

Cum își întăresc pozițiile Washingtonul și Beijingul

Analiza descrie o confruntare care se mută de la tarife la controlul resurselor și al tehnologiilor-cheie:

• SUA investesc „sute de milioane de dolari” în proiecte de extracție și prelucrare a pământurilor rare și a altor minerale critice, pentru a reduce avantajul Chinei, și își intensifică eforturile de a limita accesul Beijingului la semiconductori de ultimă generație și la echipamentele necesare fabricării acestora.
• China a introdus restricții la export pentru produse și tehnologii avansate (inclusiv cipuri pentru inteligență artificială și tehnologie din energia solară) și a amenințat cu sancțiuni țările care încearcă să-și reducă dependența de resursele minerale chineze. Totodată, Beijingul a restricționat anterior exporturile de pământuri rare și magneți ca represalii la tarife și la limitările impuse de SUA în zona semiconductorilor; unele măsuri au fost relaxate, dar „numeroase” restricții rămân în vigoare.

De ce armistițiul nu garantează o „pace” economică

Materialul susține că, deși ar exista teoretic o cale către o înțelegere – prin definirea comună a riscurilor reale de securitate națională și stabilirea unor limite clare – perspectivele evitării unei noi confruntări rămân reduse. În plus, tensiunile sunt alimentate atât de extinderea restricțiilor americane dincolo de obiectivele inițiale (nu doar aplicații militare), cât și de folosirea de către China a controlului asupra mineralelor critice ca pârghie de presiune.

În practică, concluzia este că următoarea rundă a conflictului ar putea fi mai puțin despre tarife și mai mult despre blocaje pe lanțuri de aprovizionare – cu efecte directe în industrii care depind de semiconductori, echipamente de producție și materiale rare.