Știri
Știri din categoria Externe
Vizita lui Marco Rubio la Budapesta vine în plină campanie electorală tensionată, iar semnificația ei politică este atent analizată atât la Washington, cât și în Ungaria. Potrivit Mediafax, care citează o analiză publicată de The Times, secretarul de stat al SUA începe duminică o vizită oficială de două zile în capitala ungară, într-un moment critic pentru premierul Viktor Orban, aflat la putere de 16 ani și confruntat cu cea mai serioasă provocare electorală din ultimul deceniu și jumătate.
Alegerile parlamentare programate în aprilie 2026 pot redesena scena politică de la Budapesta. Principalul adversar al lui Orban este Peter Magyar, fost membru al guvernului, al cărui partid, Tisza, conduce în sondaje. Un studiu realizat la începutul lunii februarie indică o diferență clară:
Vizita lui Rubio este interpretată ca parte a noii strategii americane, anunțată în decembrie, prin care Washingtonul își declară sprijinul pentru „partidele patriotice europene”. Președintele Donald Trump l-a lăudat recent pe Orban, descriindu-l drept „un lider puternic și influent”, consolidând astfel percepția unei apropieri ideologice între cei doi.
Contextul intern din Ungaria rămâne însă complicat. Guvernul Orban este criticat pentru creșterea costului vieții, problemele din sistemul sanitar, acuzații de corupție și un scandal de abuz într-un orfelinat de stat, care a generat proteste masive în decembrie. De altfel, Transparency International a clasat recent Ungaria drept cea mai coruptă țară din Uniunea Europeană pentru al patrulea an consecutiv.
Analiștii politici susțin că, deși sprijinul american are o încărcătură simbolică importantă, impactul asupra electoratului ar putea fi limitat. Alegătorii sunt preocupați în primul rând de problemele interne, iar susținerea lui Trump mobilizează mai ales nucleul dur al electoratului Fidesz. În aceste condiții, vizita lui Rubio capătă mai degrabă valoare strategică în plan diplomatic decât potențial decisiv în plan electoral.
Recomandate
Armenia riscă scumpirea gazului rusesc după ce a semnat cu SUA un acord de parteneriat strategic, într-un moment sensibil politic, cu alegeri parlamentare programate pe 7 iunie, potrivit Digi24 . Secretarul de stat al SUA, Marco Rubio , și ministrul armean de externe, Ararat Mirzoian , au semnat marți, la Erevan, acordul de parteneriat strategic, cu doar câteva zile înaintea scrutinului. Reacția Moscovei a venit rapid: Kremlinul a avertizat că Armenia ar putea pierde prețul preferențial la gazul rusesc dacă se îndepărtează de Rusia, potrivit Reuters și News.ro, citate de Digi24. Miza economică: prețul „preferențial” la gaz Kremlinul a transmis încă de luni că Erevanul ar putea pierde prețul „foarte atractiv” pe care îl plătește pentru gazul rusesc, în cazul în care renunță la integrarea cu Rusia. În termeni practici, mesajul indică folosirea energiei ca instrument de presiune, într-un context în care Armenia încearcă să-și recalibreze relațiile externe. Ce mai include pachetul semnat la Erevan Pe lângă parteneriatul strategic, Rubio și Mirzoian au semnat: un acord-cadru privind mineralele critice; un acord de cooperare legat de un coridor de tranzit propus, de 43 km, care ar traversa sudul Armeniei și ar oferi Azerbaidjanului o rută directă către enclava Nahicevan, mai departe către Turcia, aliatul apropiat al Bakuului. Întâlnirea a avut loc la Aeroportul Internațional Zvartnoț din Erevan, în timpul unei scurte escale a lui Rubio. Context politic: alegeri pe 7 iunie Semnarea acordurilor vine înaintea alegerilor parlamentare din 7 iunie, în care partidul Contract Civil al premierului Nikol Pașinian, care urmărește relații mai strânse cu Occidentul, se confruntă cu mai multe partide de opoziție, dintre care multe sunt descrise ca pro-ruse. În acest cadru, avertismentul privind gazul indică un potențial cost economic imediat asociat unei repoziționări geopolitice, cu efect direct asupra facturilor și asupra stabilității energetice a țării, dacă scenariul scumpirii se materializează. [...]
