Știri
Știri din categoria Externe
Senatul SUA a blocat la limită o rezoluție care ar fi forțat încetarea războiului cu Iranul, un semnal de presiune politică în creștere asupra Casei Albe pe tema controlului Congresului asupra operațiunilor militare, potrivit G4Media.
Votul de miercuri a fost de 50 „împotrivă” și 49 „pentru”, pe un text similar celor propuse de opoziția democrată în ultimele săptămâni. Trei senatori republicani au votat împotriva poziției majorității din partid.
Un element notabil a fost poziționarea senatoarei republicane Lisa Murkowski, care s-a situat pentru prima dată pe acest subiect împotriva guvernului SUA condus de Donald Trump. Murkowski a spus că a cerut mai multe lămuriri despre conflict din partea executivului, dar nu a primit răspuns.
În argumentația politică din jurul rezoluției, democrații au invocat cadrul constituțional: doar Congresul poate declara război, în timp ce președintele poate iniția operațiuni militare ca reacție la amenințări iminente, însă trebuie să ceară aprobarea Congresului în termen de 60 de zile.
În cazul administrației Trump, termenul-limită ar fi fost depășit luna aceasta, însă guvernul de la Washington a susținut că armistițiul în vigoare cu Iranul a încheiat conflictul. Partidul Democrat a respins acest argument.
Înaintea votului, senatorul democrat Jeff Merkley a afirmat că unii senatori republicani ar fi incomodați de poziția pe care sunt constrânși să o adopte, dar nu vor să i se opună direct președintelui.
Democrații anunță că vor reveni cu inițiative similare: senatorul Tim Kaine a spus că va exista o nouă șansă de vot săptămâna viitoare și a promis presiune constantă asupra Senatului.
„Vom forța un vot în această problemă în fiecare săptămână, până când Senatul va spune că nu ar trebui să fim în război.”
Recomandate
Washingtonul ia în calcul sancțiuni pe bănci chinezești, dar costul unei escaladări economice poate fi prea mare , în condițiile în care Donald Trump vrea să obțină sprijinul Beijingului pentru a închide conflictul cu Iranul, relatează Reuters . Întâlnirea dintre Trump și Xi Jinping , programată în această săptămână, are loc pe fondul unui război descris drept „costisitor și nepopular” în SUA și al unor speranțe în scădere pentru un acord Washington–Teheran, după ce conflictul a împins în sus prețurile petrolului, iar armistițiul pare tot mai fragil, potrivit analizei. De ce Beijingul nu are aceleași mize ca Washingtonul Consilierii lui Trump văd China – cel mai mare cumpărător de petrol iranian – drept unul dintre puținii actori care ar putea influența decidenții de la Teheran să finalizeze o înțelegere cu SUA, au spus pentru Reuters două persoane informate despre planurile întâlnirii. În lipsa unor instrumente care să forțeze mâna Chinei, obiectivul Washingtonului ar fi să convingă conducerea chineză că are interesul ca războiul să se încheie acum. Beijingul are însă interese concurente. Pe de o parte, China ar vrea ca Strâmtoarea Hormuz să fie deschisă traficului, după ce armata Iranului a „strangulat” circulația, într-un punct prin care trece o cincime din petrolul mondial, inclusiv o parte importantă din livrările către China. Pe de altă parte, Iranul rămâne un aliat strategic și o contrapondere la SUA, iar războiul a mutat atenția diplomatică și militară americană departe de Indo-Pacific, ceea ce reduce stimulentul Chinei de a împinge Iranul spre concesii majore. Henrietta Levin, senior fellow la think tank-ul CSIS, a apreciat că Xi intră în summit dintr-o poziție de „încredere în creștere”, alimentată de retragerea lui Trump din campania tarifară de anul trecut și de percepția că războiul din Iran consumă echipamente militare care altfel ar fi relevante pentru „vecinătatea” Chinei. Pârghiile