Știri
Știri din categoria Externe
Miza economică a summitului SUA–China este reducerea incertitudinii comerciale, iar Beijingul va încerca să obțină de la Donald Trump semnale mai previzibile privind tarifele și sancțiunile, pe fondul unui nou episod de tensiuni economice și al războiului SUA–Israel cu Iran, potrivit Al Jazeera.
Trump urmează să ajungă în China miercuri seară, pentru o vizită de trei zile – prima a unui lider american în China din 2017, când tot Trump a fost la Beijing, la începutul primului său mandat. Summitul are loc „în umbra” conflictului cu Iran, care a generat efecte economice inclusiv prin închiderea Strâmtorii Hormuz, rută prin care trece, în mod obișnuit, o cincime din livrările globale de petrol și gaze naturale.
Potrivit analiștilor citați, Xi Jinping vizează o „netezire” a relațiilor economice după 18 luni turbulente, în care Trump a declanșat un al doilea război comercial cu China. În acest interval, cele două părți au introdus tarife reciproce care au urcat, pentru scurt timp, la niveluri de peste 100%, alături de alte măsuri punitive, precum controale la export. Washingtonul și Beijingul au „pus pe pauză” escaladarea în luna mai.
În octombrie, la o întâlnire în Coreea de Sud, Xi și Trump au convenit o amânare de un an a conflictului comercial, dar au păstrat în vigoare o parte dintre măsuri, inclusiv anumite tarife și controale la export.
În ultima lună, SUA au introdus mai multe runde de sancțiuni care vizează firme chineze, inclusiv rafinării acuzate că au cumpărat petrol iranian și companii acuzate că au ajutat Teheranul să obțină materiale pentru drone și rachete. Ca răspuns, Beijingul a emis, la începutul lunii, un „ordin de interdicție” prin care cere firmelor să ignore sancțiunile americane aplicate rafinăriilor sale.
Un punct central pentru China este predictibilitatea până la finalul mandatului lui Trump, în ianuarie 2029, pentru a-și putea calibra propriile politici economice, inclusiv în funcție de nivelurile de tarife pe care SUA le vor aplica Chinei și partenerilor săi comerciali, potrivit lui Feng Chucheng, partener fondator al firmei de consultanță Hutong Research din Beijing.
În cadrul summitului, Xi ar putea accepta creșterea achizițiilor de exporturi agricole americane și de avioane Boeing, potrivit aceleiași surse. De asemenea, ar putea susține planul lui Trump de a crea un „Board of Trade” și un „Board of Investment” pentru a supraveghea legăturile economice bilaterale.
În schimb, China este puțin probabil să facă compromisuri pe tema pământurilor rare (un sector pe care îl domină) fără concesii politice majore din partea SUA, potrivit lui Feng.
Deși miza economică a summitului este legată de tarife și sancțiuni, discuțiile vor include și Taiwanul, pe care Beijingul îl consideră un interes „de bază” legat de securitate și integritate teritorială. Ambasada Chinei la Washington a numit Taiwanul prima dintre „patru linii roșii” care „nu trebuie contestate”.
Trump a spus săptămâna aceasta că agenda va include vânzările de arme către insulă, ceea ce ridică semne de întrebare privind un acord de armament blocat, de ordinul mai multor miliarde de dolari. Congresul SUA a aprobat mai devreme în acest an un pachet raportat la 14 miliarde de dolari (aprox. 63 miliarde lei), însă tranzacția ar necesita aprobarea finală a lui Trump.
Conflictul SUA–Israel cu Iran va plana asupra întâlnirii. China, deși nu este un actor principal, a fost afectată de consecințele economice ale războiului și ale închiderii Strâmtorii Hormuz. Beijingul a cerut negocieri și o încetare a focului, mesaj pe care Xi ar urma să-l reia în discuțiile cu Trump, potrivit unei cercetătoare de la Tsinghua University citate de Al Jazeera.