Qatarul respinge zvonul unui transfer de 12 miliarde de dolari către Iran, într-un moment în care banii blocați devin monedă de negociere în discuțiile Teheran–Washington , potrivit Digi24 . Doha spune că informațiile vehiculate în presă despre o „ofertă” financiară sunt false și ar urmări sabotarea eforturilor diplomatice. Purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe qatarez, Majed Al-Ansari , a transmis pe platforma X că relatarea potrivit căreia Qatarul ar fi „oferit” 12 miliarde de dolari (aprox. 55 miliarde lei) Iranului „nu este pur și simplu adevărată” și că ar fi răspândită de „părți” interesate să submineze dezescaladarea și stabilitatea regională. De ce contează: activele înghețate, în centrul negocierilor Miza economică invocată în spațiul public este legată de fonduri iraniene înghețate. Presa israeliană și alte surse apropiate unor țări precum Arabia Saudită au relatat că negociatorii iranieni ar cere deblocarea imediată a 12 miliarde de dolari (aprox. 55 miliarde lei) din active înghețate aflate în Qatar, ca o condiție pentru avansarea discuțiilor cu SUA. Potrivit unor surse anonime citate de aceste instituții media, Teheranul ar solicita, mai larg, dezghețarea completă a activelor sale blocate în diferite părți ale lumii, pe fondul unor dezacorduri cu Washingtonul privind clauze ale unui posibil acord. Context: vizite la Doha și mesajul SUA despre calendar Informațiile au apărut la o zi după ce negociatorul-șef iranian Mohammad Bagher Qalibaf și ministrul de Externe Abbas Araqchi au mers în Qatar pentru discuții despre un acord de pace cu SUA, potrivit presei de stat iraniene. În Qatar s-a deplasat și guvernatorul Băncii Centrale a Iranului, Abdolnaser Hemmati, în contextul în care o parte din fondurile iraniene înghețate de SUA se află acolo și sunt revendicate de Teheran în negocieri. De partea americană, secretarul de stat Marco Rubio a declarat că Strâmtoarea Ormuz trebuie să rămână deschisă „într-o formă sau alta” și că negocierile continuă, dar soluționarea divergențelor din proiectul inițial ar putea dura încă „câteva zile”. Rubio a mai spus că marți ar urma să aibă loc discuții în Qatar, după un apel telefonic al președintelui Donald Trump din weekend cu mai mulți lideri regionali. [...]
Negocierile SUA–Iran vizează un „acord-cadru” care ar putea debloca Strâmtoarea Hormuz și relaxa sancțiunile, dar fără garanții rapide de pace , potrivit Reuters , care descrie un proces în două etape: oprirea ostilităților și abia apoi discuțiile grele despre programul nuclear și securitatea regională. Secretarul de stat american Marco Rubio a spus că negocierea unui acord cu Iranul ar putea „dura câteva zile”, ceea ce a temperat așteptările privind un final iminent al conflictului, după ce SUA au efectuat ceea ce au numit lovituri defensive în sudul Iranului. De cealaltă parte, purtătorul de cuvânt al ministerului iranian de externe a indicat că s-au conturat concluzii pe multe teme dintr-un posibil memorandum de înțelegere în 14 puncte, dar că asta nu înseamnă automat un acord rapid de încheiere a războiului. Ce se negociază acum: un acord-cadru, nu „pacea finală” După un armistițiu la începutul lui aprilie, părțile au rămas în dezacord pe dosare dificile, inclusiv ambițiile nucleare ale Iranului, războiul Israelului în Liban cu Hezbollah (susținut de Iran) și cererile Teheranului privind ridicarea sancțiunilor și eliberarea activelor înghețate. După săptămâni de discuții în principal indirecte, ambele părți spun că au făcut progrese la un memorandum de înțelegere care ar opri războiul și ar oferi negociatorilor 60 de zile pentru un acord final. Conform purtătorului de cuvânt al diplomației iraniene, cadrul ar urmări încetarea războiului și a blocadei navale americane, în schimbul unor pași ai Teheranului pentru a asigura tranzitul sigur prin