SUA: sancțiuni, tarife și presiune pe fluxurile financiare Trump a declarat marți că nu are nevoie de ajutorul Chinei pentru a convinge Iranul, invocând blocada navală americană. Casa Albă a transmis, prin purtătoarea de cuvânt Olivia Wales, că Trump „ține toate cărțile” în negocieri. Totuși, Reuters notează că opțiunile de presiune asupra Chinei sunt limitate, iar unele vin cu riscuri economice semnificative: Sancțiuni și tarife : SUA au penalizat financiar anumite entități chineze implicate în evitarea sancțiunilor legate de Iran, dar experții spun că măsurile nu au schimbat semnificativ fluxurile comerciale. Țintirea băncilor chineze : Brett Erickson (Obsidian Risk Advisors) a spus că Washingtonul a evitat „pârghiile cheie”, inclusiv măsuri împotriva băncilor chineze care facilitează comerțul cu Iranul. O sursă cu acces direct la opțiunile Trezoreriei a afirmat că există „mii” de ținte potențiale legate de finanțare ilicită și că ar fi „imposibil” să fie aplicate eficient sancțiunile pe Iran fără a viza băncile chineze, dar oficialii nu ar fi primit directive să meargă împotriva marilor instituții financiare. Strâmtoarea Hormuz : Trump a vehiculat ideea unor taxe pentru traficul prin strâmtoare, însă, după reacții interne și externe, Casa Albă a spus că își dorește redeschiderea fără limitări. În plus, Departamentul de Stat a anunțat că Washingtonul și Beijingul au convenit că nicio țară sau grup nu ar trebui să poată impune taxe acolo. Secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, a trimis în aprilie scrisori de avertizare către două bănci chineze neidentificate, privind facilitarea achizițiilor de petrol iranian, și a spus că Trezoreria este pregătită să impună penalități, însă Reuters notează că nu au urmat acțiuni suplimentare. Bessent ar urma să ridice din nou subiectul în timpul vizitei lui Trump, potrivit unei surse familiarizate cu planurile. Riscul de retorsiune: de la tarife la minerale critice Reținerea SUA de a lovi sectorul bancar chinez ar reflecta incertitudinea privind retorsiunea, spun experți citați de Reuters. Edward Fishman (CFR) avertizează că sancționarea chiar și a unei bănci mici sau medii ar putea declanșa o escaladare „tit-for-tat”, cu revenirea la confruntarea economică și tarife de ordinul sutelor de procente, puse pe pauză anul trecut – un scenariu cu potențial inflaționist și cost politic pentru Trump. Jim Mullinax, fost director în Departamentul de Stat pe politici de sancțiuni, a spus că impactul sancționării unei mari bănci de stat chineze ar putea fi „și mai mare” decât efectele economice ale bombardamentelor asupra Iranului. În plus, o lovitură asupra marilor bănci ar putea determina Beijingul să folosească propria pârghie: mineralele critice . Reuters amintește că China are o poziție cvasi-dominantă în rafinarea și procesarea pământurilor rare și a amenințat în timpul războiului comercial de anul trecut că ar putea limita livrările, ceea ce a alarmat oficiali occidentali și a contribuit la o detensionare comercială fragilă. Pe acest fond, sancțiunile rămân un potențial punct de fricțiune în discuțiile din această săptămână: Beijingul a denunțat sancțiunile americane impuse vineri împotriva a trei companii cu sediul în China, despre care Washingtonul a spus că au sprijinit operațiuni militare iraniene. Fostul adjunct al secretarului de stat Kurt Campbell a apreciat că China, învățând din experiența SUA, va evita să se implice profund în Orientul Mijlociu și va rezista solicitărilor de a pune presiune decisivă pe Iran. „Va fi dificil să îi implici profund pe chinezi în orice circumstanțe. Vor vrea să fie atenți, pentru că pot vedea nisipurile mișcătoare politice la fel ca oricine”, a spus Campbell, citat de Reuters. [...]