Trump a declarat marți că nu are nevoie de „ajutorul” Chinei pentru a rezolva războiul, deși Casa Albă a presat Beijingul să influențeze Iranul pentru redeschiderea strâmtorii. În același timp, China are un „parteneriat strategic cuprinzător” cu Iranul din 2016 și cumpără peste 80% din petrolul iranian, iar rolul pe care l-ar accepta ar fi mai degrabă unul de mediator, în linie cu principiul său de neintervenție, potrivit sursei citate.
În ansamblu, summitul este prezentat ca o încercare a Beijingului de a readuce relația economică SUA–China într-un cadru mai stabil și mai ușor de gestionat, într-un moment în care tarifele, sancțiunile și șocurile energetice cresc costurile și impredictibilitatea pentru companii și piețe.
Recomandate
Plecarea lui Donald Trump de la summitul NATO din Ankara a fost gestionată ca o operațiune de securitate, cu un avion „momeală”, pe fondul unei amenințări iraniene , potrivit Digi24 , care citează o investigație The Washington Post. Miza nu ține doar de episodul în sine, ci de semnalul operațional: administrația americană ar fi ascuns, pentru câteva ore, locația reală a președintelui inclusiv față de o parte din aparatul de la Casa Albă și față de presa acreditată, într-un context de escaladare militară cu Iranul. Cum a funcționat „diversiunea” de la Ankara Conform informațiilor obținute de The Washington Post , Trump a fost văzut urcând în vechiul Air Force One în fața camerelor, însă ar fi părăsit ulterior aeronava și ar fi fost transportat discret către un avion mai mic, un C-32A al Forțelor Aeriene (un Boeing 757 modificat folosit pentru transportul oficialilor americani). Transferul s-ar fi făcut cu ajutorul unui camion de catering al aeroportului, utilizat de regulă pentru încărcarea proviziilor. În acest timp, vechiul Air Force One ar fi decolat cu reprezentanți ai presei și cu o parte din personalul Casei Albe, devenind practic „momeala”, potrivit unui oficial american citat de publicația americană. De ce contează: un nivel neobișnuit de secretizare Operațiunea ar fi fost declanșată de o amenințare considerată credibilă, legată de Iran, iar detaliile ar fi fost ținute departe inclusiv de jurnaliști și de unii angajați ai Casei Albe. În material se arată că, istoric, este rar ca președinții SUA să călătorească fără corpul de presă, tocmai pentru rolul acestuia de „martor” public al activității prezidențiale. În paralel, episodul indică o preocupare ridicată a aparatului de securitate american în momentul plecării din Turcia, aliat NATO aflat la granița cu Iranul, pe fondul ostilităților dintre Washington și Teheran. Context: disputa privind noul „Air Force One ” și reacția Casei Albe În același tablou intră și controversa legată de aeronava Boeing 747-8 mai nouă, oferită Statelor Unite de Qatar, pe care Trump o folosise pentru a ajunge în Turcia. Securitatea acesteia a fost pusă sub semnul întrebării, iar președintele a spus ulterior că avionul va trece prin modernizări suplimentare. Directorul de comunicare al Casei Albe, Steven Cheung, a apărat public aeronava, susținând că are protocoale de securitate de nivel înalt. „Noul Air Force One este o aeronavă de ultimă generație, dotată cu protocoale de securitate de nivel înalt care asigură siguranța președintelui și a personalului său.” Un purtător de cuvânt al Pentagonului a redirecționat întrebările către Casa Albă, iar Secret Service nu a răspuns solicitărilor de comentarii, potrivit relatării. Ce rămâne neclar La câteva săptămâni de la incident, nu este clar în ce măsură administrația a făcut publică operațiunea și nici cum s-a realizat exact transferul lui Trump între aeronave după aterizarea în Marea Britanie, potrivit informațiilor citate. [...]