Strâmtoarea Hormuz. Un diplomat iranian de rang înalt, Hossein Nooshabadi, a declarat pentru agenția ISNA că un posibil acord-cadru ar include, între altele, încetarea războiului „pe toate fronturile” (inclusiv Liban), eliberarea activelor iraniene blocate, ridicarea blocadei navale americane și deschiderea Strâmtorii Hormuz, retragerea forțelor americane din vecinătatea Iranului și libertatea de a vinde petrol iranian. Același oficial a spus că proiectul iranian pentru un acord inițial nu conține angajamente privind programul nuclear. Un oficial de rang înalt din administrația președintelui american Donald Trump, citat de Reuters sub protecția anonimatului, a afirmat că Iranul ar fi acceptat „în principiu” deschiderea Strâmtorii Hormuz în schimbul ridicării blocadei navale și că ar urma să elimine uraniul puternic îmbogățit al Teheranului. Miza economică: Hormuz, blocada și accesul la bani Teheranul vede controlul asupra Hormuz drept principalul său atu, iar Washingtonul consideră blocada porturilor iraniene principalul instrument de presiune. În paralel, Iranul insistă pe ridicarea sancțiunilor și pe eliberarea unor venituri din petrol înghețate în bănci străine, descrise de Reuters ca fiind de ordinul „zecilor de miliarde de dolari”, și cere despăgubiri pentru pagubele de război. Surse iraniene citate de Reuters spun că un acord-cadru ar viza strict încetarea războiului „pe toate fronturile”, stabilirea unui cadru de 30 de zile pentru circulația prin Hormuz și transportul maritim și, posibil, o anumită relaxare financiară. Abia ulterior ar urma negocieri pe subiectele mai dificile, inclusiv statutul uraniului puternic îmbogățit și detaliile privind Strâmtoarea, precum și ordinea în care s-ar aplica elementele din înțelegerea preliminară (de la relaxarea sancțiunilor la măsuri de securitate). Ce urmează: aprobări politice și dosare tehnice grele Dacă Consiliul Suprem de Securitate Națională al Iranului aprobă memorandumul, documentul ar urma să ajungă la liderul suprem pentru aprobarea finală. Oficialul american citat de Reuters a spus că SUA înțeleg că liderul suprem, ayatollahul Mojtaba Khamenei, ar fi susținut „șablonul larg” al acordului. Dacă prima fază avansează, dosarul nuclear ar putea fi revizuit și negociat în perioada de 60 de zile, potrivit declarațiilor purtătorului de cuvânt al diplomației iraniene și ale lui Nooshabadi. Reuters amintește că ultimul acord nuclear, încheiat în 2015 și abandonat de Trump în 2018, a necesitat ani de negocieri și echipe mari de experți tehnici. Punctele care pot bloca acordul Reuters indică drept principale teme de dispută: Strâmtoarea Hormuz și blocada din Golf : pârghii centrale pentru ambele părți. Nuclear : SUA cred că Iranul urmărește arma nucleară; Iranul neagă și spune că programul este pașnic. Discuția se concentrează pe îmbogățirea uraniului și pe opțiuni precum moratoriu pe termen lung și exportul ori diluarea stocurilor. Surse iraniene au menționat posibilitatea diluării unei părți din uraniul puternic îmbogățit într-o țară „prietenoasă”, până la 5% puritate, cu returnare ulterioară. Rachete balistice : o cerere americană anterioară războiului a fost limitarea razei rachetelor iraniene astfel încât să nu poată ajunge la Israel; Iranul a refuzat constant să discute subiectul. Sancțiuni și active înghețate : economia Iranului a fost afectată de sancțiuni ani la rând, iar Reuters le leagă de tulburările naționale din ianuarie; Teheranul vrea ridicarea sancțiunilor și acces la veniturile din petrol blocate. În esență, negocierile descrise de Reuters par să urmărească mai întâi reducerea riscurilor imediate pentru transportul maritim și pentru economia Iranului, dar lasă pentru etapa a doua dosarele care, istoric, au prelungit ani de zile orice înțelegere: nuclearul, rachetele și arhitectura de securitate din regiune. [...]