Israel încearcă să influențeze negocierile SUA–Iran pentru a evita un acord care ar relaxa presiunea economică asupra Teheranului , de teama că președintele american Donald Trump ar putea accepta concesii „de ultim moment”, potrivit The Jerusalem Post , care citează surse israeliene vorbind pentru CNN. Oficiali israelieni au transmis că, deși Washingtonul și Ierusalimul rămân aliniați pe obiectivul de a împiedica Iranul să obțină arma nucleară, alte teme considerate critice de Israel – inclusiv programul de rachete balistice și rețeaua de grupări aliate Iranului în regiune – nu ar fi în prim-planul discuțiilor actuale. O sursă citată de CNN susține că aceste subiecte sunt „probabil în afara agendei” și nu apar în schițele diplomatice inițiale. Miza pentru Israel: evitarea unui „acord parțial” care ar reduce sancțiunile Potrivit surselor, una dintre îngrijorările centrale este că un acord incomplet ar putea fi perceput de Israel drept o încheiere „neterminată” a conflictului și ar oferi regimului iranian spațiu de stabilizare prin ridicarea presiunii economice și a sancțiunilor. Un oficial israelian de rang înalt a descris, în declarații pentru CNN, preferința pentru menținerea presiunii și chiar pentru continuarea escaladării: „Avem mâna pe puls. Vom fi fericiți dacă nu va exista niciun acord, vom fi fericiți dacă asediul asupra Hormuzului continuă și vom fi fericiți dacă Iranul mai primește câteva lovituri.” Coordonare operațională și scenarii de escaladare Sursele citate afirmă că SUA și Israel își coordonează în continuare acțiunile împotriva Iranului, inclusiv planificarea unor posibile lovituri asupra unor ținte precum facilități energetice, infrastructură și conducerea iraniană, în cazul în care discuțiile SUA–Iran eșuează. În același timp, premierul Benjamin Netanyahu ar fi rezervat față de emisarul lui Trump, Steve Witkoff , și față de Jared Kushner, preferând comunicarea directă cu președintele american, potrivit surselor menționate. „Clauza de expirare” și cererile Israelului privind îmbogățirea uraniului Un element discutat în negocieri ar fi o „clauză de expirare” (sunset clause) care ar permite ca anumite restricții să înceteze după o perioadă determinată, ceea ce ar putea redeschide posibilitatea ca Iranul să urmărească din nou unele capabilități nucleare. Sursele spun că Israelul încearcă să blocheze această opțiune prin introducerea a două prevederi suplimentare: interzicerea completă a îmbogățirii uraniului pe durata perioadei acoperite de clauza de expirare; obligarea Iranului să demonteze instalația Fordow și situl Pickaxe Mountain, unde Iranul este suspectat că încearcă să avanseze capabilități nucleare. O purtătoare de cuvânt a Casei Albe, Olivia Wales, a declarat pentru CNN că Trump „ține toate cărțile” în negocieri și că Iranul „știe foarte bine că realitatea actuală nu este sustenabilă”. Ea a susținut, între altele, că Iranul ar pierde „500 de milioane de dolari pe zi” din cauza unei blocade a porturilor iraniene, în cadrul unei operațiuni denumite „Operation Economic Fury”. [...]
Zelenski încearcă să implice China prin Trump, în timp ce Rusia ridică miza negocierilor cu o condiție teritorială. Potrivit Biziday , președintele ucrainean Volodimir Zelenski i-a cerut lui Donald Trump să discute cu liderul chinez Xi Jinping despre încheierea războiului din Ucraina, pe fondul vizitei pe care liderul american o efectuează la Beijing. Zelenski a spus că se așteaptă ca subiectul să fie abordat în cadrul vizitei și a subliniat că Ucraina „se află în contact constant cu partenerii săi americani”, mizând pe sprijinul acestora pentru găsirea unei soluții de încheiere a conflictului. Condiția Moscovei pentru negocieri „mai semnificative” În paralel, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov , a transmis că Rusia ar relua negocieri de pace „mai semnificative” doar dacă forțele ucrainene se retrag din Donbas și din alte teritorii revendicate de Rusia. Peskov a susținut că o astfel de retragere „ar deschide un coridor pentru pace” și că „războiul ar putea fi oprit în orice moment” dacă Kievul acceptă condițiile Moscovei, inclusiv cedarea teritoriilor din Donbas – cerințe pe care Ucraina le-a respins categoric. Peskov a mai afirmat că Rusia rămâne deschisă dialogului cu SUA, în timp ce continuă ceea ce numește „operațiunea militară specială”, după expirarea armistițiului temporar la începutul acestei săptămâni. Mesajele Kremlinului și lipsa detaliilor despre un acord Declarațiile vin după ce Vladimir Putin a spus, de Ziua Victoriei, că războiul „se îndreaptă către final”, însă oficiali ruși au recunoscut ulterior că nu există detalii concrete privind un posibil acord de pace. În același context, analiști citați de presa internațională apreciază că mesajele Kremlinului sunt orientate în principal către publicul intern, pentru a sugera apropierea unui final al războiului „nu pentru că așa stau lucrurile, ci mai degrabă pentru a liniști o parte din populație”. [...]
