Știri
Știri din categoria Externe
Comisia Juridică a Camerei Reprezentanților din SUA susține că UE, și nu Rusia, a interferat în alegerile din România, potrivit Biziday. Într-un raport amplu, dominat de narativul republicanilor apropiați de Donald Trump, parlamentarii americani contestă explicit concluziile europene privind ingerința rusă și acuză Comisia Europeană că ar fi exercitat presiuni asupra platformelor sociale pentru a cenzura conținut politic – inclusiv în contextul alegerilor din România, Slovacia, Olanda, Franța, Moldova, Irlanda și cele europene din 2024.
Potrivit comisiei americane, acuzația de influență rusă asupra candidaturii lui Călin Georgescu ar fi fost nefondată, iar „relatările de presă” care susțin că un partid românesc ar fi finanțat campania sa sunt puse sub semnul întrebării. În realitate, este vorba de o campanie pentru „valori liberale” finanțată de PNL, deturnată ulterior de influenceri.
Raportul american numește Digital Services Act (DSA) drept un „cod de cenzură”, subliniind că verificatorii de fapte autorizați de Comisia Europeană – precum Funky Citizens, în România – ar fi semnalat sute de videoclipuri, în special pro-Georgescu, pentru eliminare globală.
Comisia americană respinge astfel versiunea europeană privind ingerințele rusești în alegerile românești și transformă raportul într-un atac deschis la politicile de moderare ale UE. Purtătorul de cuvânt al Comisiei Europene a calificat raportul drept „pure prostii”.
Raportul pare a fi, totodată, un răspuns politic la sancțiunile impuse anterior de Comisia Europeană rețelei X, deținută de Elon Musk, și un nou semnal al rupturii ideologice dintre Bruxelles și Washington-ul republican.
Recomandate
Spania blochează folosirea bazelor sale de către SUA în războiul cu Iranul , invocând obligația de a respecta dreptul internațional și Carta ONU, într-un nou episod de tensiune transatlantică ce poate avea consecințe economice și de securitate pentru Madrid, potrivit Digi24 . Ministrul spaniol de Externe, José Manuel Albares , a declarat pentru Politico că Spania nu își va „abandona angajamentul față de dreptul internațional”, chiar dacă presiunea din partea Washingtonului s-a intensificat după refuzul Madridului de a permite utilizarea bazelor aeriene spaniole în operațiuni legate de războiul cu Iranul. Miza: accesul la baze și riscul de represalii comerciale și militare În centrul disputei se află bazele de la Morón și Rota, pe care administrația americană ar fi dorit să le folosească pentru a lansa atacuri asupra Iranului. Albares a susținut că utilizarea acestor baze este guvernată de un tratat bilateral care impune respectarea dreptului internațional și a Cartei Națiunilor Unite. „Utilizarea acestor baze decurge dintr-un acord, un tratat între cele două țări. Și este menționat foarte clar încă de la începutul tratatului că aceasta trebuie să respecte dreptul internațional și Carta Națiunilor Unite.” Potrivit materialului, SUA au reacționat amenințând Spania cu măsuri care depășesc planul diplomatic și intră în zona de impact economic și operațional: embargo comercial, retragerea trupelor și suspendarea din NATO. Poziția Casei Albe: „dezamăgire” față de aliați Digi24 redă și poziția Casei Albe, prin purtătoarea de cuvânt Anna Kelly, care a spus că președintele Donald Trump și-a exprimat „dezamăgirea” față de NATO și alți aliați, în contextul în care cererile de utilizare a bazelor militare „au fost respinse”. „Europa beneficiază enorm de pe urma zecilor de mii de soldați americani staționați în Europa — și totuși cererile de a folosi bazele militare pentru a apăra interesele americane au fost respinse.” Kelly a mai afirmat că Trump „nu va permite niciodată” ca SUA să fie „tratate în mod nedrept” de „așa-numiții «aliați»” și a reiterat poziția Washingtonului privind Iranul și arma nucleară. Madridul împinge discuția spre „ suveranitate europeană ” și apărare comună Albares a încadrat disputa și într-o discuție mai amplă despre autonomia strategică a UE, susținând că blocul ar trebui să devină mai independent pe fondul instabilității globale și al unei politici externe transatlantice „tot mai imprevizibile”. „Este timpul pentru suveranitatea și independența europeană.” În același registru, ministrul spaniol a cerut dezvoltarea unei capacități comune de apărare la nivelul UE, argumentând că acest lucru nu ar trebui interpretat ca o subminare a NATO. Ce urmează Din informațiile disponibile în material nu rezultă dacă Washingtonul a declanșat efectiv măsurile de retorsiune menționate (embargo, retragere de trupe, suspendare din NATO) sau dacă acestea rămân la nivel de amenințări. Cert este că refuzul Spaniei, motivat juridic prin tratatul bilateral și prin dreptul internațional, amplifică o fricțiune cu potențial economic și de securitate în relația Madrid–Washington, într-un moment în care UE discută tot mai apăsat despre propria capacitate de apărare. [...]