Reconstrucția Cubei ar cere investiții private de ordinul miliardelor, dar riscul juridic și lipsa infrastructurii țin companiile americane pe loc , potrivit unei analize preluate de Digi24 , care citează Politico . În timp ce administrația Trump intensifică presiunea economică asupra regimului de la Havana, mediul de afaceri rămâne reticent: fără un cadru predictibil și fără garanții, promisiunea „reconstrucției” riscă să rămână mai degrabă un mesaj politic decât un plan finanțabil. Miza este una operațională și economică: Cuba ar avea nevoie de refacerea infrastructurii de bază și de capital privat consistent, însă insula nu oferă, spre deosebire de Venezuela, o industrie dominantă care să poată funcționa ca motor rapid de relansare. În plus, degradarea serviciilor publice și slăbirea sectorului privat după decenii de regim comunist complică orice scenariu de deschidere. De ce companiile americane evită Cuba: infrastructură, stat de drept, procese Un om de afaceri cubano-american implicat în Consiliul pentru Libertatea Cubei, Horacio Garcia Jr., descrie situația ca pe o reconstrucție „de la zero”, invocând lipsa infrastructurii pentru apă și electricitate și absența unui sistem bancar „cu adevărat echitabil”. Senatorul republican Rick Scott leagă direct investițiile de riscul politic și instituțional: „Nimeni nu investește în ceva riscant, decât dacă e un idiot. Așadar, este nevoie de o democrație solidă și de un stat de drept bine definit.” Pe lângă riscul de țară, există și un risc juridic specific: o lege americană din 1996 permite celor ale căror proprietăți au fost confiscate după revoluția cubaneză să dea în judecată companii care obțin profit din acele active. Camera de Comerț a SUA a avertizat, potrivit materialului, că astfel de litigii pot expune companiile la procese. Obstacolul reglementărilor: sancțiuni și embargou, greu de schimbat Orice deschidere economică majoră ar presupune eliminarea sancțiunilor impuse de SUA de-a lungul deceniilor, un proces care „ar necesita probabil aprobarea Congresului”, potrivit articolului. În paralel, Curtea Supremă a SUA a decis recent că un port deținut de SUA în largul coastelor cubaneze poate da în judecată patru companii de croazieră care au folosit cheiurile între 2016 și 2019, iar instanța analizează și un alt dosar, în care Exxon Mobil intenționează să deschidă un proces legat de petrol și gaze confiscate. Acest context face ca, pentru multe companii, costul de conformare și riscul de litigii să fie greu de cuantificat înaintea oricărei investiții. Ce ar putea mișca lucrurile: alimente, agricultură și infrastructură Materialul indică două direcții imediate, dacă relația economică s-ar debloca: ajutor și comerț agricol : Paul Johnson, președintele Coaliției Agricole a Statelor Unite pentru Cuba, vorbește despre o nevoie rapidă de sprijin, pe fondul reducerii efectivelor de porcine și păsări și al riscului unei crize alimentare; în prezent, SUA exportă în Cuba carne de pui, orez și carne de vită, iar aceste exporturi „ar putea crește”; reparații și modernizare de infrastructură : fostul ambasador al Canadei în Cuba, Mark Entwistle, estimează că modernizarea rețelelor de apă și electricitate și îmbunătățirea accesului la internet ar costa „miliarde”, după decenii de neglijare. În paralel, există interes istoric în turism (hoteluri, croaziere), mai ales în perioada de apropiere diplomatică inițiată de Barack Obama în 2015, iar companii din Spania și Canada au investit, însă „la o scară limitată”. Presiune politică în creștere, investiții încă în așteptare Casa Albă a refuzat să comenteze, însă o sursă familiarizată cu discuțiile interne spune că administrația este în contact cu lideri de business privind posibile investiții viitoare, fără a oferi detalii. În același timp, Departamentul Justiției l-a pus sub acuzare pe fostul președinte cubanez Raul Castro, într-un moment în care țara se confruntă cu întreruperi repetate de electricitate. În acest climat, John Kavulich, președintele Consiliului Economic și Comercial SUA–Cuba, descrie o piață blocată de incertitudine: interes există, dar companiile fie își văd de operațiunile deja permise, fie „adună informații” fără să facă pași publici, pentru că „riscurile sunt pur și simplu prea mari”. [...]