Măsurile de securitate ale președintelui SUA au ajuns la o operațiune de inducere în eroare după o amenințare cu asasinatul atribuită Iranului, Donald Trump părăsind luna trecută Turcia cu un zbor militar secret, în timp ce public Casa Albă susținea că se află la bordul Air Force One, potrivit HotNews . Informațiile, relatate de The Washington Post și The New York Times și preluate de The Guardian , descriu o manevră neobișnuită: Trump ar fi fost ascuns într-un cărucior de catering al aeroportului pentru a fi transportat discret către o altă aeronavă. Operațiunea a avut loc la întoarcerea de la summitul NATO de la Ankara, din 7-8 iulie. Potrivit surselor citate, Trump s-a urcat inițial în vechiul avion „Air Force One” sub privirile camerelor de televiziune. La scurt timp, ar fi fost transferat în secret într-un avion mai mic, folosind un cărucior utilizat în mod normal pentru încărcarea meselor și proviziilor înainte de zbor, a declarat un oficial american pentru The Washington Post. „Operațiunea de inducere în eroare” și controlul informației Locația reală a președintelui a fost ținută secretă nu doar față de jurnaliști, ci și față de unii membri ai personalului de la Casa Albă, potrivit aceleiași relatări. Un oficial american a spus că o amenințare „credibilă” legată de Iran a declanșat ceea ce a numit o „operațiune de inducere în eroare”. Casa Albă susținuse anterior că Trump a părăsit Turcia pe 8 iulie la bordul fostului avion prezidențial Air Force One, iar Trump scrisese pe Truth Social că va folosi „fostul Air Force One” în locul aeronavei cu care zburase la Ankara, un Boeing 747-8 nou, oferit cadou de Qatar (context relatat anterior de HotNews). Ce avion ar fi folosit, de fapt După ce a apărut public urcând în vechiul Air Force One, Trump ar fi fost mutat într-un C-32A al Forțelor Aeriene, potrivit unui oficial familiarizat cu operațiunea, citat de The Washington Post. HotNews notează și un precedent: în 2000, Bill Clinton a folosit un avion executiv fără însemne pentru a zbura în Pakistan, în timp ce aeronava oficială Air Force One a fost folosită ca momeală. [...]
JD Vance susține că SUA au „distrus” programul nuclear al Iranului , o afirmație care ridică miza negocierilor privind redeschiderea Strâmtorii Hormuz , un punct-cheie pentru fluxurile globale de petrol. Informația apare într-un material Al Jazeera , publicat pe 8 august 2026. Vicepreședintele american JD Vance a declarat că Washingtonul a „distrus” programul nuclear al Iranului și i-a degradat capacitățile militare. Materialul nu oferă detalii suplimentare despre natura acțiunilor invocate sau despre evaluări independente care să confirme afirmația. În același timp, Teheranul cere Statelor Unite compensații și încetarea blocadei navale înainte de a redeschide Strâmtoarea Hormuz. Condiționarea redeschiderii de aceste cerințe indică faptul că disputa are o componentă operațională directă asupra transportului maritim într-una dintre cele mai importante rute energetice ale lumii. Din perspectiva piețelor și a companiilor dependente de transportul maritim, mesajul relevant este că redeschiderea Strâmtorii Hormuz rămâne legată de un pachet politic mai larg, în care Iranul cere concesii concrete, iar SUA își afirmă public poziția de forță. Materialul nu precizează un calendar sau pași agreați pentru reluarea traficului prin strâmtoare. [...]