Întâlnirea Trump–Xi riscă să conserve status quo-ul comercial , pe fondul unei poziții de negociere mai slabe a Washingtonului și al unei Chine mai încrezătoare, potrivit G4Media , care citează Politico. Vizita președintelui american la Beijing, programată pentru joi și vineri, vine într-un moment în care administrația SUA încearcă să obțină concesii de la China pe mai multe dosare – de la relațiile comerciale la securitate – fără să fi înregistrat până acum progrese semnificative în raport cu Beijingul. Casa Albă a indicat că pe agendă se află și criza fentanilului, respectiv conflictul din Iran. Deși Donald Trump a prezentat întâlnirea drept un moment „monumental” și a sugerat o atmosferă pozitivă în relația cu Xi Jinping, analiștii citați în material susțin că Washingtonul ajunge la negocieri cu o influență diminuată. Printre factorii menționați se numără evoluțiile recente din Orientul Mijlociu și decizii interne care au limitat capacitatea administrației de a impune noi tarife, ceea ce ar întări poziția Beijingului. Miza economică imediată: prelungirea armistițiului comercial În lipsa unor rezultate majore, discuțiile ar putea avea ca obiectiv principal menținerea status quo-ului, inclusiv prelungirea armistițiului comercial convenit anterior. Acesta a limitat escaladarea tarifelor și a permis reluarea unor schimburi economice, inclusiv exporturi agricole americane. Reprezentanții SUA au transmis că prioritatea este stabilitatea relației comerciale, mai degrabă decât obținerea rapidă a unor concesii majore, potrivit informațiilor din articol. Iranul, dosar cu costuri energetice și puține șanse de concesii Un alt punct sensibil este Iranul, unde Washingtonul ar vrea ca Beijingul să-și folosească influența pentru a tempera acțiunile Teheranului, inclusiv în zona Strâmtorii Hormuz . Materialul notează însă că China are interese economice și energetice importante în relația cu Iranul, ceea ce reduce probabilitatea unor concesii semnificative. În acest context, întâlnirea Trump–Xi riscă să se limiteze la reafirmarea pozițiilor existente, fără rezultate spectaculoase, iar pentru administrația americană provocarea rămâne obținerea unui rezultat care să poată fi prezentat drept succes pe plan intern. [...]
Donald Trump încearcă să deblocheze relația economică SUA–China printr-o vizită de stat la Beijing, cu miza unor „afaceri mari” și a accesului pe piața chineză , potrivit Wall Street , care relatează despre sosirea președintelui american în China pentru o deplasare de trei zile, între 13 și 15 mai. Vizita este prima a unui lider american în China în aproape nouă ani și a doua a lui Trump, după cea din noiembrie 2017. Pe agenda discuțiilor cu Xi Jinping sunt relațiile comerciale dintre cele două puteri, războiul împotriva Iranului și situația privind Taiwanul, în timp ce Trump a spus că îi va cere liderului chinez „să deschidă China”. Miza economică: acorduri și acces pe piață, în pofida fricțiunilor comerciale Publicația notează că Trump speră să încheie o serie de „afaceri mari” între SUA și China, în ciuda fricțiunilor de lungă durată din comerț și a competiției pentru avans tehnologic. În pregătirea summitului, secretarul american al Trezoreriei, Scott Bessent, și vicepremierul chinez He Lifeng s-au întâlnit în Coreea de Sud cu câteva ore înainte de sosirea lui Trump. Potrivit materialului, cei doi sunt actori centrali în configurarea relației SUA–China după începerea celui de-al doilea mandat al lui Trump, informație atribuită Agerpres în articol. Cine îl însoțește: șefi de companii americane, inclusiv din tehnologie Kyodo, citată de Wall Street, transmite că Trump este însoțit de „o duzină” de șefi ai unor companii americane majore. Sunt menționați explicit: Elon Musk (Tesla) Jensen Huang (Nvidia) Tim Cook (Apple) Kelly Ortberg (Boeing) David Solomon (Goldman Sachs) Prezența acestora indică o componentă economică puternică a vizitei, în condițiile în care discuțiile vizează și competiția tehnologică dintre cele două economii. Dosarul Iran: Beijingul, între influență și distanțare Înainte de plecarea de la Washington, Trump a spus că va avea o „discuție lungă” cu Xi Jinping despre conflict, invocând legăturile politice și economice strânse ale Beijingului cu Teheranul. Potrivit Kyodo, este de așteptat ca Trump să-i ceară lui Xi să convingă Iranul să ajungă la un acord cu SUA, însă președintele american a declarat marți că nu are nevoie de ajutorul Chinei în ceea ce privește Iranul. „Este cineva cu care te poţi înţelege. (...) Va fi o călătorie foarte interesantă. Multe lucruri bune se vor întâmpla” [...]