Sondajele indică o polarizare care poate împinge Franța spre un duel al extremelor în 2027 , cu efect direct asupra predictibilității politicilor economice și a climatului investițional, potrivit Mediafax , care citează o analiză Politico bazată pe date Odoxa. Un sondaj Odoxa publicat marți arată că Jordan Bardella, liderul partidului de extremă dreapta Adunarea Națională, ar câștiga președinția Franței în 2027. În scenariul de tur doi testat, Bardella l-ar învinge pe candidatul conservator și fostul premier Édouard Philippe cu 52% la 48%. Ce se schimbă în ecuația electorală: avansul lui Mélenchon Pe lângă avantajul lui Bardella în turul doi, datele indică și o creștere a sprijinului pentru Jean-Luc Mélenchon (Franța Neînfrântă), ceea ce complică traseul candidaților de centru spre finală. Sondajul îl plasează pe Mélenchon la 16% în primul tur, față de 12% într-o măsurare similară luna trecută, în timp ce Philippe scade la 17%, de la 21%, ajungând „practic la egalitate” cu liderul stângii radicale. În același timp, Mélenchon este indicat drept cel mai popular politician de stânga în rândul alegătorilor de stânga, devansându-i pe François Hollande și Raphaël Glucksmann: 49% dintre alegătorii de stânga l-ar susține pe Mélenchon, față de 43% pentru Hollande și 36% pentru Glucksmann. De ce contează pentru economie: risc mai mare de volatilitate politică Analiza descrie drept „scenariu de coșmar” perspectiva ca, după plecarea lui Emmanuel Macron, alegătorii să ajungă să aleagă între extrema dreaptă și extrema stângă, ambele în creștere. Pentru partidele de centru-dreapta și centru-stânga, calificarea lui Mélenchon în turul doi este văzută ca problematică deoarece sondajele ar indica o înfrângere semnificativă în fața extremei drepte. Gaël Sliman, directorul Odoxa, notează că măsurarea din mai este „un semnal de alarmă” pentru Édouard Philippe, întrucât îl arată atât în urma lui Bardella în turul al doilea, cât și „în raza de acțiune” a lui Mélenchon în primul tur. Într-un alt reper menționat, un sondaj Odoxa publicat în noiembrie estima că liderul Adunării Naționale l-ar învinge pe candidatul de extremă stânga cu 74% la 26%. Ce urmează Materialul indică o dinamică în care întrebarea-cheie devine dacă Édouard Philippe poate ajunge în turul doi ca opțiune „consensuală” pentru liberali și centriști, în condițiile în care Mélenchon recuperează rapid în intențiile de vot. Datele prezentate sunt scenarii de sondaj și nu reprezintă un rezultat electoral. [...]
China cere dezescaladare, dar evită să spună dacă își evacuează diplomații din Kiev , într-un moment în care Moscova își intensifică retorica privind atacuri asupra capitalei ucrainene, potrivit Digi24 . Beijingul a făcut apel la „părțile relevante” să prevină escaladarea ostilităților și a reiterat că „dialogul și negocierile” sunt, în viziunea sa, singura soluție viabilă pentru încheierea războiului. Mesajul a fost transmis de Mao Ning, purtătoare de cuvânt a Ministerului chinez de Externe, într-o conferință de presă, după ce a fost întrebată despre cele mai recente amenințări ale Moscovei, notează Kyiv Post . Întrebată explicit dacă China va evacua personalul ambasadei din Kiev, Mao Ning nu a confirmat și nici nu a infirmat existența unor planuri în acest sens. Contextul: avertismentul Rusiei și reacția Ucrainei Declarațiile Chinei vin după ce Ministerul rus de Externe a susținut că forțele ruse au început lovituri „sistematice” asupra unor facilități militare-industriale din Kiev și asupra așa-numitelor „centre de luare a deciziilor”, cerând în același timp cetățenilor străini și personalului diplomatic să părăsească orașul. Ucraina a respins avertismentele Moscovei. Ministrul ucrainean de Externe, Andrii Sîbiga, le-a catalogat drept „șantaj nerușinat”, susținând că un asemenea limbaj nu va intimida diplomații occidentali aflați la Kiev. De ce contează: semnalul operațional al Beijingului rămâne ambiguu Dincolo de apelul la dialog, miza imediată este una operațională: China evită să indice dacă își ajustează prezența diplomatică în capitala Ucrainei, în timp ce Rusia încearcă să inducă ideea unui risc iminent pentru misiunile străine. Digi24 amintește că China și-a menținut prezența diplomatică la Kiev pe parcursul invaziei începute în februarie 2022, mutând ulterior operațiunile ambasadei la Liov în primele luni ale războiului. Beijingul continuă să se prezinte drept neutru, însă a evitat să descrie Rusia drept agresor și Ucraina drept victimă și a rămas în mare parte în afara eforturilor internaționale de a opri conflictul. Separat, Institutul pentru Studiul Războiului (ISW) a transmis că o a doua rachetă balistică rusească Oreshnik ar fi suferit o defecțiune și s-ar fi prăbușit în regiunea Donețk ocupată în timpul atacului din 23–24 mai; informația nu este prezentată ca fiind confirmată. În paralel, ambasadoarea Uniunii Europene în Ucraina, Katarina Mathernova, a declarat că misiunile occidentale vor rămâne la Kiev, criticând tentativa Moscovei de a transforma frica într-o armă. [...]