Zelenski încearcă să implice China prin Trump, în timp ce Rusia ridică miza negocierilor cu o condiție teritorială. Potrivit Biziday , președintele ucrainean Volodimir Zelenski i-a cerut lui Donald Trump să discute cu liderul chinez Xi Jinping despre încheierea războiului din Ucraina, pe fondul vizitei pe care liderul american o efectuează la Beijing. Zelenski a spus că se așteaptă ca subiectul să fie abordat în cadrul vizitei și a subliniat că Ucraina „se află în contact constant cu partenerii săi americani”, mizând pe sprijinul acestora pentru găsirea unei soluții de încheiere a conflictului. Condiția Moscovei pentru negocieri „mai semnificative” În paralel, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov , a transmis că Rusia ar relua negocieri de pace „mai semnificative” doar dacă forțele ucrainene se retrag din Donbas și din alte teritorii revendicate de Rusia. Peskov a susținut că o astfel de retragere „ar deschide un coridor pentru pace” și că „războiul ar putea fi oprit în orice moment” dacă Kievul acceptă condițiile Moscovei, inclusiv cedarea teritoriilor din Donbas – cerințe pe care Ucraina le-a respins categoric. Peskov a mai afirmat că Rusia rămâne deschisă dialogului cu SUA, în timp ce continuă ceea ce numește „operațiunea militară specială”, după expirarea armistițiului temporar la începutul acestei săptămâni. Mesajele Kremlinului și lipsa detaliilor despre un acord Declarațiile vin după ce Vladimir Putin a spus, de Ziua Victoriei, că războiul „se îndreaptă către final”, însă oficiali ruși au recunoscut ulterior că nu există detalii concrete privind un posibil acord de pace. În același context, analiști citați de presa internațională apreciază că mesajele Kremlinului sunt orientate în principal către publicul intern, pentru a sugera apropierea unui final al războiului „nu pentru că așa stau lucrurile, ci mai degrabă pentru a liniști o parte din populație”. [...]
Întâlnirea Trump–Xi riscă să conserve status quo-ul comercial , pe fondul unei poziții de negociere mai slabe a Washingtonului și al unei Chine mai încrezătoare, potrivit G4Media , care citează Politico. Vizita președintelui american la Beijing, programată pentru joi și vineri, vine într-un moment în care administrația SUA încearcă să obțină concesii de la China pe mai multe dosare – de la relațiile comerciale la securitate – fără să fi înregistrat până acum progrese semnificative în raport cu Beijingul. Casa Albă a indicat că pe agendă se află și criza fentanilului, respectiv conflictul din Iran. Deși Donald Trump a prezentat întâlnirea drept un moment „monumental” și a sugerat o atmosferă pozitivă în relația cu Xi Jinping, analiștii citați în material susțin că Washingtonul ajunge la negocieri cu o influență diminuată. Printre factorii menționați se numără evoluțiile recente din Orientul Mijlociu și decizii interne care au limitat capacitatea administrației de a impune noi tarife, ceea ce ar întări poziția Beijingului. Miza economică imediată: prelungirea armistițiului comercial În lipsa unor rezultate majore, discuțiile ar putea avea ca obiectiv principal menținerea status quo-ului, inclusiv prelungirea armistițiului comercial convenit anterior. Acesta a limitat escaladarea tarifelor și a permis reluarea unor schimburi economice, inclusiv exporturi agricole americane. Reprezentanții SUA au transmis că prioritatea este stabilitatea relației comerciale, mai degrabă decât obținerea rapidă a unor concesii majore, potrivit informațiilor din articol. Iranul, dosar cu costuri energetice și puține șanse de concesii Un alt punct sensibil este Iranul, unde Washingtonul ar vrea ca Beijingul să-și folosească influența pentru a tempera acțiunile Teheranului, inclusiv în zona Strâmtorii Hormuz . Materialul notează însă că China are interese economice și energetice importante în relația cu Iranul, ceea ce reduce probabilitatea unor concesii semnificative. În acest context, întâlnirea Trump–Xi riscă să se limiteze la reafirmarea pozițiilor existente, fără rezultate spectaculoase, iar pentru administrația americană provocarea rămâne obținerea unui rezultat care să poată fi prezentat drept succes pe plan intern. [...]