Epuizarea echipajului de pe USS Abraham Lincoln ridică un risc operațional major pentru una dintre cele mai importante platforme militare americane, în condițiile în care familiile marinarilor reclamă degradarea stării psihice și a condițiilor de trai după o misiune prelungită pe mare, potrivit Adevărul . Portavionul, cu aproximativ 5.000 de militari la bord, ar fi acumulat „sute de zile” consecutive pe mare în cadrul operațiunilor din Orientul Mijlociu, iar mai mulți marinari ar fi încercat să sară peste bord pe fondul epuizării fizice și psihice. Familiile au ridicat public problema într-o întâlnire cu oficiali ai Marinei SUA, organizată la San Diego, la care au participat circa 200 de persoane. Relatările includ mesaje și episoade descrise de apropiați și de presa americană (The Guardian este menționat ca sursă în material), între care un mesaj în care un marinar ar fi spus că „speră să nu se mai trezească a doua zi” și un caz în care un coleg ar fi intervenit pentru a împiedica un membru al echipajului să sară de pe navă. Condiții de trai reclamate la bord Pe lângă presiunea psihică, familiile invocă probleme logistice și de întreținere care ar afecta direct viața de zi cu zi a echipajului, inclusiv: dușuri cu mucegai și toalete defecte; mașini de spălat nefuncționale „cu săptămânile”; perioade îndelungate fără apă caldă; lipsa unor produse de igienă de bază; probleme legate de alimentație, cu porții reduse și întârzieri în aprovizionare. Marina americană susține, totuși, că nava rămâne capabilă să-și îndeplinească misiunile și că eventualele lipsuri de provizii au fost temporare. Misiune prelungită și presiune publică în SUA USS Abraham Lincoln a plecat din San Diego pe 21 noiembrie 2025, inițial pentru o misiune în Pacific, dar a fost redirecționat ulterior către Orientul Mijlociu, pe fondul conflictului dintre Statele Unite și Iran. Misiunea ar fi trebuit să se încheie în luna mai, însă a fost prelungită, iar echipajul ar fi avut foarte puține opriri în port; portavionul ar fi stabilit și un record pentru numărul de zile consecutive petrecute pe mare. Subiectul a ajuns și în Congres: democratul Mike Levin a criticat public condițiile de la bord și a cerut standarde minime pentru militari, precum apă caldă, toalete funcționale și hrană adecvată. În paralel, materialul notează că cercetări realizate în rândul marinarilor americani au identificat factori de stres precum zgomotul puternic, lipsa odihnei și accesul insuficient la servicii medicale și de sănătate mintală. Familiile cer acum un calendar clar pentru încheierea misiunii și măsuri pentru protejarea sănătății și siguranței echipajului. [...]
Acuzațiile Ambasadei Rusiei pun presiune pe comunicarea oficială despre incidentele cu drone și pe justificarea cheltuielilor de apărare , într-un nou episod de tensiuni diplomatice cu Bucureștiul, potrivit HotNews . Misiunea diplomatică rusă la București susține, într-un interviu acordat publicației Izvestia și citat de agenția de stat TASS , că România „nu a prezentat nicio dovadă” care să lege de Rusia dronele doborâte recent. În același context, ambasada afirmă că, la discuția de la Ministerul Afacerilor Externe, diplomaților ruși li s-ar fi arătat „bucăți de polistiren” prezentate drept dovezi ale „originii ruse” a dronelor. La finalul lunii iulie, după ce armata română a doborât trei drone în trei zile consecutive, ambasadorul rus Vladimir Lipaev a fost convocat la MAE, unde i-au fost prezentate fragmente de drone. Atunci, ministra Oana Țoiu declara că „fragmentele de dronă recuperate de Ministerul Apărării Naționale și ancheta parchetului, aflată în curs, confirmă fără niciun dubiu originea lor rusă”. În declarația citată, Ambasada Rusiei merge mai departe și afirmă că ar fi vorba despre „un exercițiu de tragere înscenat în prealabil” asupra unor ținte de antrenament, cu scopul de a justifica „cursul către militarizare”, inclusiv o „creștere semnificativă a cheltuielilor militare”, pe fondul unei situații socio-economice dificile. Context: o serie de acuzații publice și replici de la București HotNews notează că aceste afirmații se înscriu într-o succesiune de ieșiri publice ale autorităților ruse. Într-un alt episod, Iuri Pilipson, oficial al diplomației ruse, a susținut într-un interviu pentru TASS că portul moldovean Giurgiulești , cumpărat de România în acest an, ar fi fost transformat într-un nod de tranzit pentru livrări către Ucraina, inclusiv pentru necesități militare. Același oficial a afirmat că România ar fi deja implicată în sprijin militar și logistic direct pentru Kiev. În replică, MAE a transmis că „războiul și propaganda rusă sunt două fețe ale aceleiași dorințe de control a Moscovei”. Purtătorul de cuvânt al MAE, Andrei Țărnea, a calificat mesajele drept „propagandă stalinistă” și a acuzat Rusia că este angajată într-un „război brutal de cucerire” și că „omoară zilnic civili”, în timp ce neagă suveranitatea unui vecin. [...]