Miza economică a summitului SUA–China este reducerea incertitudinii comerciale , iar Beijingul va încerca să obțină de la Donald Trump semnale mai previzibile privind tarifele și sancțiunile, pe fondul unui nou episod de tensiuni economice și al războiului SUA–Israel cu Iran, potrivit Al Jazeera . Trump urmează să ajungă în China miercuri seară, pentru o vizită de trei zile – prima a unui lider american în China din 2017, când tot Trump a fost la Beijing, la începutul primului său mandat. Summitul are loc „în umbra” conflictului cu Iran, care a generat efecte economice inclusiv prin închiderea Strâmtorii Hormuz , rută prin care trece, în mod obișnuit, o cincime din livrările globale de petrol și gaze naturale. Tarife, sancțiuni și „pauza” din războiul comercial Potrivit analiștilor citați, Xi Jinping vizează o „netezire” a relațiilor economice după 18 luni turbulente, în care Trump a declanșat un al doilea război comercial cu China. În acest interval, cele două părți au introdus tarife reciproce care au urcat, pentru scurt timp, la niveluri de peste 100%, alături de alte măsuri punitive, precum controale la export. Washingtonul și Beijingul au „pus pe pauză” escaladarea în luna mai. În octombrie, la o întâlnire în Coreea de Sud, Xi și Trump au convenit o amânare de un an a conflictului comercial, dar au păstrat în vigoare o parte dintre măsuri, inclusiv anumite tarife și controale la export. În ultima lună, SUA au introdus mai multe runde de sancțiuni care vizează firme chineze, inclusiv rafinării acuzate că au cumpărat petrol iranian și companii acuzate că au ajutat Teheranul să obțină materiale pentru drone și rachete. Ca răspuns, Beijingul a emis, la începutul lunii, un „ordin de interdicție” prin care cere firmelor să ignore sancțiunile americane aplicate rafinăriilor sale. Un punct central pentru China este predictibilitatea până la finalul mandatului lui Trump, în ianuarie 2029, pentru a-și putea calibra propriile politici economice, inclusiv în funcție de nivelurile de tarife pe care SUA le vor aplica Chinei și partenerilor săi comerciali, potrivit lui Feng Chucheng, partener fondator al firmei de consultanță Hutong Research din Beijing. Ce ar putea oferi China și unde sunt limitele În cadrul summitului, Xi ar putea accepta creșterea achizițiilor de exporturi agricole americane și de avioane Boeing, potrivit aceleiași surse. De asemenea, ar putea susține planul lui Trump de a crea un „Board of Trade” și un „Board of Investment” pentru a supraveghea legăturile economice bilaterale. În schimb, China este puțin probabil să facă compromisuri pe tema pământurilor rare (un sector pe care îl domină) fără concesii politice majore din partea SUA, potrivit lui Feng. Context: Taiwanul rămâne „linia roșie”, dar cu efecte economice Deși miza economică a summitului este legată de tarife și sancțiuni, discuțiile vor include și Taiwanul, pe care Beijingul îl consideră un interes „de bază” legat de securitate și integritate teritorială. Ambasada Chinei la Washington a numit Taiwanul prima dintre „patru linii roșii” care „nu trebuie contestate”. Trump a spus săptămâna aceasta că agenda va include vânzările de arme către insulă, ceea ce ridică semne de întrebare privind un acord de armament blocat, de ordinul mai multor miliarde de dolari. Congresul SUA a aprobat mai devreme în acest an un pachet raportat la 14 miliarde de dolari (aprox. 63 miliarde lei), însă tranzacția ar necesita aprobarea finală a lui Trump. Războiul cu Iran și șocul Strâmtorii Hormuz Conflictul SUA–Israel cu Iran va plana asupra întâlnirii. China, deși nu este un actor principal, a fost afectată de consecințele economice ale războiului și ale închiderii Strâmtorii Hormuz. Beijingul a cerut negocieri și o încetare a focului, mesaj pe care Xi ar urma să-l reia în discuțiile cu Trump, potrivit unei cercetătoare de la Tsinghua University citate de Al Jazeera . Trump a declarat marți că nu are nevoie de „ajutorul” Chinei pentru a rezolva războiul, deși Casa Albă a presat Beijingul să influențeze Iranul pentru redeschiderea strâmtorii. În același timp, China are un „parteneriat strategic cuprinzător” cu Iranul din 2016 și cumpără peste 80% din petrolul iranian, iar rolul pe care l-ar accepta ar fi mai degrabă unul de mediator, în linie cu principiul său de neintervenție, potrivit sursei citate. În ansamblu, summitul este prezentat ca o încercare a Beijingului de a readuce relația economică SUA–China într-un cadru mai stabil și mai ușor de gestionat, într-un moment în care tarifele, sancțiunile și șocurile energetice cresc costurile și impredictibilitatea pentru companii și piețe. [...]