Donald Trump încearcă să deblocheze relația economică SUA–China printr-o vizită de stat la Beijing, cu miza unor „afaceri mari” și a accesului pe piața chineză , potrivit Wall Street , care relatează despre sosirea președintelui american în China pentru o deplasare de trei zile, între 13 și 15 mai. Vizita este prima a unui lider american în China în aproape nouă ani și a doua a lui Trump, după cea din noiembrie 2017. Pe agenda discuțiilor cu Xi Jinping sunt relațiile comerciale dintre cele două puteri, războiul împotriva Iranului și situația privind Taiwanul, în timp ce Trump a spus că îi va cere liderului chinez „să deschidă China”. Miza economică: acorduri și acces pe piață, în pofida fricțiunilor comerciale Publicația notează că Trump speră să încheie o serie de „afaceri mari” între SUA și China, în ciuda fricțiunilor de lungă durată din comerț și a competiției pentru avans tehnologic. În pregătirea summitului, secretarul american al Trezoreriei, Scott Bessent, și vicepremierul chinez He Lifeng s-au întâlnit în Coreea de Sud cu câteva ore înainte de sosirea lui Trump. Potrivit materialului, cei doi sunt actori centrali în configurarea relației SUA–China după începerea celui de-al doilea mandat al lui Trump, informație atribuită Agerpres în articol. Cine îl însoțește: șefi de companii americane, inclusiv din tehnologie Kyodo, citată de Wall Street, transmite că Trump este însoțit de „o duzină” de șefi ai unor companii americane majore. Sunt menționați explicit: Elon Musk (Tesla) Jensen Huang (Nvidia) Tim Cook (Apple) Kelly Ortberg (Boeing) David Solomon (Goldman Sachs) Prezența acestora indică o componentă economică puternică a vizitei, în condițiile în care discuțiile vizează și competiția tehnologică dintre cele două economii. Dosarul Iran: Beijingul, între influență și distanțare Înainte de plecarea de la Washington, Trump a spus că va avea o „discuție lungă” cu Xi Jinping despre conflict, invocând legăturile politice și economice strânse ale Beijingului cu Teheranul. Potrivit Kyodo, este de așteptat ca Trump să-i ceară lui Xi să convingă Iranul să ajungă la un acord cu SUA, însă președintele american a declarat marți că nu are nevoie de ajutorul Chinei în ceea ce privește Iranul. „Este cineva cu care te poţi înţelege. (...) Va fi o călătorie foarte interesantă. Multe lucruri bune se vor întâmpla” [...]
Mark Rutte spune că SUA au primit garanții că acordurile privind bazele din Europa sunt respectate , într-un moment în care presiunea pentru creșterea cheltuielilor de apărare și pentru consolidarea capacităților militare revine în prim-planul agendei NATO, potrivit Digi24 . Secretarul general al NATO a declarat, miercuri, la conferința de presă de după summitul B9 de la București , că la Washington exista „un sentiment general” de dezamăgire legat de faptul că „nu toate angajamentele pentru folosirea bazelor din Europa erau respectate pe deplin”. Rutte a spus că a încercat să închidă această discuție prin clarificări privind respectarea acordurilor bilaterale. „Cred că am reușit să clarific problema, arătând că aceste acorduri bilaterale sunt onorate masiv.” Miza: angajamentele de apărare și capacitatea de a livra rapid În aceeași intervenție, Rutte a legat tema bazelor și a utilizării lor de nevoia de pregătire operațională, inclusiv prin „pre-poziționarea” unor active (adică plasarea din timp a unor resurse în zone-cheie, pentru a fi disponibile rapid). El a menționat explicit nave de deminare și alte resurse, în contextul discuțiilor despre Strâmtoarea Ormuz . Rutte a mai afirmat că, în ansamblu, „toată lumea se străduiește foarte mult” să ajungă la ținta de 5% asumată la Haga, susținând că unele state „accelerează” și ar urma să atingă acest nivel până în 2035. În această logică, a spus el, SUA „văd și înțeleg aceste lucruri”. Ce cere șeful NATO statelor de pe flancul estic Rutte a indicat trei direcții pentru țările aflate la frontieră, în proximitatea războiului din Ucraina: creșterea rapidă a cheltuielilor de apărare, invocând poziția geografică; creșterea producției și a inovării în industria de apărare la nivelul tuturor aliaților; transformarea acestor eforturi în „capacități concrete” și o organizare mai bună a resurselor. În acest context, el a dat exemplul Ucrainei, despre care a spus că a oferit lecții relevante despre războiul modern, și a avertizat că nu este suficientă producția de echipamente ieftine, precum dronele. Context operațional: inițiativele „Sentry” Rutte a mai spus că NATO a lucrat în ultimul an la inițiative precum „Baltic Sentry” și „Eastern Sentry”, iar acum există și „Arctic Sentry”, prezentate ca mecanisme care ajută la folosirea resurselor și la acoperirea „golurilor” din diferite zone. În același mesaj, el a afirmat că SUA oferă „foarte mult sprijin” și că „au auzit și au acceptat mesajul” aliaților. [...]