Nivelul scăzut al Dunării la Budapesta a declanșat o recuperare cu miză de patrimoniu , după ce o motocicletă militară din Al Doilea Război Mondial și rămășițele a doi soldați germani au fost găsite în albia fluviului, potrivit Antena 3 . Cazul a atras atenția internațională și pune în mișcare instituțiile de profil, de la muzeu la specialiști în identificarea victimelor. Descoperirea a fost făcută pe fondul scăderii nivelului apei, care a scos la iveală motocicleta în zona Budapestei. Vehiculul a fost recuperat de Muzeul ungar pe 2 august, din Piața Batthyány, vizavi de Parlament, iar ulterior a fost curățat și conservat în hangarul muzeului din capitala Ungariei. Ce s-a recuperat și de ce contează operațional Potrivit Institutului și Muzeului de Istorie Militară din Ungaria , motocicleta este un model DKW NZ 350-1 , produs între 1944 și 1945. La momentul scoaterii din Dunăre, era îmbibată cu apă și acoperită de nămol, iar greutatea ei depășea 200 de kilograme , conform aceleiași surse. Modelul este descris ca fiind aproape complet intact, iar detaliile tehnice menționate includ: o „aripioară”/racletă pe cadrul din spate, gândită să împiedice noroiul și zăpada să ajungă în transmisia pe lanț, modificare asociată experienței din iernile din Rusia; un bloc motor din fontă cenușie (aliaj turnat pe bază de fier, cu conținut ridicat de grafit), alegere explicată prin deficitul de aluminiu din timpul războiului. În total, până la finalul războiului ar fi fost fabricate puțin sub 12.000 de exemplare din NZ 350-1, mai notează materialul. Publicația precizează însă că, pe baza informațiilor disponibile, nu poate fi stabilită încă ziua sau luna exactă a producției exemplarului găsit. Rămășițe umane și identificare: ce se știe și ce rămâne incert Sub motocicletă au fost descoperite rămășițele a doi soldați germani , iar plăcuțele lor de identificare, păstrate complet, ar putea permite stabilirea identității după mai bine de 80 de ani. A fost găsit și un scut de mânecă „Kuban” , însemn care ar putea indica o desfășurare anterioară în capul de pod Kuban, în Caucaz. În apropiere au mai fost identificate obiecte din echipamentul original, între care: o canistră de benzină; o Y-strap (ham din piele purtat peste umeri, folosit pentru fixarea echipamentului); o teacă pentru baionetă. Deși se presupune că rămășițele ar aparține motociclistului și pasagerului, Institutul de Istorie Militară din Ungaria ia în calcul și o explicație alternativă: zona ar fi putut fi folosită ca groapă pentru resturi și deșeuri de război după încheierea asediului, unde ar fi fost aruncate muniție și echipamente. În consecință, descoperirile de până acum nu permit o concluzie definitivă că cei doi se aflau pe motocicletă în momentul morții. Context industrial: de la DKW la Auto Union Materialul trece și prin istoricul DKW, companie care își are originile în activitatea inginerului danez Jørgen Skafte Rasmussen, cu începuturi în 1907, în Zschopau (Saxonia). În 1932, DKW a fuzionat cu Audi, Horch și Wanderer, formând Auto Union AG , iar în anii ’30 compania s-a implicat tot mai mult în reînarmarea Germaniei, inclusiv prin producția modelului NZ 350 pentru Wehrmacht. După război, uzina DKW din Zschopau a fost demontată de forțele sovietice de ocupație, iar producția a fost reluată în URSS prin modelul IZh-350 , bazat tehnic în mare parte pe DKW NZ 350, cu peste 127.000 de exemplare construite până în 1951, potrivit articolului. [...]