Miza economică a summitului SUA–China este reducerea incertitudinii comerciale , iar Beijingul va încerca să obțină de la Donald Trump semnale mai previzibile privind tarifele și sancțiunile, pe fondul unui nou episod de tensiuni economice și al războiului SUA–Israel cu Iran, potrivit Al Jazeera . Trump urmează să ajungă în China miercuri seară, pentru o vizită de trei zile – prima a unui lider american în China din 2017, când tot Trump a fost la Beijing, la începutul primului său mandat. Summitul are loc „în umbra” conflictului cu Iran, care a generat efecte economice inclusiv prin închiderea Strâmtorii Hormuz , rută prin care trece, în mod obișnuit, o cincime din livrările globale de petrol și gaze naturale. Tarife, sancțiuni și „pauza” din războiul comercial Potrivit analiștilor citați, Xi Jinping vizează o „netezire” a relațiilor economice după 18 luni turbulente, în care Trump a declanșat un al doilea război comercial cu China. În acest interval, cele două părți au introdus tarife reciproce care au urcat, pentru scurt timp, la niveluri de peste 100%, alături de alte măsuri punitive, precum controale la export. Washingtonul și Beijingul au „pus pe pauză” escaladarea în luna mai. În octombrie, la o întâlnire în Coreea de Sud, Xi și Trump au convenit o amânare de un an a conflictului comercial, dar au păstrat în vigoare o parte dintre măsuri, inclusiv anumite tarife și controale la export. În ultima lună, SUA au introdus mai multe runde de sancțiuni care vizează firme chineze, inclusiv rafinării acuzate că au cumpărat petrol iranian și companii acuzate că au ajutat Teheranul să obțină materiale pentru drone și rachete. Ca răspuns, Beijingul a emis, la începutul lunii, un „ordin de interdicție” prin care cere firmelor să ignore sancțiunile americane aplicate rafinăriilor sale. Un punct central pentru China este predictibilitatea până la finalul mandatului lui Trump, în ianuarie 2029, pentru a-și putea calibra propriile politici economice, inclusiv în funcție de nivelurile de tarife pe care SUA le vor aplica Chinei și partenerilor săi comerciali, potrivit lui Feng Chucheng, partener fondator al firmei de consultanță Hutong Research din Beijing. Ce ar putea oferi China și unde sunt limitele În cadrul summitului, Xi ar putea accepta creșterea achizițiilor de exporturi agricole americane și de avioane Boeing, potrivit aceleiași surse. De asemenea, ar putea susține planul lui Trump de a crea un „Board of Trade” și un „Board of Investment” pentru a supraveghea legăturile economice bilaterale. În schimb, China este puțin probabil să facă compromisuri pe tema pământurilor rare (un sector pe care îl domină) fără concesii politice majore din partea SUA, potrivit lui Feng. Context: Taiwanul rămâne „linia roșie”, dar cu efecte economice Deși miza economică a summitului este legată de tarife și sancțiuni, discuțiile vor include și Taiwanul, pe care Beijingul îl consideră un interes „de bază” legat de securitate și integritate teritorială. Ambasada Chinei la Washington a numit Taiwanul prima dintre „patru linii roșii” care „nu trebuie contestate”. Trump a spus săptămâna aceasta că agenda va include vânzările de arme către insulă, ceea ce ridică semne de întrebare privind un acord de armament blocat, de ordinul mai multor miliarde de dolari. Congresul SUA a aprobat mai devreme în acest an un pachet raportat la 14 miliarde de dolari (aprox. 63 miliarde lei), însă tranzacția ar necesita aprobarea finală a lui Trump. Războiul cu Iran și șocul Strâmtorii Hormuz Conflictul SUA–Israel cu Iran va plana asupra întâlnirii. China, deși nu este un actor principal, a fost afectată de consecințele economice ale războiului și ale închiderii Strâmtorii Hormuz. Beijingul a cerut negocieri și o încetare a focului, mesaj pe care Xi ar urma să-l reia în discuțiile cu Trump, potrivit unei cercetătoare de la Tsinghua University citate de Al Jazeera . Trump a declarat marți că nu are nevoie de „ajutorul” Chinei pentru a rezolva războiul, deși Casa Albă a presat Beijingul să influențeze Iranul pentru redeschiderea strâmtorii. În același timp, China are un „parteneriat strategic cuprinzător” cu Iranul din 2016 și cumpără peste 80% din petrolul iranian, iar rolul pe care l-ar accepta ar fi mai degrabă unul de mediator, în linie cu principiul său de neintervenție, potrivit sursei citate. În ansamblu, summitul este prezentat ca o încercare a Beijingului de a readuce relația economică SUA–China într-un cadru mai stabil și mai ușor de gestionat, într-un moment în care tarifele, sancțiunile și șocurile energetice cresc costurile și impredictibilitatea pentru companii și piețe. [...]
